1ra-646/21 — Art. 186 alin. 2 lit. c, d, 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019, s-a dispus: A-l recunoaște vinovat pe Sîrbu Alexandru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 06.01.2019-07.01.2019 din mun. Chișinău, str. Independenței 51/1, partea vătămată Glinga Irina) și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 35 000 (treizeci și cinci mii) lei. A-l recunoaște vinovat pe Sîrbu Alexandru, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din și din din adresa mun. Chișinău, str. N. Zelinski, partea vătămată Tacu Natalia) și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei. A-l recunoaște vinovat pe Sîrbu Alexandru, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 05.01.2019, ora 03.30 - 06.01.2019, din adresa mun. Chișinău, str. Izmail 106/2, partea vătămată Serebrian Denis) și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei. 1 A-l recunoaște vinovat pe Sîrbu Alexandru, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 05 spre 06 ianuarie 2019, din adresa mun. Chișinău, str. Albișoara nr. 16, partea vătămată Magu Andrei) și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei. A-l recunoaște vinovat pe Sîrbu Alexandru, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 19 mai 2019, din adresa mun. Chișinău, str. Onisifor Ghibu 2/2, partea vătămată Adrian Cirimbei) și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei. Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumulul parțial al pedepselor, a- i stabili lui Sîrbu Alexandru Constantin pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 40 000 (patruzeci mii ) lei. În conformitate cu art. 255 Cod de procedură penală , acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia, au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Sîrbu Alexandru acționând în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în perioada de timp de la 06.01.2019, ora 21.00 și până la 07.01.2019, ora 12.30, aflându-se pe adresa - XXXXX, în ograda casei, prin deteriorarea geamului lateral, a pătruns în automobilul de marcă „Toyota Prius” cu n/î XXXXX, care aparține cet. Glinga Irina și care era parcat pe adresa indicată supra, după care, pe ascuns, a sustras din acest automobil torpedoul interior în valoare de 10 000 lei și ușa portbagajului din spate în valoare de 10 000 lei, bunuri care aparțin cet. Glinga Irina. După care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate - Glinga Irina daune în proporții considerabile, în sumă totală de 20 000 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Sîrbu Alexandru a comis furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, infracțiune prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. Tot Sîrbu Alexandru, acționând în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, la 08.01.2019 aproximativ orele 03.00-05.00, aflându-se pe adresa - XXXXX, în ograda casei, prin deteriorarea geamului lateral, a pătruns în automobilul de marcă „BMW” cu n.î. XXXXX, care aparține cet. Tăcu Natalia și era parcat pe adresa indicată supra, după care, pe ascuns, a sustras din acest automobil o pereche de ochelari de soare de marcă „Ray Ban” în valoare de 3 000 lei, un telefon mobil de marcă „Iphone 6” cu nr. IMEI XXXXX în valoare de 4 000 lei, precum și a sustras farurile de la automobilul indicat în valoare de 21 000 lei, bunuri care aparțin cet. 2 Tăcu Natalia. După care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate - Tăcu Natalia daune în proporții considerabile, în sumă totală de 28 000 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Sîrbu Alexandru a comis furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, infracțiune prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. În perioada de timp 05.01.2019, ora 03.30 - 06.01.2019, ora 13.00, Sîrbu Alexandru Constantin, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, având un plan bine determinat, prin spargerea geamului din spate, lateral stânga, a pătruns în automobilul de model „BMW 5”, cu n/î XXXXX, parcat în curtea blocului din str. XXXXX, de unde a sustras pe ascuns de pe torpedoul un telefon mobil de model „Iphone 6s”, la preț de 1 940 lei și două faruri din partea din față a automobilului, la preț de 11 530 lei una, în total la preț de 23 060 lei și o pereche de mănuși de culoare neagră, la preț de 350 lei, cauzând părții vătămate Serebrian Denis un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 25 350 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate cet. Sîrbu Alexandru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În aceia că el, în noaptea de 05 spre 06 ianuarie 2019, ora concretă ne fiind stabilită de către organul de urmărire penală, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin forțarea geamului lateral stânga, a pătruns în automobilul de model „Skoda