1ra-661/21 — 186 alin.5 CP

1ra-661/21 — 186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2552/2020

1ra-661/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ruslan Dodica, în interesele inculpatului Sergiu Olteanu, împotriva deciziei din 6

octombrie 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în

privința lui

Olteanu Sergiu Ștefan, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX,

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 27.11.2014 până la 31.01.2018;

Instanța de apel de la 02.03.2018 până la 13.09.2018;

de la 18.03.2019 până la 23.04.2019;

de la 06.08.2020 până la 03.11.2020;

Instanța de recurs de la 18.12.2018 până la 12.02.2019;

de la 27.06.2019 până la 28.05.2020;

de la 29.12.2020 până la 12.05.2021.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză

în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Olteanu Sergiu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (5) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă depusă de partea vătămată ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru

Irigare Chișinău” a fost admisă și s-a dispus încasarea prejudiciului material cauzat

în sumă de 794 810,54 lei.

Olteanu Sergiu, în perioada de la 05 septembrie 2010 până la 05 octombrie

2010, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu ajutorul

tehnicii speciale angajate preventiv de către acesta, a săpat și a sustras pe ascuns

cantitatea de 667 metri, conductă de presiune, confecționată din fier, cu diametrul

de 426 mm., și grosimea de 7 mm., din traseul ce unește Stația de Pompare nr. 1

Ghidighici și Stația de Pompare nr. 2 Ghidighici, amplasată pe teritoriul satului Sireți

din raionul Strășeni, care aparținea cu drept de proprietate ÎS „Stațiunea Tehnologică

1

pentru Irigare Chișinău”, astfel pricinuindu-i părții-vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari, în sumă totală de 794 810,54 lei.

Astfel, prin acțiunile sale Olteanu Sergiu a comis infracțiunea prevăzută de art.

186 alin. (5) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșite cu cauzarea daunelor în proporții deosebit de mari.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Olteanu Sergiu să fie achitat pe

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

invocând următoarele argumente:

- fără a indica în sentință care din circumstanțele stabilite pe baza probelor

cercetate în instanță dovedesc faptul că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, fără a motiva soluția adoptată, prima

instanță s-a limitat doar la enumerarea parțială a probelor cercetate înscriind în

întregime declarațiile martorilor, a inculpatului și enumerarea actelor procedurale;

- concluzia despre vinovăția lui Olteanu Sergiu nu rezultă din probele cercetate,

ci se bazează pe presupuneri și interpretări distorsionate a adevărului constatat pe

parcursul cercetării judecătorești. Faptele și acțiunile concrete stabilite în urma

audierii martorilor, care dovedesc că fapta lui Olteanu Sergiu nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii, sunt ignorate de instanța de judecată. Anume

din aceste considerente instanța de judecată nu a făcut analiza acțiunilor inculpatului

prin prisma prevederilor art. 186 Cod penal, și nu a putut indica care din

circumstanțele constatate dovedesc fiecare element constitutiv ale componenței de

infracțiune;

- prima instanță, în mod intenționat a ignorat declarațiile martorilor Arpenti

Nicolae, Cecan Ivan, Cartira Vasile, Răileanu Andrei și Mereneanu Mihail,

declarații care obligau instanța să adopte o sentință de achitare în privința lui Olteanu

Sergiu;

- odată cu declararea vinovăției lui Olteanu Sergiu, instanța de judecată a admis

ilegal și acțiunea civilă înaintată de reprezentantul ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru

Irigare Chișinău”, dispunând încasarea din contul inculpatului a sumei de 794 810,54

lei, drept mărime a prejudiciului adus părții vătămate;

- prima instanță nu a luat în considerație că din conținutul extrasului din

Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău”,

rezultă că conducta de presiune NT. 1 cu lungimea de 1 659 m, a fost dată în

exploatare în anul 1970, durata de funcționare a acesteia fiind 15 ani. Valoarea

inițială a fost de 690 060,00 lei, amortizarea de la începutul exploatării a ajuns la

690 060,00 lei, valoarea reziduală la situația din 01 octombrie 2010 - fiind de 0 lei.

Cu toate acestea, instanța de fond fără a ține cont de datele extrasului și valoarea

(zero) a țevilor, precum și de faptul că în acțiunea civilă reprezentantul ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău”, a indicat că valoarea acțiunii o reprezintă

estimările făcute pentru cheltuielile care urmează a fi suportate de întreprindere

pentru achiziționarea unei țevi noi cu lungimea de 667 m, precum și cheltuielile de

transport, săpare și montare a acesteia și nu valoarea bunului sustras;

- în procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05 octombrie 2010, organul

de urmărire penală a fixat la fața locului urme de săpături cu o lungime de 667 m.,

la capătul cărora a fost fixată prezența unui capăt de țeavă cu dimensiunea de 426

2

mm care se afla la suprafața pământului. Faptul dat demonstrează prezența țevii în

pământ și nu lipsa ei ca fiind sustrasă;

- atât la etapa de urmărire penală cât și în instanța de judecată nu au fost

administrate probe care ar demonstra că pe toată lungimea urmelor de săpare de 667

m lipsește țeava. Instanța a ignorat faptul dat, interpretând presupunerile și dubiile

în defavoarea inculpatului;

- nu a fost dată o apreciere cuvenită normelor legale, or, concluziile primei

instanțe cu privire la condamnarea inculpatului Olteanu Sergiu, sunt pripite și

contradictorii analizei acțiunilor acestuia, raportate la situația de fapt și de drept,

astfel că în cazul de față instanța de fond a făcut o interpretare greșită a acțiunilor

inculpatului, ignorând probatoriul administrat la caz;

2018 a fost admis apelul avocatului, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Olteanu Sergiu învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5)

Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță a stabilit eronat circumstanțele de fapt și de drept, situația

de fapt reținută nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate contrar

prevederilor legale, astfel că prima instanță incorect l-a recunoscut vinovat și

condamnat pe Olteanu Sergiu în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, or, prin probele

prezentate de procuror și cercetate de instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a conchis, că împrejurările ce determină necesitatea achitării

lui Olteanu Sergiu se constată prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării

și partea apărării în cauza penală, fiind apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, care

dovedesc lipsa elementelor infracțiunii incriminate prevăzute de art. 186 alin. (5)

Cod penal, ceea ce determină necesitatea achitării acestuia.

Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriu Olteanu Sergiu se învinuiește în

faptul că în perioada de la 05 septembrie 2010 și până la 05 octombrie 2010,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu ajutorul tehnicii

speciale angajate preventiv de către acesta, a săpat și a sustras pe ascuns cantitatea

de 667 metri, conductă de presiune confecționată din fier cu diametrul de 426 mm.,

și grosimea de 7 mm., din traseul care unește Stația de Pompare nr. 1 Ghidighici și

Stația de Pompare nr. 2 Ghidighici, amplasată pe teritoriul satului Sireți din raionul

Strășeni, care aparținea cu drept de proprietate ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru

Irigare Chișinău”, astfel pricinuindu-i părții vătămate o daună materială în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 794 810, 54 lei.

