1ra-970/2019 — art. 327 alin. 2 lit. c CP

1ra-970/2019 — art. 327 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-970/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Mardari

Dumitru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către

avocatul Vîzdoga Ion în numele inculpatei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, în

cauza penală în privința lui

Mocan Svetlana XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță:

de la 19.06.2014 –până la 21.03.2016

instanța de apel:

de la 08.04.2016 – până la 09.06.2017

de la 10.04.2018 – până la 31.01.2019

instanța de recurs ordinar:

de la 18.08.2017 – până la 27.02.2018

de la 02.04.2019 – până la 03.12.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2016, Mocan Svetlana, a fost achitată de sub învinuire în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost dispusă restituirea documentelor și obiectelor ridicate de către

organul de urmărire penală din biroul executorului judecătoresc Svetlana

Mocan.

1

2.1 Mocan Svetlana fiind investită cu împuterniciri de exercitare a

activității de executor judecătoresc, prin ordinul Ministrului Justiției nr.

XXXXX din XXXXX, activând în circumscripția camerei teritoriale a

executorilor judecătorești Centru, fiind o persoană publică, în perioada

XXXXX a săvârșit abuz de serviciu, la executarea ordonanțelor emise de

Judecătoriile sectoarelor Centru, Ciocana, Rîșcani, Buiucani, Botanica, mun.

Chișinău, Judecătoriile raioanelor Comrat, Căușeni, Drochia, Ungheni,

Telenești, precum și Judecătoria Economică de Circumscripție în

următoarele circumstanțe:

În perioada XXXXX, executorul judecătoresc Mocan Svetlana contrar

prevederilor art. 15 Cod de executare, în care e stipulat în mod expres că

documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor, în lipsa

împuternicirilor reprezentantului necesare în sensul art. 50 Cod de

executare, a acceptat cereri privind intentarea unor proceduri de executare

ilegale de la persoane neîmputernicite în modul corespunzător, și a intentat

următoarele proceduri de executare XXXXX

2.2 Mocan Svetlana este învinuită precum că, contrar prevederilor

art.30 Cod de executare, a intentat proceduri de executare ilegal în privința

unor debitori nerezidenți ai Republicii Moldova, precum și care își au

sediul în afara circumscripției camerei teritoriale Centru, fiind de

competența circumscripției camerei teritoriale a executorilor judecătorești

Nord, documentul executoriu în baza căruia s-a intentat procedura de

executare nr. XXXXX din XXXXX și documentele executorii de competența

circumscripției camerei teritoriale a executorilor judecătorești Sud, care s-

au soldat cu intentarea procedurilor de executare nr. XXXXX.

2.3 Mocan Svetlana este învinuită precum că încălcând prevederile

art. 67 Cod de executare, în lipsa informării debitorilor nerezidenți,

efectuând informarea formală a debitorilor rezidenți, fără de expedierea

scrisorilor recomandate cu aviz de primire, în lipsa asigurării transmiterii

textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și fără de

publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actului ce urma a fi

comunicat, a purces la efectuarea acțiunilor de executare silită. Iar, în

perioada XXXXX și până în prezent, prin intermediul filialei Centru BC

„XXXXX” SA, amplasată în mun. Chișinău str. XXXXX, a depus încasarea

mijloacelor bănești în mărime de circa 530 421 978 428 ruble rusești

echivalent în valută națională conform cursului oficial BNM constituind

211 054 905 216,5 lei, de la conturile corespondente ale băncilor din

Federația Rusă în favoarea creditorilor nerezidenți.

Prin ordonanța din 12.02.2016, a fost completată învinuirea adusă lui

Mocan Svetlana și s-a indicat că, Mocan Svetlana a folosit intenționat

2

situația de serviciu în interes material, manifestat prin onorariul primit și

pretins ca urmare a punerii în executare a procedurilor de executare

ilegale, acțiuni soldate cu urmări grave, care dăunează intereselor

serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă.

Anticorupție, Baeșu Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Mocan Svetlana să fie recunoscută

vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, și a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

a ocupa funcții publice pe un termen de 8 ani, dar și anularea ca fiind

ilegală a încheierii Judecătoriei Ialoveni din 09.02.2015, de recuzare a

procurorului în Procuratura Anticorupție, Adriana Bețișor de la

participarea sa ca acuzator de stat pe cauza penală de învinuire a lui Mocan

Svetlana de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul în Procuratura

Anticorupție, Baeșu Andrei a menționat că:

- sentința contestată este una ilegală și urmează a fi casată din motiv

că, aprecierea dată de instanța de fond a fost una părtinitoare. Acuzarea s-a

bazat pe probe obținute legal în cadrul urmăririi penale, fiind probată

vinovăția inculpatei cu încadrarea corectă a acțiunilor acesteia, iar

judecătorul, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, nu a

apreciat probele din punct de vedere al coroborării lor, preluând doar

concluziile nefondate ale părții apărării;

- nu este clar, pe ce s-a bazat concluzia instanței de fond privind

ilegalitatea procedurilor de executare când organul de urmărire penală a

făcut doar o proprie analiză a legislației cu privire la procedura de

executare, apreciind unilateral normele legale, atunci când aceste hotărâri

și ordonanțe judecătorești au fost pronunțate de o instanță de judecată,

rămânând definitive și susceptibile de executare;

- concluziile instanței de fond sunt combătute prin rezultatele

examinării procedurilor de executare, ridicate de la executorul judecătoresc

Mocan Svetlana. În procedurile de executare cererea de intentare a

procedurii de executare și de primire spre executare a documentului

executoriu a fost depus de reprezentanții companiilor nerezidente, cetățeni

ai Ucrainei care conform informației oficiale din baza de date nu au fost în

perioada depunerii cererii în Republica Moldova;

