1ra-2033/2020 — art. 311 alin. 1, 312 alin. 1 CP

1ra-2033/2020 — art. 311 alin. 1, 312 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2033/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Uncu Natalia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie 2020, în cauza penală, privindu-l pe

CARAULAN Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2019 – 11.02.2020;

Instanța de apel: 03.03.2020 – 30.06.2020;

Instanța de recurs: 19.09.2020 – 18.11.2019;

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Caraulan Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de:

- art. 311 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- art. 312 alin. (1) Cod penal, fiind aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 luni în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost aplicată lui Caraulan Ion

pedeapsa pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

stabilindu-i astfel pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 luni cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate.

Iar potrivit prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, prin concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită lui Caraulan Ion a fost adăugată pedeapsa sub

formă de închisoare aplicată lui prin sentința Judecătoriei Edineț din 19.06.2019,

neexecutată, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 1

an și 2 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de

1

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

cunoscând faptul că nu au fost sustrase careva bunuri din gospodăria cei aparține din

XXXXX a depus o plângere, fiind preîntâmpinat despre răspunderea ce o poartă în

temeiul art. 311 Cod penal cu bună știință falsă despre săvârșirea infracțiunii OSUP

al SUP a IP Edineț Crețu Leonid precum că în perioada 31.12.2018-17.02.2019

persoane necunoscute i-au sustras un televizor de model „Samsung” la preț de 1000

lei, un covor la preț de 2000 lei, un topor la preț de 30 lei, două roți cu mărimea R13

la prețul de 200 lei fiecare, o geantă cu instrumente preț de 300 lei și bani în sumă de

2000 lei md, paguba totală declarând-o în sumă de 6300 lei.

În cadrul dosarului intentat s-a stabilit, că televizorul de model „Samsung” la preț

de 1000 lei și covorul la preț de 2000 lei, nu au fost furate, dar au fost vândute la

sfârșitul lunii decembrie a anului 2018 de către Caraulan Ion unei vecine pe nume

Lungu Emilia.

Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, având scopul depunerii

declarațiilor mincinoase, în pofida faptului, că a fost preîntâmpinat în scris despre

răspunderea penală care poate surveni conform art. 312 Cod penal, în cazul depunerii

declarațiilor cu bună știință false, la 21 martie 2019, fiind audiat de către OSUP al

SUP a IP Edineț Crețu Leomid în calitate de parte vătămată, în cadrul cauzei penale

nr. 2019140046 din 01.03.2019 în incinta IP Edineț, la orele 13.05-13.55 a declarat

că televizorul de model „Samsung” la preț de 1000 lei și covorul la preț de 2000 lei,

nu au fost furate, dar au fost vândute la sfârșitul lunii decembrie a anului 2018 către

el unei vecine pe nume Lungu Emilia.

către avocatul Nicolae Baban în interesele inculpatului și de inculpat, prin care a fost

solicitată casarea sentinței Judecătoriei Edineț.

3.1 Avocatul Nicolae Baban în interesele inculpatului, a solicitat casarea

sentinței în latura penală, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate.

În apel avocatul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, luând

în vedere că la momentul săvârșirii infracțiunii antecedentele penale erau stinse.

Indică, că nu este vina inculpatului că organul de urmărire penală s-a autosesizat abia

la data de 31.05.2019 și cauzele nu au fost conexate într-o singură procedură și să fie

atras la răspundere nu de două ori.

Solicită o pedeapsă mai blândă, de aceia consideră posibil aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată și în baza art. 84 Cod penal pedepsele să fie executate

separat.

3.2 Inculpatul în apelul său a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, cu

emiterea unei noi decizii, prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blândă, non

privativă de libertate.

2

În apel inculpatul a invocat, că nu este de acord cu sentința instanței de fond,

care este ilegală și urmează a fi casată, deoarece s-au făcut multe ilegalități.

apelurile avocatului Nicolae Baban în interesele inculpatului și al inculpatului au fost

respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a

acțiunilor lui Caraulan Ion în baza art. 311 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal,

totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ținând cont de

circumstanțele cauzei, persoana vinovată și urmările survenite.

Inculpatul a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunilor și a acceptat

procedura de soluționare a cauzei penale în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

fiind de acord cu toate probele administrate la urmărirea penală.

Apelanții au contestat sentința doar în latura pedepsei penale, de aceia instanța

de apel s-a expus numai în privința acestor aspecte. A fost aplicată inculpatului o

pedeapsă prevăzută de lege, proporțională faptei infracționale, ținând seama de

personalitatea inculpatului și consecințele infracțiunii, fiind date depline eficiență

normelor legale ce prevăd individualizarea pedepsei.

În privința lui Caraulan Ion corect a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare, cu executarea reală, izolarea ultimului de societate fiind necesară în raport

cu acțiunile comise, pericolul social al faptelor și personalitatea inculpatului. Corect

s-a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea lui Caraulan Ion, precum și

atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei, vor fi posibile prin aplicarea pedepsei cu

închisoare, fiind respectate prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78, art. 311 alin.

(1), 312 alin. (1) Cod penal și Ghidului cu privire la aplicarea pedepsei, aprobat prin

Hotărârea Plenului CSJ nr.15 din 22.12.2014.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este una echitabilă și legală, fiind ținut cont

de gravitatea și motivul infracțiunilor săvârșite – infracțiuni ușoare din capitolul

infracțiunilor contra justiției, circumstanțelor atenuante – căința sinceră,

caracteristica pozitivă, prezența circumstanțelor agravante – săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau

pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, modul și condițiile acesteia de viață

și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui.

