1ra-1015/20 — art. 349 al. 2 lit. a CP

1ra-1015/20 — art. 349 al. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1015/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul din Procuratura de Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie

2019, în cauza penală, în privința lui

Olteanu Svetlana XXX, născută la XXX, originară

din XXX, domiciliată XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 19.06.2017 pînă la 02.01.2019;

Instanța de apel de la 31.07.2019 pînă la 25.11.2019;

Instanța de recurs de la 17.02.2020 pînă la 23.06.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

inculpata Olteanu Svetlana învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal a fost achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Svetlana este învinuită de faptul că, la 22 mai 2017, aproximativ la ora

20:10, aflându-se în curtea blocului locativ amplasat în mun. Chișinău, str. XXX,

acționând cu scopul sistării activității de serviciu și schimbării caracterului ei

în interesul său, a unei persoane cu funcție de răspundere care participa la

documentarea unei fapte antisociale, în vederea exercitării obligațiunilor de

serviciu, a ofițerilor de patrulare al INI a IGP a MAI, Ichim Serghei și Darii Ruslan

aflați în misiune de serviciu pentru combaterea infracțiunilor/contravențiilor și

menținerea ordinii de drept, a urcat la volanul automobilului de model

„Volkswagen Touareg", cu numărul de înmatriculare XXX, la care pornindu-i

motorul, intenționat a tamponat colaboratorii de poliție, iar pe cet. Darii Ruslan 1-a

târât pe capota automobilului aproximativ 3 metri, după care ultimul a reușit să

coboare, cauzându-le astfel persoanelor cu funcție de răspundere dureri fizice.

Acțiunile inculpatei Olteanu Svetlana au fost încadrate în baza art. 349 alin. (2),

lit. a) Cod penal, adică aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate față

de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu și

schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, în legătură cu participarea

acestei persoane la curmarea unei fapte antisociale.

1

solicitat, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpata Olteanu Svetlana să fie recunoscută vinovată

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei. A încasa cheltuielile judiciare în

mărime de 128 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legală din contul

inculpatei Olteanu Svetlana. Corpul delict — automobilul de model „ Volkswagen

Touareg", cu numărul de înmatriculare XXX să fie supus confiscării speciale

în contul statului.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- din cumulul probelor cercetate, se constată că în acțiunile inculpatei

Olteanu Svetlana, se regăsește comportare infracțională îndreptată spre cauzarea de

prejudicii pentru două obiecte nemijlocite: activitatea normală a persoanelor cu

funcții de răspundere și viața și sănătatea victimelor;

- latura obiectivă constă în aplicarea violenței periculoase pentru viață sau

sănătate față persoanelor menționate în legătură cu exercitarea funcțiilor de serviciu;

- respectiv, Olteanu Svetlana a săvârșit acțiunile indicate în scopul sistării

activităților de serviciu a victimelor în interesul altor persoane, în legătură cu

participarea la curmarea unei fapte antisociale;

- astfel, inculpata Olteanu Svetlana, întru dezvinovățirea sa, a luat o poziție de

autoapărare, invocând că nu a comis această infracțiune, de aceea consideră că

declarațiile ultimei urmează a fi apreciate critic, acestea fiind combătute în totalitate

prin declarațiile martorilor, a părților vătămate și probele cercetate în proces;

- de asemenea urmează de apreciat critic și declarațiile martorilor Cazacu

Zinaida, Florea Raisa, Olteanu Nicolai prezentate de către partea apărării, or,

declarațiile acestora nu au fost examinate și verificate de către organul de urmărire

penală și sunt în contradicție cu materialele cauzei;

- la stabilirea pedepsei inculpatei urmează a lua în considerație atât faptul

comiterii de către aceasta a unei infracțiuni cu intenție, precum și urmează a fi luat în

considerație faptul că nici până la moment inculpata nu a conștientizat ilegalitatea

acțiunilor sale, ba din contra, inculpata încearcă de a induce în eroare instanța pentru

a se dezvinovăți. In asemenea circumstanțe pedeapsa aplicabilă inculpatei urmează să

corespundă pericolului social al acțiunilor acesteia și a atitudinii ei față de actul de

justiție;

- la baza sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02.01.2019, de

achitare a inculpatei Olteanu Svetlana, au fost apreciate unilateral probele prezentate,

punând la bază doar declarațiile inculpatei, care a declarat că, nu a comis infracțiunea,

nerecunoscând intenția aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate față

de persoana cu funcție de răspundere, însă latura subiectivă a infracțiunii reiese însuși

din circumstanțele constatate cu certitudine și anume că colaboratorii de poliție erau

