1ra-892/2019 — art. 201-1 al. 4 CP

1ra-892/2019 — art. 201-1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-892/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov,

avocatul Ion Chitoroga în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018 în cauza penală, în

privința lui

Ursu Ivan XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.04.2018 până la 18.07.2018;

Instanța de apel de la 16.08.2018 până la 12.12.2018;

Instanța de recurs de la 22.03.2019 până la 29.05.2019.

a c o n s t a t a t :

Ursu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4)

Cod penal și conform legii prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 79 alin. (3) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Cheltuielile judiciare în suma de 6 650 lei, s-a dispus a fi trecute în contul

statului.

01 martie 2018, ora 18:00, la domiciliul său situat în XXXXX, fiind sub influența

alcoolului, în cadrul unui conflict apărut spontan cu fratele său Valeriu Ursu,

intenționat, i-a aplicat ultimului multiple lovituri în regiunea capului cu o despicătură

din lemn, cauzându-i traumă craniu-cerebrală cu cinci plăgi în regiunea parietală și

occipitală a capului, fractura oaselor craniului, hematomul subdural, hemoragii

subarahoidale, contuzie cerebrală, ce conform raportului de expertiză judiciară nr.

1

201812C0030 din 06 martie 2018 se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, în urma cărora victima a decedat.

Acțiunile lui Ivan Ursu au fost calificate de către procuror în temeiul art. 2011

alin. (4) Cod penal - violența in familie, adică - acțiunea intenționată, manifestată fizic și

verbal, comisă de un membru al familiei, asupra altui membru al familiei, care a cauzat decesul

victimei.

solicitat casarea parțială a sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în contul statului, în sumă de 6 650 lei (cheltuieli pentru efectuarea a două

expertize medico-legale).

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat următoarele că, instanța de

fond eronat la stabilirea pedepsei a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, or, vârsta

relativ înaintată a inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind o circumstanță

excepțională, ce ar determina necesitatea aplicării unei pedepse mai ușoare.

Totodată, procurorul a invocat dezacordul cu respingerea solicitării de încasare

de la inculpat a cheltuielilor judiciare, or, banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor

infracționale a făptașului, care este recunoscut vinovat în modul stabilit de lege, sunt

bani publici ce revin din contribuțiile cetățenilor.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Ion Chitoroga în numele

inculpatului, prin care solicită casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 79 alin. (3) Cod penal, a-i stabili o pedeapsă sub formă de

închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În motivarea cererii de apel apărătorul a invocat că, instanța de fond urma să ia

în considerație comportamentul victimei, or, aceasta adesea aplica violența asupra

inculpatului.

De asemenea, avocatul a menționat că instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art. 90 Cod penal.

2018, a fost respins apelul declarat de către avocatul Ion Chitoroga în numele

inculpatului și admis apelul declarat de către procuror, casată sentința în partea

individualizării pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează:

2

Se numește lui Ivan Ursu recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 2011 alin. (4) Cod penal, și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, din conținutul

cererilor de apel înaintate de către procuror și avocat în numele inculpatului rezultă

că, legalitatea sentinței a fost contestată doar sub aspectul individualizării pedepsei

penale și a cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul

de probe prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportate la

declarațiile date de către inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele

administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corectă și anume art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apela conchis că,

prima instanță la individualizarea pedepsei, eronat a interpretat că ar fi existat careva

circumstanțe excepționale prevăzute la art. 79 Cod penal, legate de persoana acestuia

sau fapta săvârșită și neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă mai ușoară, sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani și 8 luni în penitenciar de tip închis. Or, potrivit

materialelor cauzei, vârsta relativ înaintată a inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind

o circumstanță excepțională, ce ar determina necesitatea aplicării unei pedepse mai

ușoare inculpatului, comparativ cu persoanele din alte categorii de vârstă ce comit

infracțiuni similare.

În acest context, criteriul vârstei relativ înaintate, în lipsa altor factori nu poate

fi apreciată ca circumstanță de importanță majoră, ce ar prezenta o excepție de la

starea obișnuită a lucrurilor și ar impune concluzia că nu este rațional ca acesta să

poarte răspundere penală pe principii de egalitate.

Cu referire la alegațiile avocatului, precum că inculpatul a comis fapta, deoarece

fratele său ar fi fost inițiatorul lovindu-l cu pumnul în regiunea ochiului, totuși există

o disproporționalitate vădită între caracterul neînsemnat al leziunilor corporale

depistate la inculpat și decesul lui Valeriu Ursu.

De asemenea, instanța de apel a luat în calcul că, după cauzarea leziunilor

corporale victimei, inculpatul nu a întreprins careva acțiunii de a-i acorda un prim

ajutor fratelui pentru a-i salva viața și nici nu a solicitat intervenția asistenței medicale.

Totodată, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, în scopul eschivării

tragerii la răspundere, intervenția colaboratorilor de poliție a fost solicitată la

expirarea unui interval de timp de cel puțin 12 ore. Astfel, se constată că, inculpatul

3

nu a întreprins careva acțiuni de prevenire a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii

săvârșite, reparare benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate.