Organul de urmărire penală și prima instanță au încadrat acțiunile lui Olteanu

Sergiu în baza art. 186 alin. (5) Cod penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Judecând apelul în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii

atacate, instanța de apel a conchis că vinovăția lui Olteanu Sergiu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, nu a fost demonstrată, iar

ansamblul de probe prezentate de către partea acuzării, analizate prin prisma

3

veridicității, pertinenței, utilității și concludenții lor, nicidecum nu demonstrează

vina inculpatului în cele incriminate.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a ajuns la concluzia eronată

precum că în acțiunile lui Olteanu Sergiu sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, or la caz nu s-au constatat în

acțiunile inculpatului elementele acestei infracțiuni.

Conform practicii judiciare constante, prin sustragere se înțelege luarea ilegală

și gratuită a bunurilor mobile din posesia care a cauzat un prejudiciu patrimonial

efectiv acestuia, săvârșită în scop de cupiditate. Această definiție doctrinară a

noțiunii de sustragere cuprinde următoarele șapte semne constitutive care au un

caracter necesar și suficient: 1) „luarea”; 2) „din posesia altuia”; 3) „a bunurilor” 4)

„ilegală”; 5) „gratuită”; 6) „care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia”;

7) săvârșită în scop de cupiditate”. Semnele nominalizate sunt obligatorii pentru

oricare din infracțiunile contra patrimoniului, săvârșită prin sustragere (adică pentru

infracțiunile prevăzute la art. 186-188, 190-192 Cod penal). Absența oricăruia din

aceste semne permite percepția nu în calitate de sustragere, ci ca alt gen de

infracțiune, sau, în genere, ca faptă care nu are relevanță penală.

Instanța de apel a mai menționat că infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (5)

Cod penal, este o infracțiune materială. La calificarea sustragerii, săvârșite cu

cauzarea de daune considerabile (lit. d) alin. (2) art. 186, lit. f) alin. (2) art. 187, lit.

f) alin. (2) art. 188, lit. c) alin. (2) art. 190 și lit. c) alin. (2) art. 191 Cod penal), este

necesar să se țină cont de faptul că caracterul considerabil al daunei cauzate se

stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute,

alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Este

necesar de luat în considerație că, aprecierea subiectivă de către victimă este

importantă la stabilirea caracterului considerabil al daunei cauzate, însă aceasta nu

trebuie să influențeze asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un

prejudiciu patrimonial efectiv (real). De aceea, nu trebuie confundat modul de

determinare a prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu.

Instanța de apel a reținut că în calitate de sustragere (însușire) în proporții mari

sau deosebit de mari trebuie calificată inclusiv săvârșirea acțiunilor infracționale de

sustragere, a căror mărime depășește, în ansamblu, 20 sau respectiv 40 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare,

la momentul săvârșirii faptei, dacă ele au fost săvârșite prin aceeași metodă și în

prezența unor circumstanțe, care mărturisesc despre intenția unică de a săvârși

sustragerea, în proporții mari sau deosebit de mari. În toate cazurile, sustragerea în

proporții mari sau deosebit de mari, cu excepția când este săvârșită pe calea tâlhăriei

sau a pungășiei, se consideră consumată doar atunci când făptuitorul obține

posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altei persoane la dorința

sa. Dacă făptuitorul a avut intenție determinată de a sustrage bunuri în proporții mari

sau deosebit de mari, intenție pe care nu a reușit s-o realizeze din cauze independente

de voința lui, cele săvârșite trebuie calificate ca tentativă de sustragere în aceste

proporții, indiferent de mărimea prejudiciului produs în realitate. Totodată, dacă

făptuitorul a manifestat intenție nedeterminată, calificarea faptei trebuie făcută în

funcție de prejudiciul care a survenit în realitate.

Astfel, numai prejudiciul patrimonial efectiv poate să reprezinte urmările

prejudiciabile care se produc în contextul infracțiunii date. Pagubele sub forma

4

venitului ratat nu au relevanță la calificarea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (5)

Cod penal. Imputarea prejudiciului patrimonial efectiv cauzat prin infracțiunea

specificată la art. 186 alin. (5) Cod penal presupune stabilirea legăturii de cauzalitate

dintre luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, pe de o parte,

și prejudiciul cauzat, pe de altă parte.

Potrivit învinuirii aduse inculpatului, se invocă că conform extrasului din

registrul mijloacelor fixe ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” la

situația de 01 octombrie 2010 aflate la sect. Ghidighici, din care rezultă că conducta

de presiune NT-1, dată în exploatare în anul 1970, lungimea de 1 659 m., cu

diametrul de 426 mm., durata de funcționare de 15 ani, valoarea inițială 690 060 lei,

iar potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 05 octombrie

2010, din conținutul căruia reiese că a fost cercetat locul comiterii infracțiunii, care

constituie porțiunea de teren din apropierea satului Sireți din raionul Strășeni, de

unde Olteanu Sergiu, a sustras cantitatea de 667 metri, și explicația administratorului

ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din 19 octombrie 2010, prin care

a estimat că țeava cu lungimea de 667 m. care a fost sustrasă valorează la un preț de

794 810,54 lei, care constituie o daună materială în proporții deosebit de mari,

evaluând prejudiciul conform prețului țevilor noi la momentul actual, anul 2018.

Astfel, instanța de apel a reținut drept eronată învinuirea adusă inculpatului prin

ordonanța de punere sub învinuire din 15 octombrie 2014 și prin rechizitoriu precum

că acesta în perioada 05 septembrie 2010 și până la 05 octombrie 2010, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu ajutorul tehnicii speciale

angajate preventiv de către acesta, a săpat și a sustras pe ascuns 667 metri de

conductă de presiune confecționată din fier cu diametrul de 426 mm., și grosimea de

7 mm., din traseul care unește Stația de Pompare nr.1 Ghidighici și Stația de

Pompare nr. 2 Ghidighici, amplasată pe teritoriul satului Sireți din raionul Strășeni,

care aparținea cu drept de proprietate ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare

Chișinău” astfel pricinuindu-i părții vătămate o daună materială în proporții deosebit

de mari, în sumă totală de 794 810,54 lei.

Instanța de apel a menționat că toate dubiile urmează a fi apreciate în folosul

inculpatului deoarece ele nu au fost înlăturate de către partea acuzării.

În acest sens, instanța de apel a relatat că prin admisibilitatea probelor se

desemnează suma condițiilor în prezența cărora judecătorul poate încuviința

administrarea dovezilor solicitate de către participanții la proces. La caz, instanța de

fond și-a întemeiat soluția de condamnare a evaluării bunului furat pe extrasul din

registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” la

situația de 01 octombrie 2010 și pe explicația administratorului ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din 19 octombrie 2010 precum că în perioada

de 05 septembrie 2010 și până la 05 octombrie 2010, 667 metri de țeavă care a fost

sustrasă de Olteanu Sergiu, costa 794 810,54 lei, confirmat prin prețul țevilor noi

prezentat de ÎI „Metalica-Zuev”.