îmbrăcați în uniformele de serviciu, solicitând inculpatei îndeplinirea unor acțiuni

obligatorii de a prezenta anumite acte, în vederea documentării cazului sesizat,

inculpata Olteanu Svetlana, ignorând somațiile de a stopa automobilul a încercat să

evite atragerea la răspundere, a tamponat colaboratorii de poliție aflați în misiune de

serviciu pentru combaterea infracțiunilor/contravențiilor și menținerea ordinii de

drept. Aceste circumstanțe au fost incontestabil stabilite de instanță prin declarațiile

părții vătămate Darii Ruslan și Ichim Serghei, martorii Draguțan Pavel, Sofieț

2

Serghei, Vorobei Alexandru, Fiodorov Dmitrii și Poalelungi Dorin, cât și prin

concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 2056 din 23 mai 2017, prin ce s-a

stabilit că, la cet. Darii Ruslan sunt prezente excoriații la nivelul mânii pe dreapta, ce

se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 ianuarie 2019, cu menținerea sentinței

contestate fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile părților date în ședința

de judecată și probele administrate, instanța de apel a considerat că prima instanță a

conchis corect că, inculpata Olteanu Svetlana învinuită în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, urmează a fi achitată, din motiv că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Din materialele cauzei penale, și anume din conținutul raportului de expertiză

medico-legală nr. 2056 din 23.05.2017 (f.d. 18-19), se atestă că la partea vătămată

Darii Ruslan au fot stabilite excoriații la nivelul mâinii pe dreapta, calificate ca

vătămări corporale neînsemnate, iar în acest sens, instanța de fond corect a stabilit că

în privința părții vătămate Darii Ruslan nu a fost aplicată violența periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei, care presupune violența al cărei grad de intensitate

corespunde vătămării intenționate medii sau ușoare a integrității corporale sau a

sănătății și prin însăși natura lor sunt primejdioase pentru viața victimei în momentul

producerii lor și în concluzie aplicarea unei astfel de violențe nici de cum nu poate fi

reținută ca - periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei.

Tot în acest sens, instanța de fond a reținut că, la numirea expertizei medico-

legale în privința părții vătămate Darii Ruslan, în fața expertului de către organul de

urmărire penală, au fost puse mai multe întrebări, iar reieșind din concluziile date, nu

se deduce cu certitudine legătura cauzală între leziunile primite și circumstanțele

cazului descrise, or circumstanțele „a început deplasarea în direcția ofițerilor de

patrulare luându-i pe capota din față" pot fi vag percepute cu leziunile „excoriații la

nivelul mâinii propriu zisă pe dreapta", tot aici expertul nu a dat răspuns la întrebarea

nr. 2 „prin ce metodă și cu ce tip de obiecție s-au cauzat leziunile corporale?".

Astfel, organul de urmărire penală nu a stabilit că vătămările corporale

neînsemnate sub formă de excoriații la nivelul mâinii pe dreapta la partea vătămată

Darii Ruslan, au fost pricinuite anume în urma acțiunilor intenționate a Svetlanei

Olteanu, or, organul de urmărire penală n-a verificat versiunea părții apărării precum

că acestea puteau să fie primite și în procesul reținerii inculpatei Olteanu Svetlana,

atunci când acesteia i-au fost aplicate cătușele.

Or, instanța de apel reține că în procesul reținerii și aplicării cătușelor la data de

22.05.2017 așa cum a invocat inculpata în ședința de judecată, Svetlanei Olteanu

conform raportului de expertiză extrajudiciară nr. 2083 din 25.05.2017 (f.d. 178), au

fost stabilite: edem al țesuturilor moi la nivelul capului, echimoze la nivelul

articulației radio-carpale pe stânga, membrele inferioare și se califică ca vătămare

neînsemnată.

Tot în acest sens, instanța de apel a reținut că în ședința de judecată, din

declarațiile atât a părților vătămate, cât și din declarațiile inculpatei rezultă că a fost o

3

mică altercație la aplicarea cătușilor. Inculpata la fel s-a plâns că aceasta a fost

bruscată și a suferit dureri fizice în momentul aplicării cătușelor.

