1ra-1201/2016 — art.157 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 15 octombrie 2015, Sîrbu Svetlana a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

De către organul de urmărire penală, Sîrbu Svetlana a fost învinuită de faptul că, la data de 16 octombrie 2013, aproximativ la ora 1600, aflându-se în gospodăria sa, situată în s. Rădeni, r-nul Strășeni, având în calitate de oaspete pe Danilov Gheorghe, care fuma în pragul casei acesteia și nu-i permitea să iasă pe ușa de la intrare a casei, în timp ce Danilov Gh. se afla cu spatele spre ea, l-a împins cu ambele mâini de spate, în rezultatul căruia victima a căzut peste scările din fața ușii de la intrare. În rezultatul căderii i-a fost cauzată din imprudență lui Danilov Gh. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 264 din 03.12.2013, 1 vătămări corporale grave, în urma cărora la 17.10.2013 a decedat.

Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a lui Sîrbu Svetlana în baza art. 157 Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale. A menționat că instanța de fond nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și a dat o apreciere greșită probelor acumulate, fapt ce a dus la achitarea inculpatei pentru infracțiunea imputată. Nu s-a luat în considerație declarațiile depuse în cadrul urmării penale de către succesorul legal al victimei Danilov Ion, precum și cele ale martorilor Rebeja C., Cheptea P., Chirica S., Rebeja E., Rebeja M. și declarațiile expertului Gherman L. Totodată, declarațiile depuse în cadrul ședinței de judecată de martorii Danilov G., Danilov Șt., Danilov T. și Ceban O. urmau a fi apreciate critic, deoarece aceștia sunt în relații de prietenie cu inculpata, astfel au avut drept scop de a o absolvi de pedeapsă, precum și cele depuse de martorul Crăciun T. fiindcă acesta este concubinul inculpatei. La fel, urma să fie analizată și apreciată corespunzător versiunea inculpatei precum că victima ar fi fost bătută de careva persoane, deoarece acestea vin în contradicție cu materialele cauzei și cu declarațiile date de către martori, aceasta fiind o modalitate de a se eschiva de la răspundere penală. Tendința lui Sîrbu S. de a se eschiva de la răspundere penală este demonstrată și prin cererea scrisă de ultima și de către ruda acesteia Codreanu Angela, în conținutul căreia ar fi declarat că, infracțiunea nu a fost săvârșită de ea. Însă, în cadrul instanței de judecată fiind întrebată referitor la susținerea cererii nominalizate, inculpata a declarat că, fiind în stare de ebrietate a scris cererea, însă a fost influențată de a o scri de către Codreanu A., pentru a evita răspunderea penală, ulterior invocând că cele scrise nu corespund realității. În cadrul cercetării judecătorești, acuzarea a înaintat un demers solicitând modificarea acuzării, neagravând situația inculpatei, deoarece după audierea martorilor și expertului, s-a stabilit că infracțiunea a fost comisă la data de 16.10.2013, în perioada de timp cuprinsă între orele 1900-2100, care a fost respinsă de instanță.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror. 2

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatei Sîrbu Sv. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 157 Cod penal. Astfel, s-a conchis că, vătămările corporale grave, constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr.264 din 03.12.2013, care au fost stabilite prin raportul de constatare medico-legală, determină cert, că asupra corpului victimei au acționat intenționat, aplicând lovituri puternice, cu un obiect contondent, în diferite părți ale corpului, iar faptele incriminate lui Sîrbu S. nu corespund timpului, locului, împrejurările, metoda, mijloacele săvârșirii infracțiunii precum și nu sunt în legătură directă cu consecințele survenite. La fel, instanța a stabilit că consecințele infracțiunii fiind decesul lui Danilov Gh., iar infracțiunea prevăzută la art. 157 Cod penal, nu poate avea urmările prejudiciabile exprimate prin decesul victimei. Infracțiunea de vătămate gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii din imprudență a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății, ori a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății. Prin urmare, acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă care ar fi demonstrat vinovăția lui Sîrbu S. în comiterea infracțiunii imputate.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Recurentul consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe care, în opinia lui, confirmă vinovăția lui Sîrbu S. în săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 157 Cod penal, și anume: declarațiile succesorului legal al 3 victimei Danilov I., a martorilor Rebeja C., Cheptea P., Chirica S., Rebeja E., Rebeja M., expertului Gherman L., probele materiale, iar instanța de apel nu a făcut o analiză detaliată a acestora în raport cu circumstanțele cauzei.