3

- în cadrul cercetării judecătorești au fost constatate abateri ce țin de

modul de informare a debitorilor/fidejusorilor despre intentarea procedurii

de executare, care este obligatorie conform prevederilor art. 67 Cod de

executare;

- instanța de fond a trecut cu vederea ordonanța din 04.06.2014,

privind anexarea cererii judecătorului Judecătoriei Botanica, Nicolae Șova

din 27 martie 2014, care atestă faptul că unele din procedurile de executare

intentate în baza ordonanțelor judecătorești la cererea presupușilor

creditori, au avut la bază acte false, circumstanță care la fel denotă

executarea procedurilor de executare ilegale;

- declarațiile inculpatei dovedesc ilegalitatea acțiunilor sale în ce

privește prezentarea documentelor executorii prin așa numiții „curieri”,

care de fapt nu există, nu este cunoscut numele, prenumele, compania la

care activează, împuternicirile, ci sunt persoanele interpuse despre care de

fapt inculpata a declarat în cadrul urmăririi penale pe parcursul căreia a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate;

- afirmațiile instanței precum că, nu sunt demonstrate circumstanțele

că persoanele în cauză sunt nerezidente, sunt combătute prin actele care au

stat la baza procedurilor de executare, în care se indică expres de către

judecătorii instanțelor naționale că, persoanele nominalizate sunt cetățeni

ai Ucrainei;

- un alt argument expus de către instanța de fond este concluzia

greșită a procurorului precum că, intentarea procedurii a fost în lipsa

informării debitorilor nerezidenți, precum și informarea formală a

debitorilor rezidenți prevăzută de art. 67 Cod de executare al RM și art. 15

și 50 Cod de executare, care nu își găsește confirmarea, deoarece obligația

de a stabili circumstanțele date îi reveneau executorilor care au intentat

procedura de executare, iar Mocan Svetlana, conform prevederilor art. 32

alin. (6) Cod de executare și art. 35 al Legii cu privire la executorii

judecătorești a continuat procedura de executare. Nu este relevantă

versiunea inculpatei, care a fost preluată de către instanța de fond, în cazul

preluării procedurilor de executare de la alți executori judecătorești, (în

conformitate cu prevederile art. 32 alin. (6) Cod de executare, obligației

informării părților revenind executorilor care au intentat procedurile

respective), potrivit prevederilor aliniatului (4) al articolului nominalizat,

„Executorul judecătoresc care a primit documentul executoriu după

strămutare întocmește un act de preluare a executării, copia de pe care o

remite părților în procedura de executare și executorului judecătoresc de la

care a preluat documentul executoriu”. Astfel, în cadrul examinării

corespondenței executorului Svetlana Mocan, nu a fost stabilită expedierea

4

copiilor unor asemenea acte părților în procedura de executare, prin

urmare nu poate fi acceptată motivația inculpatei privind lipsa înștiințării

părților în cadrul procedurilor respective;

- constatările instanței de fond precum că, atât dispunerea cât și

efectuarea acțiunilor de urmărire penală în cauza respectivă s-au

desfășurat de o persoană care nu era împuternicită conform normelor

procesual-penale, fapt ce duce la nulitatea atât a acțiunilor de urmărire

penală cât și a probelor dobândite, contravine prevederilor art. 269 Cod de

procedură penală. Astfel, în mod greșit a preluat în sentință afirmațiile din

pledoariile avocatului, prin care au fost evidențiate doar prevederile

normelor procedurale care convin părții apărării;

- instanța de fond a constatat încălcări esențiale admise de către

organul de urmărire penală la cercetarea procedurilor de executare și

ordonanțelor judecătorești, și anexate ca probe la materialele cauzei însă

normele procesual-penale la care face trimetere instanța, nu obligă organul

de urmărire penală cercetarea actelor ridicate doar în prezența inculpatei,

în situația în care aceasta și-a dorit prezența în cadrul acțiunilor respective,

urma să anunțe organul de urmărire penală.

iunie 2017, apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Mocan Svetlana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, pentru femei, și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

exercita activități legate de circulația mijloacelor bănești și fixe pe un

termen de 10 ani.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Mocan Svetlana urmând a

fi calculat din momentul reținerii.

5.1 Avocatul Vîzdoga Ion în numele inculpatei Mocan Svetlana,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, prin care a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.2 Avocatul Istrati Angela în numele inculpatei Mocan Svetlana, prin

care s-a solicitat casarea deciziei cu menținerea sentinței, punând la baza

solicitării aceleași motive invocate de avocatului Vîzdoga Ion.

din 27.02.2018, recursurile ordinare declarate de avocații Vîzdoga Ion și

Istrati Angela în numele inculpatei, au fost admise, casată total decizia

5

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2017, în cauza

penală în privința Svetlanei Mocan și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată. A fost dispusă eliberarea

imediată a inculpatei Mocan Svetlana dacă în privința acesteia nu este

aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau aceasta nu execută

pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

6.1 În motivarea soluției, instanța de recurs ordinar a menționat că

soluția instanței de apel privind condamnarea inculpatei în baza art. 327

alin. (2) lit. c) Cod penal, este prematură și afectată de eroarea de drept

prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală.

În primul rând, instanța de recurs ordinar a stabilit că conform

actului de învinuire inculpata se învinuiește că: „folosindu-se intenționat de

situația de serviciu, în interes material manifestat prin onorariul primit și pretins

ca urmare a punerii în executare a procedurilor de executare menționate supra, a

comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări grave, calificate prin prisma prevederilor

art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal”, iar în cadrul primei instanțe, pe parcursul

judecării cauzei, învinuirea a fost completată prin ordonanța procurorului

din 12.02.2016, în care s-a indicat că: „Mocan Svetlana a folosit intenționat

situația de serviciu în interes material, manifestat prin onorariul primit și pretins

ca urmare a punerii în executare a procedurilor de executare ilegale, acțiuni soldate

cu urmări grave care dăunează intereselor serviciului și prestigiului instituției pe

care o reprezintă, săvârșind astfel infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (2) lit. c)

Cod penal”.