Totodată, instanța de apel reține că în privința lui Ichim Serghei, care a fost

recunoscut ca parte vătămată, organul de urmărire penală nu a dispus și nici nu a fost

efectuată o expertiză în vederea constatării leziunilor corporale ce ar fi dus la

pricinuirea suferințelor fizice părții vătămate Ichim Serghei, așa cum s-a indicat în

ordonanța din 22.05.2017 prin care acesta a fost recunoscut în calitate de parte

vătămată și în învinuirea adusă Svetlanei Olteanu, prin ordonanța de punere sub

învinuire din 22.05.2017 în baza art. 349 alin. (2), lit. a) Cod penal (f.d. 63), iar

anterior prin (ordonanța privind recunoașterea persoanei în calitate de bănuit din

22.05.2017 în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

În acest fel, organul de urmărire penală, constatând prin actele procesuale

menționate precum că părții vătămate Ichim Serghei i s-a cauzat daune fizice, urma să

constate și care sunt acele dureri fizice, în special să fie numită o expertiză medico-

legală, or, aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate față de persoana cu

funcție de răspundere, nu este constatată în privința lui Ichim Serghei, deoarece nu

este constatată forma aplicării violenței în urma cărora Ichim Serghei ar fi suferit

dureri fizice

Instanța de apel a stabilit că, probele administrate la materialele cauzei de către

acuzatorul de stat, nu au combătut versiunea inculpatei Olteanu Svetlana precum că,

ultima anume la cerința colaboratorilor de poliție prezenți la fața locului, care au

solicitat soților Olteanu să scoată automobilul ce le aparține (care era parcat sub

fereastra apartamentului lor care este amplasat la etajul întâi), de pe gazon pentru a

evita solicitarea evacuatorului și să nu fie plasat la parcarea cu plată, aceasta s-a

conformat cerințelor și a ieșit afară din casa, s-a îndreptat spre mașină, a urcat în

automobil, a pornit motorul și s-a deplasat puțin în spate, aproximativ 3-4 m., după

care a început deplasarea înainte. În acest timp, colaboratorul Ichim Serghei a alergat

în fața mașinii, din partea dreaptă, iar celălalt colaborator s-a apropiat de ușa șoferului

și a deschis ușa, astfel, s-a oprit imediat. Tot atunci a întrebat-o „ce faceți?", la care

acesta a răspuns „scot mașina, după cum dumneavoastră mi-ați spus". Dânsul a închis

ușa, nu a zis nimic și s-a dat într-o parte. Astfel, încet a accelerat viteza pentru a

continua deplasarea, polițistul i-a făcut semn cu mîina ca să vină și celălalt astfel,

ambii au ieșit în fața mașinii. Fiind în deplasare s-a oprit, dar nu a luat pe nimeni pe

capotă, practic s-a oprit în fața lor, între ei și automobil era circa 20 cm. Atunci dânsa

din mașină a făcut un gest în sensul ce vor de la ea, deoarece i-au spus ca să i-a

mașina de acolo, dar în același timp se poziționează în fața mașinii. După ce a oprit

mașina, ambii colaboratori fiind în fața mașinii cu mâna pe capotă a înțeles că au

improvizat o săritură și în acest fel a continuat deplasarea și a ieșit la drumul din fața

casei.

Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatei Olteanu Svetlana sunt

confirmate prin declarațiile martorilor apărării Florea Raisa și Cazacu Zinovia, din

conținutul cărora rezultă că într-adevăr când Olteanu Svetlana a urcat în automobil și

a pornit motorul, deplasându-se în spate, în momentul respectiv colaboratorii de

poliție pe neașteptate s-au poziționat în fața mașinii, care era în deplasare.

Faptul executării cerințelor colaboratorilor de poliție de către inculpată, de a lua

mașina din locul parcat, se confirmă tot prin declarațiile martorilor Florea Raisa și

Cazacu Zinovia, care au comunicat că au auzit cum Olteanu Svetlana la întrebarea

4

polițiștilor „Ce faci?", Olteanu Svetlana i-a răspuns „mi-ai spus să iau mașina, eu o

iau și o duc".