Asupra recursului declarat nu a fost depusă referință.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. Analizând textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. După cum rezultă din conținutul recursului, acuzatorul de stat nu este de acord cu menținerea sentinței de achitare în privința lui Sîrbu Sv. în baza art. 157 Cod penal, menționând că instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare probelor prezentate, care confirmă vinovăția inculpatei, făcând referire la declarațiile martorilor Rebeja C., Cheptea P., Chirica S., Rebeja E., Rebeja M., a expertului Gherman L., precum și probele materiale. La acest capitol, Colegiul penal constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpata, martorii, a cercetat actele cauzei, apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței privind nevinovăția lui Sîrbu Sv. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal. Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele procurorului aduse în probarea învinuirii pe art. 157 Cod penal nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată, iar în instanța de 4 apel nu au fost prezentate probe noi, ce ar confirma vinovăția lui Sv. Sîrbu în săvârșirea infracțiunii date. Din textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat de procuror iar motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, care este expus destul de clar. Colegiul penal conchide că, instanța de apel, examinând apelul procurorului, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpata, succesorul părții vătămate Danilov I., martorii Crăciun V., Cheptea P., Chirică S., Rebeja M., a verificat și cercetat actele cauzei, cum sunt: - declarațiile martorilor Rebeja C., Ciobanu O., Danilov Șt., Rebeja E., Danilov T., ale expertului medico-legal Gherman L., - procesele-verbale de cercetare la fața locului din 17 și respectiv 21 octombrie 2013, - raportul de examinare medico-legală nr. 115 din 06.11.2013 și raportul de expertiză medico-legală nr. 264 din 03.12.2013, care confirmă că la examinarea cadavrului cet. Danilov Gh. s-a stabilit traumatism asociat a capului și cutiei toracice, abdomenului. Hemoragie subarahnoidiană. Traumă închisă a plămânului stâng. Hemotorax pe stânga (650ml). Ruptură de ficat. Hemoperitoneum 780 ml. Șoc traumatic și hemoragic. Edem cerebral și pulmonar. Excoriații, echimoze ale feței, membrelor superioare, abdomenului, cutia toracică. Decesul victimei a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic provocate de hemoragie intracerebrală, fractura coastelor cu lezarea pleurei pe stânga și plămânului stâng, ruptură de ficat, hemoragiei abundente interne care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent sau de un corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului, respectând prevederile art. 100 alin.(4) Cod de procedură penală, dându-le o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect a ajuns la concluzia că prin aceste probe nu se confirmă că Sîrbu Sv. ar fi comis actele imputate de vătămare gravă a integrității sau a sănătății cauzată din imprudență. Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și 5 pertinente atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și cea de apel, care ar demonstra vinovăția inculpatei Sîrbu Svetlana în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal. Astfel, Colegiul penal consideră că aceste constatări au permis instanței de apel să conchidă asupra legalității și temeiniciei concluziei primei instanțe, corect fiind menținută sentința, prin care Sv. Sîrbu a fost achitată în baza art. 157 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată. Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost apreciate incorect și unilateral, în opinia instanței de recurs, sunt neîntemeiate. Instanțele ierarhic inferioare, reieșind din prevederile legale nominalizate, au dat o apreciere corectă declarațiilor lui Sîrbu Sv., a martorilor, precum și probelor materiale, care au fost analizate în ansamblu, în mod obiectiv. Cu atât mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar, instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Reținând cele nominalizate, instanțele judecătorești corect au concluzionat declarațiile martorilor Ciobanu O., Danilov Șt. care sunt rude cu victima decedată, din care rezultă că, fiind anunțați despre decesul lui Danilov Gh. au venit imediat și au observat că victima era îmbrăcat în alte haine decât acele pe care le purta, adică erau străine, iar pantalonii nu se încheiau la burtă, deoarece erau mai mici și nu-l ajungeau. Consideră că, vătămările corporale depistate la fratele său nu puteau fi cauzate de Sîrbu Sv. Probe în acest sens de către acuzator nu au fost prezentate. Astfel, atât în timpul audierii la etapa urmăririi penale, precum și după punerea sub învinuire, cât și în instanțele judecătorești, inculpata Sîrbu Svetlana a declarat că nu recunoaște învinuirea adusă, explicând că l-a împins de umeri pe Danilov Gh., de la ce el a căzut jos pe burtă, cu fața în jos pe scări care sunt la intrare în verandă, apoi victima s-a ridicat, i-a spus câteva cuvinte necenzurate, după care a plecat acasă. Însă, consideră că Danilov Gh. nu putea să decedeze de la faptul că ea l-a împins și el a căzut jos. De la acea cădere nu puteau fi rupte coastele victimei. 