1ra-16/2022 — art. 183 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 183 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-16/2022 — art. 183 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-16/2022
1-20011176-01-1ra-04012022
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
18 aprilie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Boico Victor,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Spînu Ludmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Strășeni din 16 aprilie 2021 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui
Ursu Vasile Xxxx, născut la xxxx,
originar și domiciliat în xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 27.01.2020 – 16.04.2021;
instanța de apel: 07.05.2021 – 29.09.2021;
instanța de recurs: 04.01.2022 – 18.04.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 16 aprilie 2021, Ursu
Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin.
(1) Cod penal și i s-a stabilit potrivit acestei Legi o pedeapsă sub formă de amendă
în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale ce constituie 27 500
(două zeci și șapte mii cinci sute),00 lei.
S-a încasat din contul inculpatului Ursu Vasile, în contul statului cheltuielile
judiciare în mărime de 320 (trei sute douăzeci),00 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a stabilit că, la 24.04.2019,
aproximativ ora 08:45, Ursu Vasile, numit prin ordinul nr. xxx din 15.09.2014 în
funcția de energician șefia S.A. ,,Cariera Micăuți” cu sediul în s. Gornoe r-nul
Strășeni, fiind astfel persoană cu funcție de răspundere, cunoscând obligațiile sale
de serviciu stabilite prin lege și statutul organizației numite mai sus, dându-și
seama de caracterul prejudiciabil al infracțiunilor sale, prevăzând urmările lor
1
prejudiciabile, admițând în mod conștient survenirea acestora, dar, considerând în
mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, dând în așa mod dovadă de superficialitate
manifestată în raport cu îndeplinirea obligațiilor asumate, fiind obligat potrivit art.
18 al Legii nr. 625 din 02.02.1991 ,,Cu privire la protecția muncii” să asigure condiții
de protecție a muncii la fiecare loc de lucru care să corespundă normativelor în
vigoare, să distribuie gratuit angajaților echipament de protecție individuală în
sortimentul cuvenit și termenele stabilite, să instructeze angajații și să verifice
cunoștințele lor privind normele și regulile de protecție a muncii, nu și-a executat
obligațiile vizate supra, neasigurând condiții de muncă, inofensive, nu a organizat
controlul asupra factorilor periculoși și nocivi, prin ce a încălcat tehnica securității
muncii și a altor reguli de protecție a muncii în raport cu angajatul Goriuc Iurii,
numit prin ordinul nr. 131 din 08.08.2005 în calitate de electrician-lăcătuș, inacțiuni
care au provocat din imprudență vătămare corporală medie a ultimului.
Astfel, Ursu Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art. 183 alin. (1) Cod
penal, individualizată prin ,,încălcarea de către o persoană cu funcție de răspundere ori
de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație
nestatală a tehnicii securității, a igienei industriale sau a altor reguli de protecție a muncii,
dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave”.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către avocatul
Spînu Ludmila în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ursu Vasile să fie
achitat, deoarece în acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele și semnele
infracțiunii incriminate.
3.1. În motivarea apelului a indicat următoarele aspecte:
- în faptele inculpatului Ursu Vasile lipsesc semnele și elementele
componenței de infracțiune incriminate, și anume nu este prezent elementul
subiectul infracțiunii specificate la alin. (1) art. 183 Cod penal, care este persoana
fizică responsabilă care la momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani,
în plus, subiectul trebuie să aibă o dublă calitate special persoană care gestionează
o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală; 2) persoană în
ale cărei atribuții intră asigurarea respectării regulilor de protecție a muncii în
cadrul unității respective;
- la pag. 5 din sentință, instanța a reținut că Ursu Vasile la momentul
săvârșirii infracțiunii incriminate activa în funcția de energetician-șef angajat prin
ordinul nr. xxx din 15.09.2014, la fel, potrivit obligațiilor de serviciu în atribuțiile lui
intrau responsabilități cu privire la instruirea salariatului în domeniul protecției
muncii, fiind de domeniul energetic la SA „Micăuți", din care considerente acesta
întrunește calitatea de subiect al infracțiunii. Acest fapt constatat de instanță
2
reprezintă doar un semn al subiectului infracțiunii incriminate, or instruirea
salariatului în domeniul protecției muncii nu sunt acțiuni administrative de
dispoziție sau organizatorico-economice;
- infracțiunea incriminată lui Ursu Vasile, în cadrul laturii obiective
presupune prezența legăturii de cazualitate dintre faptă și consecințe, dar probele
prezentate și susținute în învinuire în acest capăt de acuzare sunt insuficiente.