Tot în acest sens, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Olteanu

Nicolae, care coroborează cu declarațiile martorilor Florea Raisa și Cazacu Zinovia și

prin care se atestă că dânsul a dus conversații cu colaboratorii de poliție referitor la

motivul venirii acestora și anume că mașina ar fi fost parcată neregulamentar, pe

gazon, acesta fiind avertizat să își i-a mașina în caz contrar va fi evacuată la parcarea

specializată. Respectiv, martorul Olteanu Nicolae a rugat-o pe soția să iasă să i-a

mașina, deoarece el era puțin servit și nu putea astfel să se urce la volan.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, acesta a fost motivul pentru care

inculpata Olteanu Svetlana a ieșit să execute cerințele polițistului de a lua mașina,

fapt care a și fost îndeplinit, dat fiind faptul că soțul acesteia era puțin servit și nu

putea să se urce la volan, în caz contrar se prezumă că, pentru a prezenta actele

mașinii polițiștilor, ar fi făcut-o și Olteanu Nicolae, or, anume cu acesta au fost

duse discuțiile referitor la parcarea mașinii neregulamentar, totodată tot dânsul este

proprietar și posesor al mașinii. Acest fapt se mai confirmă și prin procesul-verbal

cu privire la contravenție întocmit la data de 21.06.2017 pe faptul parcării

neregulamentare a automobilului de model „Volkswagen Touareg", cu numărul de

înmatriculare XXX, în baza art. 238 Cod Contravențional și aplicată sancțiune

contravențională lui Olteanu Nicolae și nicidecum pe numele inculpatei Olteanu

Svetlana; (f.d. 125)

La fel, din materialele probatorii administrate la dosar de către acuzatorul de

stat, instanța de apel nu a constatat scopul inculpatei Olteanu Svetlana de a sista

activitatea de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul său, în vederea

exercitării obligațiunilor de serviciu, a ofițerilor de patrulare al INI a IGP a MAI,

Ichim Serghei și Darii Ruslan aflați în misiune de serviciu pentru combaterea

infracțiunilor/contravențiilor și menținerea ordinii de drept.

Or, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit că inculpata Olteanu Svetlana

dorind să se conformeze cerințelor colaboratorilor de poliție, la rugămintea soțului

său Olteanu Nicolae de a lua mașina din locul parcat, a urcat la volanul automobilului

de model „Volkswagen Touareg", cu numărul de înmatriculare XXX, cu intenția de a

scoate automobilul, însă din motive neprevăzute de către aceasta, colaboratorii de

poliție Ichim Serghei și Darii Ruslan prezenți la fața locului s-au poziționat în fața

mașinii și i-au blocat deplasarea, or, aceasta, când a urcat la volanul mașinii, a pornit

motorul, a făcut manevra de deplasare în spate, și numai după începerea deplasării

înainte, polițiștii s-au poziționat în fața mașinii, după care chiar a sărit pe capota

mașinii, deoarece așa i-a fost mai ușor să acționeze decât să se ferească.

Cu referire la declarațiile părții vătămate Darii Ruslan, instanța de apel a apreciat

că acestea nu confirmă învinuirea adusă inculpatei Svetlana Olteanu în partea ce ține

de faptul că a tamponat părțile vătămate, iar pe Darii Ruslan l-a târât pe capota

automobilului aproximativ 3 metri, or, din conținutul declarațiilor se constată că

partea vătămată a acționat astfel, ca o metodă de evitare a tamponării.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, prezența colaboratorilor de poliție la fața

locului s-a datorat faptului recepționării apelului de la serviciul „902" cu informația

„un mijloc de transport de model „Volkswagen Touareg" este parcat pe gazon", însă

nu constată nici o acțiune a inculpatei ce ar fi dus la sistarea activității colaboratorilor

de poliție Ichim Serghei și Darii Ruslan prezenți la fața locului, or, instanța de apel nu

a constatat din conținutul probelor administrate la dosar, că aceștia sosiți la fața

5

locului și efectuând careva acțiuni de constatare a unei fapte contravenționale, de

exemplu prin fotografiere a automobilului la fața locului parcat, ridicarea plăcuților

de înmatriculare a automobilului pentru parcare neregulamentară, ș.a., timp în care

inculpata ar fi intervenit cu careva acțiuni intenționate de sistare a activității acestora,

or, inculpata Olteanu Svetlana la solicitarea colaboratorilor de poliție și la rugămintea

soțului Olteanu Nicolae, a luat automobilul de la fața locului, ceea ce denotă faptul că

prin această acțiune, inculpata nu a avut intenția și nici nu a sistat activitatea de

serviciu a colaboratorilor de poliție Ichim Serghei și Darii Ruslan.

Totodată, instanța de apel a reținut că, partea vătămată Ichim Serghei a declarat

că, „mașina fiind în deplasare în spate el s-a ferit, după care împreună cu colegul s-au

poziționat în fața automobilului, unde ambii îi spuneau să oprească motorul și să iasă

din automobil, la care dumneaei pe neașteptate a pornit mașina spre ei, împingându-i

pe ambii cu bara de protecție".

