1ra-504/2019 — art. 287 al. 1 CP

1ra-504/2019 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-504/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

avocatul Denis Ipatii în numele inculpatului Ursu Alexandru, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018,

în cauza penală, în privința lui

Ursu Alexandru XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.10.2015 pînă la 28.04.2016;

Instanța de apel de la 17.10.2018 pînă la 27.11.2018;

Instanța de recurs de la 25.01.2019 pînă la 06.03.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Ursu Alexandru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi fiindu-i numită o pedeapsă de 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

04.02.2015, aproximativ la orele 03:30 min., aflându-se în loc public, în incinta sălii

cu jocuri de noroc electronice „XXX”, administrată de SRL „XXX”, situată pe XXX,

fără motiv, unde acționând din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică

și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu o obrăznicie deosebită, i-a

numit pe operatorul - casier, cet. Ivanova Liubovi și pe gardianul, Țanța Constantin,

cu cuvinte necenzurate, după care continuându-și acțiunile sale huliganice, a aplicat

lovituri cu pumnii într-un aparat de joc, în urmă acțiunilor, a deteriorat aparatul de

joc, astfel stopând activitatea sălii cu jocuri de noroc.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, cet. Ursu Alexandru a săvârșit

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, care se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, infracțiune prevăzută de art.

287 alin. (1) Cod penal.

Denis în numele inculpatului Ursu Alexandru a declarat apel, prin care a solicitat,

casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri prin care să fie dispusă încetarea

procesului penal în privința lui Ursu Alexandru în baza art. 287 alin.(l) Cod penal, în

temeiul art. 332 Cod de procedură penală, pe motiv că fapta lui constituie

contravenție prevăzută de art. 354 Cod contravențional, dispunând neaplicarea

sancțiunii pe motivul expirării termenului de prescripție. Acțiunea civilă urmează a fi

lăsată spre examinare integrală în cadrul unui proces civil separat.

În motivarea cererii de apel a invocat că, Ursu Alexandru este cetățean al

Federației Ruse, astfel în luna septembrie 2018 acesta a fost citat de către Judecătoria

1

Moscova, sectorul Preobrajenschii, pentru examinarea cauzei privind recunoașterea și

executarea Sentinței din data de 28.04.2016 pe teritoriul Federației Ruse, prin care

Ursu Alexandru a fost condamnat la 6 luni de închisoare.

Despre judecarea cauzei penale în privința sa și despre faptul adoptării unei

sentințe de condamnare nu a cunoscut cu desăvârșire, deoarece inițial a participat la

judecarea cauzei, a dat declarații și a recunoscut toate acțiunile sale, ca ulterior din

necesitatea apărută să plece peste hotarele RM, cunoscând că cauza penală va fi

încetată cu atragerea la răspundere contravențională, deoarece acțiunile sale întrunesc

elementele unei contravenții dar nu și a vreunei infracțiuni.

Totodată, apelantul are pretenții și asupra calificării acțiunilor lui Ursu

Alexandru, și anume i s-a incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, deși respectivele acțiuni maxim puteau fi încadrate conform art. 354

Cod contravențional, dar anume datorită poziției părtinitoare a judecătorului acesta nu

a dat apreciere circumstanțelor faptice și prevederilor legale, iar în acest sens vine și

caracterizarea oferită de către judecător lui Ursu Alexandru la individualizarea

pedepsei, astfel judecătorul indică că ,,Ursu Alexandru se caracterizează negativ -

reieșind din faptul că a ignorat prezența la ședințele de judecată” deși de facto-o

judecarea cauzei efectiv a fost efectuată în 2 ședințe de judecată, și despre faptul că,

Ursu Alexandru nu a fost în posibilitate de a se prezenta, ba chiar el fiind informat că

cauza penală urmează a fi încetată și tras la răspundere contravențională.