Superb” nr. de înmatriculare XXXXX, care era parcat în curtea blocului de locuit nr. XXXXX, de unde, în mod tainic, a sustras automagnitola DVD cu costul de 6 000 lei și un parfum pentru dame cu costul de 800 lei, după ce, cu bunurile sustrase, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând-ui părții vătămate Magu Andrei, o daună materială considerabilă în sumă de 6 800 lei. Tot el, Sîrbu Alexandru la 19 mai 2019, aproximativ la ora 04:00 min., urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându- și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, s-a apropiat de automobilul de model „Skoda Fabia” cu n/î „XXXXX”, care era parcat în curtea blocului de pe str. XXXXX și în mod ascuns a sustras de la acesta patru roți la preț de 2 000 lei per unitate, cu discurile de model „Skoda” și cauciucurile de model „Nokian”, cauzându-i părții vătămate Crimibei Andrian în conformitate cu art. 126 alin. (2) Cod penal, o daună materială în proporții considerabile în valoare totală de 8 000 lei. 3 Astfel, prin acțiunile sale Sîrbu Alexandru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a dispus conexarea cauzei penale nr. 1-2429/19 de învinuire a lui Sîrbu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu cauza penală nr. 1- 1913/19, de învinuire a lui Sîrbu Alexandru în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c) și d), 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a dispus conexarea cauzei penale nr. 1-1091/19 de învinuire a lui Sîrbu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cât și cauza penală nr.1- 1371/2019 de învinuire a lui Sîrbu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la cauza penală nr. 1-1913/19, de învinuire a lui Sîrbu Alexandru Constantin, în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c) și d), 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căruia Sîrbu Alexandru să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare. În motivarea apelului, procurorul a invocat că, deși instanța de judecată a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și a emis o sentință de condamnare, totuși, sentința nominalizată este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei lui Sîrbu Alexandru și necesită a fi casată, deaorece nu a luat în considerație faptul că Sîrbu Alexandru nu este la prima abatere infracțională, și anume, anterior a fost condamnat la 29.03.2004 de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău în baza art. 119 alin. (4) Cod penal și în baza art. 39 Cod penal la 5 ani închisoare. La 06.06.2016 a fost condamnat de către Judecătoria Rîscani, mun. Chișinău în baza art. 27. 186 alin. (2) Cod penal, la 3 ani închisoare cu comasarea sentinței din 16.03.2016. Ulterior, la 23.09.2016 prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare. Iar la 06.11.2017, ultimul a fost eliberat după executarea pedepsei. Astfel, numindu-i inculpatului o pedeapsă non-privativă de libertate, și anume, sub formă de amendă pentru comiterea infracțiunilor cu un grad de prejudiciabilitate sporit, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de comitere de unei noi infracțiuni de către inculpat. Subsecvent, procurorul a subliniat că pe lângă faptul că inculpatul Sîrbu Alexandru a fost eliberat la 06.11.2017 din locurile de detenție, nu și-a făcut concluziile de rigoare și acest fapt nu a avut un impact pozitiv asupra lui, acesta până 4 la expirarea termenului prevăzut de art. 111 Cod penal, recidivează, săvârșește din nou un concurs de infracțiuni cu diferite părți vătămate, realizând în acest fapt prin săvârșirea infracțiunilor ca o presupusă îndeletnicire, prin ce condiționează faptul că corijarea și corectarea inculpatului Sîrbu Alexandru Constantin nu este posibilă în condiții non privative libertate. 3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Tonu Alexandru în numele părților vătămate Tacu Natalia și Gliga Irina, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de aplicarea pedepsei și încasarea prejudiciului moral, pronunțarea unei decizii, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsa privativă de libertate pe un termen de 4 ani de închisoare și încasarea de la Sîrbu Alexandru în beneficiul Gliga Irina, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea de la Sîrbu Alexandru în beneficiul lui Tacu Natalia a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În motivarea cererii de apel avocatul părților vătămate a invocat că, sentința este pasibilă de a fi casată, în parte ce ține de individualizarea pedepsei și încasarea prejudiciului moral, or, pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă, mai mult prin sentința declarată a fost încălcat art. 2036 Cod civil. Astfel, în urma săvârșirii infracțiunii menționate supra, lui Gliga Irina și familiei sale i-au fost cauzate suferințe morale. Suferințele morale ale