Prima instanță, conform dispozitivului sentinței a concluzionat: „se

achită Mocan Svetlana, învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii”.

Potrivit deciziei, instanța de apel a admis apelul procurorului și a

decis casarea sentinței, adoptând o nouă hotărâre prin care inculpata a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, constatând că: „…Mocan Svetlana prin acțiunile sale intenționate,

folosindu-se intenționat de situația de serviciu, în interes material manifestat prin

onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în executare a procedurilor de

executare menționate supra, a comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări grave”.

La acest capitol, instanța de recurs ordinar a reținut o evidentă

contradicție în soluția instanței de apel, ceea ce duce la încălcarea

prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, urmările grave

survenite în urma acțiunilor comise de Mocan Svetlana dăunează

intereselor serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă,

6

punând la baza argumentului, răspunsul parvenit de la președintele UNEJ,

informațiile apărute în mass-media cu referință la executorul judecătoresc

Mocan Svetlana și răspunsul Ministerului Justiției.

Astfel, motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice

dispozitivul hotărârii, temei care de fapt se încadrează în prevederile art.

427 alin .(1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce servește motiv pentru

casarea hotărârii și nu poate fi corectată în recurs.

Instanța de recurs ordinar a notat și faptul că la o nouă rejudecare a

cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze

toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit

cărora, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost

cercetate în ședința de judecată.

În al doilea rând, instanța de recurs ordinar a stabilit și faptul că în

cazul admiterii apelului procurorului, decizia trebuia să cuprindă analiza

probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea respectivă, să

indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca

probe. Analizei se supun toate probele examinate în ședință, indiferent de

faptul că erau cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți

direct în ședință și este necesar nu numai de a indica numele și prenumele

inculpatei și a martorului, prin depozițiile cărora, în opinia instanței, sunt

confirmate unele sau alte circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența

acestor depoziții, de a argumenta de ce unele probe sunt admisibile și altele

inadmisibile.

Astfel, instanța de recurs ordinar a evidențiat că instanța de apel nu a

invocat circumstanțe care au stat la baza concluziei sale, soluția fiind

întemeiată doar pe descrierea probelor fără analiza acestora conform art.

101 Cod de procedură penală, luându-se în considerație și cronologia

evenimentelor, probele ce susțin concluziile instanței privind vinovăția sau

nevinovăția și aprecierea juridică a faptei, pe fiecare episod sau infracțiune

aparte.

Admițând apelul procurorului, instanța de apel nu a oferit careva

motivare care ar sta la baza concluziei sale, nu a combătut argumentele

care au stat la baza achitării, cu toate că instanța de apel este obligată să o

facă, iar ne pronunțarea asupra acestora echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului.

La baza concluziei instanței de apel au fost reținute probele cercetate

de prima instanță, iar o astfel de abordare este una prematură, deoarece,

7

aceasta nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele

cercetate de instanța de fond, fără cercetarea nemijlocită a acestora în

instanța de apel. Conform textului deciziei se face referire la declarațiile

inculpatei date în instanța de fond și în cadrul urmăririi penale, pe care

instanța le apreciază unilateral și fără a-și expune opinia asupra

declarațiilor date de către unicul martor audiat în instanța de apel,

Văzdăuțan Vladislav și mai mult ca atât, nu a fost dat apreciere unui șir de

probe consemnate în decizia atacată.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar a reținut o eroare a instanței

de apel și prin faptul că, în cadrul ședinței de judecată a fost admisă cererea

procurorului privind retragerea demersului de audiere a martorului Chihai

Victoria, audiată în instanța de fond, pe motiv că în privința acesteia este

pornită cauză penală (f.d. 92, vol. IV) și în motivarea deciziei, instanța a a

menționat că „declarațiile ultimei sunt contradictorii și sunt examinate de către

organul de urmărire penală a CNA prin prisma art. 312 Cod penal”, însă la baza

condamnării a pus declarațiile martorului Chihai Victoria considerând că

acestea demonstrează vinovăția inculpatei.

Totodată, instanța de recurs ordinar a reținut că, unul din

argumentele primei instanțe care a stat la baza achitării inculpatei de

săvârșirea infracțiunii incriminate este încălcarea normelor de procedură

de la faza de urmărire penală și anume că, acțiunile de percheziție și

ridicare a ordonanțelor judecătorești din biroul executorului judecătoresc

Mocan Svetlana au fost efectuate în baza ordonanței și a încheierii

judecătorului de instrucție din 17.02.2014, care de fapt au fost emise pe

cauza penală pornită în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal în privința

inculpatei, însă asupra acestui argument instanța de apel nu și-a expus

opinia și nu a cercetat circumstanțele descrise de prima instanță, cu atât

mai mult, că în apelul declarat procurorul invocă contra-argumente asupra

acestui motiv. Situația respectivă în opinia instanței de recurs a reprezentat

o contradicție în motivarea deciziei, ceea ce denotă faptul că cauza penală a

fost examinată superficial.

În al treilea rând, o poziție eronată a instanței de apel instanța de

recurs ordinar a reținut-o la încadrarea acțiunilor inculpatei în baza art. 327

alin. (2) lit. c) Cod penal, constatând că Mocan Svetlana activând în calitate

de executor judecătoresc este subiectul infracțiunii incriminate, având

calitatea specială de persoană cu funcție de răspundere care exercită

funcțiile autorității publice, însă subiectul infracțiunii prevăzute la art. 327

alin. (1) Cod penal trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică.

