1ra-1645/20 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-1645/20 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1645/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către avocatul Bargan Stela în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău din 07 septembrie 2018 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza penală în privința

lui

Sîrbu Andrei Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în r-nul Xxxxx, s. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Sîrbu Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325

alin. (1) Cod penal și în baza acestei norme i s-a aplicat pedeapsă principală sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 3 (trei) luni în penitenciar de tip semiînchis,

cu calcularea termenului din momentul reținerii efective a condamnatului, precum și

o pedeapsă complementară obligatorie sub formă de amendă în cuantum de 2000 u.c.,

ceea ce constituie (o sută mii lei) în contul statului.

la 22 februarie 2017, aflându-se la volanul automobilului de model Skoda Octavia, n/î

xxxxx, care se deplasa cu viteză sporită și conducând într-o manieră neadecvată a fost

stopat în mun. Chișinău, la intersecția străzilor Calea Orheiului de către echipajul MAI

nr. 9732, care era compus din ofițerii de patrulare ai INP— Gaidibadi Andrei și Josan

David. În timpul discuției cu Sîrbu Andrei, din motiv că a simțit miros puternic de

1

alcool de la acesta, ofițerul de patrulare Josan David i-a propus să-l însoțească la sediul

brigăzii de patrulare de pe str. Octavian Goga nr. 18, mun. Chișinău, pentru a fi supus

testării alcooscopice. În aceste condiții, în fața unității de patrulare, rămânând în

automobilul de serviciu al INP împreună cu ofițerul de patrulare a INP Gaidibadi

Andrei, Sîrbu Andrei i-a oferit personal și insistent ofițerului de patrulare Gaidibadi

Andrei, care are calitatea de persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2)

din Codul penal, bani care nu i se cuvin în sumă de 1000 lei, pentru a nu pomi

procedura de documentare a conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate

și a nu trece testarea alcooscopică.

Consecvent, în ședința instanței de fond, inculpatul Sîrbu Andrei a declarat că

îi sunt cunoscute probele administrate în cadrul urmăririi penale, recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii care îi este incriminată și nu dorește administrarea

altor probe. În acest sens, în conformitate cu art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală,

a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate

în cadrul urmăririi penale.

Astfel, cauza penală de învinuire a lui Sîrbu Andrei de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal a fost examinată în ordinea stabilită de art.

3641 alin. (1) Cod de procedură penală.

inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței contestate în

partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința

inculpatului să fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată și

stabilirea unui termen de probațiune.

3.1. În motivarea apelului depus, apărătorul a indicat că Sîrbu Andrei vina în

comiterea faptei lui imputate a recunoscut, a contribuit activ la elucidarea

circumstanțelor cauzei penale, a manifestat căința activă. Anterior în vizorul organelor

de drept nu a fost. Cauza penală de învinuire a sa a fost examinată în ordinea

prevăzută de art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală. În circumstanțele enunțate a

considerat că pedeapsa aplicată este una disproporționat de aspră, instanța la

individualizarea pedepsei urma să constate posibilitatea reeducării inculpatului fără

izolarea lui de societate, ținându-se cont de circumstanțele cauzei, de atitudinea

inculpatului față de fapta comisă, de circumstanțele ce caracterizează persoana

acestuia, de gravitatea faptei comise și de consecințele acesteia.

Totalitatea circumstanțelor sus invocate susțin că dau temei de a constata

posibilitatea corectării inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și a solicitat instanței de a-i acorda șansa de a

demonstra justificarea încrederii acordate.

2

2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Negru Olesea în numele

inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost

condamnat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de judecată a ținut cont,

la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatei, de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul Sîrbu Andrei în instanța de fond

a confirmat dorința sa și în mod procesual, înaintând în instanță o cerere privind

recunoașterea probelor din rechizitoriu, oformată în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, acord ce prevede examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală fiind consemnat și în procesul-verbal al

ședinței de judecată.

Privitor la argumentele apelantei în vederea aplicării unei pedepse mai blânde

în privința inculpatului, instanța de apel a conchis următoarele.

Astfel, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Sîrbu Andrei,

instanța de fond deși a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, nu a le-

a aplicat corespunzător.

Astfel, instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

La caz, instanța a stabilit că fapta incriminată de art. 325 alin. (1) Cod penal, este

pedepsită cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități

convenționale.

În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de o

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

3

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă

pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de

30 de ani.

