1ra-560/20 — 187 alin. 2 lit. f, 190 alin. 1, 192-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-560/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din

01 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Caraman Valeriu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2017 – 08.05.2019;

Instanța de apel: 27.05.2019 – 01.10.2019;

Instanța de recurs: 09.12.2019 – 29.01.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Caraman Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

1921 alin. (1), art.187 alin. (2) lit. f) și art. 190 alin. (1) Cod penal și condamnat după

cum urmează: în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani 4 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit definitiv lui Caraman Valeriu pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chișcăbabă Filip cu privire la

încasarea prejudiciului în mărime de 200 euro și 4000 lei - cu titlu de prejudiciu

material a fost admisă, urmând ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

1

Valeriu XXXXX, la 14 iulie 2017, ora 16.00 aflându-se în ospeție la Chișcăbabă Filip

locuitor al XXXXX, profitând de faptul că Chișcăbabă Filip dormea, a sustras pe

ascuns cheile de la automobilul de model „Ford Tranzit” cu n/î XXXXX ce aparținea

ultimului, cu ajutorul cărora, de la poarta lui Chișcăbabă Filip, a răpit fără scop de

însușire, mijlocul de transport, deplasându-se prin s. Hîrtopul Mic, r-nul Criuleni în

direcția s. Bașcalia, r-nul Basarabeasca. Ulterior, la data 16 iulie 2017, ora 19.50,

Caraman Valeriu, fiind la volanul mijlocul de transport de model ”Ford Tranzit” cu

n/î XXXXX, deplasându-se pe traseul dintre satele Chioselia-Baimaclia r-nul

Cantemir a fost stopat de către colaboratorii de politie, fiind reținut.

Tot el, la data de 17 iunie 2017, în jurul orelor 17.00, intenționat, înțelegând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cu scopul sustragerii în mod deschis a

bunurilor materiale a altei persoane, aflându-se la domiciliul părinților săi din

XXXXX, înlăturând-o pe mama sa Caraman Ștefania la o parte, a sustras în mod

deschis din portmoneul aflat sub pernă 1200 lei ce-i aparțineau acesteia și 1600 lei ce-

i aparțineau tatălui său Caraman Ion, cauzându-le astfel o daună materială în proporții

considerabile în sumă totală de 2800 lei.

Tot el, la 28 mai 2017, în jurul orelor 01.00, intenționat, înțelegând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prin înșelăciune și abuz de încredere, profitând de

vârsta înaintată a tatălui său Caraman Ion și încrederea acordată, aflându-se în

domiciliul părinților săi din XXXXX, a obținut de la ultimul bani în sumă de 1200

lei, pentru ce în schimb i-a dat 3 bancnote cu nominalul a câte 50 dolari SUA, care

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 -R-3224 din 9.06.2017

nu reprezintă mijloace bănești, ci sunt „suvenire”, cauzându-i părții vătămate o daună

considerabilă.

către inculpat, care a solicitat casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie numită pedeapsă sub formă

de închisoare cu suspendarea condiționată și stabilirea unui termen de probațiune. În

motivarea cererii de apel, inculpatul a indicat că nu este de acord cu pedeapsa stabilită

de prima instanță, menționând că instanța nu a ținut cont de circumstanțele reale și

personale ale inculpatului. Astfel, el a indicat că se căiește de faptele ce le-a comis,

recunoaște vina, solicită ca instanța să ia în calcul faptul că părinții săi sunt grav

bolnavi și el este unicul întreținător.

2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. S-a menținut această sentință fără

modificări.

2

judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i

o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

În această ordine de idei, instanța de apel analizând declarațiile inculpatului, dar

și sistemul de probe acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale le-a apreciat

ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, fiind pertinente,

concludente, utile, care coroborează între ele și indică indubitabil că inculpatul a

comis, infracțiunile prevăzute de art. art. 1921 alin. (l), 187 alin. (2) lit. f) și 190 alin.

(1) Cod penal.

Privitor la argumentele apelantului în vederea aplicării unei pedepse mai blânde,

instanța de fond a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal al Republicii

Moldova și le-a aplicat corespunzător. Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă și

atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de

către condamnat, precum și de alte persoane. Stabilind pedeapsa, instanța de judecată

a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite.