La fel, partea vătămată Darii Ruslan, a declarat că, ieșind inculpata, la solicitarea

lor de a se prezenta actele, a refuzat categoric, având un comportament agresiv și a

comunicat că va scoate mijlocul de transport de pe gazon. A urcat în automobil și a

pornit motorul automobilului fără a reacționa la somațiile lor. După care el s-a

poziționat în fața automobilului, iar colegul încerca să discute.

În contextul declarațiilor părților vătămate, instanța de apel nu a constatat

intenția directă și scopul inculpatei Olteanu Svetlana de a curma acțiunile

colaboratorilor de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intenția de a

cauza dureri fizice acestora, or părțile vătămate intenționat și imprevizibil s-au

poziționat în fața mașinii aflată în mișcare, creând circumstanțe neprevăzute

inculpatei, aceasta aflându-se în automobil și începuse deplasarea, ba mai mult

aceștia prin acțiunile sale au creat conștient pericol de accidentare prin poziționarea în

fața mașinii, fapt care poate fi calificat ca o provocare admisă de către părțile

vătămate Darii Ruslan și Ichim Serghei.

Astfel, instanța de apel a reținut că, nici din declarațiile inculpatei, nici din

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și alte probe, nu se reține scopul

sistării acțiunilor de serviciu, a colaboratorilor de poliție Ichim Serghei și Darii

Ruslan aflați în misiune de serviciu pentru combaterea infracțiunilor/contravențiilor și

menținerea ordinii de drept la documentarea unei fapte antisociale comisă de către

inculpata Olteanu Svetlana, or, din învinuirea adusă acesteia, nu se regăsește sau nu

este individualizată fapta antisocială comisă de către Olteanu Svetlana și constatată

de către aceștia.

Prin urmare, instanța de apel a atestat că, în învinuirea adusă inculpatei Olteanu

Svetlana lipsește și legătura cauzală între scopul acesteia de a sista activitatea

colaboratorilor de poliție și fapta antisocială care se prezumă că ar fi fost

documentată de către aceștia. Or, prin însăși faptul că inculpata „a urcat la volanul

automobilului de model „Volkswagen Touareg", cu numărul de înmatriculare XXX,

la care pornindu-i motorul, intenționat a tamponat colaboratorii de poliție", nu-i poate

fi imputat faptul că aceasta a acționat cu scopul sistării activității de serviciu și

schimbării caracterului ei în interesul său.

Instanța de apel a reținut că, potrivit învinuirii incriminate inculpatei Olteanu

Svetlana, aceasta se învinuiește în faptul că „intenționat a tamponat colaboratorii de

poliție, iar pe cet. Darii Ruslan l-a târât pe capota automobilului aproximativ 3 metri,

după care ultimul a reușit să coboare, cauzându-le astfel persoanelor cu funcție de

răspundere dureri fizice".

6

În acest sens, instanța de apel a reținut că partea vătămată Ichim Serghei

depunând plângere la data de 22.05.2017 (f.d. 22) de a fi trasă la răspundere Olteanu

Svetlana, a indicat că „în urma cerințelor noastre legale de a stopa automobil, Olteanu

Svetlana a refuzat categoric, continuând deplasarea în direcția noastră, luându-mă pe

capota din fața automobilului împreună cu colegul meu de serviciu, Darii Ruslan,

astfel, prin acțiunile date mi-au fost cauzate daune morale precum mi-a fost atentată

viața și sănătatea personală".

Prin ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de parte vătămată din

22.05.2017 (f.d.24), Ichim Serghei a fost recunoscut ca parte vătămată, deoarece

acestuia la data de 22.05.2017, fiind târât de către automobilul condus de Olteanu

Svetlana astfel, i-au fost cauzate suferințe fizice și morale.

După cum a fost reiterat, Ichim Serghei fiind recunoscut ca parte vătămată,

organul de urmărire penală nu a dispus și nici nu a efectuat o expertiză în vederea

constatării leziunilor corporale ce ar fi dus la pricinuirea suferințelor fizice părții

vătămate Ichim Serghei așa cum s-a indicat în ordonanța din 22.05.2017 prin care

acesta a fost recunoscut în calitate de victimă și în învinuirea adusă Svetlanei

Olteanu.