Conform art. 123 alin. (2) Cod penal, prin persoană publică se înțelege:

funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special

8

(colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor

apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține

grade speciale sau militare); angajatul autorităților publice autonome sau

de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor

persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu

funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să

presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități

de interes public.

Instanța de recurs ordinar a reținut că, conform soluției instanței de

apel Mocan Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.

327 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și exercita activități legate de circulația

mijloacelor bănești fixe pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip semiînchis. Conform

prevederilor art. 327 alin. (2) Cod penal, în vigoare la momentul comiterii

infracțiunii, adică până în luna ianuarie 2014, sancțiunea complimentară

sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pentru această infracțiune era pe un termen de

până la 5 ani, iar prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare la 25.02.2014,

s-a dispus modificarea sancțiunii acestei norme penale în ce privește

termenul pedepsei complimentare, în sancțiunea alineatului (2), textul „de

la 500 la 1000 unități convenționale" se substituie cu textul de la 1000 la

2000 unități convenționale", iar textul „de până la 5 ani" - cu textul „de la 5

la 10 ani".

Astfel, potrivit învinuirii inculpatei i se încriminează perioada de

săvârșire a infracțiunii, martie XXXXX - ianuarie XXXXX, adică până la

modificarea sancțiunii art. 327 alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel, prin

aplicarea pedepsei penale sub formă de - privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții și exercitarea activității legate de circulația mijloacelor

bănești și fixe pe un termen de 10 ani, a încălcat prevederile art. 10 alin. (2)

Cod penal, care stabilește că Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu

are efect retroactiv.

Instanța de recurs ordinar a remarcat că, în motivarea deciziei

instanța de apel a indicat că corpurile delicte și anume, o cutie sigilată și

împachetată în care se află procedurile de executare ale executorului

judecătoresc și patru plicuri împachetate și sigilate în care se conține

corespondența ridicată de la executorul judecătoresc, urmează a fi păstrate

la materialele cauzei, însă potrivit dispozitivului deciziei din 09.06.2017,

instanța de apel a omis să se expune asupra corpurilor delicte (f.d. 208, vol.

9

IV). Concomitent, instanța de apel a omis a se expune și asupra solicitării

procurorului în cererea de apel și anume, anularea ca fiind ilegală

încheierea Judecătoriei Ialoveni din 09.02.2015 de recuzare a procurorului

în Procuratura Anticorupție, Adriana Bețișor, de la participarea sa ca

acuzator de stat pe cauza penală în privința Svetlanei Mocan.

Chișinău, din 31 ianuarie 2019, apelul declarat de către procuror a fost

admis, casată total, inclusiv din oficiu sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Procesul penal pornit în privința Svetlanei Mocanu în baza art. 327

alin. (2) Cod penal a fost încetat din motiv că fapta constituie contravenție.

Procesul contravențional în privința Svetlanei Mocanu în baza art.

312 Cod contravențional, a fost încetat din motivul intervenirii termenului

de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

A fost dispusă păstrarea corpurilor delicate la materialele cauzei.

7.1 În motivarea soluției emise instanța de apel a notat că, prima

instanță la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține

seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală, în așa mod instanța

de fond a ajuns la concluzia greșită de a o achita pe Mocan Svetlana de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și a considerat că în

acțiunile inculpatei Mocan Svetlana Ion sunt prezente semnele

contravenției prevăzute la art. 312 Cod contravențional.

Instanța de apel a menționat că potrivit art. 325 Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă

prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul

lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației

inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de

prezentul cod.

Astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit art. 327 alin. (2) Cod

penal, folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de

serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. (2) Aceeași acțiune: c) soldată cu

urmări grave, se pedepsește cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unități

10

convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

Conform Hotărîrii Curții Constituționale nr. 33 din 07.12.2017, în

vigoare 07.12.2017, s-a declarat neconstituțional textul “intereselor publice

sau” din alin. (1) art. 327 Cod penal.

Astfel, rejudecând cauza instanța de apel a constatat că:

Mocan Svetlana fiind investită cu împuterniciri de exercitare a

activității de executare prin ordinul Ministrului Justiției nr. XXXXX din

XXXXX, activând în circumscripția camerei teritoriale a executorilor

judecătorești Centru, în perioada martie 2011 - ianuarie 2014, a săvârșit

abuzul de serviciu, la executarea ordonanțelor emise de Judecătoriile

sectoarelor Centru, Ciocana, Rîșcani, Buiucani, Botanica ale mun. Chișinău,

Judecătoriile raioanelor Comrat, Căușeni, Drochia, Ungheni, Telenești,

precum și Judecătoria Economică de Circumscripție, în următoarele

circumstanțe: în perioada martie XXXXX - ianuarie XXXXX, executorul

judecătoresc Mocan Svetlana contrar prevederilor art. 15 Cod de executare,

în care este stipulat în mod expres că documentul executoriu se prezintă

spre executare de către creditor, în lipsa împuternicirilor reprezentantului

necesare în sensul art. 50 Cod de executare, a acceptat cereri privind

intentarea unor proceduri de executare ilegale de la persoane

neîmputernicite în modul corespunzător, și a intentat următoarele

proceduri de executare: nr. XXXXXdin 14.10.2013; nr. XXXXX din

08.05.2013; nr. XXXXX din 30.09.2013; nr. XXXXX din 23.12.2013; nr. XXXXX

din 23.12.2013; nr. XXXXX din 02.03.2011; nr. XXXXX din 24.08.2011; nr.

XXXXX din 26.04.2013; nr. XXXXX din 17.06.2013; nr. 137- XXXXX/2013 din

05.09.2013; nr. XXXXX din 16.10.2012; nr. XXXXX din 08.04.2013; nr. XXXXX

din 02.01.2012; nr. XXXXX din 01.02.2013; nr. XXXXX din 04.07.2013; nr.