membrilor familiei au fost cauzate atunci, când au aflat despre sustragerea bunurilor ce le aparțin. Totodată, în ziua sesizării despre săvârșirea infracțiunii, Gliga Irina a fost nevoită să participe la acțiunile organului de urmărire penală de cercetare la fața locului, care s-au desfășurat afară pe timp de iarnă, un timp îndelungat, iar în consecință a fost diagnosticată cu afecțiunea de faringită și amigdalită acută, fiind ulterior internată în spital. La fel, în urma săvârșirii infracțiunii săvârșite de către inculpat, lui Tacu Natalia și familiei sale i-au fost cauzate suferințe morale. Suferințele morale ale membrilor familiei au fost atunci, când au aflat despre sustragerea bunurilor ce le aparțin și care au o valoare morală semnificativă, or, telefonul mobil de marcă „Iphone 6” care a fost sustras, conține poze și clipuri video familiale. Totodată, apelantul a menționat că în ziua sesizării despre săvârșirea infracțiunii, Tacu Natalia a fost nevoită să participe la acțiunile organului de urmărire penală de cercetare la fața locului, care s-au desfășurat afară pe timp de iarnă și copilul minor Tacu Emmanuela, care se afla în acel moment în grija mamei, a fost ținută în exterior împreună cu mama Tacu Natalia un timp îndelungat, iar în consecință a fost diagnosticată cu afecțiunea de bronșită acută cu tuse obstructive, fiind ulterior internată în spital. 5 Așadar, avocatul a subliniat că îmbolnăvirea părții vătămate Gliga Irina, cât și a copilului minor Tacu Emmanuela este în legătură cauzală directă cu acțiunile ilicite, săvârșite de Sîrbu Alexandru.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2020, a fost admis apelul procurorului și apelul avocatului Tonu Alexandru în numele părții vătămate Tacu Natalia și Gliga Irina, casată parțial sentința în partea pedepsei și acțiunii civile și pronunțată o nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează: Sîrbu Alexandru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 06.01.2019 - 07.01.2019 partea vătămată Gliga Irina) - a-i stabili o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Sîrbu Alexandru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 08.01.2019partea vătămată Tacu Natalia) - a-i stabili o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Sîrbu Alexandru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din 05.01.2019 - 06.01.2019, partea vătămată Serebrian Denis) - a-i stabili o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Sîrbu Alexandru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul din noaptea de 05.01.2019 - 06.01.2019 partea vătămată Magu Andrei) - a-i stabili o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Sîrbu Alexandru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 19.05.2019, partea vătămată Crimibei Andrian ) - a-i stabili o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 Cod penal a-i stabili definitiv pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A încasa de la Sîrbu Alexandru în beneficiul lui Gliga Irina cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 (zece mii) lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 (trei mii) lei, și în beneficiul lui Tacu Natalia cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 (zece mii )lei, în rest a fost respinsă acțiunea civilă înaintată ca fiind neîntemeiată. 6 Termenul de arest lui Sîrbu Alexandru a-l calcula din 24.09.2020, cu includerea termenului de aflare în arest preventiv din 21.01.2019 până la 19.02.2019 și arestul la domiciliu din 20.02.2019 până la 20.03.2019. În rest a fost menținută sentința. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel, a conchis că vinovăția inculpatului deplin este dovedită și acțiunile lui Sîrbu Alexandru corect au fost încadrate de către organul de urmărire penală în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, reținând în acest sens argumentele invocate de acuzare cu privire la faptul că instanța a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în coraport cu caracterul social periculos al faptelor, modul de comitere a infracțiunilor și personalitatea inculpatului. În acest sens, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la aplicarea pedepsei în privința lui Sîrbu Alexandru a reținut faptul că, numitul și-a recunoscut vinovăția, a colaborat cu organul de urmărire penală, însă la stabilirea pedepsei a omis faptul că, prin pedeapsa aplicată de către instanța de judecată nu a fost realizat scopul legii penale, deoarece în temeiul circumstanțelor atenționate supra nu poate fi vorba de careva corectare a lui Sîrbu Alexandru fără a fi supus răspunderii penale în conformitate cu sancțiunea prevăzută la articolul respectiv, prin executarea pedepsei cu închisoare reală stabilită în limitele generale. Or, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, scop care nu se va