De asemenea, poziția părtinitoare a judecătorului reiese și din faptul că, acesta la

individualizarea pedepsei a constatat că, circumstanțe atenuante nu sunt, deși Ursu

Alexandru personal în ședință a recunoscut integral acțiunile sale și s-a căit de cele

comise, or astfel de circumstanțe reprezintă o circumstanță atenuantă care urmează a

fi luată în considerare.

La individualizare pedepsei instanța a dat dovadă de nepărtinire, ori pedeapsa

pentru infracțiunea prevăzut de norma art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede amendă,

muncă neremunerată în folosul comunității și în cel mai grav caz închisoare.

Instanța la aplicarea pedepsei urma să verifice posibilitatea aplicării unei

pedepsei mai blînde decât cea privativă de liberate. În speță, pedeapsa alternativă

arestului sunt amenda sau munca neremunerată, iar instanța în partea motivatorie sub

nici o formă nu a motivat neaplicarea unei astfel de pedepse, deși anterior Ursu

Alexandru nu a fost condamnat, nu are antecedente penale, a recunoscut integral

acțiunile sale, nu se afla la medicul narcolog și psihiatru, se caracterizează pozitiv,

precum și chiar reieșind din gravitatea faptei incriminate și circumstanțele cauzei,

clar reiese că pedeapsa urma să fie una neprivativă de liberate, dar cum s-a menționat

mai sus datorită părtinirii judecătorului prevederile legale au fost ignorate și adoptată

o sentință total ilegală și total inechitabilă.

2018, a fost admis apelul avocatului, casată parțial sentința primei instanțe, în partea

stabilirii pedepsei și pronunță în acest sens o nouă hotărâre, după cum urmează.

Lui Ursu Alexandru, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, a-i stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei

aplicate lui Ursu Alexandru pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

2

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, pe parcursul

examinării cauzei la etapa apelului, instanța a întreprins toate măsurile de asigurare a

prezenței inculpatului în ședința de judecată. Astfel, inculpatul s-a eschivat de a se

prezenta în ședința de judecată a Curții de Apel, deși cunoștea despre progresul

cauzei penale, fiind stabilit locul aflării acestuia, în această situație, neprezentarea îi

este imputabilă inculpatului, astfel încât nu se atestă încălcarea principiului

contradictorialității și dreptului la un proces echitabil.

În contextul celor enunțate, prin prisma art. 321 Cod de procedură penală,

instanța a conchis că, Ursu Alexandru a renunțat în mod expres la exercitarea

dreptului său de a apărea în fața instanței, prin neprezentarea în ședințele instanța de

apel.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și

de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, instanța de

fond încadrând just acțiunile inculpatului Ursu Alexandru în baza dispozițiilor art.

287 alin. (1) Cod penal.

Ne cătând la faptul că, inculpatul Ursu Alexandru a recunoscut vinovăția sa în

comiterea infracțiunilor incriminate, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către

instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și

anume: declarațiile părților vătămate Mardari Andrian, Ivanova Liubovi, recum și: prin

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.02.2015 (f.d.-9-12); prin ordonanța

și procesul-verbal de ridicare din 05.02.2015 (f.d.22-23b); prin procesul-verbal de

examinare a obiectului din 09.06.2015 (f.d. 38); prin ordonanța de recunoaștere și de

anexare a corpurilor delicte din 09.06.2015 (f.d. 39); prin procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.06.2015 (f.d. 41-41 b).

Analizând solicitarea apărării de a fi dispusă încetarea procesului penal de

acuzare a lui Ursu Alexandru în baza art. 287 alin.(l) Cod penal, în temeiul art. 332

Cod procedură penală, pe motiv că fapta lui constituie contravenție prevăzută de art.

354 Cod contravențional, dispunând neaplicarea sancțiunii pe motivul expirării

termenului de prescripție, instanța de apel a constatat că, acest temei nu și-a găsit

confirmare la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de

apel în sensul casării hotărârii contestate în partea constatării vinovăției lui Ursu

Alexandru în comiterea infracțiunii.