XXXXX din 21.03.2013; nr. XXXXX din 31.05.2011; nr. XXXXX din

04.09.2012; nr. XXXXX din 31.07.2012; nr. XXXXX din 06.12.2011; nr. XXXXX

din XXXXX; nr. XXXXX din 18.02.2013; nr. XXXXX din 02.03.2011; nr.

XXXXX din 22.07.2011; nr. XXXXX din 05.12.2012; nr. XXXXX din

24.10.2012; nr. XXXXX din 19.11.2013; nr. XXXXX din 12.11.2012; nr. XXXXX

din 19.12.2012; nr. XXXXX din 18.03.2011; nr. XXXXX din 15.05.2012; nr.

XXXXX din 02.03.2011; nr. XXXXX din 21.03.2012.

Tot executorul judecătoresc Mocan Svetlana contrar prevederilor art.

30 Cod de executare, a intentat proceduri de executare ilegal în privința

unor debitori nerezidenți ai Republicii Moldova, precum și care își au

sediul în afara circumscripției camerei teritoriale Centru, fiind de

competența circumscripției camerei teritoriale a executorilor judecătorești

11

Nord, documentul executoriu în documentele executorii de competența

circumscripției camerei teritoriale a executorilor judecătorești Sud, care s-

au soldat cu intentarea procedurilor de executare nr. XXXXX din

30.09.2013; nr. XXXXX din 02.03.2011; nr. XXXXX din 24.08.2011; nr. 137-

XXXXX/13 din 05.09.2013; nr. XXXXX din 02.01.2012.

Executorul judecătoresc Mocan Svetlana încălcând prevederile art. 67

Cod de executare, în lipsa informării debitorilor nerezidenți, efectuând

informarea formală a debitorilor rezidenți, fără de expedierea scrisorilor

recomandate cu aviz de primire, în lipsa asigurării transmiterii textului

cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și fără de publicarea în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actului ce urma a fi comunicat, a

purces la efectuarea acțiunilor de executare silită. Iar, în perioada

02.03.2011 și până la 09.06.2014, prin intermediul filialei Centru BC

„XXXXX”SA, amplasată în mun. Chișinău str. XXXXX, a dispus încasarea

mijloacelor bănești în mărime de circa 530 421 978 428 ruble rusești

echivalent în valută națională conform cursului oficial BNM constituind

211 054 905 216,5 lei de la conturile corespondente ale băncilor din

Federația Rusă în favoarea creditorilor nerezidenți.

Astfel, instanța de apel a constatat că executorul judecătoresc Mocan

Svetlana, prin acțiunile sale constatate mai sus, a comis contravenția

prevăzută la art. 312 Cod contravențional, adică, folosirea intenționată a

situației de serviciu într-un mod care contravine drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

Din materialele cauzei instanța de apel a constatat că executorul

judecătoresc Mocan Svetlana nu a respectat prevederile Codului de

executare de guvernează instituția intentării procedurilor de executare,

prin ce a comis abuzul de serviciu, fapta sa neîntrunind elementele

constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel, analizând declarațiile inculpatei

Mocan Svetlana făcute în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală al RM, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind parțial veridice, reținând

din acestea că executorul judecătoresc Mocan Svetlana contrar prevederilor

art. 15 Cod de executare, în lipsa împuternicirilor reprezentantului

necesare în sensul art. 50 Cod de executare, a acceptat cereri privind

intentarea unor proceduri de executare ilegale de la persoane

neîmputernicite în modul corespunzător, și a intentat mai multe proceduri

de executare. La fel din aceste declarații instanța de apel a reținut că

contrar prevederilor art.30 Cod de executare, Mocan Svetlana a intentat

12

proceduri de executare ilegale în privința unor debitori nerezidenți ai

Republicii Moldova, precum și care își au sediul în afara circumscripției

camerei teritoriale Centru, fiind de competența circumscripției camerei

teritoriale a executorilor judecătorești Nord, documentul executoriu în baza

căruia s-a intentat procedura de executare nr. XXXXX din XXXXX și

documentele executorii de competența circumscripției camerei teritoriale a

executorilor judecătorești Sud, care s-au soldat cu intentarea procedurilor

de executare nr. 137-377/13 din 30.09.2013; nr. 137-1 17/2011 din 02.03.2011;

nr. 137-390/2011 din 24.08.2011; nr. 137-XXXXX/13 din 05.09.2013; nr.137-

2/2012 din 02.01.2012, de asemenea, din aceste declarații se atestă că Mocan

Svetlana nu a respectat art. 67 Cod de executare, în lipsa informării

debitorilor nerezidenți, efectuând informarea formală a debitorilor

rezidenți, fără de expedierea scrisorilor recomandate cu aviz de primire, în

lipsa asigurării transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui, precum și fără de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

a actului ce urma a fi comunicat, a purces la efectuarea acțiunilor de

executare silită.

Instanța de apel a considerat că, daunele considerabile în prezenta

cauză penală lipsesc, ne fiind certificate careva urmări grave.

Urmare, instanța de apel a reținut cu certitudine că în acțiunile lui

Mocan Svetlana este prezentă latura obiectivă a contravenției prevăzute de

art. 312 Cod contravențional și nu a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel nu a reținut exemplificarea procurorului precum că

acțiunile inculpatei Mocan Svetlana s-au soldat cu urmări grave ce

dăunează intereselor serviciului și prestigiului instituției pe care o

reprezintă, această concluzie ne fiind probată prin nici o probă.

