1ra-207/19 — art. 179 alin. 2; 171 alin. 1; 172 alin. 1 CP

1ra-207/19 — art. 179 alin. 2; 171 alin. 1; 172 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-207/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

avocatul Radu Dumneanu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 04 aprilie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui

Garaba Ion Xxxxx, născut la xx xxxxx

xxxx, originar și locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.12.2016-04.04.2018;

instanța de apel: 06.06.2018-24.09.2018;

instanța de recurs: 26.11.2018-05.02.2019;

C O N S T A T Ă:

Ion, a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 (unu) ani 6 (șase) luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis;

- în baza art. 171 alin. (l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis;

- în baza art. 172 alin. (l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită lui Garaba Ion pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen

de 3 (trei) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

1

02.11.2014, în jurul orei 02:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a pătruns ilegal în

domiciliul consăteanului său Xxxxx Xxxxx din s. Xxxxx, r. Xxxxx, fără

consimțămîntul proprietarului și i-a aplicat lui Xxxxx Xxxxx lovituri cu pumnii,

cauzându-i astfel leziuni corporale sub formă de plagă contuză a buzei inferioare,

echimoză și edem membrului superior drept, leziuni care conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 421 din 03.11.2014 se califică ca vătămare corporală

ușoară.

Tot el, Garaba Ion la 02.11.2014, în jurul orei 02:00 în timp ce se afla la

domiciliul lui Xxxxx Xxxxx, acționînd în aceleași circumstanțe, realizându-și intenția

satisfacerii necesităților sexuale, profitând de imposibilitatea victimei Xxxxx Xxxxx

de a se apăra din motiv că suferă de dezabilități locomotorii, a întreținut cu Xxxxx

Xxxxx un raport sexual săvârșit prin constângere fizică.

Tot el, Garaba Ion, la 02.11.2014, în jurul orei 02:00, în timp ce se afla în

domiciliul lui Xxxxx Xxxxx, acționând în aceleași circumstanțe, după ce a violat-o pe

Xxxxx Xxxxx, realizându-și intenția satisfacerii necesităților sexuale în formă

perversă, profitând de imposibilitatea victimei Xxxxx Xxxxx de a se apăra din motiv

că suferă de dezabilități locomotorii, fiind invalid, prin constrângere fizică a părții

vătămate, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

3.1. procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

stabilirea pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Garaba Ion să fie recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), art. 171 alin. (l) și art. 172 alin. (l) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei după cum urmează:

în baza art. 179 alin. (2) Cod penal - 1 an 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis;

în baza art. 171 alin. (l) Cod penal - 2 ani 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis;

în baza art. 172 alin. (l) Cod penal - 2 ani 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor solicitate, a-i

stabili definitiv lui Garaba Ion - 6 ani închisoare cu ispășirea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpatului, statuând asupra vinovăției acestuia cu aplicarea pentru

fiecare infracțiune pedeapsa privativă de libertate în limitele solicitate către procuror,

însă pedeapsa definitivă aplicată lui Garaba Ion sub formă de 3 ani închisoare, este

una prea blândă în coraport cu faptele comise, comportamentul abordat de către

acesta în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată.

2

Garaba Ion nu a recunoscut vina în cele comise, sustrăgându-se de la prezentarea

în instanță, fapt ce a condiționat aplicarea față de acesta a măsurii preventive sub

formă de arest preventiv și anunțarea în căutare. Astfel, pedeapsa aplicată

inculpatului nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale față de părțile

vătămate, neaducând satisfacție morală acestora în coraport cu suferințele fizice și

psihice care le-au trăit în momentul comiterii infracțiunilor, cât și ulterior.

Instanța de judecată nu a ținut cont și de faptul că prin ordonanța din 12.10.2011

s-a încetat urmărirea penală pe cauza penală nr. 2011180506 în privința lui Garaba

Ion de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 186 Cod penal, în legătură cu

neatingerea vârstei necesare pentru a fi subiect al infracțiunii. Iar la 02.11.2014 a

comis alte trei infracțiuni pentru care a fost deferit justiției, eschivându-se de la

prezentarea în instanța de judecată. Și în aceste împrejurări se constată că, Garaba Ion

nu a făcut concluziile necesare și și-a continuat activitatea criminală, atentând deja la

viața sexuală a persoanei. Anume acest comportament al inculpatului probează

imposibilitatea corijării și corectării sale în termenul pedepsei aplicată de instanța de

judecată.