De asemenea instanța de fond a luat în considerație comportamentul inculpatului

în cadrul cauzei penale, influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui și de

posibilitatea corectării acestuia în condițiile stabilirii unei pedepse penale cu

3

închisoare. S-a luat în considerație poziția inculpatului referitor la recunoașterea vinei

expusă pe parcursul urmăririi penale și judecarea cauzei (recunoașterea pe deplin a

vinei). Instanța de apel a menționat, că fiind anterior condamnat, inculpatul nu și-a

făcut concluzii, n-a apreciat încrederea acordată și din nou a sfidat legile statului,

comițând din nou infracțiuni.

Apelurile declarate de inculpat și avocat instanța de apel le-a considerat

declarative, formale, nefondate și contrare circumstanțelor cauzei. În apeluri nu au

fost expuse careva temeiuri de casare a sentinței. La aplicarea pedepsei instanța de

fond a luat în considerație modalitatea în care Caraulan Ion a comis infracțiunile și

scopul pe care l-a urmărit, situația lui socială și familială, modul și condițiile lui de

viață, ceia ce-i contrar alegațiilor din apel.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii

pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate mai blândă, sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar sentințele Judecătoriei

Edineț din 19.06.2019 și din 11.02.2020 să fie executate separat.

În motivare recurenta a indicat că, Curtea de Apel nu a ținut cont de prevederile

art. 2, 7, 75-78 Cod penal și explicațiile Plenului Curții Supreme de Justiție „cu privire

la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei”. La stabilirea

pedepsei nu s-a luat în considerație faptul că inculpatul în cadrul urmăririi penale a

recunoscut benevol și integral vinovăția sa în comiterea infracțiunilor, circumstanțe

atenuante – căința sinceră, iar careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Infracțiunea prevăzută de art. 311 alin. (1) și 312 alin. (1) Cod penal au fost

săvârșite la data de 17.02.2019, până la săvârșirea faptei prevăzute de art. 2011 alin.

(1), care a fost comisă la data de 08.03.2019.

Apărarea consideră posibilă aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată și

executarea separată a pedepselor, astfel va fi posibilă restabilirea echității sociale,

corectarea vinovăției fără privarea acestuia de libertate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Din conținutul prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

rezultă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

4

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform recursului se critică

hotărârea în partea stabilirii pedepsei cu închisoare.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurenta, referindu-se

la pct. 6 din norma menționată, nu a clarificat care din temeiurile prevăzute de legea

menționată le consideră relevante pentru cazul dat. Indicând că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, recurenta nu și-a argumentat motivul

arătat, ceea ce rezultă că acesta este introdus cu titlu declarativ și urmează a fi respins

ca neîntemeiat.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1)

art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților și critică decizia

instanțelor de fond numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei

pedepse mai blânde.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa inculpatului,

neacordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, de asemenea au fost luate în considerație solicitările inculpatului în cadrul

ședinței de judecată.

Analizând temeiurile invocate de partea apărării, raportate la solicitarea de mai

sus și la conținutul cererii de recurs, Colegiul Penal constată că recursul declarat de

avocată este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta

o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe niște argumente necoerente și

pur declarative.

Conform materialelor dosarului inculpatul a recunoscut vina în comiterea

5

infracțiunii și prin cerere a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 73). În cadrul ședințelor

de judecată partea apărării a solicitat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată (f.d.

74-75, 76).

Infracțiunile comise de Caraulan Ion, prevăzută de art. 311 alin. (1) Cod penal

se pedepsește cu amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 2 ani. Iar infracțiunea art. 312 alin. (1) Cod penal se pedepsește cu amendă în

mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, în toate cazurile

cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 2 ani.

Din cele menționate, instanța a ținut cont de cerințele atât ale acuzatorului de stat

cât și ale apărătorului, a caracterului inculpatului, și impactul infracțiunii asupra

societății și a aplicat pentru fiecare infracțiune 3 luni închisoare.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

aplicată în limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond

au ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei. Iar faptul că articolul dat

prevede atât amendă, muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare nu

obligă instanța să aplice cea mai blândă pedeapsă, ci impune să studieze și să aplice

cea mai corectă și favorabilă pedeapsă față de inculpat.

Conform art. 75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

6

Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatului,

atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima,

au ținut cont pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art. 7, 61 Cod penal și

de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, criterii stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunilor, care fac parte din categoria celor ușoare, de

motivul acestora, de persoana inculpatului, de condițiile de viață, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit

sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată,

precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării dânsului, cu atât

mai mult că nu este la prima abatere legală, anterior fiind condamnat.

De menționat că inculpatul a recunoscut vina, însă are antecedente penale

nestinse- pedeapsa neexecutată conform sentinței Judecătoriei Edineț din 19.06.2019,

fiind învinuit și recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, aplicându-se pedeapsa sub formă de închisoare pe termen

de 1 an, iar conform art. 90 Cod penal, s-a dispus neexecutarea pedepsei sub formă

de închisoare aplicată lui dacă el, în termenul de probă de 2 ani, nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-

a acordat.

În speță, instanțele de fond au conchis că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

nu a dus la corectarea inculpatului și restabilirea echității sociale, și a permis

comiterea infracțiunilor noi.

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea incorectă a prevederilor

art. 84 alin. (4) Cod penal, se reține că Colegiul nu a depistat încălcări la aplicarea

acestuia referitor la concursul de infracțiuni. Instanța de fond corect a inclus termenul

pedepsei neexecutate la noua pedeapsă, or s-a constatat că inculpatul este vinovat și

de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză, situația prevăzută la alin. (4) al art. 84 Cod penal.

În asemenea condiții motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, iar instanța

de apel corect s-a expus asupra argumentelor din apelurile declarate, motivare pe care

instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

7

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

avocata Uncu Natalia, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Uncu Natalia în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie

2020, în cauza penală, privindu-l pe CARAULAN Ion XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8