Instanța de apel a remarcat că la materialele cauzei lipsesc și careva

probe ce ar confirma că Mocan Svetlana ar fi pretins/primit careva onorarii

ca rezultat al intentării procedurilor de executare, efectuării acțiunilor de

executare silită, de asemenea, lipsesc careva plângeri pe acțiunile

executorului judecătoresc de la careva persoane fizice sau juridice ce ar

indica eventual că prin acțiunile catalogate de instanța de apel ca fiind o

contravenție, s-ar fi cauzat careva prejudicii și prin ce anume se

materializează aceste prejudicii, la dosar lipsind careva extrase, date despre

careva conturi ce ar indica că pe contul executorului judecătoresc Mocan

Svetlana ar fi ajuns careva sume de bani.

Astfel, instanța de apel a reiterat că circumstanțele de fapt constate,

indică asupra faptului că Mocan Svetlana a comis contravenția prevăzută la

art. 312 Cod contravențional.

13

Totodată, făcând trimitere la Hotărârea Curții Constituționale din 07

decembrie 2017, privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi

din articolele 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanța de

apel a menționat că Curtea a reiterat că nu orice încălcare a prevederilor

unei legi poate atrage răspundere penală pentru abuz de putere sau abuz

de serviciu.

Instanța apel a reținut că acțiunile prejudiciabile ocrotite de Legea

contravențională au fost comise de către Mocan Svetlana fiind investită cu

împuterniciri de exercitare a activității de executare prin ordinul

Ministrului Justiției nr. XXXXX din XXXXX, activând în circumscripția

camerei teritoriale a executorilor judecătorești Centru.

Instanța de apel a considerat că faptele comise de către Mocan

Svetlana reprezintă o contravenție și nu o infracțiune, această concluzie

rezultând din analiza efectuată supra, ce ține de materializarea laturii

obiective a contravenției prevăzute de art. 312 Cod contravențional, și lipsa

elementelor necesare pentru a califica fapta ca fiind o infracțiune, astfel,

fapta executorului judecătoresc Mocan Svetlana s-a materializat prin

încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) Cod de executare în care în mod

explicit este stipulat că documentul executoriu se prezintă spre executare

de către creditor. În procedurile de executare cererea de intentare a

procedurii de executare și de primire spre executare a documentului

executoriu a fost depus de așa zișii reprezentanți ai companiilor

nerezidente, cetățeni ai Ucrainei care conform informației oficiale din baza

de date nu au fost în perioada depunerii cererii în Republica Moldova.

Instanța de apel a constatat abateri ce țin de modul de informare a

debitorilor/fidejusorilor despre intentarea procedurii de executare, care

este obligatorie conform prevederilor art. 67 Cod de executare. Prin

abaterile admise de executorul judecătoresc, inculpata Svetlana Mocan a

admis încălcarea dreptul la un proces de executare, echitabil, având în

vedere faptul că, procedura de adjudecare a creanței s-a desfășurat în

absența acestora, în procedura simplificată de ordonanță.

Prin urmare, instanța de apel, a dispus încetarea procesul penal în

cauza de învinuire lui Mocan Svetlana de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu liberarea acesteia de răspunderea

penală cu tragerea la răspundere contravențională. Conform art. 30 alin.(2)

Cod contravențional, ținând cont că a expirat termenul de prescripție a

răspunderii contravenționale, instanța de apel a conchis de a înceta

procesul contravențional în privința lui Mocan Svetlana. Instanța de apel în

temeiul art. 431 Cod contravențional, art. 106 Cod penal, art. 162 Cod de

procedură penală s-a expus asupra corpurilor delicte.

14

Instanța de apel, analizând și apreciind materialele cauzei, a stabilit

că cerința procurorului privind anularea ca fiind ilegală a încheierii

Judecătoriei Ialoveni din 09.02.2015, de recuzare a procurorului în

Procuratura Anticorupție, Adriana Bețișor, a fost apreciată ca fiind

întemeiată și a fot admisă.

pronunțată motivat la 15 martie 2019, au declarat recursuri ordinare:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina,

la 22 martie 2019, prin care invocând în calitate de temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Vîzdoga Ion în numele inculpatei Mocan Svetlana, la 13

aprilie 2019, prin care invocând în calitate de temeiuri pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, cu menținerea sentinței;

8.1. În motivarea recursului ordinar procurorul a indicat următoarele:

- decizia instanței de apel, o consideră neîntemeiată și contrară stării

de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare probe care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța a motivat încetarea procesului penal în privința inculpatei

Mocan Svetlana considerând că fapta ei constituie o contravenție prevăzută

de art. 312 Cod Contravențional, prin aceea că acuzare nu a prezentat

careva probe ce ar stabili cu certitudine că inculpata ar fi comis acțiuni ce s-

au soldat cu urmări grave, în instanța de apel, fiind stabilit un grad

prejudiciabil mai redus, și respectiv nu se mențin semnele componente a

infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit. c) Cod penal, adică, folosirea

intenționat de situația de serviciu, în interes material manifestat prin

onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în executare a procedurilor

de executare menționate supra, a comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări

grave. În acest aspect procurorul a menționat că prejudiciul cauzat a făcut

referire atât în ordonanța de punere sub învinuire conform căruia: „prin

acțiunile sale infracționale Mocan Svetlana a folosit intenționat situația de serviciu

în interes material, manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a punerii

în executare a procedurilor de executare ilegale menționate supra, acțiuni soldate

cu urmări grave care dăunează intereselor serviciului și prestigiului instituției pe

care o reprezintă”, precum și în răspunsul parvenit de la președintele UNEJ,

15

conform căruia informațiile apărute în mass-media cu referință la

executorul judecătoresc Svetlana Mocan, indiscutabil au avut impact

negativ asupra imaginii profesiei și a organizației profesionale. Referitor la

poziția instanței de apel, precum că în speța dată elementul considerabil nu

a fost probat de acuzare sub nici o formă, procurorul a considerat-o

nefondată.