3.2. avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță și achitarea inculpatului din motivul lipsei cu desăvârșire a probelor

pertinente, concludente și utile, care să confirme comiterea de către acesta a faptelor

imputate.

Totodată solicită, constatarea nulității actelor procedurale efectuate în perioada

03.11.2014 - 04.11.2014 și excluderea lor din procesul penal potrivit art. 94 alin. (l)

pct. l), 2) și pct. 8) Cod de procedură penală, care nu corespund criteriului de

legalitate, și anume: procesul-verbal de audiere a lui Garaba Ion în calitate de învinuit

din 04.11.2014; acțiunea de reconstituire la fața locului, în procesul-verbal al acțiunii

menționate indicându-se, contrar circumstanțelor reale de timp în care a fost

efectuată, eronat data de 14.11.2014, în realitate această acțiune fiind efectuată la data

de 04.11.2014 și procesului-verbal de cercetare la fața locului a domiciliului

inculpatului. Mai mult, avocatul a solicitat constatarea încălcării flagrante a dreptului

cu privire la libertate și siguranță a minorului Garaba Ion, prin privarea ilegală a

acestuia în perioada 03.11.2014 - 04.11.2014 și torturarea acestuia de către

reprezentanții organului de poliție pentru a recunoaște comiterea infracțiunilor

imputate.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat faptul că, pentru a susține

învinuirea imputată de către acuzare nu au fost prezentate careva probe pertinente

concludente și utile, care să permită constatarea vinovăției și condamnarea lui Garaba

Ion, acuzarea bazându-se, practic în exclusivitate, pe probele administrate în

rezultatul privării ilegale de libertate timp de o noapte (03.11.2014 spre 04.11.2014)

în incinta IP Căușeni, maltratării minorului și declarațiilor expuse în procesul-verbal

3

de audiere a învinuitului din 04.11.2014, după ce a fost impus să le memorizeze de

către colaboratorii de poliție. Mai mult, Garaba Ion a fost obligat să participe la

acțiunea de reconstituire, în acest sens fiind întocmit procesul-verbal de reconstituire

din 14.11.2014 cu indicarea eronată a datei.

Apărarea a solicitat examinarea nemijlocit în cadrul cercetării

judecătorești a înregistrărilor video al acțiunilor de urmărire penală, iar ca

rezultat s-a stabilit faptul că fișierul înregistrării video, a acțiunii de urmărire

penală de audiere a învinuitului minor Garaba Ion (proces-verbal de audiere

din 04.11.2014), a fost creat la data de 06.11.2014. Situația descrisă denotă

faptul că ori a fost modificat conținutul acestui fișier sau au fost efectuate alte

manipulări care fac inadmisibilă utilizarea acestor mijloace de probă pentru a

justifica constatarea vinovăției unei persoane.

Deși, potrivit procesului-verbal al acțiunii de urmărire penală de

reconstituire, efectuate cu minorul Garaba Ion la domiciliul victimelor, se

indică că ar fi fost întocmit la data de 14.11.2014, potrivit fișierului

înregistrării video, această acțiune s- a efectuat la data de 04.11.2014. Mai

mult, potrivit conținutului înregistrării video, procurorul Alexandru Soroceanu

nemijlocit indică că acțiunea respectivă s-a petrecut la data de 04.11.2014. La

fel, s-a constatat că acțiunea de urmărire penală sub formă de reconstituire a

fost efectuată la data de 04.11.2014, cu participarea minorului Garaba Ion și

procurorului Soroceanu Alexandru, exact în același timp în care, potrivit

procesului-vebal de audiere, Garaba Ion a fost audiat de către același procuror -

Soroceanu Alexandru.