Totodată, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele prezentate de către partea

acuzării și partea apărării, verificându-le minuțios, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă că în

acțiunile inculpatului Ursu Alexandru sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de huliganism prevăzute de art. 287 alin.(l) Cod penal, astfel încât

instanța de fond a ajuns la soluția corectă de a nu recalifica acțiunile inculpatului în

baza prevederilor art. 354 Cod Contravențional, or, vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii incriminate a fost demonstrată indubitabil, prin ansamblul de probe

veridice, pertinente, utile și concludente cercetate de instanța de judecată și din punct

de vedere al coroborării lor.

Prima instanță just a indicat că versiunea respectivă a inculpatului nu este

confirmată prin probele cercetate în ședință de judecată or, din conținut, timpul și

intensitatea acțiunilor, locul și modalitatea circumstanțelor săvârșirii infracțiunii de

către inculpat în privința părții vătămate, nu constituie motiv pentru a considera că

3

între aceștia a apărut sau existau relații de ostilitate, și nu s-a demonstrat că fapta lor

constituie o contravenție.

Astfel, specific pentru infracțiunea de huliganism este încălcarea grosolană a

ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei.

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpați a

faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de huliganism, adică atât

latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece acesta, fiind în loc

public, prin acțiunile sale intenționate a încălcat grosolan ordinea publică, cauzându-i,

motiv pentru care se respinge solicitarea apelantului în partea ce ține de încetarea

procesului penal de acuzare a lui Ursu Alexandru în baza art.287 alin.(1) Cod penal,

în temeiul art. 332 Cod procedură penală, pe motiv că fapta lui constituie contravenție

prevăzută de art. 354 Cod contravențional, dispunând neaplicarea sancțiunii pe

motivul expirării termenului de prescripție.

Astfel, în speța examinată de către instanța de fond n-au fost admise erorile

de drept sub aspectele invocate de apelanți, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de apel în sensul casării sentinței contestate, dat fiind faptul că, hotărîrea

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, instanța de apel a reținut că, autorul apelului critică hotărârea

primei instanțe referitor la aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare lui Ursu

Alexandru, considerând că este prea aspră.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Ursu Alexandru, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61,

75, 76, 77, 78, 90 Cod penal,și anume a reținut că, infracțiunea săvârșită de

inculpat este mai puțin gravă, Ursu Alexandru la evidența medicilor narcolog și

psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

judecat în calitate de circumstanțe atenuante săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave și faptul că careva circumstanțe agravante, în

rechizitoriu și în ședință de judecată nu au fost invocate de acuzatorul de stat, prin

urmare nu s-au reținut în sarcina inculpatului.

Pornind de la gravitatea infracțiunii incriminate, de cele două circumstanțe

atenuante stabilite în speță, instanța de apel a considerat că, în privința

inculpatului Ursu Alexandru, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu

închisoarea pe un termen de 6 luni.

Instanța de apel a reiterat că, din materialele cauzei, dar și din circumstanțele

constatate și apreciate nu s-a evidențiat necesitatea ca inculpatul să execute real

pedeapsa cu închisoare stabilită supra, din motivele invocate.

Totodată, instanța de apel, analizând hotărârea judecătorească sub aspectul

individualizării pedepsei, în raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, a

considerat că, soluția instanței de fond în latura stabilirii modului de executare a

pedepsei sunt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură

de norma art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt

careva impedimente

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor

4

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea

altor persoane.

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Prin urmare, termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește luând în considerație și personalitatea infractorului, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii.

În prezenta cauză supusă judecării, sancțiunea infracțiunilor prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, imputată inculpatului prevede pedeapsa cu închisoare de pînă

la 3 ani și conform art. 16 Cod penal, se consideră ca infracțiune mai puțin gravă.

Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei

inculpatului, instanța de fond a menționat că, au ținut cont de personalitatea

inculpatului și gravitatea crimei comise care se califică ca mai puțin gravă, stabilindu-

i inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, adică în limitele prevăzute de sancțiunea normei imputate.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea termenului

pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată urmează să continue operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

inculpatului, urmează a fi pusă în executare ori sub condiția personalității acestuia de

a se corecta și reeduca se poate de concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin

suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe o perioadă de probațiune.

În speța dată, instanța de fond, luând în considerație că, a recunoscut vinovăția

adusă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, lipsa circumstanțelor agravante, inculpatul

nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, anterior nu a fost atras de

răspundere penală, a conchis că nu este necesar de a-i stabili pedeapsă cu aplicarea

art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Studiind minuțios lucrările dosarului în raport cu concluziile instanței de fond

instanța de apel a considerat că, prima instanță nu și-a motivat suficient hotărârea la

capitolul individualizării pedepsei și incorect a conchis de a nu aplica prevederile art.

90 Cod penal.

Așadar, instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnatului prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acestuia.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a suspenda pe

o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

5

În viziunea instanței de apel, instanța de fond insuficient a abordat condițiile ce

vizează circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care

atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care instanța este

obligată să țină cont la individualizarea pedepsei.

Potrivit hotărârii instanței de judecată în privința învinuitului au fost reținute un

șir de circumstanțe ce atenuează vinovăția, iar circumstanțe agravante nu au fost

stabilite.

Un alt aspect, în opinia instanței de apel, care nu a fost abordat suficient de către

instanța de fond la individualizarea executării pedepsei este și persoana celui vinovat.

La capitolul persoana celui vinovat - instanța de fond trebuia să efectueze o

analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de date referitoare la calitățile

fizice și psihice ale făptuitorului manifestat prin fapta comisă, în perioada

premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea acesteia, în timpul

judecății etc.

Astfel, instanța de apel, în speța dată, a găsit întemeiate argumentele apelului

declarat de apărător și a constatat că concluzia instanței de fond, precum că scopul

legii penale poate fi atins doar cu executarea pedepsei reale cu închisoare, ca fiind

eronată și neîntemeiată.

În prezența circumstanțelor constatate, pe care instanța de apel le apreciază în

cumul și pe care le consideră de o importanță semnificativă, instanța de apel a

conchis asupra faptului că, modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de către

instanța de fond, nu corespunde modului de individualizare a pedepsei, ori instanța nu

au stabilit circumstanțele care ar argumenta necesitatea izolării condamnatului de

societate.

Astfel, instanța de apel, raportând circumstanțe reale și personale ale

inculpatului Ursu Alexandru, reiterând comportamentul pozitiv al acestuia după

comiterea faptei prejudiciabile, or circumstanțe care ar indica contrariul nu au fost

prezentate, la norma menționată supra, a considerat că, în privința lui Ursu Alexandru

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care reglementează

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând-o drept

una echitabilă, ținând cont de circumstanțele personale, în raport cu circumstanțele

cauzei, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează

individualizarea pedepsei și va aplica în privința acestuia prevederile art. 90 Cod

penal.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul invocă că, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra prevederilor art. 7,

61, 75, 76 Cod penal, ori, nu a efectuat o procedură de individualizare și stabilirea

cuantumului pedepsei și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Denis Ipatii în

numele inculpatului Ursu Alexandru, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casare

acesteia cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Ursu Alexandru

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

atragerea la răspundere contravențională, conform art. 354 Cod contravențional.

Recurentul invocă aceleași motive declarate în cererea de apel (pct. 3 din decizie).

6

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Invocând motivul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror motive din

apel instanța nu s-a pronunțat, ori, din conținutul recursului rezultă că, recurentul

critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpat.