8.2. În motivarea recursului ordinar avocatul Vîzdoga Ion în numele

inculpatei Mocan Svetlana a invocat că:

- instanța de apel nu a fost în drept să dispună casarea încheierii

Judecătoriei r-lui Ialoveni din 09.02.2015, din motiv că decizia anterioară a

instanței de apel nu a fost contestată de către procurorul care a susținut

acuzarea în instanța de apel, prin ce consideră că se încalcă art. 409 Cod de

procedură penală;

- faptele constatate de către instanța de apel nu s-au confirmat prin

nici o probă, circumstanțe de fapt că procedurile de executare sunt ilegale

și că au fost inițiate și desfășurate cu încălcări a codului de executare;

- nu este clar, pe ce sa bazat concluzia privind ilegalitatea

procedurilor de executare;

- probele și mijloacele de probă care stau la baza acuzării au fost

dobândite cu încălcarea esențială a normelor procesual penale la ridicarea

documentelor și obiectelor din biroul executorului judecătoresc Mocanu

Svetlana;

- dobândirea probelor și a mijloacelor de probă a fost contrar

prevederilor legale, acțiunile de urmărire penală nu au fost autorizate de

judecătorul de instrucție, precum și procurorul nu a dispus prin ordonanță

efectuarea acestora, ce constituie erori de procedură la faza urmăririi

penale.

penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi respinse din

considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată, chestiune ce a fost identificată în respectiva speță.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 aceluiași Cod.

16

Din cuprinsul recursurilor declarate se reține că recurenții au invocat

în calitate de temeiuri pentru recursuri, prevederile pct. 6) și 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Cercetând pozițiile și argumentele părților indicate în recursurile

ordinare declarate, prin care partea acuzării în esență solicită condamnarea

inculpatei potrivit învinuirii înaintate și completate ulterior în prima

instanță iar partea apărării solicită menținerea sentinței de achitare,

Colegiul penal lărgit apreciind pozițiile notate în raport cu temeiurile de

recurs invocate, consideră că acestea nu și-au găsit confirmarea întrucât la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a ținut cont în plină măsură de

prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a

dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

întemeiat concluzionând că faptele incriminate inculpatei Mocanu Svetlana

constituie contravenția prevăzută la art. 312 Cod contravențional.

Potrivit art. 320 alin. (5), 325 alin. (1), 394 alin. (1) pct. 1) și 2), 409, 414

alin. (1) și (6), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță și doar în limitele învinuirii

formulate. Renunțarea procurorului la învinuire atrage adoptarea de către

instanța de judecată a unei sentințe de achitare sau de încetare a procesului

penal. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

17

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări, Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței

de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului

CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel).

Lecturând conținutul deciziei, instanța de recurs ordinar a stabilit că

instanța de apel a respectat aceste prescripții de drept.

Verificând aprecierea probelor descrise și analizate în decizia

instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a

concluzionat că vinovăția inculpatei Mocan Svetlana, în urma reîncadrării

acțiunilor acesteia în contravenția prevăzută la art. 312 Cod

contravențional, pe deplin a fost demonstrată din cumulul materialelor

cercetate.

Contrar argumentelor procurorului cu privire la faptul că este greșită

concluzia instanței de apel precum că intentarea procedurii a fost în lipsa

informării debitorilor nerezidenți, precum și informarea formală a debitorilor

rezidenți prevăzută de art. 67 Cod de executare și art. 15 și 50 Cod de executare,

care nu își găsește confirmarea, deoarece obligația de a stabili circumstanțele date îi

reveneau executorilor care au intentat procedura de executare, iar Mocan Svetlana,

conform prevederilor art. 32 alin. (6) Cod de executare și art. 35 al Legii cu privire

la executorii judecătorești a continuat procedura de executare… , Colegiul penal

lărgit notează faptul că anume aceste încălcări au permis instanței de a

concluziona calificarea acțiunilor inculpatei în norma contravențională,

fapte care analizate minuțios nu au putut fi încadrate ca infracțiune din

lipsa elementelor constitutive.

La acest capitol instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care a dispus încetarea procesului penal cu atragerea la răspundere

contravențională a lui Mocanu Svetlana, inclusiv din motivul că în speță nu

a fost demonstrată infracțiunea prevăzută la art. 327 Cod penal, care

potrivit componenței este o infracțiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile

18

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

Conform alin. (2) art. 126 Cod penal, în cazul prejudicierii drepturilor

și intereselor ocrotite de lege, caracterul considerabil al daunelor cauzate se

stabilește luându-se în considerație gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Dacă fapta de folosire a situației de serviciu nu

implică producerea unor asemenea urmări, răspunderea poate fi aplicată în

conformitate cu art. 312 Cod Contravențional, aspect corect stabilit în speță

de către instanța de apel.

Dacă fapta de folosire a situației de serviciu nu implică producerea

daunelor în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, nu este

exclusă nici aplicarea răspunderii disciplinare.

Prin urmare, reieșind din faptul că în speță nu a fost demonstrată

producerea daunelor considerabile și cui aceste daune i-au fost pricinuite,

respectiva chestiune nefiind abordată nici într-un mod de către partea

acuzări, astfel nefiind identificate urmările grave, în consecință instanța de

apel corect a stabilit că în acțiunile lui Mocan Svetlana este prezentă latura

obiectivă a contravenției prevăzute de art. 312 Cod contravențional și nu a

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs notează și faptul că instanța de

apel corect a respins alegațiile părții acuzării cu privire la faptul că acțiunile

inculpatei Mocan Svetlana s-au soldat cu urmări grave ce dăunează

intereselor serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă, or, atât

timp cât orice persoană beneficiază de prezumția nevinovăției, până la

demonstrarea acesteia printr-o decizie irevocabilă, opinia conducătorului

instituției unde activează persoana asupra căreia planează suspiciuni de

comitere a ilegalităților, urma a fi rezervată în expuneri din partea

instituției care o reprezintă mai cu seamă, concluzii ce au fost bazate pe

interpretările neverificate expuse în mass-media, or, în asemenea

circumstanțe persoanei prematur și neîntemeiat se atașează eticheta

vinovăției fără o justă judecare conform ordinii legale, opinia publicului

substituind organul investit cu această atribuție.