Ținând cont de circumstanțele expuse, precum și faptul că apărarea a indicat

inclusiv în cadrul urmăririi penale și la faza finisării urmăririi penale faptul că

probele, prin care minorul Garaba Ion a recunoscut vinovăția, au fost obținute în

rezultatul privării ilegale de libertate și maltratării acestuia, se impune constatarea

administrării ilegale a acestor probe și lipsa de concludență și utilitate pentru

stabilirea faptelor reale ale cauzei.

Neluarea în considerare a datelor administrate prin procesul-verbal de audiere a

minorului Garaba Ion în calitate de învinuit din 04.11.2014 și a procesului-verbal de

reconstituire din 14.11.2014 se impune și din motivul că detaliile relatate de către

minorul Garaba Ion nu sunt confirmate prin declarațiile victimei și a soțului acesteia,

care au menționat un alt scenariu al derulării evenimentelor în noaptea în care a fost

violată numita Xxxxx Xxxxx.

Atât acțiunea de urmărire penală de recunoaștere din 06.01.2014, cât și

declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx, soțului acesteia Xxxxx Xxxxx, fiicei și

ginerului acestora nu pot constitui probe în procesul dat, ori până la data de

04.11.2014, când a fost efectuată reconstituirea la domiciliul victimei cu participarea

4

minorului Garaba Ion, nici o persoană nu a oferit careva detalii din care ar rezulta

comiterea faptei anume de către inculpat.

Deși apărarea a cerut examinarea stick-ului transmis de către colaboratorii de

poliție fiicei părții vătămate, pentru a stabili informațiile care se conțin pe acest

purtător de informație, instanța de fond eronat a respins acest demers (printr-o

încheiere protocolară), indicând că nu s-ar cunoaște proveniența acestuia, deși fiica

părții vătămate a indicat expres faptul că i s-a transmis de către un colaborator de

poliție și că conține înregistrarea video a acțiunilor de urmărire penală, efectuate cu

numitul Garaba Ion în cauza dată la domiciliul mamei sale.

Prin raportul de expertiză traseologică, s-a constatat cu certitudine că este

imposibil identificarea încălțămintei care a lăsat urmele fotografiate în grădina

victimelor.

Încălțămintea din gospodăria lui Garaba Ion a fost ridicată în cadrul unei

acțiuni ilegale de percheziție, voalate prin întocmirea unui proces-verbal de

cercetare la fața locului, fără autorizarea corespunzătoare de către judecătorul

de instrucție și fără acordul proprietarului. Alegația cu privire la efectuarea

unei acțiuni ilegale de percheziție de către reprezentanții organului de urmărire

penală se justifică prin aceia că în gospodăria lui Garaba Ion și mama acestuia

Ungureanu Eudochia, nu s-au petrecut careva evenimente la 02.11.2014, care

ar fi permis efectuarea acțiunii respective de urmărire penală.

O altă probă invocată de către procuror, în vederea condamnării lui

Garaba Ion au fost rapoartele de expertiză judiciară, însă potrivit acestora

urmele de pe albiturile ridicate de la domiciliul părții vătămate nu aparțin lui

Garaba Ion.

Instanța de fond fără a da apreciere juridică acțiunilor de reținere și escortare a

unui minor în altă localitate în incinta comisariatului de poliție din or. Căușeni, a

indicat eronat faptul că poliția l-ar fi lăsat să stea pe scaun pe timpul nopții și nu l-a

alungat afară, iar raportul de expertiză judiciară nr. 89a din 10.03.2017 l-a apreciat ca

o probă prin care inculpatul ar fi încercat să se apere.

Aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de judecată a culminat cu

lăsarea fără atenție a tuturor argumentelor apărării cu privire la conținutul

eronat și contrar circumstanțelor reale de administrare al acestora.

septembrie 2018, apelul procurorului a fost respins ca nefundat.

S-a admis apelul declarat de către avocat în numele inculpatului, s-a casat

parțial sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, în partea stabilirii pedepsei și în această parte s-a pronunțat o hotărâre

nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

Lui Garaba Ion, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin. (2),

art. 171 alin. (l) și art. 172 alin. (l) Cod penal i s-a numit pedeapsa, cu

5

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, după cum urmează:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal - închisoare pe termen de 3 luni;

- în baza art. 171 alin. (1) Cod penal - închisoare pe termen de 1(unu) ani

6(șase) luni;

- în baza art. 172 alin. (1) Cod penal - închisoare pe termen de 1(unu) ani

6 (șase) luni.