Instanța de judecată a reținut că infracțiunea stabilită de art. 325 alin. (1) Cod

penal, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în

structurile autorităților statului, a puterii și serviciilor publice și subminează

activitatea acestora, contribuie la discreditarea autorității statale în ochii societății.

Având în vedere circumstanțele descrise, menționate anterior, cu referire la

prevederile art. 325 alin. (1) Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului

Sîrbu Andrei, care anterior nu a mai fost atras la răspundere penală, luînd în calcul

noile limite ale pedepsei principale stabilite prin aplicarea coroborată a art. 325 alin.

(1) și art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, și anume limita minimă de 3 luni

închisoare (art. 70 alin. (2) Cod penal) și limita maximă 4 ani închisoare (6 ani - 1/3 din

6 ani), precum și limitele pedepsei complementare obligatorii amenda, instanța de

fond, întemeiat a conchis de a-i stabili lui Sîrbu Andrei, pentru comiterea de către

acesta a infracțiunii stabilite de art. 325 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă principală sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 3 (trei) luni în penitenciar de tip

semiînchis, cu calcularea termenului din momentul reținerii efective a condamnatului,

precum și o pedeapsă complementară obligatorie sub formă de amendă în cuantum

de 2000 u.c., ceea ce constituie (una sută mii) lei în contul statului.

În acest sens, instanța de apel a respins solicitarea apărării privind aplicarea

unei pedepse penale cu aplicarea art. 90 Cod penal, or din materiale cauzei rezultă că

după ședința de judecată din 26 septembrie 2017, inculpatul Sîrbu Andrei nu s-a mai

prezentat în instanță, fiind dispusă aducerea silită în privința acestuia. Potrivit

raportului prezentat de inspectorul superior al SP Căușeni cet. Sîrbu Nicolai este

plecat în Federația Rusă.

Astfel, nu au fost stabilite careva temeiuri care ar determina aplicarea în

privința inculpatului Sîrbu Andrei a prevederilor art. 90 Cod penal. Din contra, s-a

reținut că prin părăsirea teritoriului țării acesta a manifestat dezinteres față de soluția

instanței de - judecată și a încălcat obligațiile care-i revin potrivit prevederilor art. 66

Cod de procedură penală. La fel, s-a reținut că în condițiile plecării inculpatului de

sub jurisdicția Republicii Moldova supravegherea unor eventuale condiții stabilite

conform art. 90 Cod penal, va fi imposibilă.

Bargan Stela în numele inculpatului, prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești

a instanțelor inferioare, cu emiterea unei hotărâri de achitare în privința lui Sîrbu

Andrei.

4

În argumentarea recursului declarat invocă următoarele:

- acțiunile inculpatului Sirbu Andrei nu se încadrează în prevederile legale

prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal, si anume din declarațiile făcute conform

inregistrarii audio efectuate, precum că a promis și i-a oferit în mod insistent ofițerului

de patrulare Gaidibabi Andrei mijloace bănești în sumă de 1 000 lei;

- din convorbirea înregistrată audio de către Gaidibabi Andrei nu rezultă faptul

că inculpatul Sirbu Andrei a înterprins acțiuni de corupere activă a ofițerului de

patrulare, din declarațiile făcute de către el nu constituie promisiunea reală și anume

angajamentul său de a-i transmite eventualui corupător mijloace bănești pentru a nu

efectua testarea alcooscopică și de a nu porni procedura de documentarea cazului de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică;

- este evident faptul că în convorbirea audio înregistastrată de ofițerul de

patrulare și anume conținutul suportului electronic de tip: DVD model „Omega" și

prezentat ca probă în instanta de judecată nu rezultă faptul ca în acțiunile inculpatului

Sîrbu Andrei constituie o faptă prejudiciabilă și anume acea promisiune, pe care și-o

asuma față de eventualul corupător de a-i transmite anumite bunuri, cât și acțiunile

de a oferi în mod insistent lui Gaidibabi Andrei a mijloacelor bănești în valoare de 1

000 lei.

Din cele mentionate inculpatul Sirbu Andrei nu și-a asumat nici un angajament

real și serios de a promite lui Gaidibabi Andrei ca persoană publică și de a-i oferi

anumite bunuri;

- din dialogul înregistrat dintre inculpatul Sîrbu Andrei și Gaidibabi Andrei, și

anume cuvintele mentionate de Sîrbu Andrei nu au trăsăturile unei promisiuni

serioase conform prevederilor legale, ci sunt niște exprimări vagi, imposibile de

realizat.