Mai mult ca atât, ordonanța de recunoaștere a lui Ichim Serghei în calitate de

parte vătămată, depășește cerințele acestuia din plângerea depusă la 22.05.2017, de a

fi trasă la răspundere Olteanu Svetlana, indicând că i-au fost cauzate doar daune

morale, fiind atentată viața și sănătatea personală și nu i-au fost cauzate suferințe

fizice, așa cum este indicat în ordonanța de recunoaștere a lui Ichim Serghei în

calitate de parte vătămată din 22.05.2017 și în actul de învinuire incriminat Svetlanei

Olteanu.

În acest sens, instanța de apel a reținut că partea vătămată Ichim Serghei în

cadrul ședinței de judecată a declarat că în urma acțiunilor inculpatei, el nu a avut de

suferit sau careva vătămări corporale nu a avut, dar a avut colegul lui Darii Ruslan. El

a reușit să se ferească, iar Darii Ruslan vreo 2-3 metri a fost târât pe capotă.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor acuzării Sofieț Serghei,

Vorobei Alexandru și Fiodorov Dmitrii, care sunt analogice cu declarațiile martorului

Draguțan Pavel, or, tabloul evenimentelor petrecute la data 22.05.2017, descrise de

către aceștia este general, toți indicând că colaboratorii Ichim Serghei și Darii Ruslan

au fost luați pe capota automobilului de model „Volkswagen Touareg", cu numărul

de înmatriculare XXX condus de către Olteanu Svetlana și târâți 2-3 metri, dar nici

unul din ei nu descrie toate circumstanțele petrecute, ambianța împrejurărilor, cum au

ajuns colaboratorii de poliție în fata mașinii, cum au fost luați colaboratorii de poliție

pe capota mașinii, ajunși pe capotă de ce elemente ale automobilului se țineau aceștia.

În timpul aflării colaboratorilor de poliție pe capota automobilului, fiind în deplasare

cum au reușit să sară de pe capota mașinii (să se împingă sau alte acțiuni), care au

fost acțiunile inculpatei Olteanu Svetlana aflată la volanul automobilului și în care

circumstanțe „a luat" colaboratorii de poliție pe capota mașinii.

Astfel, instanța de apel a apreciat declarațiile martorilor acuzării ca fiind o

metodă de planare a suspiciunilor de vinovăție a Svetlanei Olteanu, or, atât martorul

Draguțan Pavel, cât și ceilalți martori a acuzării, unii dintre aceștia fiind vecinii din

curte, au avut careva situații de conflict directe sau indirecte cu inculpata Olteanu

Svetlana în legătură cu improvizarea unor elemente pe terenul de joacă din preajmă,

martorul Draguțan Pavel chiar făcând un apel la poliție în acest sens, în aceiași zi

când a avut loc cazul din speță.

7

Prin urmare, instanța de apel a menținut concluziile instanței de fond

referitor la faptul că învinuirea adusă inculpatei Olteanu Svetlana este una

contradictorie, or, însăși acțiunile procesuale efectuate de organul de urmărire

penală (ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui Ichim Serghei,

și plângerea acestuia), sunt contradictorii cu învinuirea adusă inculpatei Olteanu

Svetlana.

Prin aceleași acte procesuale enumerate, nu se atestă cauzarea persoanei cu

funcție de răspundere Ichim Serghei a durerilor fizice, or, nu este clar din care probe

organul de urmărire penală a reieșit în învinuire adusă Svetlanei Olteanu precum că

aceasta prin acțiunile sale a cauzat lui Ichim Serghei dureri fizice, mai mult ca atât,

acțiunile inculpatei fiind încadrate în baza art. 349 alin. (2), lit. a) Cod penal, după

indicii calificativi - aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate față de

persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu și

schimbării caracterului ei in interesul celui care amenință, în legătură cu participarea

acestei persoane la curmarea unei fapte antisociale.

Potrivit art. 96 alin. (1) Cod procedură penală, în cadrul urmăririi penale și

judecării cauzei penale trebuie să se dovedească faptele referitoare la existența

elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Instanța de apel a constatat lipsa probelor directe și indirecte, care ar confirma

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2), lit. a)

Cod penal.

Or, temei real al răspunderii penale în baza art. 51 Cod penal, îl constituie fapta

prejudiciabilă, iar în acțiunile inculpatei Svetlana Olteanu lipsește atât latura

obiectivă, cât și latura subiectivă a componenței de infracțiune imputate.

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal,

reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și

judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor

învinuirii îi revine procurorului.