În baza art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepselor

aplicate, s-a stabilit lui Garaba Ion pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Colegiul audiind opiniile participanților la proces, cercetând

materialele cauzei penale, a ajuns la concluzia de a respinge ca nefondat apelul

declarat de procuror și a admite apelul declarat de avocat în numele

inculpatului, cu casarea parțială a sentinței instanței de fond, inclusiv din oficiu

în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea stabilirii pedepsei,

cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Colegiul a constatat că starea de fapt și de drept se află în concordanță

deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond,

care a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinându-le din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, încadrând just acțiunile inculpatului, în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea de domiciliu și anume, pătrunderea

ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia săvârșită cu

aplicarea violenței, art. 171 alin. (l) Cod penal și anume, raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică a persoanei, inclusiv profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, precum și art. 172 alin. (l) Cod penal și

anume, satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin

constrângere fizică a persoanei, inclusiv profitând de imposibilitatea acesteia

de a se apăra.

Instanța de apel a reținut că Garaba Ion, în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, inițial a fost prezent la judecată, a declarat că este nevinovat și este de acord

să facă explicații după audierea martorilor acuzării, însă după începerea cercetării

judecătorești, s-a ascuns de la prezentarea în instanță, fiind anunțat în căutare, din

care considerente instanța de judecată a dispus continuarea cercetării judecătorești în

lipsa acestuia în conformitate cu prevederile art. 321 alin. (2) pct. l) Cod de procedură

penală.

Ulterior, inculpatul fiind prezent în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, a

fost audiat pe marginea învinuirii înaintate.

6

Colegiul a menționat că în pofida faptului că inculpatul nu și-a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, vinovăția acestuia se confirmă prin

probele pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele,

administrate în prima instanță și verificate în instanța de apel, și anume declarațiile

părților vătămate Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx, martorilor Leașcenco Alexandru,

Țurcan Tatiana, Țurcan Mihail și materialele cauzei cercetate în ședința de judecată.

Referitor la argumentul apărării privind achitarea inculpatului din motivul lipsei

de probe pertinente, concludente și utile care ar permite constatarea vinovăției și

condamnarea lui Garaba Ion în comiterea faptelor imputate, motivând că probele

administrare au fost dobândite prin privarea ilegală a lui Garaba Ion în perioada

03.11.2014 - 04.11.2014 în incinta IP Căușeni, torturarea acestuia de către

reprezentanții organului de poliție pentru a recunoaște infracțiunile imputate,

Colegiul a reținut poziția instanței de fond, potrivit căreia în cadrul cercetării

judecătorești nu s-au adeverit cele invocate de către partea apărării, iar această

concluzie rezultă din probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, prin

procedeele și metodele de apărare a lui Garaba Ion, cât și analiza cronologică a

declarațiilor acestuia pe parcursul urmăririi penale, inclusiv comportamentul lui în

cursul desfășurării procesului penal.

Declarațiile inculpatului în acest sens au fost considerate pur declarative, ca o

linie de apărare, poziție pe care Garaba Ion o susține începând cu 06.11.2014,

totodată fiind și contradictorii or, de fiecare dată acesta a făcut declarații diferite, ba

că a fost lovit mai întâi cu bastonul apoi impus să facă flotări, dezbrăcat, după care a

fost lovit cu un baston, ba invers întâi flotări, apoi lovit cu bastonul, dar fără flotări,

ba electrocutat la Postul de poliție din s. Opaci de către polițiștii din Chișinău, ba

electrocutat de polițistul Cornea Ion, ba electrocutat Ia IP Căușeni. La poliție după ce

a fost audiat a fost condus la secția de gardă unde a stat până dimineața în hol, ba că a

stat toată noaptea prin diferite birouri unde a fost maltratat de polițiști, ba că Cornea