Un alt aspect ce nu și-a găsit confirmarea la judecarea respectivei

cauzei penale este faptul că de către partea acuzării nu a fost stabilite probe

ce ar confirma că Mocan Svetlana ar fi pretins sau primit careva onorarii ca

rezultat al intentării procedurilor de executare, efectuării acțiunilor de

executare silită, or, această chestiune direct influențează calificarea faptelor

acesteia.

19

Mai mult, la materialele cauzei nu a fost depistată nici o plângere pe

acțiunile executorului judecătoresc Mocan Svetlana de la careva persoane

fizice sau juridice ce ar indica eventual că prin acțiunile calificate de

instanța de apel ca fiind o contravenție, s-ar fi cauzat careva prejudicii și

prin ce anume se materializează aceste prejudicii, la dosar lipsind careva

extrase, date despre careva conturi ce ar indica că pe contul executorului

judecătoresc Mocan Svetlana ar fi plasate careva mijloace bănești în

rezultatul comiterii pretinsului abuz de serviciu.

Astfel, din cele constatate, instanța de recurs ordinar susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că acțiunile lui Mocan Svetlana se

încadrează la răspunderea contravențională întrucât ultima fiind investită

cu împuterniciri de exercitare a activității de executor judecătoresc prin

ordinul Ministrului Justiției nr. XXXXX din XXXXX, activând în

circumscripția camerei teritoriale a executorilor judecătorești Centru, a

admis acțiuni ce s-au exprimat prin încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1)

Cod de executare, în care este stipulat că documentul executoriu se

prezintă spre executare de către creditor, iar în procedurile de executare

cererea de intentare a procedurii de executare și de primire spre executare

a documentului executoriu au fost depuse de persoane neîmputernicite

corespunzător, fiind reprezentanți ai companiilor nerezidente, cetățeni ai

Ucrainei care conform lucrărilor dosarului nu au fost în perioada depunerii

cererii în Republica Moldova, de asemenea fiind identificate abateri ce țin

de modul de informare a debitorilor/fidejusorilor despre intentarea

procedurii de executare, care este obligatorie conform prevederilor art. 67

Cod de executare, cestiuni ce au atras după sine încălcarea efectuării

corespunzătoare a procedurii de executare, având în vedere faptul că,

procedura de adjudecare a creanței s-a desfășurat în absența debitorilor, în

procedura simplificată în ordonanță.

Prin urmare, argumentele părții apărării precum că Mocanu Svetlana

nu au comis faptele incriminate și urmează a fi achitată, sunt neîntemeiate

și contravin probelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către aceasta

nu echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea contravenției

prevăzute de art. 312 Cod Contravențional.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, de aceea argumentele recurenților nu pot fi considerate

motive sub aspectul casării hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

20

Reaprecierea probelor, în modul propus de către ambii recurenți, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în

fond, nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei, astfel

constatându-se lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală.

Tot aici Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel s-a pronunțat

minuțios asupra fiecărui mijloc de probă, și asupra fiecărui argument

invocat atât de apelant cât și de partea apărării la judecarea cauzei în

ședința instanței de apel, astfel temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu

privire la alegațiile procurorului invocate, precum că instanța de apel nu și-

a motivat corespunzător soluția adoptată în partea reîncadrării acțiunilor

inculpatei, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din

jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere al probatoriului și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, indicând în mod concret la

împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a

procedat, în cauza dată.

Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt și corect a

concluzionat despre reîncadrarea acțiunilor inculpatei.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit consideră că,

soluția adoptată de către instanța de apel în partea calificării acțiunilor

inculpatei Mocan Svetlana în baza art. 312 Cod contravențional, este

corectă și întemeiată la adoptarea căreia s-a ținut cont de prevederile art.

113 Cod penal, potrivit cărora calificarea oficială a infracțiunii se efectuează

la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a

infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Așadar, Colegiul lărgit conchide că temeiurile indicate de recurenți

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

21

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, instanța de recurs ordinar a

constatat o motivarea amplă și temeinică a deciziei pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu

faptele reținute în sarcina inculpatei Mocan Svetlana, astfel fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Potrivit jurisprudenței

CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanța de apel.

Art. 6 din CEDO deși impune în sarcina instanței, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse

de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

La acest capitol, Colegiul penal lărgit, specifică faptul că argumentele

recurenților invocate în cererile de recurs, au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, atât prin apelul procurorului cât și prin poziția

primei instanțe ce a dispus achitarea inculpatei Mocan Svetlana, asupra

cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile de către

instanța de apel, aspecte pe care Colegiul penal lărgit le însușește din

motivul temeiniciei și argumentării acestora, chestiune ce vine în

corespundere cu practica judiciară constantă a CtEDO, expusă inclusiv și în

hotărârea în cauza Albert c. României din 16.02.2010, pct. 37.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză

există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt

stabilită de instanța de apel în privința inculpatei Mocan Svetlana, nefiind

identificate de către instanța de recurs ordinar, erori judiciare ce ar servi

drept temei de casare a hotărârii atacate, Colegiul penal lărgit consideră ca

fiind nefondate și declarative criticile formulate de către recurenți în

recursurile ordinare declarate, din care considerente se impune soluția

privind dispunerea respingerii recursurilor ca fiind inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

22

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către

avocatul Vîzdoga Ion în numele inculpatei, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui Mocan Svetlana XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Mardari Dumitru

23