Reprezentantul părții vătămate și civile, Postica Andrei a declarat că țevile

furate nu sunt reflectate în evidența contabilă, sunt reflectate într-un sistem întreg ca

o rețea. Acest sistem de irigație nu funcționează din anul 2000, valoarea reziduală

zero este o consecință a diminuării uzurii bunului anuale, uzura se aplică în scopul

impozitării, respectiv un bun se calculează 5% anual uzura, aproximativ 27,5 ani

valoarea reziduală este zero. La momentul sustragerii țevilor nu era posibil de

evaluat valoarea deoarece nu au fost găsite, iar preturile din 1970 până în 2018 s-au

5

modificat. Ei au evaluat prejudiciul material cauzat luând ca bază prețul unui metru

de țeavă conform prețului de piață la acel moment, prețul țevilor noi, evaluând

prejudiciul la prețul de 794 810,54 lei (după calculul 667 m. x 1191,62 de lei = 7

794 810,54 lei), confirmat prin prețul țevilor noi prezentat de ÎI „Metalica-Zuev”.

Din extrasul din Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru

Irigare Chișinău” din cadrul Agenției ,,Apele Moldovei” aflate la sectorul

Ghidighici, rezultă cert că la balanța ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare

Chișinău”, la situația 01 octombrie 2010, sunt înregistrate mijloacele fixe sub

numărul de inventar: 01220008 - conductă de presiune HT-1, anul dării în exploatare

1970, cu lungimea de 1659 metri, cu diametrul 426 mm., durata funcționării 15 ani,

norma amortizării 6,67, valoarea inițială 690 060 de lei, iar valoarea reziduală este

0 la situația din 01 octombrie 2010.

Instanța de apel a semnalat, că partea acuzării nu a prezentat instanței nici o

probă care ar confirma valoarea reală a bunurilor sustrase de către inculpat la

momentul comiterii faptei imputate și cum a fost apreciată. Din extrasul anexat la

materialele dosarului rezultă cert că conducta de presiune HT-1, anul dării în

exploatare 1970, cu lungimea de 1 659 metri, era apreciată la valoarea inițială în

sumă de 690 060 de lei, a cărui durată de funcționare avea 15 ani - până în anul 1985.

Acuzarea în învinuire a indicat că în perioada de la 05 septembrie 2010 până la 05

octombrie 2010, peste 40 ani de la momentul dării în exploatare a conductei de

presiune numai cu lungimea de 667 metri, precum a apreciat valoarea reală a țevilor,

aflate în pământ timp de 40 ani, la prețul de 794 810,54 lei. Partea acuzării nu a

prezentat nici o probă care ar confirma mărimea prejudiciului real cauzat de inculpat

la momentul comiterii faptei, nu a fost efectuată nici o expertiză în acest sens și nici

nu au fost evaluate nici într-un mod țevile în starea care erau ele la momentul

comiterii faptei pentru a încadra acțiunile inculpatului în unul din aliniatele art. 186

Cod penal, cu atât mai mult în baza alin. (5) art. 186 Cod penal.

Studiind materialele cauzei penale, cercetând extrasul din registrul mijloacelor

fixe ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” la situația de 01 octombrie

2010 aflate la sect. Ghidighici, instanța de apel a constatat că în acest extras nu este

indicată valoarea țevii sustrase la data comiterii faptei, adică în perioada de la 05

septembrie 2010 și până la 05 octombrie 2010, nu este indicată care este uzura

acestei țevi, mai mult ca atât că în extras este indicat că conducta are o durată de

funcționare de 15 ani, iar acuzatorul de stat în aceasta parte nu a prezentat vreo probă

concludentă precum ar fi un raport de expertiză în vederea stabilirii uzurii și care ar

fi prețul de piață al acestei țevi la data comiterii faptei. Totodată din declarațiile

martorului Telepan Iacob se constată că, sistemul de irigare a funcționat până în anul

- 1994.

Instanța a menționat că organul de urmărire penală la stabilirea prejudiciului

cauzat s-a condus în totalitate de explicația administratorului ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din 19 octombrie 2010, prin care ultimii au

estimat că valoarea țevii cu lungime de 667 metri care a fost sustrasă, valorează

794810,54 lei, anexând o ofertă expusă de ÎI „Metalica-Zuev” a țevii noi la data de

19 octombrie 2010.

Instanța de apel a relatat că nu poate pune la baza unei sentințe de condamnare

declarațiile inculpatului precum că el a sustras aproximativ 7080 metri de țeavă pe

care le-a vândut la un punct de colectare a metalului uzat din localitatea Pruncul,

unde a obținut un profit de aproximativ 8 000 de lei, or aceste declarații urmează a

6

fi apreciate cu alte probe care ar confirma cu certitudine vinovăția lui Olteanu Sergiu

în comiterea faptei prejudiciabile, însă în acest sens acuzatorul de stat nu a prezentat

careva probe care ar demonstra prezența în acțiunile inculpatului a obiectului și

laturii obiective a infracțiunii de furt, și anume obiectul material care este valoarea

materială și costul determinat al țevilor furate, care sunt urmările prejudiciabile sub

formă de prejudiciu patrimonial efectiv, precum și legătura de cauzalitate dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a reținut că concluzia despre vinovăția lui Olteanu Sergiu nu

rezultă din probele cercetate, ci se bazează pe presupuneri și interpretări

distorsionate a adevărului constatat pe parcursul cercetării judecătorești. Faptele și

acțiunile concrete stabilite în urma audierii martorilor, care dovedesc că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, au fost ignorate de

instanța de judecată, or aceasta și-a bazat soluția de condamnare pe presupuneri și

probe care sunt contradictorii.

De asemenea instanța de apel a subliniat, că martorii Cecan Ivan, Cartira Vasile,

Răileanu Andrei și Mereneanu Mihail au declarat că sistemul de irigare a terenurilor

agricole nu mai este funcțional, era uzat și spart pe toată lungimea. Au fost încercări

de reabilitare a acestuia de către un antreprenor agricol din s. Sireți, dar nu s-a reușit

deoarece gradul de uzură nu a permis.

Instanța de apel a mai indicat că prima instanță a admis ilegal și acțiunea civilă

înaintată de reprezentantul ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău”,

dispunând încasarea din contul lui Olteanu Sergiu a sumei de 794 810,50 lei, drept

mărime a prejudiciului adus părții vătămate, or din conținutul extrasului din

Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău”,

rezultă că valoarea reziduală a conductei de presiune NT. 1 la situația din 01

octombrie 2010 este 0 lei.

În susținerea acestei opinii instanța de apel a subliniat că prima instanță nu a

luat în considerație faptul că în acțiunea civilă reprezentantul ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” a indicat că valoarea acțiunii o reprezintă

estimările făcute pentru cheltuielile care urmează a fi suportate de întreprindere

pentru achiziționarea unei țevi noi cu lungimea de 667 m, precum și cheltuielile de

transport, săpare și montare a acesteia și nu valoarea bunului sustras.

În procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05 octombrie 2010, organul

de urmărire penală a fixat la fața locului urme de săpături cu o lungime de 667 m.,

la capătul cărora a fost fixată prezența unui capăt de țeavă cu dimensiunea de 426

mm. care se afla la superfața pământului, iar organul de urmărire penală urma să

acumuleze probe verosimile, pertinente și concludente care să demonstreze care era

valoarea bunurilor sustrase în perioada incriminată inculpatului.

Astfel, instanța de apel a conchis, că concluziile primei instanțe cu privire la

condamnarea lui Olteanu Sergiu, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(5) Cod penal, sunt pripite și contradictorii.

În concluzie instanța de apel a menționat, că prin cumul probelor cercetate în

ședința de judecată în speță nu și-a găsit confirmare vina inculpatului, prin urmare,

în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt, săvârșit

în proporții deosebit de mari, și anume latura obiectivă a componenței de infracțiune

prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a mai subliniat că de către organul de urmărire penală nu a fost

efectuată o expertiză de stabilire a valorii țevilor la momentul comiterii faptei, or în

7

conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența

Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea

funcției lui procesuale.

Ca urmare a celor relatate, instanța de apel a conchis că Olteanu Sergiu urmează

a fi achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, pe

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și a

solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței.

februarie 2019 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018 și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs a menționat că la f.d. 135,

vol. III este anexată cererea semnată de către Olteanu Sergiu și confirmată de către

avocatul acestuia, Dodica Ruslan, privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului,

ultimul motivând că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe, deoarece i s-a

îngrădit practic posibilitatea de a se prezenta în instanță prin dispoziția de a fi pusă

în executare sentința din momentul reținerii acestuia, și respectiv solicitând

examinarea în lipsa sa.

În cadrul ședinței de judecată din 29 martie 2018, instanța de apel punând în

discuție cererea respectivă, a decis posibilitatea începerii examinării cauzei în lipsa

inculpatului, fără careva motivare.

În acest context, instanța de recurs a considerat incorectă concluzia dată, or în

conformitate cu art. 321 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul examinării unor cauze privitor la

săvârșirea unor infracțiuni ușoare când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa

sa, pe când, în speță, Olteanu Sergiu a fost pus sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, care conform art. 16 Cod penal

este o infracțiune gravă.

Prin urmare, instanța de recurs a considerat că instanța de apel pripit a dispus

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, prin ce a încălcat legislația procesual penală.

În altă ordine de idei, instanța de recurs a precizat că indiferent de faptul că în

partea descriptivă a deciziei s-a făcut referire la prevederile art. 414 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală și instanța de apel a menționat că a analizat probele

administrate, însă, conform procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel raportat la textul deciziei adoptate, rezultă că la judecarea apelului, reieșind și

din considerentele expuse supra referitor la rejudecarea cauzei potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, instanța de apel a comis o eroare de drept procedural.

În speță, instanța de apel și-a întemeiat decizia privind achitarea lui Olteanu

Sergiu în special pe extrasul din Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din cadrul Agenției „Apele Moldovei”, probă

care nu a fost verificată și consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată, or,

instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probe care nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată.

8

În continuare, instanța de recurs a menționat că instanța de apel și-a întemeiat

concluzia doar în baza extrasului din Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din cadrul Agenției „Apele Moldovei” și în

mod inexplicabil nu a indicat în baza căror motive și raționamente a respins

totalitatea cumulului de probe administrate de către acuzare în susținerea învinuirii

aduse inculpatului. Instanța de apel nu a dat o careva apreciere nici măcar

declarațiilor inculpatului potrivit cărora acesta a sustras aproximativ 70-80 metri de

țeavă pe care le-a vândut la un punct de colectare a metalului uzat din localitatea

Pruncul, unde a obținut un profit de aproximativ 8 000 de lei, limitându-se în acest

sens doar la mențiunea că partea acuzării nu a prezentat careva probe care ar

demonstra prezența în acțiunile inculpatului a obiectului și laturii obiective a

infracțiunii de furt, și anume obiectul material care este valoarea materială și costul

determinat al țevilor furate.

În susținerea poziției menționate, instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile

martorilor Cecan Ivan, Cartira Vasile, Răileanu Andrei și Mereneanu Mihail care au

declarat că acest sistem de irigare este uzat și spart pe toată lungimea. Aici, instanța

de apel a omis să se expună pe marginea explicației privind mărimea pagubei

materiale suportate (f.d. 33, vol. I), dată de către administratorul A. Scurtul potrivit

căreia conducta era conservată și menținute calitățile de păstrare, astfel încât

demonstra capacitatea de funcționare.

Instanța de recurs a considerat că, instanța de apel prematur a adoptat concluzia

de achitare în privința inculpatului, făcând trimitere doar la o singură probă și

respingând probele prezentate de acuzare, fără a expune concret motivele de

respingere, așa cum se stipulează în art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

În cazul sentinței de achitare partea descriptivă va cuprinde datele invocate în

alin. (3) art. 394 Cod de procedură penală care integral trebuie să fie elucidate în

descrierea și motivarea achitării. Lipsa măcar a uneia din aceste descrieri în sentință

servește temei pentru casarea acesteia, deși aceasta nu exclude posibilitatea

includerii în această parte a sentinței și a altor date care au incidență asupra cazului

dat, motivând hotărârea adoptată în baza chestiunilor prevăzute în art. 385 Cod de

procedură penală. Este absolut interzisă includerea în partea descriptivă a sentinței

de achitare a formulărilor care pun la îndoială nevinovăția celui achitat. Aceasta se

va considera drept încălcare esențială a legii procesual-penale.

Prin urmare, probele administrate în cadrul urmăririi penale, precum și cele din

ședințele de judecată, urmau a fi verificate în strictă conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, și anume prin cercetarea lor din punct de vedere al

coroborării.

În situația în care instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de acuzare,

decizia judecătorească este afectată și nu poate fi considerată legală și întemeiată și

urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pentru

examinarea amănunțită a actului de învinuire și a probelor administrate în prezenta

cauză penală.

Prin urmare, instanța de recurs a stipulat că instanța de apel a pronunțat o nouă

hotărâre, însă soluția sa este lipsită de o motivare întemeiată și nu cuprinde analiza

tuturor probelor prezentate de procuror și susținute în învinuirea inculpatului.

Instanța de apel a argumentat la general faptul că probele nu confirmă vinovăția

inculpatului, fără să aprecieze fiecare probă în parte și să-și expună punctul său de

9

vedere asupra fiecăreia și asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora, contrar

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

În contextul dat, instanța de recurs a specificat că, pentru corectitudinea

judecării cauzei este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea

procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, pe când în decizia instanței de

apel lipsește analiza și aprecierea probelor.