Ion l-a lovit cu un caiet gros în cap, ba l-a electrocutat după care l-a dus acasă de

unde au ridicat încălțămintea, iar alteori uită să spună că a fost electrocutat până a fi

dus acasă unde în prezența mamei sale a fost ridicată încălțămintea acestuia, ba spune

că a fost lovit cu ciocanul și bastonul la spate, picioare, ba că a fost maltratat în

subsol, ba că a fost impus să facă flotări în chiloți, ba uită că a fost impus să se

dezbrace, declarații care nu au fost confirmate prin vre-o expertiză medico-legală a

leziunilor corporale. Mai mult, mama inculpatului, Ungureanu Eudochia, prin

declarațiile sale a confirmat că venind acasă de la poliție a examinat corpul fiului,

însă careva vătămări nu a depistat.

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată cerința cu privire la

constatarea încălcării flagrante a dreptului cu privire la libertate și siguranță a

minorului Garaba Ion prin privarea ilegală a acestuia în perioada 03.11.2014 -

7

04.11.2014 și torturarea acestuia de către reprezentanții organului de poliție pentru a

recunoaște comiterea infracțiunii imputate.

Cât privește data incorectă a întocmirii procesului-verbal de audiere a lui Garaba

Ion în calitate de învinuit și procesul verbal de reconstituire, Colegiul a susținut cele

indicate de către instanța de fond, care făcând trimitere la prevederile art. 251 alin. (l)

a indicat că prin suportul CD-R s-a stabilit cu certitudine că audierea lui Garaba Ion

în calitate de învinuit a avut loc la 04.11.2014, după care a avut loc reconstituirea

faptei la fața locului, însă neindicarea corectă a datei pe procesul-verbal înserat pe

suport de hârtie poate fi înlăturată fară anularea acelui act, din care motive a fost

respinsă solicitarea apărării de constatare a nulității procesului- verbal de audiere a lui

Garaba Ion în calitate de învinuit și procesul-verbal de reconstituire, conținutul

acestor acte fiind identic cu conținutul fișierului înregistrării video a acțiunii de

urmărire penală.

La fel, au fost respinse ca fiind inventate argumentele apărării precum că

„procesul-verbal de recunoaștere a făptuitorului de către victimă din 06.01.2014 ar fi

fost administrat în rezultatul altor acțiuni ilegale ale reprezentanților organului de

urmărire penală, sau că fiica și ginerele lui Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx ar fi

confirmat în fața instanței că în timpul efectuării urmăririi penale cineva din

colaboratorii de poliție le-au transmis un stic cu înregistrarea video a acțiunii de

urmărire penală de reconstituire la fața locului efectuate la domiciliul victimei cu

participarea lui Garaba Ion”, din motiv că apărarea a invocat inversul la cele declarate

de martorii Țurcan Tatiana și Țurcan Mihail în ședința de judecată, unde ambii

martori au declarat că după ce partea vătămată Xxxxx Xxxxx l-a recunoscut pe

Garaba Ion, o persoană îmbrăcată în civil i-a transmis un flash martorului Țurcan

Tatiana. Mai mult, Țurcan Tatiana a mai declarat că părinții ei nu au vizualizat

conținutul acestor înregistrări nici chiar ulterior dobândirii flash-ului în posesie,

circumstanțe care denotă că afirmația apărării precum că procesul-verbal de

recunoaștere a făptuitorului de către victimă din 06.01.2014 a fost administrat în

rezultatul altor acțiuni ilegale ale reprezentanților organului de urmărire penală, este

nefondată.

De asemenea, Colegiul a precizat că instanța de judecată just a respins afirmația

apărătorului precum că încheierile judecătorului de instrucție din 06.02.2015 și

22.03.2016 prin care s-a dispus anularea ordonanțelor procurorului de neîncepere a

urmăririi penale pe făptui torturării lui Garaba Ion și raportul de expertiză judiciară

nr. 89a din 10.03.2017 în care sunt expuse în mod detaliat circumstanțele privării de

libertate și torturării lui Garaba Ion, ar confirma acțiunile ilegale de privare de

libertate și torturare a lui Garaba Ion, or analizând în cumul toate probele, s-a

demonstrat contrariul, adică lipsa acțiunilor de tortură sau de privare de libertate a

inculpatului.