Cu referire la pasajul „nefiind instructat în acea zi în vederea tehnicii
securității ultima dată fiind instructat la data de 21.01.2019 (conform înscrisurilor în
registrul de instructaj al întreprinderii nominalizate), potrivit declarațiilor părții
vătămate Goriuc Iurii și a martorului Eremei A., fiind audiați în instanța de judecată
au enunțat că au fost instructați de către Ursu Vasile în vederea tehnicii securității,
dar și potrivit registrului prezentat de acuzare unde se indică în mod expres că de
fapt a avut loc instructajul și potrivit permisului de lucru nr. xx, întocmit la data de
24.04.2019 ora 8.00 de către Ursu Vasile și semnată de Eremei A. cu indicarea
numelui persoanei Goriuc Iurii;
- la calificarea faptei este obligatoriu a stabili cu precizie: care anume regulă
în vigoare de protecție a muncii a fost încălcată? Era oare obligat făptuitorul să
asigure respectarea acestei reguli. Instanța a declarat că apreciază critic argumentele
inculpatului și a apărătorului, precum că el nu are nici o vină la producerea
accidentului, dar fără a motiva prin contraargumente.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie
2021, a fost admis apelul avocatului Spînu Ludmila în numele inculpatului, sentința
casată parțial, în conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură
penală, din alte temeiuri inclusiv din oficiu, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Ursu Vasile, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 183
alin. (1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsa aplicată în baza art. 183 alin. (1) Cod
penal, din motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la
răspundere penală.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat că,
examinând probatoriul administrat, a considerat ca fiind dovedită în afara dubiilor
rezonabile vina inculpatului Ursu Vasile și pe deplin demonstrată prin următoarea
sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între
ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Goriuc Iurie, declarațiile martorilor
Fisticanu Ion, Eremei Anatol și Gherman Vadim.
De asemenea vina inculpatul Ursu Vasile în comiterea faptei imputate a fost
confirmată și prin materialele și procesele verbale ale acțiunilor de urmărire penale
3
după cum urmează: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.04.2019;
procesul-verbal de ridicare din 24.04.2019; raportul de expertiză judiciară nr. xxxx
din 14 august 2019; procesul-verbal nr. xxx privind cercetarea accidentului de
muncă grav; procesul-verbal de ridicare din 21.11.2019; procesul-verbal de
examinare a obiectului din 21.11.2019.
Instanța de apel, examinând probatoriul, a considerat dovedită vina
inculpatului Ursu Vasile, deoarece acesta a încălcat, fiind persoană cu funcție de
răspundere, tehnica securității, precum și a regulilor de protecție a muncii, iar
această încălcare a provocat accidente cu oameni, acțiunile lui just au fost calificate
în temeiul art. 183 alin. (1) Cod penal, iar personalitatea acestuia fiind susceptibilă
de răspundere penală.
Instanța de apel a notat că la caz, și-a găsit confirmarea integrală latura
obiectivă a infracțiunii de încălcare a regulilor de protecție a muncii de către
inculpat.