Chișinău din 23 aprilie 2019 a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Dodica

Ruslan în numele inculpatului Olteanu Sergiu, cu menținerea sentinței fără

modificări.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Olteanu Sergiu a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Astfel, cu toate că inculpatul vina în comiterea furtului încriminat a recunoscut-

o parțial, instanța de apel a conchis că vina lui se dovedește integral de următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum sunt:

Declarațiile părții vătămate Postica Andrei;

Declarațiile martorului Cecan Ivan, Cartira Vasile, Răileanu Andrei,

Mereneanu Mihail, Telepan Iacob, Iorga Constantin.

Instanța de apel a conchis că vina inculpatului în comiterea furtului imputat lui,

se confirmă integral și prin materialele și probele scrise, anexate la dosarul penal,

care coroborează cu declarațiile părților vătămate și a martorului sus-indicat, cum

sunt:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 05 octombrie 2010 (f.d.

15, vol. I);

- extrasul din Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru

Irigare Chișinău” (f.d. 21-25, vol. I);

- ordonanța din 17 februarie 2012 (f.d. 125-126, vol. I);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din data de 17

aprilie 2014 (f.d. 206-207, vol. I);

- ordonanța din data de 12 septembrie 2014 (f.d. 34, vol. II);

- procesul-verbal de percheziție din data de 14 noiembrie 2014 (f.d. 73-74, vol.

II).

Apărătorul inculpatului a argumentat nevinovăția inculpatului prin următoarele

probe: declarațiile martorului Arpenti Nicolae, însă instanța de apel a conchis că

declarațiile acestui martor nu pot servi drept temei de achitare a inculpatului.

Instanța de apel a considerat că, de facto, inculpatul își recunoaște vina în

comiterea infracțiunii încriminate, însă instanța de apel a apreciat critic afirmațiile

lui precum că, avea dreptul a extrage țevile încriminate pe motiv că se aflau pe

terenurile private și a sustras doar aproximativ 70-80 metri de țeava, nu însă

cantitatea de 667 metri, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către

Olteanu Sergiu în scopul exonerării de la răspunderea penală pentru faptele săvârșite,

deoarece sunt combătute de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, și care demonstrează cu certitudine

10

vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod

penal.

Astfel, instanța de apel a considerat nefondat și lipsit de suport probant

argumentul apelantului cu privire la legalitatea acțiunilor inculpatului, deoarece este

combătut prin probele cercetate, or s-a dovedit că acele țevi demontate aparțin

anume ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare”, fapt confirmat și prin extrasul din

Registrul mijloacelor fixe.

În prim plan se atestă că versiunea lui Olteanu Sergiu Ștefan cu privire la

lungimea și cantitate țevilor extrase este combătută prin: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 05 octombrie 2010, prin care s-a constatat lungimea

porțiunii de teren de 667 m de pe care a fost sustrasă acea conductă de presiune din

fier cu diametru de 426 mm; declarațiile martorilor Cartira Vasile, Mereneanu

Mihail și Railean Andrei, care au confirmat că erau extrase țevi pe o distanță de peste

500 m, iar martorul Cecan Ivan a confirmat că inculpatul a vândut țevi cu lungime

mai mare de 70 - 80 m (indicată de inculpat), precum și a confirmat că el a participat

la extragerea mai întâi a țevilor de pe un teren, apoi de pe alt teren cu lungime de

peste 200 metri, probe care contravin versiunea lui Olteanu Sergiu că a extras doar

țevi pe o distanță de 70-80 metri.

De rând cu aceste probe, instanța de apel a ținut cont de faptul că prin

declarațiile reprezentantului părții vătămate Postica Andrei se dovedește că țevile ce

au fost sustrase aparțineau ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare”, deoarece

făceau parte din sistemul construit de mai mult timp ce se prezintă ca un traseu

integru și deci prin aceasta se combate versiunea inculpatului că aparțineau cu drept

de proprietate privată unor cetățeni.

În partea ce ține de evaluarea costului bunurilor sustrase, instanța de apel a

reiterat că reprezentantul părții vătămate Postica Andrei a explicat modalitatea de

evaluare a țevilor sustrase, având în vedere specificul acestora și prezența pe piața

din Republica Moldova.

Mai mult ca atât, reprezentantului părții vătămate Postica Andrei a confirmat

că la aprecierea valorii țevilor sustrase s-a luat prețul de piață la momentul săvârșirii

infracțiunii, or, o altă evaluare nu poate fi efectuată din lipsa în vânzare a unor

asemenea bunuri.

inculpatul cu avocatul Dodica Ruslan, prin care, invocând prevederile pct. 6), 8) și

15) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, au solicitat, casarea deciziei

cu remiterea cauzei la rejudecare.

8.1. În motivarea recursului, recurenții au menționat că:

- judecând apelul declarat instanța, fără a se expune asupra tuturor motivelor

indicate în apel a pus la baza deciziei sale probele administrate la urmărirea penală,

fără să ia în considerație probele care confirmă nevinovăția inculpatului Olteanu

Sergiu, denaturând conținutul lor a stabilit eronat fapta de furt calificat prevăzut la

art. 186 alin. (5) Cod penal, respingând apelul părții apărării și menținând sentința

de condamnare;

- instanța de apel nu a luat în considerație nici divergențele esențiale dintre

declarațiile martorilor indicați, care au fost la fața locului și care au dat expus date

diferite cu privire la cantitatea și lungimea țevilor care au fost real ridicate de la fața

locului;

11

- a fost ignorat faptul că din toți martorii audiați doar doi au comunicat că au

văzut real cantitatea de țevi ridicate. Astfel martorul Cecan Ivan a indicat la 9 țevi

cu lungimea de 12 metri, iar Telepan Iacob a indicat doar la 4 segmente de țeavă a

câte 6 metri fiecare. De menționat că după intervenirea lui Telepan Iacob lucrările

au fost sistate;

- nu s-a expus instanța de apel nici asupra motivelor indicate în apel de partea

apărării pe marginea procesului-verbal de cercetare la fața locului din 05 octombrie

2010, în care este menționat că s-a stabilit urme de săpături pe lungime de 667 metri

și nu șanț cu adâncime de 1,5 metri în care lipsește țeava. Anexa fotografică la

procesul-verbal conține imaginea unui capăt de țeava care se vede îngropat la

marginea unui șanț, fapt care demonstra că țeava era la momentul examinării în

pământ și nu este sustrasă;

- a interpretat eronat instanța și faptul că Olteanu Sergiu a sustras pe ascuns

țeava cu lungimea de 667 metri, valoarea căreia constituia 794 810 lei, or nu există

nici un act de evaluare a bunurilor ridicate, solicitarea de a fi efectuată expertiza

merceologică a țevilor a fost respinsă de organul de urmărire penală. Nu există date

veridice despre cantitatea celor sustrase, totul bazându-se pe presupuneri;

- fapta de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane-furtul, nu a avut loc,

or posesorul de fapt al bunului era cet. Arpenti Nicolae, care și a dispus extragerea

și transmiterea bunului către Olteanu Sergiu.

secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a pledat pentru

dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

s-a admis recursul ordinar declarat de inculpatul Olteanu Sergiu cu avocatul Dodica

Ruslan și s-a casat total decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019 cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției, instanța de recurs a învederat că în speță, a fost emisă o

decizie a instanței de recurs ordinar prin care cauza a fost remisă la rejudecare, fiind

indicate erorile care urmau a fi corectate, iar instanța de apel la o nouă judecare a

cauzei urma să se conducă de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală.