8

Dacă inculpatul a stat, precum spune, toată noaptea pe un scaun în secția de

gardă a IP Căușeni, aceasta semnifică că el nu avea cum să plece noaptea acasă în s.

Xxxxx. Faptul că poliția l-a lăsat pe Garaba Ion să stea pe scaun în incinta IP Căușeni

și nu l-a alungat afară pe timp de noapte nu atestă că acesta a fost privat de libertate

sau ar fi fost maltratat, el este un copil a cărui mamă a refuzat să meargă cu el la

poliție, iar angajații poliției nu l-au alungat afară pe timp de noapte.

Referitor la raportul de expertiză judiciară nr. 89a din 10.03.2017 în care Garaba

Ion a explicat circumstanțele privării de libertate și torturării sale de către angajații IP

Căușeni, instanța de judecată l-a apreciat ca o probă care conține explicațiile unei

persoane care a încercat să se apere prin diferite metode, doar că explicațiile

contravin probelor administrate în cauza penală, inclusiv declarațiilor inculpatului

date inițial.

De către instanța de apel nu a fost reținut nici argumentul avocatului precum că

acțiunea de urmărire penală de recunoaștere din 06.01.2014, cât și declarațiile părții

vătămate Xxxxx Xxxxx, soțului acesteia Xxxxx Xxxxx, fiicei și ginerului acestora nu

pot constitui probe în procesul dat, în acest sens fiind reținute prevederile art. 24 Cod

de procedură penală.

De asemenea Colegiul a mai menționat că partea vătămată Xxxxx Xxxxx, în

cadrul urmăririi penale, la toate acțiunile procesuale la care a participat, a indicat

asupra lui Garaba Ion, ca fiind persoana care a pătruns ilegal la ea în casă și a violat-o

și în formă perversă, totodată fiind cert constatat că atât partea vătămată Xxxxx

Xxxxx, cât și martorii Țurcan Tatiana și Țurcan Mihail, au confirmat parțial

declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx.

Prin urmare, luând în considerație motivele expuse cât și încadrarea juridică

justă a acțiunilor inculpatului, instanța de apel a constatat netemeinicia și ilegalitatea

cererii de apel înaintată de avocat în numele inculpatului.

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a consemnat că

apelantul invocă ca temei de casare a sentinței faptul că prima instanță incorect a

individualizat pedeapsa numită lui Garaba Ion, fiind una prea blândă, fiind de acord

cu starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

Așadar, Colegiul analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în

apel, a constatat că acesta nu își găsește confirmarea, însă în temeiul prevederilor art.

409 Cod de procedură penală, există motive temeinice de implicare a instanței de apel

în sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei,

deoarece instanța de fond, la stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 79 Cod penal, potrivit cărora minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

În speță, inculpatul Garaba Ion la momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta de

16 ani. Din acest motiv, Colegiul a conchis a casa sentința în partea stabilirii

9

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă și aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

lui Garaba Ion, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, care fac parte din categoria celor mai puțin grave,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, acesta comițând fapta în stare de

ebrietate, de prezența circumstanței excepționale și anume minoratul inculpatului la

momentul comiterii infracțiunilor, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, totodată fiind aplicate și prevederile art. 84 alin.

(1) Cod penal.

declară avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului și invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă eliberarea imediată a lui Garaba Ion

din motiv că nu au fost administrate probe care să demonstreze comiterea faptelor de

către acesta și pe motiv că a expirat termenul de prescripție în interiorul căruia era

posibilă aplicarea pedepsei față o persoană care la momentul comiterii faptelor ce i se

impută, era minor.