În concluzie, instanța de apel a remarcat că, analizând și administrând toate

probele prezentate ajunge la concluzia că, procurorul nu a prezentat probe

concludente, care cu certitudine ar dovedi că acțiunile inculpatei Olteanu Svetlana

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2), lit. a)

Cod penal, or, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, considerentele primei instanțe sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită în cadrul procesului

penal, prima instanță reținând în mod just că faptele inculpatei Olteanu Svetlana nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a statuat că, din ansamblul de probe prezentate de către

acuzatorul de stat, cercetate de instanța de fond și suplimentar în instanța de apel,

rezultă cert că fapta inculpatei Olteanu Svetlana nu întrunește elementele infracțiunii,

8

motiv pentru care instanța de apel a dispus menținerea sentinței de achitare

pronunțată de instanța de fond

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casare acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor făcute în

instanța de apel, fiind de poziția că sunt întrunite toate elemente ale infracțiunii

imputate lui Olteanu Svetlana prin probele aduse de acuzatorul de stat.

Olteanu Svetlava expusă în referință, prin care solicită inadmisibilitatea acestuia,

Colegiul penal lărgit constată că, aceasta urmează a fi admisă din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursurile, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, și

anume decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuia să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea cererilor de apel, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând apelul nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită. În

cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii nefondate,

iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil,

fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază într-un

prim aspect faptul că, principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se

referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei

persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens,

9

aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar

dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a

fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul

administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului,

care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza

coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții descriptive a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate

legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de

apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei

motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea

acestei proceduri.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța de apel atunci

când constată lipsa în acțiunile inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii

imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor

probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest

sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la

judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate

inculpatei, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

să constate dacă acțiunile comise de inculpată întrunesc sau nu elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesual

menționate, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit rechizitoriului, Olteanu

Svetlana a fost învinuită de către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, aplicarea violenței periculoase pentru

viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării

activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei in interesul celui care amenință,

în legătură cu participarea acestei persoane la curmarea unei fapte antisociale.

În continuare, prima instanță a adoptat o sentință prin care Olteanu Svetlana a

fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 349 alin. (2) lit.

a) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță, partea

acuzării a atacat sentința cu apel. La rândul său, instanța de apel a adoptat o soluție

prin care a respins apelul declarat și a menținut hotărârea primei instanțe

Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a ajuns la

concluzia de menținere a sentinței, prin care a considerat că prima instanță justificat a

concluzionat că, fapta lui Olteanu Svetlana nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2), lit. a) Cod penal, aceasta fiind achitată, menționând că:

”… Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor acuzării (…) niciunul

din ei nu descrie toate circumstanțele petrecute, ambianța împrejurărilor, cum au

ajuns colaboratorii de poliție în fața mașinii, cum au fost luați colaboratorii de

poliție pe capota mașinii, ajunși pe capotă de ce elemente ale automobilului se țineau

10

aceștia. În timpul aflării colaboratorilor de poliție pe capota automobilului, fiind în

deplasare cum au reușit să sară de pe capota mașinii (să se împingă sau alte

acțiuni), care au fost acțiunile inculpatei Olteanu Svetlana aflată la volanul

automobilului și în care circumstanțe „a luat" colaboratorii de poliție pe capota

mașinii… Instanța de apel a constatat lipsa probelor directe și indirecte, care ar

confirma vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(2), lit. a) Cod penal”.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că instanța de

apel în partea descriptivă enumeră următoarele probe care au fost cercetate în ședința

de judecată, și anume: declarațiile inculpatei Olteanu Svetlana (f.d. 227-228, vol. I),

declarațiile părților vătămate Ichim Serghei (f.d. 215-216, vol. I) și Darii Ruslan (f.d.

209-211, vol I), declarațiile martorilor Draguțan Pavel (f.d. 213, vol. I), Sofieș

Serghei (f.d. 221-222, vol. I), Poalelungi Dorin (f.d. 218-219, vol. I), Vorobei

Alexandr (f.d. 224, vol. I), Fiodorov Dmitri (f.d. 226, vol. I), Cazacu Zinovia (f.d.