Referitor la motivul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus la casarea sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei,

or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului Ursu

Alexandru, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Ursu Alexandru,

aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea

7

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior nu a

fost condamnat, de recunoașterea vinei, lipsa circumstanțelor agravante, inculpatul nu

se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, conform art. 16 Cod penal,

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestuia

fără izolare de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite pe o perioadă de probațiune de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod penal,

considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Denis Ipatii în numele

inculpatului Ursu Alexandru:

Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței

de apel pct. 6), 8) semnalând și pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecînd cauza, verificînd și apreciind

probele în ședința de judecată, în conformitate cu prevederilor art. 100 alin. (4), 101

Cod de procedură penală, a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd

la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, menționate la pct.

5.1 din decizie, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

cărora instanța le-a dat o motivare argumentată și expusă la pct. 4.1, soluție, care este

susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune. Iar celelalte

argumente invocare în recursul inculpatului sunt neîntemeiate, ori potrivit art. 427

alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în

recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel.

De asemenea, Colegiul constată că, instanța de apel, judecînd apelul a respectat

prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată în baza probelor administrate și

verificate în ședința de judecată a instanței de apel, fapt reflectat în procesul-verbal al

ședinței de judecată, oferind răspunsuri la toate motivele invocate în apel, iar

conținutul deciziei corespunde prevederilor legale.

De asemenea, conform materialelor dosarului se atestă că inculpatul a fost

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii săvîrșite de art. 287 alin. (1) Cod penal și

anume huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

8

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințare cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă altor persoane

care curmă actele huliganice.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod

penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvîrșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată cu

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni

corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea

neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Prin acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea

demonstrativă a normelor etice general acceptate.

Așadar, potrivit declarațiilor părții vătămate Mardari Andrian, ,,…. La data de 04

februarie 2015 prezentându-se la serviciu, a fost informat de gardianul Țanța

Constantin și operatorul Ivanova Liubov, că noaptea, aproximativ la orele 03.30 min.,

o persoană necunoscută jucându-se la aparat de joc fară careva motive a lovit cu

pumnii în aparatul de joc, astfel deteriorându-1 după care l-a solicitarea lor de a se

liniști, persoana nominalizată i-a numit cu cuvinte necenzurate, astfel ei fiind nevoiți

să solicite la fața locului ajutorul poliției, fiind întreruptă activitatea sălii cu jocuri de

noroc. Astfel prin acțiunile persoanei nominalizate SRL ,,Macartaia” i-a fost cauzată

o daună materială considerabilă în sumă totală de 1300 lei. La întrebarea avocatului

partea vătămată a declarat că sticla a schimbat-o din banii săi proprii.”

Potrivit declarațiilor martorului Ivanova Liubovi ,,… în cazinou au venit 3

persoane, care au jucat la aparate, unul din ei, ,,Alexandru”, fiind mai agresiv. După o

perioadă de timp aceleași persoane au revenit în cazino, și ,,Alexandru” a început să

lovească puternic în aparatul, de joc. La observațiile acesteia și a gardianului Țanța

Constantin de a se calma și să nu lovească aparatul de joc, persoana nominalizată

continua să se comporte agresiv, iar din acest motiv nu i-a mai încărcat aparatul de

joc. În acel moment persoana nominalizată a lovit cu putere în aparatul de joc, astfel

deteriorându-l. Din acest motiv gardianul Țanța Constantin a fost nevoit să cheme în

ajutor paza particulară și poliția.”

Astfel, Colegiul penal reține că, acțiunea inculpatului corect au fost calificate

potrivit art. 287 alin. (1) Cod penal, ori acțiunile lui au fost intenționate, au avut un

caracter violent, soldat cu în public și care prin conținutul lor se deosibește printr-o

obrăznicie deosebită fiind săvîrșite într-un loc public.

9

Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei

pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. La etapa recursului

ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică

aplicarea corectă a normelor de drept material și de procedură față de faptele

constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se

efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs.

Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror și avocatul Denis Ipatii în numele inculpatului Ursu Alexandru, nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de avocatul Denis

Ipatii în numele inculpatului Ursu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018, în cauza penală, în privința lui Ursu

Alexandru XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10