Subsecvent, instanța de apel apreciază că instanța de fond justificat a considerat

de a aplica inculpatului în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani 4 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art. 84 Cod penal,

întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsă definitivă, sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, Curtea de Apel nu a considerat ca fiind întemeiate argumentele

inculpatului apelant referitor la aplicarea unei pedepse mai blânde, or faptul că se

căiește, a recunoscut vina și că părinții săi sunt grav bolnavi nu combate concluzie cu

privire la izolarea de societate a inculpatului.

Din materialele cauzei reiterează că inculpatul Caraman Valeriu s-a eschivat de

la cercetarea judecătoreasca, nefiind prezent la ședințele judiciare fără careva

temeiuri, din care considerente a fost dispusa aducerea silită a acestuia, ulterior a fost

dispusă anunțarea în căutare a acestuia, și deși a fost casată încheierea instanței prin

care inculpatul a fost anunțat în căutare și aplicată măsura preventivă - arestul

preventiv, de către instanța de apel, fiindu-i oferită posibilitatea lui Caraman Valeriu

de corectare a situației, din 13 aprilie 2018 până 24 februarie 2019 inculpatul s-a

eschivat repetat de a se prezenta în instanța de judecată, tergiversând nejustificat

3

examinarea cauzei, la fel, inculpatul este caracterizat negativ la locul de trai, anterior

a fost judecat.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat argumentele expuse în

cererea de apel declarate ca fiind nefondate și care poartă un caracter declarativ, or

analizând circumstanțele comiterii infracțiunilor, personalitatea inculpatului,

comportamentul la momentul comiterii infracțiunii cât și după comiterea infracțiunii,

instanța a constatat că corectarea lui este posibilă doar cu izolarea de societate.

ordinar, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei și aplicarea unei

pedepse mai blânde.

În motivare recurentul a indicat că, recunoaște faptele comise ce au dus la

judecarea cazului în procedura simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, cu speranța că îi va fi aplicată pedeapsă pe un termen condiționat.

A indicat că în timpul detenției, a fost angajat în detașamentul de deservire

gospodărească, nu a încălcat regimul de lucru și a îndeplinit toate obligațiile și

cerințele înaintate. În timpul detenției a decedat tatăl acestuia, Caraman Ion, astfel

mama lui a rămas singură acasă și este grav bolnavă.

Astfel, din motivul că are doar un părinte care este grav bolnav, singură acasă,

și că este unicul copil al familiei, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse fără

privațiune de libertate. Menționând că va respecta legile și nu v-a comite infracțiuni.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

4

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că recurentul în recursul declarat nu invocă nici un temei

de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică pedeapsa

aplicată acestuia, solicitând o pedeapsă fără privarea de libertate.

În acest sens, Colegiul reține că, autorul recursurilor este de-acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

sale și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost

aplicată, apreciind-o drept una prea aspră.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75, 84 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatului,

atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima,

au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art. 7, 61 Cod penal

și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunilor săvârșite, criterii stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunilor, care fac parte din categoria celor grave, de motivul

acestora, de persoana inculpatului, de condițiile de viață, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer

pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum

5

și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării dânsului, cu atât mai

mult că nu este la prima abatere legală, anterior fiind condamnat penal pentru

infracțiuni similare și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la concluzia că

corectarea inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de societate.

Ținând cont de infracțiunile comise, de personalitatea inculpatului, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunilor și de consecințele în urma

infracțiunii comise, relațiile între inculpat și părțile vinovate, Colegiul penal consideră

că instanțele de fond corect nu a aplicat prevederile art. 90 Cod penal. Existența

relațiilor de rudenie între părți nu este un argument plauzibil pentru stabilirea pedepsei

mai blânde, dat fiind faptul că el a furat bani de la proprii părinți și a dat bancnote

false în schimbul banilor reali, iar caracteristica de la Primăria s. Bașcalia indică că

sunt plângeri și din partea consătenilor pe comportamentul inculpatului.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

aplicată în limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond

au ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Caraman Valeriu

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 01

octombrie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6