În acest sens Colegiul penal lărgit a relevat că, deși instanța de recurs ordinar a

indicat asupra chestiunilor esențiale ce urmau a fi stabilite pentru justa și obiectiva

soluționare a cauzei, fiind investită cu judecarea cauzei într-un nou set de proceduri,

instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs, repetând aceleași

erori, fără a examina problemele abordate în decizia instanței de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând decizia instanței de apel de menținere a

condamnării inculpatului Olteanu Sergiu pentru comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 186 alin. (5) Cod penal, a constatat că instanța de apel, fiind învestită cu atribuții

de judecare a cauzei conform normelor stabilite pentru prima instanță, urma să

analizeze toate aspectele învinuirii înaintate, atât în baza probelor administrate în

speță cât și prin prisma argumentelor invocate de partea apărării în apelul declarat.

Conform materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit a stabilit că inculpatul

Olteanu Sergiu pe parcursul procesului penal, a recunoscut în principiu parțial

vinovăția sa, însă a susținut că i-a fost incriminată sustragerea unei cantități mai mari

de bunuri, nefiind de acord și cu mărimea prejudiciului incriminat prin rechizitoriu,

invocând în acest sens argumente ce țin de admisibilitatea, pertinența, concludența

12

și coroborarea probelor prezentate de acuzare referitor nu numai la cantitatea

bunurilor sustrase, dar și la valoarea acestora.

Colegiul a menționat că conform art. 113 Cod de procedură penală, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate

etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de

către judecători.

Pentru calificarea acțiunilor inculpatului Olteanu Sergiu în baza art. 186 alin.

(5) Cod penal și recunoașterea vinovăției acestuia în baza normei incriminate,

instanța de apel a operat exclusiv cu probele administrate de către prima instanță ce

au fost prezentate de organul de urmărire penală, printre care și Extrasul din

Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din

01 octombrie 2010 (f d. 21-25, vol. I) în care este indicată lungime țevii de 1659 de

m cu valoarea inițială de 690 060,00 de lei și valoarea reziduală de 0 lei, iar alte

probe cu privire la valoarea prejudiciului cauzat instanța de apel nu a reținut, deși a

menținut sentința prin care acțiunea civilă depusă de partea vătămată ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” a fost admisă și s-a dispus încasarea

prejudiciului material cauzat în sumă de 794 810,54 lei, cu toate că în acțiunea civilă

înaintată se solicită încasarea din contul inculpatului cu totul o altă sumă a

prejudiciului material și anume în mărime de 1 070 564,50 de lei, astfel instanța de

apel nu a abordat acest aspect lăsându-l fără atenție.

Totodată conform învinuirii înaintate inculpatului Olteanu Sergiu i-a fost

incriminată sustragerea pe ascuns a 667 de metri, conductă de presiune,

confecționată din fier, cu diametrul de 426 mm., și grosimea de 7 mm, ... care

aparținea cu drept de proprietate ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău”,

astfel pricinuindu-i părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari,

în sumă totală de 794 810,54 lei, iar conform extrasului din Registrul mijloacelor

fixe a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din 01 octombrie 2010

(f.d. 21-25, vol. I) în care este indicată lungime țevii de 1 659 de m cu valoarea

inițială de 690 060,00 de lei și valoarea reziduală de 0 lei, reprezentantul părții

vătămate indicând inițial că înaintarea prejudiciului material în sumă de 794 810,54

lei a fost efectuată în urma unei oferte făcute de către o întreprindere individuală

pentru procurarea a 667 metri de țeavă nouă cu caracteristicile corespunzătoare celei

sustrase.

Colegiul penal lărgit a subliniat, că deși fiind vădit evidențiate aceste divergențe

la constatarea valorii bunurilor sustrase care în mod direct afectează calificarea

faptei, instanța de apel le-a trecut cu vederea, reținând eronat doar poziția primei

instanțe, or, partea apărării în apelul declarat a invocat respectivele probleme asupra

cărora instanța de apel era obligată să se expună.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit a considerat că instanțele de fond la judecarea

cauzei erau obligate să clarifice clar și cert care anume a fost valoarea și mărimea

bunurilor sustrase, însă au tratat superficial acest aspect, lăsând un loc larg de

interpretări fapt care afectează grav dreptul inculpatului la un proces echitabil

prevăzut inclusiv de art. 6 a Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale a omului.

Astfel, Colegiul penal lărgit a atestat că instanța de apel nu a dat apreciere prin

coroborare și a declarațiilor martorilor care au fost la cercetarea la fața locului și care

13

conțin divergențe esențiale cu referire la cantitatea și lungimea țevilor care au fost

sustrase, precum și a valorii acestora.

La fel, instanța de recurs ordinar a stabilit că instanța de apel nu s-a expus

asupra argumentelor invocate în cererea de apel pe marginea procesului-verbal de

cercetare la fața locului din 05 octombrie 2010 în care este menționat că sau stabilit

urme de săpături pe o lungime de aproximativ 667 metri și nu un șanț cu adâncime

de 1,5 m în care lipsește țeava, or, pe parcursul cercetării la fața locului nimeni nu a

verificat pe întreaga lungime a urmelor de săpătură dacă țeava este sau nu în pământ,

ori inculpatul a declarat că după intervenirea reprezentanților ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău”, el a dispus să fie îngropat înapoi șanțul cu tot

cu țevi.

Chișinău din 6 octombrie 2020 s-a admis din alte motive, apelul avocatului Dodica

Ruslan în interesele inculpatului Olteanu Sergiu, s-a casat sentința total, și s-a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează: Olteanu Sergiu s-a recunoscut vinovat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal,

și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei

în privința lui Olteanu Sergiu se calculează din momentul reținerii acestuia, cu

includerea în termenul de pedeapsă, perioada aflării acestuia în stare de arest, de la

data de 15 octombrie 2014 până la 16 octombrie 2014. Acțiunea civilă s-a admis

parțial și s-a încasează de la Olteanu Sergiu în beneficiul părții vătămate ÎS

„Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” suma de 690 060 de lei, cu titlu de

prejudiciu material. S-a respins, ca nefondat, apelul avocatului Dodica Ruslan în

numele inculpatului Olteanu Sergiu, cu menținerea sentinței fără modificări.