atinge în cazul menținerii în vigoare a pedepsei aplicate. La fel, instanța de apel a menționat că corectarea inculpatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîncadrarea lui în activitatea societății, pe când inculpatul Sîrbu Alexandru anterior a mai fost condamnat pentru alte fapte infracționale, însă nu a tras concluziile necesare și din nou a comis cu intenție mai multe infracțiuni, astfel comportamentul numitului denotă lipsă de încredere, or, atât pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, cât și în ordine de apel, a fost stabilită întrunirea tuturor elementelor infracțiunilor în acțiunile lui Sîrbu Alexandru și nu au fost stabilite circumstanțe care să înlăture caracterul penal al faptei, din care cauză este imposibilă corectarea și reeducarea acestuia fără a fi supus răspunderii penale în conformitate cu sancțiunea 7 prevăzută la articolele respective, prin executarea pedepsei cu închisoare reală stabilită în limitele generale. În aceste circumstanțe, instanța de apel a admis apelului declarat de către procuror și de către avocatul Tonu Alexandru în numele părților vătămate Tacu Natalia și Gliga Irina, în partea partea ce ține de aplicarea pedepsei și ajunge la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului Sîrbu Alexandru va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate. Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, adică luând în considerație modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Ținând cont de circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis că în cazul dat, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă inculpatului Sîrbu Alexandru, astfel, reieșind din cele descrise supra, ultimului urmează a-i fi numită pedeapsa pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, în penitenciar de tip semiînchis în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); art. 186 alin. (2) lit. c), d); 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani - pe un termen nu mai mare de 12 ani și 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că circumstanțele invocate de către prima instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or, aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către 8 Sîrbu Alexandru a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce ține de comportamentul în societate. Instanța de apel a subliniat că, avocatul Tonu Alexandru în numele părților vătămate Tacu Natalia și Gliga Irina, critică hotărârea primei instanțe și în partea ce ține de prejudiciul moral și cheltuieli de asistență juridică, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a constatat că acesta își găsește confirmarea la judecarea apelului declarat, existând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea expunerii asupra acțiunii civile înaintate de părțile vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia. Astfel, instanța de apel a indicat că potrivit prevederilor art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Iar potrivit alin. (2) al aceleiași norme legale, persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin: restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală; compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale. Conform art. 221 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală acțiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se intentează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului. Cercetând materialele cauzei penale, instanța de apel a ajuns la concluzia că partea vătămată Gliga Irina, a înaintat acțiunea civilă prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 212 100 lei, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei, cât și cheltuielile judiciare în sumă de 3 000 lei, iar Tacu Natalia, a înaintat o cerere de chemarea în judecată prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 4000 lei, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei, cât și cheltuielile judiciare 9 în sumă de 3 000 lei, iar prin sentința instanței de fond acțiunile civile ale părților vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia au fost respinse, ca neîntemeiate. Astfel, prin cererea de apel avocatul Tonu Alexandru în numele părților vătămate Tacu Natalia și Gliga Irina, a solicitat să fie admisă cererile de chemare în judecată înaintate de părțile vătămate cu încasarea de la Sîrbu Alexandru în beneficiul Irinei Gliga, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea de la Alexandru Sârbu în beneficiul Nataliei Tacu, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, la fel a solicitat și încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 3 000 lei de la inculpatul Sîrbu Alexandru în beneficiul părții vătămate Irina Gliga. În ceea ce privește pretențiile înaintate de părțile vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia, privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, pentru fiecare, instanța de apel a stabilit această pretenție, parțial întemeiată, or, suma de 50 000 lei, este exagerată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului, cât și de comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, care a recunoscut vinovăția. În ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că, părțile vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia, au avut de suportat și un prejudiciu de natură morală. Estimarea daunei morale suportate de către ultimele se probează prin faptul că, ele au avut de suportat prejudicii cauzate personalității afective, categorie în care intră suferințele de categorie psihică, care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare. Prin urmare, cerințele părților vătămate în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 50 000,00 lei sunt exagerate. Astfel, instanța de apel a conchis că suma în mărime de 10 000,00 lei, este echitabilă și în corespundere cu circumstanțele comiterii de către inculpatul Sîrbu Alexandru, a acțiunilor ilegale îndreptate împotriva lor. În acest sens, instanța de apel a reținut că, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanța de apel va ține cont de, caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului prejudiciului, personalitatea inculpatului, care a mai comis aterior infracțiuni pentru care a fost condamnat cu închisoare, dar care nu și-a făcut concluziile necesare. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană, care pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea părții vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții vătămate i-au fost cauzate vătămari corporale. 10 La fel, instanța de apel a admis și solicitarea apelantului de a fi încasate, din contul inculpatului Sîrbu Alexandru în beneficiul părții vătămate Gliga Irina, cheltuielile pentru asistența juridică, în suma de 3 000,00 lei, or, la determinarea cuantumului compensației acordate, pentru a face o apreciere corectă, instanța, va ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea problemelor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența; faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței. Prin urmare, instanța de apel a dispus încasarea, cu titlu de asistență juridică acordată de către avocatul BAA „Panțîru și alții” părții civile Gliga Irina, la întocmirea cererii de apel suma de 3 000 lei, care a fost confirmată prin bonul de plată nr. 107 din 19.12.2019.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Străistaru Valeriu în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei recurate cu menținerea sentinței. În susținerea celor solicitate, avocatul indică că instanța de apel greșit a admis apelurile declarate, or, prin decizia pronunțată i-a fost înrăutățită situația inculpatului. De asemenea, recurentul remarcă că procurorul în ședința de judecată în instanța de fond a solicitat aplicarea unei pedepsei sub formă de amendă, iar deja în cererea de apel solicită o pedeapsă sub formă de închisoare. Totodată, consideră că instanța de fond corect a respins acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate ca fiind nefondate, or, inculpatul a restituit prejudiciile materiale, morale și cheltuielile de judecată, însă solicitarea unui prejudiciu moral în valoare de 50 000 lei pentru fiecare parte este una prea mare și nejustificată. În concluzie, apărătorul susține că instanța de apel a pronunțat o decizie nemotivată, fără a intra în esența problemei și a fost bazată doar pe poziția acuzării de stat.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs ordinar în raport cu actele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către avocatul Străistaru Valeriu în numele inculpatului urmează a fi admis din următoarele considerente: 11 În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Prin urmare, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța de apel la judecarea apelurile declarate de către procuror și avocatul Tonu Alexandru în numele părților vătămate Gliga Irina și Tacu Natalia a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În acest sens, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei remarcă că în ședința de judecată din 16 octombrie 2019, procurorul la etapa dezbaterilor judiciare a solicitat să-i fie stabilită inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale(f.d. 70, vol. V), ulterior în cererea de apel, procurorul solicită să îi fie numită inculpatului o pedeapsă privativă de libertate. În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că procurorul prin cererea de apel înaintată nu susține cu motive clare și întemeiate schimbarea poziției acuzării sub aspectul stabilirii pedepsei penale. Așadar, judecând respectiva cauză penală, instanța de recurs ordinar