În baza celor expuse cu certitudine se poate afirma că la caz este prezentă

netemeinicia acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpatului Sîrbu Andrei a

coruperei active;

- cele invocate de către acuzator, au un caracter de presupunere și de fapt sunt

lipsite de careva bază probantă în sensul prezenței la inculpatul Sîrbu Andrei intenției

de a corupe și anume prin promisiunea de a oferi, cât și oferirea nemijlocită a unor

bunuri unei persoane publice, ața cum rezultă din declarațiilor martorilor Gaidibabi

Andrei și Josan David.

Este evident faptul ca la aceasta cauza penală nu au fost administrate probe

directe, ce ar confirma vinovația inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 325 alin. (1) Cod penal.

Prin probele administrate - declarațiile martorului Gaidibabi Andrei - ofițer de

patrulare, care activa în sectorul Rîșcani, mun. Chișinău în echipajul MAI 9732,

5

declarațiile martorului Josan David, care activa la fel în sectorul Rîșcani, mun.

Chișinău în echipajul MAI 9732 și înregistrarea în format audio a suportului electronic

de tip: DVD model „Omega" nu dovedesc pe deplin că acțiunile inculpatului Sîrbu

Andrei constituie componența infracțiunea de corupere activă;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel urma a nu se limita să preia în

exclusivitate poziția incriminatorie a acuzatorului de stat la motivarea soluțiilor

pronunțate la acest caz, în lipsa unei analize minuțioase a probelor admininistrate,

unde e evident faptul că în acțiunile inculpatului Sîrbu Andrei nu se întrunesc

elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 325 alin. (1)

Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului părții

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind declarat

peste termen.

cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală (în red.

05.04.2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor dosarului, la pronunțarea dispozitivului deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, avocatul

inculpatului – Negru Olesea a fost prezent și totodată a fost informat că pronunțarea

deciziei motivate va avea loc pe data de 15 ianuarie 2019 (f.d. 203-205, vol. I), acesta

neprezentându-se la data pronunțării deciziei motivate în instanța de apel (f. d. 206,

vol. I), fără motive întemeiate. Conform scrisorii din 15 ianuarie 2019 a fost transmisă

copia deciziei instanței de apel în adresa inculpatului și avocatului (f.d. 216,vol. I)

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel pronunțate la 15 ianuarie 2019 a expirat la 15 februarie 2019.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 zile de contestare cu recurs

ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a

6

fost respectat, deoarece recursul depus de avocatul Bargan Stela în numele

inculpatului a fost declarat la 19 iunie 2020, fără a solicita de a restabili termenul de

recurs.

Potrivit art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de

judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre

aceste termene. Din economia acestei norme, se desprinde faptul că, dacă partea,

cunoscând despre data următoarei ședințe, însă nu se prezintă la aceasta, consecințele

neprezentării îi sunt imputabile, iar despre rezultatele ședinței partea urmează să se

documenta individual. Or, cele consemnate supra sunt subsecvente și speței date,

adică faptul că inculpatul nu s-a prezentat la ședința de judecată la care a fost

pronunțat dispozitivul și decizia integrală a instanței de apel, nu îl absolvă de a

declara în termen recursul ordinar.

În același context, este important de a menționa că, la pronunțarea hotărârii

integrale legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu s-au

prezentat la pronunțarea sentinței, se consideră că au luat cunoștință de conținutul

hotărârii motivate la data pronunțării, mai mult că hotărârile se plasează pe portalul

web al instanței de judecată, astfel devenind publice pentru toți. Călăuzitoare în acest

sens este și practica judiciară, potrivit căreia s-a statuat că neprezentarea părților, care

au fost legal citate la ședința de judecată, dar s-au eschivat de a se prezenta, termenul

de atac și pentru acestea oricum se calculează din momentul pronunțării hotărârii

integrale.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține

că, în cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către

recurent. Or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-

penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității

raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea

contra Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul

din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte beneficiară

de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în condițiile, că nu ar pune-o într-un

dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor

referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere principiului egalității

armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și susține

argumentele în fața instanței.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră, că recursul ordinar declarat

7

de avocatul Bargan Stela în numele inculpatului este inadmisibil, ca fiind declarat

peste termen.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bargan Stela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Sîrbu Andrei Xxxxx, ca fiind

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 18 decembrie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8