232, vol. I), Florea Raisa (f.d. 230, vol. I), Olteanu Nicolae (f.d. 234-235, vol. I),

precum și: raportul de expertiză medico-legală nr. 2056 din 23.05.2017 prin care s-a

stabilit că la cet. Darii Ruslan au fot stabilite excoriații la nivelul mîinii pe dreapta,

calificate ca vătămări corporale neînsemnate (f.d. 18-19, vol. I); - plângerea părții

vătămate Darii Ruslan prin care a sesizat organele de drept despre fapta prejudiciabilă

comisă în privința acestuia (f.d. 8, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 22.05.2017, prin care a fost cercetat automobilul de model „Volkswagen

Touareg", cu numerele de înmatriculare CQQ711; (f.d. 30-37, vol. I),însă omite să

indice care din ele demonstrează nevinovăția lui Olteanu Svetlana și care urmează a fi

admise în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație aceste

declarații cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării, apreciind

prioritar declarațiile părților apărării.

Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanța de apel contrar

celor menționate mai sus, în motivarea deciziei pronunțate subliniază că vinovăția

inculpatei nu a fost demonstrată din cumul de probe administrat în respectiva cauză

penală, fără a da o apreciere clară tuturor probelor din punct de vedere al coroborării

acestora, încălcând principiul in dubio pro reo (orice dubiu este interpretat în favoarea

celui acuzat).

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin. (4) și

art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea

probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul

de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cât și mijloace de probă din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

prezentul cod, cît și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depusă de către organul de urmărire, instanțele

judecătorești, cît și de părțile în proces, se concretizează pe soluția de va fi dată în

urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se

11

bazeze pe prevederile legale. Intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Astfel, Colegiul conchide că, instanța de apel ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective a unui

martor, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare în privința lui Olteanu

Svetlana, astfel expunându-se doar asupra acestei probe, fără o analiză în cumul a

tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, contrară prevederilor art- 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or,

jurisprudența CEDO indică faptul că, ,,…rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților ca ele au for auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de

către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc

un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include

nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse” (vezi cauza Fomin vs Moldovei

din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și-a găsit confirmarea în cauză.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și conchisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este

temei pentru recurs.

Colegiul penal lărgit indică că, eroarea comisă de către instanța de apel nu poate

fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca și a se pronunța asupra legalității hotărîrii, substituind

instanța care a judecat cu încălcarea prevederilor legale.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz

de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatei, să emită o

12

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul din Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2019, în privința lui Olteanu Svetlana

Andrei și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 23 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

13

OPINIE SEPARATĂ

a judecătorului Ion Guzun

(Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală, pe cauza penală în privința

inculpatului Olteanu Svetlana Andrei)

23 iunie 2020 mun. Chișinău

inculpata Olteanu Svetlana învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal a fost achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

solicitat, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpata Olteanu Svetlana să fie recunoscută vinovată

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei. A încasa cheltuielile judiciare în mărime

de 128 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legală din contul inculpatei Olteanu

Svetlana. Corpul delict — automobilul de model „ Volkswagen Touareg", cu numărul

de înmatriculare XXX să fie supus confiscării speciale în contul statului.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 ianuarie 2019, cu menținerea

sentinței contestate fără modificări.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casare acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor făcute în

instanța de apel, fiind de poziția că sunt întrunite toate elemente ale infracțiunii

imputate lui Olteanu Svetlana prin probele aduse de acuzatorul de stat.

de Justiție a dispus:

„Admite recursul ordinar declarat de către procurorul din Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2019, în privința lui Olteanu Svetlana

Andrei și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată”.

adoptată, astfel, având o altă opinie asupra soluționării recursului ordinar declarate de

către procurorul din Procuratura de Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond și cea de apel, inclusiv și în temeiurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

14

Sub acest aspect, se atestă că prima instanță și instanța de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și de drept material,

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar.

Concluziile ambelor instanțe privind achitarea inculpatei de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, pe motiv că

fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii, pe lângă împrejurările relevate

și reproduse în pct. 1. și 3. din decizia instanței de recurs, coroborează cu

circumstanțele stabilite, or, instanța de apel analizând și administrând toate probele

prezentate corect a ajuns la concluzia că, procurorul nu a prezentat probe

concludente, care cu certitudine ar dovedi că acțiunile inculpatei Olteanu Svetlana

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2), lit. a)

Cod penal.

Totodată, art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2) Cod de

procedură penală, prevăd că instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii. Judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri,

iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Prin urmare, instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Circumstanțele enunțate atestă că ambele instanțe, la judecarea cauzei penale de

pe rol și în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de drept, că

instanța de apel s-a expus asupra motivelor invocate de procuror, că decizia instanței

de apel cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar recursul

ordinar este neîntemeiat.

Reiterând cele expuse, conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, conchid că, recursul ordinar înaintat de către procurorul din Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, urma să fie respins ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Judecătorul Ion Guzun

15