Or, la momentul săvârșirii infracțiunii incriminate lui Ursu Vasile, activa în
funcția de energician șef, angajat prin ordinul nr. 117 din 15.09.2014, iar potrivit
obligațiunilor de serviciu în atribuțiile lui intrau responsabilități cu privire la
instruirea salariaților în domeniul protecției muncii, fiind de domeniul energetic la
S.A. ,,Cariera Micăuți”, din care considerente acesta întrunește calitatea de subiect
al infracțiunii.
Astfel, instanța de apel a atestat că, în ședința de judecată, s-a dovedit pe deplin
faptul că, inculpatul Ursu Vasile, având calitatea de energician-șef al S.A. ,,Cariera
Micăuți”, fiind persoana responsabilă de protecția muncii în atribuțiile căruia intrau
obligațiunile de gestionare a organizației cu privire la respectarea tehnicii
securității, la data de 24.04.2019, zi lucrătoare, angajatul întreprinderii date, Goriuc
Iurie, aflându-se la serviciu, aproximativ ora 08.45, primind sarcina de lucru pe ziua
respectivă de la energicianul-șef Ursu Vasile, a urcat pe un turn de iluminare și
observație, situat pe teritoriul carierei vechi și anume pe teritoriul adiacent al s.
Gornoe r-nul Strășeni, cu scopul de a demonta corpurile de iluminat, în timpul
efectuării lucrărilor indicate, turnul s-a demontat înclinându-se orizontal, fiind
stopat la înălțimea de 2,5 m de bara metalică-limitator special a bazei, astfel încât
partea vătămată Goriuc Iurie a căzut.
Prin urmare, inculpatul Ursu Vasile nu a verificat starea turnului până la
inițierea lucrărilor de demontare, or turnul nu era fixat corespuzător, mai mult ca
atât el n-a instruit executorii lucrărilor date despre necesitatea verificării stării
turnului, fapt care a provocat consecințele corespunzătoare.
Astfel, ca rezultat al încălcărilor rigulilor de protecție a muncii, s-a produs
accidentul de muncă în urma căruia părții vătămate Goriuc Iurie i-au fost cauzate
4
leziuni corporale sub formă de fractura închisă a osului femural drept, fractura
ambelor oase a antebrațului în treimea medie, fractura oaselor ambelor plante, fapt
confirmat prin raportul de expertiză nr. xxxx din 14 august 2019, calificate ca
vătămări corporale medii, probă pe care instanța de judecată a reținut-o ca
concludentă și pertinentă și care se află în legătură de cauzalitate cu acțiunile lui
Ursu Vasile.
Instanța de apel a conchis că, la data producerii accidentului de muncă, Ursu
Vasile în calitate de energician șef, urma să verifice nivelul de pregătire a locului de
muncă și anume, dacă au fost luate toate măsurile de securitate necesare pentru
prevenirea accidentării muncitorului, ceea ce de fapt nu a avut loc. Or, a fost
constatat că nu s-au respectat cerințele de securitate a muncii de către energicianul-
șef Ursu Vasile în final nu s-au respectat cerințele Legii nr. 625 din 02.07.1991 ,,cu
privire la protecția muncii”, capitolul III art. 18 pct. pct. 5, 6, 7, prin care nu au fost
asigurate condiții de protecție a muncii la locul de lucru al victimei, care să
corespundă normativelor în vigoare, nu a fost asigurată victima cu condiții de
muncă inofensive, nu a fost organizat controlul factorilor periculoși, prin ce a
încălcat tehnica securității muncii și a altor reguli de protecție a muncii în raport cu
angajatul Goriuc Iurie, angajat în calitate de lăcătuș energician la S.A.,,Cariera
Micăuți”.
Cu referire la faptul invocat de apărător că în acțiunile lui Ursu Vasile nu sunt
prezente elementele și semnele infracțiunii incriminate, instanța de apel le-a
apreciat ca fiind lipsite de credibilitate, or versiunea inculpatului despre
nevinovăția sa, nu este în coroborare cu celelalte probe anexate la materialele
dosarului.