În susținerea recursului avocatul repetă motivele apelului, care au fost pe larg

expuse în pct. 3.2. din decizie, suplimentar invocând:

- instanța de apel a dispus respingerea apelului procurorului și fără a admite

nici un argument din cele expuse în cererea de apel a apărării, a dispus admiterea

apelului avocatului, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei;

- decizia instanței de apel este una ilegală, deoarece, pe lângă faptul că este

contradictorie, aceasta reprezintă doar o copiere a sentinței instanței de fond;

- instanța de apel nu s-a expus asupra cauzei pentru care la 04.11.2014,

acțiunile de audiere a învinuitului minor, se suprapune cu ora la care a fost efectuată

acțiunea de reconstituire în baza declarațiilor aceluiași Garaba Ion, în condițiile în

care ambele acțiuni de urmărire penală au fost efectuate de către procurorul

Soroceanu Alexandru;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că probele au fost administrate în

mod ilegal, iar concluzia precum că Garaba Ion a comis infracțiunea ce i s-a imputat

se bazează în mod exclusiv pe presupuneri;

- având la bază circumstanțele enunțate cu privire la modul în care au fost

administrate probele în cauză, instanțele de fond erau obligate să se expună la

chestiunea admisibilității probelor administrate cu încălcarea evidentă a Legii,

inclusiv din oficiu, inadmisibilitatea acestora fiind invocată de apărare atât la faza

finisării urmăririi penale, în concluziile scrise, cât și în cererea de apel, or potrivit art.

101 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată … să

10

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate;

- a fost încălcat dreptul la apărare a lui Garaba Ion, deoarece s-a refuzat

verificarea legalității administrării în cadrul urmăririi penale a procesului-verbal de

recunoaștere a persoanei din 06.11.2018, prin refuzarea atât de către instanța de fond,

cât și de cea de apel a examinării conținutului sticului de la fiica victimei, care a fost

ridicat și anexat la materialele cauzei penale de către instanța de fond;

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că termenul în care minorul

Garaba Ion putea fi tras la răspundere penală, a expirat la 04.05.2017, deoarece

infracțiunile incriminate acestuia se califică drept mai puțin grave, iar termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală, care pentru infracțiunile mai puțin grave

este de 5 ani, se reduce pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii

infracțiunii erau minori;

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri, menționând că

instanțele de fond în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, au verificat, s-au pronunțat și au apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Cât privește temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, precum că, în viziunea recurentului, instanțele de fond au examinat cauza fără

a ține cont de prevederile art. 60 alin. (7) Cod penal, procurorul menționează că

potrivit alin. (5) al normei specificate, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării… .

Astfel, se constată că Garaba Ion, inițial a fost prezent în cadrul ședinței instanței

de fond, însă după începerea cercetării judecătorești dânsul s-a ascuns și respectiv s-a

eschivat dela prezentarea în instanță, fiind anunțat în căutare și dispusă continuarea

cercetării judecătorești în lipsa acestuia. Potrivit procesului-verbal din 16 august

2018, Garaba Ion a fost găsit și reținut, prin urmare termenul prescripției de tragere la

răpunderea penală, fiind suspendat a fost reluat și a început a curge de la data reținerii

ultimului.

cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

acesta urmează a fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

11

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Decizia instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În speță aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în ordine de apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și

la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă

concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis

un șir de erori ce fac imposibilă menținerea hotărârii atacate, și anume:

În primul rând, potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3)

pct. 6), 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă

consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat,

documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de

judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate

aspectele, probele administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la

12

cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost

cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punctul de vedere al coroborării lor.

Lecturând textul deciziei recurate, se constată mențiunea instanței de apel, și

anume: „În pofida faptului că inculpatul, Garaba Ion, nu și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), art. 171 alin. (1) și art. 172

alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, vinovăția acestuia în comiterea

componențelor de infracțiune încriminate se confirmă și prin următoarele probe

pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, administrate în

prima instanță și verificate în instanța de apel și anume:”

Astfel, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei, doar a transcris în ordine

cronologică probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare, și printr-o

frază generală a invocat: „Analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin

prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, permit instanței de apel de a concluziona

despre existența în acțiunile inculpatului Garaba Ion a indicilor infracțiunilor

prevăzute de art. art. 179 alin. (2), art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod Penal al

RM”, fără a pătrunde în esența problemei de fapt și de drept, susținând poziția

instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptând niște concluzii de ordin

general.

Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat la general faptul că

probele respective confirmă vinovăția inculpatului, fără să aprecieze fiecare probă în

parte și să-și expună punctul său de vedere asupra fiecăreia și asupra admisibilității

sau inadmisibilității acestora, contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, pronunțându-se asupra motivelor invocate de către avocat în numele

inculpatului, instanța de apel le respinge, menționând că probele în cumul

demonstrează contrariul, însă nu indică care anume probe, astfel decizia atacată

prezintă deficiențe și sub aspectul motivării, deoarece instanța s-a pronunțat

superficial asupra motivelor invocate în apelul apărării, făcând o motivare generală și

pe alocuri repetată, fiind una confuză și fără o argumentare concretă.

Colegiul consideră necesar de a atenționa, că motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, acordând părților din proces posibilitatea să-și formeze

convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de

recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea

13

hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin

prevederile art. 6 din CEDO.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

contravine prevederilor art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

În al doilea rând, dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă

concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Așadar, concluzionând asupra apelului avocatului Dumneanu Radu declarat în

numele inculpatului, instanța de apel a constatat netemeinicia și ilegalitatea acestuia,

iar în final a dispus admiterea acestuia cu casarea sentinței parțial, inclusiv din oficiu,

în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală.

Totodată, referindu-se la apelul procurorului, care a solicitat stabilirea lui

Garaba Ion a unei pedepse mai aspre, instanța a menționat că acest temei nu-și

găsește confirmare la judecarea apelului declarat, și indicând temeiurile care au dus la

casarea parțială a sentinței, inclusiv în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță ca

urmare a admiterii apelului avocatului.

Reieșind din cele expuse, Colegiul constată că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, motiv pentru care aceasta urmează a fi casată și cauza remisă la rejudecare.

În al treilea rând, atât în cadrul susținerilor verbale în instanța de fond, cât și în

cererea de apel, avocatul solicită constatarea încălcării flagrante a dreptului cu privire

la la libertate și siguranță a minorului Garaba Ion prin privarea ilegală a acestuia în

perioada 03.11.2014 - 04.11.2014 și torturarea acestuia de către reprezentanții

organului de poliție pentru a recunoaște comiterea infracțiunii imputate.

Referindu-se la acest argument, instanța de fond a considerat necesar a respinge

cerința apărării ca fiind neîntemeiată, făcând trimitere la contradicțiile din declarațiile

inculpatului date în acest sens, la lipsa unei expertize medico-legale a leziunilor

corporale ale inculpatului precum și la declarațiile mamei inculpatului Ungureanu

Eudochia care a confirmat că venind acasă de la poliție a examinat corpul fiului, însă

careva vătămări nu a depistat.

Fiind invocat acest motiv și în cererea de apel a apărării, instanța de apel susține

poziția instanței de fond și nu face altceva decât o copiere a sentinței, menționând în

acest sens că reține poziția instanței de fond, potrivit căreia în cadrul cercetării

judecătorești nu s-au adeverit cele invocate de către partea apărării, iar această

concluzie rezultă din probele administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest sens, Colegiul penal menționează, că sarcina probațiunii neaplicării

torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine

14

autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția

unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțământul său

tacit. Totodată, în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanțele de judecată au obligația să

se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

În speță, se conchide că obligația de motivare a hotărârii judecătorești de către

instanța de apel a fost neglijată, ca urmare fiind dificilă verificarea acesteia în cadrul

recursului ordinar.

Colegiul specifică faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face

parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform

jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, având

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs.

(Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007), Albina c.

României (2005).

Rezumând cele menționate, se constată că în speță și-a găsit confirmare temeiul

pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii acesta fiind expus neclar, ceea ce inevitabil duce la casarea

deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel,

deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunilor imputate, ținînd cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei

decizii și de motivele invocate în apeluri și recursuri și ca urmare să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, cât și în caz de necesitate să verifice inclusiv termenul prescripției

de tragere la răspundere penală a inculpatului.

15

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Radu Dumneanu în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Garaba Ion și dispune rejudecarea

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 05 martie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

16