11.1. În motivarea soluției emise, s-a menționat că având în vedere că inculpatul

Olteanu Sergiu vina în comiterea furtului încriminat a recunoscut-o parțial, Colegiul

penal a conchis că vina lui se dovedește integral de următoarea sistemă de probe,

care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

Declarațiile reprezentantului părții vătămate care fiind audiat în cadrul instanței

de fond, a declarat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2016, în

privința ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” a fost intentată

procedura de insolvabilitate, iar el în calitate de administrator al insolvabilității

acestei întreprinderi, confirmă că cunoaște despre faptul că au fost sustrase țevi din

metal în cantitate, care anterior făcea parte din sistemul de irigare instalat cu mai

mulți ani pe un lot de teren în urmă, în apropierea satului Sireți din raionul Strășeni,

care este proprietatea ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău” fiindu-i

pricinuită întreprinderii o pagubă materială în proporții mari în sumă totală de

794810 lei, care nu a fost restituită;

Declarațiile martorului Cecan Ivan care fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că data și luna precisă nu-și aduce aminte, dar confirmă

faptul că îl cunoaște pe inculpatul Olteanu Sergiu, deoarece acesta cu câțiva ani în

urmă l-a angajat neoficial în calitate de șofer, după care la indicațiile acestuia a

participat la extragerea unor țevi din metal diametrul mare, de pe un lot de teren din

apropierea satului Nemțeni din raionul Hîncești, apoi din apropierea satului Sireți

din raionul Strășeni, pe o distanță de 200 de m. Țevile din metal care au fost extrase

cu ajutorul unui excavator de pe lotul de teren din apropierea satului Sireți din

raionul Strășeni, erau instalate în pământ la adâncimea de aproximativ 1,5 metri.

14

După care țevile extrase au fost transportate pe un teren din or. Durlești, unde au fost

curățate de stratul de smoală cu care erau acoperite, ca viitorul cumpărător să le poată

procura. Consideră că până la extragerea acelor țevi din metal, totul a fost coordonat

cu primarul satului Sireți din raionul Strășeni, deoarece până a începe extragerea

țevilor el, împreună cu inculpatul Olteanu Sergiu, au fost la Primăria din satul Sireți,

unde acesta din urmă a avut o discuție cu primarul acestei localități. În perioada când

au început a extrage țevile din metal, terenul respectiv era semănat cu porumb, iar

proprietarii acelui lot de teren au dat acordul ca țevile să fie scoase, cu condiția ca să

le fie achitate anumite despăgubiri. Țevile care au fost scoase de pe lotul de teren

din apropierea satului Sireți din raionul Strășeni, au fost vândute de inculpatul

Olteanu Sergiu, unor cumpărători din România, deoarece erau în stare bună. Cu toate

că au stat mult timp în pământ, erau ca noi. Mai apoi a văzut că au fost încărcate într-

un camion 9 (nouă) țevi cu lungimea de aproximativ 12 metri, care au fost vândute

unei firme românești la suma de 100 000 de lei, fără careva documente de

proveniență. (f.d. 87, 88, vol. III);

Declarațiile martorului Catrina Vasile, care fiind audiat în ședința de judecată

a instanței de fond, a declarat că în una din zilele de la sfârșitul lunii septembrie a

anului 2010, se afla la serviciu la Primăria din satului Sireți, unde în acea perioadă

deținea funcția de primar, când la un moment dat vice-primarul Raileanu Andrei i-a

comunicat că de pe loturile de teren ce aparțin cotașilor din satul Sireți, persoane

necunoscute extrag țevi metalice de la sistema de irigare, care a fost construită cu

mai mulți ani în urmă. În urma celor auzite el a verificat la contabilitate și la inginerul

cadastral dacă sistema de irigare respectivă se află la balanța Primăriei satului Sireți,

însă a stabilit că acea sistemă de mai mulți nu este funcțională și nu se află la balanța

primăriei, după care s-a deplasat la fața locului unde a văzut că erau făcute săpături

pe o distanță de aproximativ 500 de metri. (f.d. 81, 82, vol. III);

Declarațiile martorului Raileanu Andrei, care fiind audiat în ședința de judecată

a instanței de fond a dat declarații analogice cu ale martorului Cartira Vasile. (f.d.

97, 98, vol. III);

Declarațiile martorului Mereneanu Mihail care fiind audiat în ședința de

judecată a instanței de fond a declarat că pe inculpatul Olteanu Sergiu, nu-1 cunoaște

l-a văzut în cadrul ședințelor de judecată parcursul examinării cauzei penale. În anul

2010 el, activa în calitate de inginer-cadastral în cadrul Primăriei satului Sireți din

raionul Strășeni. Data și luna precisă nu o ține minte, dar într-o zi a fost telefonat de

vice-primarul Raileanu Andrei, care i-a comunicat că au fost făcute niște săpături pe

un teren din extravilanul satului Sireți, care e proprietate privată a cotașilor din

această localitate, de unde au fost sustrase niște țevi din metal de la sistemul de

irigare, care aparțin concernului „Apele Moldovei”. Peste câteva zile, s-a deplasat la

fața locului și a văzut că pe acel lot de teren din extravilanul satului Sireți, au fost

făcute săpături pe o distanță de aproximativ 500 de metri, de unde se vedea că a fost

scoasă țeava din metal care avea un diametru destul de mare și era acoperită cu

smoală. (f.d. 84, 85, vol. III);

Declarațiile martorului Telepan Iacob, care fiind audiat în ședința de judecată

a instanței de fond a declarat că activează din anul 2006 în calitate de a șef de sector

al Stației de Pompare nr. 1 Ghidighici, care aparține ÎS „Apele Moldovei,” iar în

obligațiunile sale de serviciu se include irigarea terenurilor care întră în componența

localităților Trușeni, Ghidighici. La data de 28 septembrie 2010, aflându-se la

serviciu a fost informat de colegul său, Iorga Constantin, care activează în calitate

15

de mașinist la Stația de Pompare Trușeni că de pe traseul de alimentare cu apă pentru

irigare al Stației de Pompare a apei nr.1 Ghidighici, spre Stația de Pompare a apei

nr. 2 Ghidighici, niște persoane necunoscute demontează țeava de metal cu diametrul

426 mm, care era îngropată în pământ la o distanță de 1,5 metri. După cele auzite el,

urgent s-a deplasat la fața locului, unde a văzut că vreo 5-6 persoane necunoscute

aveau demontate și scoase de sub pământ cu ajutorului unui aparat de sudat vreo 4

segmente de țeavă din metal cu lungimea de aproximativ - 6 metri, care erau bune

pentru exploatare. Întrebând acele persoane necunoscute de ce demontează țevile de

la sistemul de irigare, aceștia i-au explicat că au primit indicație de la șeful lor, iar

unul din acele persoane a telefonat pe cineva și el a vorbit cu o persoană, care mai

apoi a aflat că era Olteanu Sergiu, care i-a comunicat telefonic că el coordonează

lucrările de demontare a țevilor respective. A convenit să se întâlnească cu acesta la

barajul de la Stația de Pompare Ghidighici și, peste puțin timp s-a întâlnit cu

persoana cu care anterior a discutat prin telefon, care s-a prezentat ca fiind Olteanu