Sancțiunea art. 2011 alin. (4) Cod penal, stabilește pedeapsa de la 12 la 15 ani

închisoare, iar instanța de fond a individualizat pedeapsa inculpatului prin aplicarea

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și prevederilor art. 79 Cod penal,

stabilindu-i o pedeapsa excesiv de blândă în raport cu acțiunile inculpatului,

consecințele survenite, fapt ce ar genera în societate o reacție de intoleranță față de

actul de justiție.

Instanța de apel a concluzionat că, pedeapsa aplicată în privința inculpatului

este disproporțională în raport cu acțiunile ilegale ale inculpatului, crima a fost comisă

în domiciliul acestora, inclusiv numărul de lovituri este determinant, și care dovedește

indubitabil intenția inculpatului în atingerea scopului, circumstanțe care examinate în

cumul cu atitudinea inculpatului de după comiterea infracțiunii, determină

necesitatea stabilirea altui termen de pedeapsă penală întru corectarea și reeducarea

efectivă a personalității inculpatului.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în respectiva cauza penală, nu poate fi atins decât prin aplicarea

pedepsei cu închisoare pe un termen de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

La determinarea modului si măsurii de pedeapsă în privința inculpatului

instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite care este una deosebit

de gravă.

Cu privire la solicitările părții apărării privind aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată și nejustificată, or, inculpatul a comis

o infracțiune deosebit de gravă, astfel conform prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Referitor la cerința procurorului de a dispune încasarea de la inculpat în

beneficul statului a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a conchis că, acesta nu

și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, susținând că in conformitate cu

prevederile art. 227 alin. (2) pct. 5) și 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare în mărime de 6 650 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale

urmează a fi trecute în contul statului.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

4

deciziei în partea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare în

aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs, procurorul susține că instanța de apel eronat a

respins ca fiind nefondată solicitarea acuzării de a dispune încasarea de la inculpat în

contul statului suma de 6 650 lei, or, instanțele de fond au omis să ia în calcul

prevederile legale în vigoare la momentul efectuării urmăririi penale și judecării

cauzei.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Ion Chitoroga în numele

inculpatului în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 8), 9), 12) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței.

În susținere cerințelor apărătorul indică că, instanța de apel urma să ia în calcul

comportamentul victimei care aplica violența fizică asupra inculpatului.

Mai mult, apărătorul susține că, instanța de apel eronat a exclus prevederile art.

79 alin. (3) Cod penal, care stipulează că în cazul persoanelor adulte pentru comiterea

infracțiunilor deosebit de grave, instanța poate aplica o pedeapsă sub limita prevăzută

de legea penală.

către procuror și avocatul Ion Chitoroga în numele inculpatului, respectiv în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal concluzionează că, acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror.

Instanța de recurs remarcă că, examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, ori instanța a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpat în bugetul statului a cheltuielilor

judiciare sumă de 6 650 lei, deoarece statul nu este obligat să suporte aceste cheltuieli.

5

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, instanța de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, respectivele cheltuieli urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO

Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele art.

229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

6

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma

de 6 650 lei, cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară medico-legală privind stabilirea cauzei decesului victimei nr. 201812C0030

din 06 martie 2018, în sumă de 2 660 lei și efectuarea raportului expertizei judiciare

medico-legale privind stabilirea apartenenței urmelor biologice ridicate în cadrul

cercetării la fața locului nr. 201805O0108 din 12 aprilie 2018 în sumă de 3 990 lei.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Chitoroga în

numele inculpatului.

Apărătorul în textul recursului declarat indică temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 8), 9) și 12) Cod de procedură penală și anume: nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul omite să motiveze cererea de recurs conform temeiurilor menționate,

dar contestă faptul că instanța de apel a exclus la aplicarea pedepsei prevederile art.

79 alin. (3) Cod penal și nu a luat în calcul comportamentul victimei, temei prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nici nu sunt

indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din

prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta

decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art.

7

27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei a ținut

seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care

coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate.

Cu referire la argumentul apărătorului precum că, instanța de apel eronat a

exclus prevederile art. 79 alin. (3) Cod penal care prevede că ,,În cazul condamnării

persoanelor adulte pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puțin două

treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracțiunea săvârșită”,

Colegiul penal îl respinge ca fiind neîntemeiat, or, prevederile art. 79 Cod penal, este

o normă ce constituie o excepție de la regula generală stabilită la art. 75 alin. (1) Cod

penal, iar la baza aplicării pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, sunt atât

criteriile generale de individualizare, care au un caracter special, cât și circumstanțele

legate de aceste criterii.

Astfel, Colegiul penal susține că, alegerea modalității aplicării pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege, rămâne la discreția instanței, instanța de apel

argumentându-și poziția clar și corect în acest sens.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de către recurenți nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, avocatul Ion Chitoroga în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

8

din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Ursu Ivan XXXXX ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9