conchide că prima instanță corect își întemeiază soluția cu privire la stabilirea pedepsei penale și întemeiat a aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de amendă menționând în acest sens următoarele ,,(…) infracțiunile comise de către inculpat sunt calificate ca fiind mai puțin grave, personalitatea inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală, la evidenta medicului psihiatru sau narcolog nu se află, este angajat în câmpul muncii, are doi copii la întreținere, a recunoscut vinovăția, a restituit prejudiciile materiale cât și cheltuielile judiciare, de acțiunile inculpatului în vederea comiterii infracțiunii cât și urmările prejudiciabile ale faptei comise”. Mai mult decât atât, Colegiul penal susține poziția primei instanțe care întru respectarea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal a luat în calcul 12 ansamblu circumstanțelor cauzei prin care a ajuns la concluzia că corectarea și resocializarea inculpatului Sîrbu Alexandru este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă, în limitele sancțiunii art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, or, anume această pedeapsă poate să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar aplicarea unei pedepse mai grave din cele prevăzute de sancțiunea articolului menționat nu este rezonabilă în condițiile circumstanțelor constate în prezenta cauză, mai mult, anume această pedeapsă este solicitată de procuror și acceptată de inculpat. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Subsecvent, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel casând sentința în sensul agravării pedepsei stabilite inculpatului, și-a argumentat decizia prin faptul că instanța de fond nu a ținut seama de toate circumstanțele cazului, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și de scopul pedepsei penale. O asemenea argumentare nu poate servi temei de înăsprire a pedepsei, or, aceste circumstanțe au fost luate în considerație la individualizarea pedepsei de către instanța de fond, iar alte circumstanțe ce ar servi temei de înăsprire a pedepsei nu au fost stabilite. Nu corespunde realității nici afirmația instanței de apel, precum că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1) Cod penal, deoarece pe lângă faptul că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală, totodată este și o 13 măsură de corectare, infractorul fiind ajutat să se corecteze și făcut să înțeleagă că trebuie să respecte legile și normele de conviețuire socială. În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă asupra următoarelor aspecte, ce au însemnătate asupra cazului în speță: inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, infracțiunile comise de către inculpat sunt calificate ca fiind mai puțin grave, are doi copii la întreținere, a recunoscut vinovăția, a restituit prejudiciile materiale cât și cheltuielile judiciare. Cele menționate în ansamblul lor reduc gradul de pericol social al infracțiunii comise, considerând că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără privarea lui de liberate. De asemenea, cu referire la acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate instanța de recurs ordinar susține poziția primei instanțe prin care a conchis că pretențiile părților vătămate Gliga Irina, Tacu Natalia, cu privire la încasarea prejudiciului material și cheltuielile judiciare au fost restituite, fapt confirmat prin recipisele anexate la materialele cauzei, iar cu privire la prejudiciul moral instanța i- a dat o apreciere critică acestui capăt de cerere, or, acesta este exagerat și nejustificat. Conform art. 2036 alin. (1), (2), (5) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenta și întinderea prejudiciului patrimonial. Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Potrivit art. 19 alin. (3) Cod Civil, se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și psihice, precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului uman (prejudiciu biologic). În acest sens, instanța de apel casând sentința în această parte nu motivează decizia pronunțată sub acest aspect, or, nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că prima instanță s-a expus argumentat și corect asupra acțiunilor civile înaintate de către părțile vătămate, iar pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca 14 impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărârea instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : admite recursul ordinar declarat de către avocatul Străistaru Valeriu în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Sîrbu Alexandru XXXXX cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019. Sîrbu Alexandru XXXXX, urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2021. Președinte Nadejda Toma Judecători Ion Guzun Liliana Catan Iurie Diaconu Victor Boico 15