Sergiu. În urma discuției cu inculpatul Olteanu Sergiu, acesta i-a propus bani în sumă

de un milion de lei, pentru a nu spune nimănui despre faptul demontării țevilor de la

sistemul de irigare, însă el a refuzat și i-a spus acestuia să se adreseze pentru

soluționarea acestei probleme la ÎS „Apele Moldovei”. După acea discuție inculpatul

Olteanu Sergiu a plecat, iar lucrările de demontare au fost stopate, însă țevile care

erau deja demontate și scoase la suprafață au fost transportate de la fața locului, dar

nu a văzut de către cine. Sistemul de irigare a fost dat în exploatare în anii - 1970 și

acest sistem a funcționat până în anul 1994. (f.d. 90-92, vol. III);

Declarațiile martorului Iorga Constantin, care fiind audiat în ședința de judecată

a instanței de fond a declarat că în luna septembrie anul - 2010, fiind la serviciu la

Stația de Pompare a Apei din s. Trușeni din cadrul ÎS „Apele Moldovei”, unde

activează în calitate de mașinist a observat că un excavator făcea săpături pe un lot

de teren dintre s. Ghidighici și satul Sireți, pe unde sunt instalate țevile pentru

sistemul de pompare a apei. Imediat după cele văzute l-a informat despre acest fapt

prin telefon pe șeful său Telepan Iacob, care i-a spus ca să meargă imediat la fața

locului și să vadă care este motivul că se fac săpături pe acea porțiune de teren.

Imediat după aceasta el, s-a deplasat la fața locului și a întrebat persoana care făcea

săpături cu tractorul cine i-a dat indicații să sape, la care acea persoană necunoscută

i-a spus să se adreseze la Primăria satului Sireți, pentru a clarifica toate întrebările.

(f.d. 94, 95, vol. III);

Mai mult ca atât, Colegiul penal a conchis că vina inculpatului Olteanu Sergiu

în comiterea furtului imputat lui, se confirmă integral și prin materialele și probele

scrise, anexate la dosarul penal, care coroborează cu declarațiile părților vătămate și

a martorilor.

La adoptarea deciziei, instanța de apel a ținut cont și de alte probe examinate în

cadrul procesului, cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de

05 octombrie 2010; Extrasul din Registrul mijloacelor fixe a ÎS „Stațiunea

Tehnologică pentru Irigare Chișinău” din cadrul Agenției „Apele Moldovei”;

Ordonanța din data de 17 februarie 2012; Procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din data de 17 aprilie 2014; Ordonanța din data de 12

septembrie 2014; Procesul-verbal de percheziție din data de 14 noiembrie 2014.

Astfel, Colegiul Penal a consideră nefondat și lipsit de suport probant

argumentul apelantului cu privire la legalitatea acțiunilor inculpatului Olteanu

Sergiu, deoarece este combătut prin probele cercetate, or s-a dovedit că acele țevi

16

demontate aparțin anume ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare”, fapt confirmat

și prin extrasul din Registrul mijloacelor fixe

Colegiul penal, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a constat că Olteanu Sergiu, în

perioada de la 05 septembrie 2010 până la 05 octombrie 2010, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu ajutorul tehnicii speciale angajate

preventiv de către acesta, a săpat și a sustras pe ascuns cantitatea de 667 metri de

conductă de presiune confecționată din fier cu diametrul de 426 mm și grosimea de

7 mm, din traseul care unește Stația de Pompare nr. 1 Ghidighici și Stația de Pompare

nr. 2 Ghidighici, amplasată pe teritoriul satului Sireți din raionul Strășeni, care

aparținea cu drept de proprietate ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Chișinău”,

astfel pricinuindu-i părții-vătămate conform extrasului din Registrul mijloacelor fixe

a Agenției „Apele Moldovei, o daună materială în proporții deosebit de mari, în

sumă totală 690 060 de lei.

interesele inculpatului Olteanu Sergiu a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În susținerea recursului a indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor indicate în apel, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul, instanța a admis o eroare gravă de

fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

instanța de judecată internațională prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare

la nivel național a drepturilor și libertăților omului, care poate fi reparată și în această

cauză.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

a invocat ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că,

de fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de

apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc necesitatea pedepsei

aplicate.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în

drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja

constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se

desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin

17

temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o

eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma

vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar

constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul precum că, instanța a admis o erori de fapt, Colegiul penal

în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe

de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Dar,

verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de

recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și

că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiurile de casare a

soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de către inculpat au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin. (3) și art. 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată, soluție, care este susținută

și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă și temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele nu au examinat

în ansamblu probele prezente la materialele cauzei, eronat fiind dispusă

condamnarea lui Olteanu Sergiu în baza art. 186 alin. (5) Cod penal.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că acest temei nu-și găsește confirmarea în speța dedusă judecății și în acest sens

menționează următoarele.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând casarea sentinței

cu adoptarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului, corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea

juridică justă a acțiunilor infracționale ale inculpatului, în conformitate cu

18

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece,

conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța

de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege. Mai mult, potrivit art. 6 pct. 11 ), 27, 414 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Totuși, Colegiul penal, ține să menționeze că toate probele administrate au

primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal

reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea

probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei

pentru recurs separat.

În continuare, având în vedere temeiul de casare prevăzut de pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să explice că, sub aspectul

situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunii.

Astfel, se constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Olteanu Sergiu, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în mod obiectiv, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul invocat (art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură

penală), Colegiul învederează că din materialele cauzei se atestă că de instanța de

apel nu a fost admisă o încălcare a dreptului inculpatului Olteanu Sergiu la un proces

echitabil, consfințit în art. 6 CEDO, sub aspectele specificate de recurent.

În acest sens, se reține din analiza decizia instanței de apel, că a constatat just

în temeiul probelor administrate la urmărirea penală, apreciate prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, că în acțiunile inculpatului Olteanu Sergiu sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, inclusiv latura

subiectivă și obiectivă.

Subsidiar, Colegiul penal raportând motivele invocate în recurs cu partea

descriptivă a deciziei instanței apel, conchide că instanța de apel s-a expus detaliat

19

asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale, și anume în privința caracterului

penal al acțiunilor inculpatului Olteanu Sergiu, or instanța de recurs ordinar nu

identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate, iar motivarea instanței de apel în virtutea corectitudinii ei pentru a evita

repetări inutile, se acceptă și se însușește de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor menționate, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea

soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu contrazice

dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel care a casat

hotărârea primei instanțe cu adoptarea unei noi soluții de condamnare.

Prin urmare, erorile de drept invocate de inculpat, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, iar din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ruslan Dodica, în

interesele inculpatului Sergiu Olteanu, împotriva deciziei din 6 octombrie 2020 a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Sergiu

Olteanu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 12 mai 2021.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

20