De asemenea, instanța de apel a considerat necesar ca Ursu Vasile să fie liberat
de răspundere penală în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea
termenului de prescripție privind tragerea la răspundere penală, or, infracțiunea
comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar din momentul
comiterii faptei, până la adoptarea prezentei decizii, a expirat mai mult de 2 ani,
prin urmare, în privința inculpatului Ursu Vasile, sunt aplicabile prevederile art. 60
alin. (1) lit. a) Cod penal.
Avocatul Spînu Ludmila în numele inculpatului, în temeiul pct. 6), 8), 9) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile
instanțelor de fond, solicitând casarea acestora, rejudecare cauzei și pronunțarea
unei hotărâri de achitare în privința lui Ursu Vasile.
În motivarea recursului ordinar invocă următoarele aspecte:
În faptele săvârșite de Ursu Vasile lipsesc semnele și elementele componenței
de infracțiune incriminate, și anume nu este prezent elementul: subiectul
5
infracțiunii specificate la alin. (1) art. 183 Cod penal. Prin urmare, subiect al
infracțiunii menționate poate fi persoana fizică responsabilă, care la momentul
comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani și care are o calitate specială - 1)
persoană cu funcție de răspundere sau persoană care gestionează o organizație
comercială, obștească sau o altă organizație nestatală; 2) persoană în ale cărei
atribuții intră asigurarea respectării regulilor de protecție a muncii în cadrul unității
respective.
Instanța de apel eronat a reținut precum că Ursu Vasile este subiect al
infracțiunii, întrucât responsabilitatea lui Ursu Vasile cu privire la instruirea
salariatului în domeniul protecției muncii nu este de domeniul acțiunilor
administrative de dispoziție sau organizatorico-economice care ar fi necesare
pentru a fi în sarcina inculpatului pentru a fi întrunită componența de infractiune a
art. 183 alin. (1) Cod penal.
Totodată, instanța de apel, inițial indică asupra faptului că „Ursu Vasile la
momentul săvârșirii infracțiunii incriminate, activa în funcția de energician șef, angajat
prin ordinul nr. xxx din 15.09.2014, la fel potrivit obligațiunilor de serviciu în atribuțiile
lui intrau responsabilități cu privire la instruirea salariaților în domeniul protecției muncii,
fiind de domeniul energetic la S.A. „Cariera Micăuți”, iar apoi incorect a menționat
precum că ,,Ursu Vasile este persoana responsabilă de protecția muncii în atribuțiile căruia
intrau obligațiunile de gestionare a organizației cu privire la respectarea tehnicii
securității”. În concluzie, Ursu Vasile a fost obligat să instruiască salariații în
domeniul protecției muncii și nicidecum să gestioneze organizația, astfel, Ursu
Vasile nu întrunește calitatea de subiect al infracțiunii imputate.
În continuare, referitor la afirmația instanței de apel precum că ,,inculpatul Ursu
Vasile nu a verificat starea turnului până la inițierea lucrărilor de demontare, or turnul nu
era fixat corespuzător, mai mult ca atât el n-a instruit executorii lucrărilor date despre
necesitatea verificării stării turnului, fapt care a provocat consecințele corespunzătoare”,
enunțăm următoarele: infracțiunea incriminată lui Ursu Vasile, ca și oricare altă
infractiune în cadrul laturii obiective presupune prezența legaturii de cazualitate
dintre faptă și consecințe, dar probele prezentate și susținute în învinuire pe acest
capăt de acuzare sânt insuficiente, irelevante și chiar contradictorii.
În rest învocând argumente similare celor indicate în cererea de apel (f.d. 241-
246, vol. I).
La recursul ordinar declarat de către avocatul Spînu Ludmila în numele
inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod procedură
penală, procurorul a depus referință care a pledat pentru inadmisibilitatea
recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că motivele de reapreciere
a întregului sistem de probe nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)
6
Cod de procedură penală. La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în
deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat
cauza sub toate aspectele, iar probele prezentate verificându-le și apreciindu-le prin
prisma pertinenței și concludenței, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea
cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, apărarea invocă în calitate
de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6), 8) și 9) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
apel atunci când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța
a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite
elementele infracțiunii; 9) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută
de legea penală.
Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de
recurenți, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea, parțial, își găsesc
confirmare, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată integral.
În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau
cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel
poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
7
în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută
ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în
ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod
de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,
penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să
conțină răspuns la toate motivele invocate.
Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond
trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile
legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica
corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu
numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în
termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune
esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
Având în vedere dezideratele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit
menționează că instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor invocate în
apelul apărării, nu le-a supus verificării prin prisma probatoriului administrat la
dosar și nu a răspuns în mod corespunzător la toate motivele invocate în cererea de
apel.
În contextul celor enunțate, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că potrivit
rechizitoriului Ursu Vasile se învinuiește că ,,la 24.04.2019, aproximativ ora 08:45,
Ursu Vasile, numit prin ordinul nr. xxx din 15.09.2014 în funcția de energician șef a
S.A. ,,Cariera Micăuți” cu sediul în s. Gornoe r-nul Strășeni, fiind astfel persoană cu
funcție de răspundere, cunoscând obligațiile sale de serviciu stabilite prin lege și statutul
organizației numite mai sus, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al infracțiunilor
sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, admițând în mod conștient survenirea acestora,
dar, considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, dând în așa mod dovadă de
superficialitate manifestată în raport cu îndeplinirea obligațiilor asumate, fiind obligat
potrivit art. 18 al Legii nr. 625 din 02.02.1991 ,,Cu privire la protecția muncii” să
asigure condiții de protecție a muncii la fiecare loc de lucru care să corespundă
normativelor în vigoare, să distribuie gratuit angajaților echipament de protecție
individuală în sortimentul cuvenit și termenele stabilite, să instruiască, instructeze
angajații și să verifice cunoștințele lor privind normele și regulile de protecție a muncii, nu
și-a executat obligațiile vizate supra, neasigurând condiții de muncă, inofensive, nu a
8
organizat controlul asupra factorilor periculoși și nocivi, prin ce a încălcat tehnica
securității muncii și a altor reguli de protecție a muncii în raport cu angajatul
Goriuc Iurii, numit prin ordinul nr. 131 din 08.08.2005 în calitate de electrician-
lăcătuș, inacțiuni care au provocat din imprudență vătămare corporală medie a
ultimului”.
În prim aspect, analizând învinuirea descrisă în rechizitoriu, Colegiul penal
lărgit constată că prevederile Legii, de încălcarea cărora este învinuit inculpatul
Ursu Vasile, au fost abrogate prin Legea nr. 280 din 14.12.2007 (intrată în vigoare la
data de 30.05.2008, unele articole pe data de 01.01.2010), adică până la producerea
accidentului, circumstanță de care nu a ținut cont, atât acuzatorul de stat, cât și
instanțele de fond.
În continuare, Colegiul constată că, potrivit procesului-verbal nr. ISM-2019-
PVA-63 privind cercetarea accidentului de muncă grav din 10.06.2019 (f.d. 72-74,
vol. I), la pct. 8) Persoanele care au încălcat prevederile actelor legislative și altor acte
normative din domeniul muncii, este indicat că, Ursu Vasile, energetician-șef al S.A.
,,Cariera Micăuți”, care la admis pe electricianul-lăcătuș, Goriuc Iurii fără al informa
asupra riscurilor la care el ar putea fi expus la locul de muncă, precum și măsurile
de protecție și prevenire necesare, prin ce a încălcat prevederile art. 13 lit. k) din
Legea nr. 186 din 10.07.2008 Securității și sănătății în muncă și pct. 6 din
Instrucțiunea funcțională a energiticianului-șef al S.A. ,,Cariera Micăuți”.
Prevederile art. 13 lit. k) stipulează că angajatorul are și alte obligații: să
asigure informarea fiecărei personae, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor
profesionale la care aceasta ar putea fi expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor
de protecție și prevenire necesare.
În acest context, Colegiul statuează că, inculpatul Ursu Vasile nu avea statut
de angajator, acesta fiind angajat în calitate de energician-șef al S.A. ,,Micăuți” prin
ordinul nr. 117 din 15.09.2014, fapt ce denotă că nu Ursu Vasile l-a angajat pe Goriuc
Iurie în calitate de lăcătuș-electrician în cadrul S.A. ,,Micăuți”, și în atribuțiile căruia
intrau obligațiile stipulate în art. 13 lit. k) al Legii securității și sănătății în muncă,
de încălcarea cărora a fost învinuit.
Invederînd cele menționate, Colegiul observă o neclaritate referitor la faptul
care din obligațiile de serviciu stabilite în sarcina inculpatului, au fost încălcate de
către ultimul și urmează a fi încadrate în cele solicitate de norma incriminată.
Or, potrivit dipozițiilor art. 9 al Legii nr. 186 din 10.07.2008, angajatorul este
obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea
desfășurată. În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecție și prevenire,
el nu este exonerat de responsabilitățile sale în domeniul securității și sănătății în muncă.
Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere
9
principiului responsabilității angajatorului.
Mai mult ca atât, subiectul infracțiunii specificate este persoana fizică cu
calitatea specială fie de:
- persoană cu funcție de răspundere sau persoana care gestionează o organizație
comercială, obștească sau o altă organizație nestatală;
- persoană în a cărei atribuții intră asigurarea respectării regulilor de protecție a
muncii în cadrul unității respective.
Prin persoană cu funcție de răspundere se înțelege persoana căreia, într-o
întreprindere, instituție, organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o
subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire,
alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării
funcțiilor autorităților publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție ori
organizatorico-economice.
În cauza deferită judecății, s-a statuat că în rechizitoriu partea acuzării invocă
calitatea de ,,persoană cu funcție de răspundere” a inculpatului Ursu Vasile.
Analizând cele menționate supra, Colegiul constată o inadverență referitor la
calitatea oferită inculpatului în raport cu atribuțiile de serviciu pe care le avea în
calitate de energician-șef al S.A. ,,Micăuți”. Or, atât partea acuzării, cât și instanțele
de fond nu au indicat cu claritate care anume însărcinări sau obligații, acordate,
permanent sau provizoriu, au fost încălcate de către inculpatul Ursu Vasile în
calitate de persoană cu funcție de răspundere.
Mai mult ca atât, instanța de apel în motivarea soluției adoptate reține o altă
calitate a inculpatului, și anume ,,Astfel, instanța de apel atestă că în ședința de
judecată, s-a dovedit pe deplin faptul că, inculpatul Ursu Vasile, având calitatea de
energician-șef al S.A. ,,Micăuți”, fiind persoană responsabilă de protecția muncii în
atribuțiile căruia intrau obligațiunile de gestionare a organizației cu privire la
respectarea tehnicii securității, (…)”, fapt neinvocat în învinuire.
Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit reiterează că, instanța de apel
urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, conform rechizitoriului
și conform circumstanțelor stabilite în ședința de judecată, să aprecieze conform
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere
al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor.
Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit constată că în prezenta cauză
penală este incident temeiul pentru recurs prescris la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, din care motiv, se impune admiterea recursului de pe rol, cu
casarea totală a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceea
instanță de apel, în alt complet de judecată, având în vedere că erorile constatate nu
10
pot fi corectate de către instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să țină seama de motivele casării, să înlăture neconcordanțele
admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile
art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Spînu Ludmila în numele
inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
29 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Ursu Vasile Xxxx, și dispune
rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 14 iunie 2022.
Președinte: Toma Nadejda
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
Diaconu Iurie
Boico Victor
11