6 Declarațiile inculpatei au fost confirmate și prin depozițiile martorilor Cheptea P., Chirica S., care au declarat că, la data de 16.10.2013, aproximativ la ora 20.00-21.00, victima Danilov Gh. a venit în ospeție la Chirica S., unde s- a aflat în jur de o oră, acolo era și Sîrbu Sv. În perioada respectivă, victima a întrebat-o pe Sîrbu Sv. „de ce la izbit de pe scări”, arătând că îl doare la frunte, unde avea o zgârietură. Mai mult ca atât, din declarațiile expertului medico-legist Gherman L. rezultă că el a efectuat necropsia cadavrului victimei. După petele cadaverice care se restabileau în timp de peste 10 min., consideră că, decesul lui Danilov Gh. a survenit cu 10-12 ore până la efectuarea autopsiei. Astfel, Danilov Gh. putea să decedeze la data de 16 octombrie 2013, ora 24.00 sau deja la 17 octombrie 2013, ora 01.00-02.00. Potrivit raportului de examinare medico- legală și de expertiza, la examinarea cadavrului victimei au fost depistate vătămări corporale sub formă de traumatism asociat a capului și a cutiei toracice, traumă închisă a toracelui cu fractura coastelor pe stânga, cu lezarea plămânului stâng, hemotorax pe stânga, adică hemoragie abundentă, ruptură de ficat cu hemoragie abundentă în abdomen, excoriații și echimoze a feței, membrilor și a cutiei toracice. Cu asemenea vătămări, orice organism reacționează individual, victima putea să facă mișcări, să vorbească. Vătămările nominalizate s-au format în urma acțiunilor traumatice, cu lovituri în diferite regiuni ale corpului. Între coaste și plămâni s-au depistat 0,650 ml de sânge în cheaguri. În cavitatea abdominală – 0,780 ml de sânge în cheaguri. Chiagul indică la faptul că, decesul nu a survenit imediat, astfel decesul a parvenit timp de o oră, o oră și jumătate sau maximul două ore, de la cauzarea lor. Consideră că, este imposibil ca victimei să-i fi fost cauzate aceste vătămări la data de 16.10.2013, aproximativ la ora 16.00, ca el ulterior să fie în viață până la orele 24.00. Latura obiectivă a infracțiunii de vătămare gravă sau medie a integrității corporale cauzată din imprudență, este caracterizată prin: - fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării grave ori medii a integrității corporale sau a sănătății; - urmările prejudiciabile sub formă de vătămare gravă sau medie a integrității corporale sau a sănătății și - legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Prin urmare, instanța de apel corect a menținut concluzia instanței de fond că, acțiunile lui Sîrbu Sv. nu sunt în legătură cauzală directă cu 7 consecințele survenite la 17 octombrie 2013, ora 06.00, or cu vătămările stabilite, inclusiv și decesul lui Gh. Danilov. Totodată, instanța de apel a reținut faptul că just prima instanță a achitat-o pe inculpată precum că fapta nu a fost săvârșită de ea, sau prin probele prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată s-a confirmat cu certitudine că, conflictul între Sîrbu Sv. și Danilov Gh. au avut loc la data de 16 octombrie 2013, aproximativ pe la ora 16.00, când Danilov a fost îmbrâncit de către Sîrbu S. de pe scări și din cădere s-a lovit la frunte. Ulterior, pe la ora 20.00 - 21.00, Danilov Gh. a venit singur la vecinul Chirica S. unde s-a aflat în jur de o oră, timp în care a servit câteva pahare de vin, a ajutat la ales nuci și a plecat de la acesta acasă aproximativ la ora 21.00 - 22.00, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Chirica S., Cheptea P. și inculpata. În jur de ora 23.00 - 24.00, Danilov Gh. împreună cu cumnatul Rebeja M. a venit acasă la ultimul, unde au sărbătorit ziua de naștere a lui Rebeja Eugen, stând la masă și servind băuturi alcoolice. La data de 17.10.2013, aproximativ la ora 06.00, Danilov Gh., a fost găsit în stare gravă, manifestând insuficiență respiratorie, în patul din bucătăria de vară din gospodăria familiei lui Rebeja M. din com. Rădeni, r-nul Strășeni, iar la scurt timp a decedat. Din concluzia raportului de examinare medico-legală în cadrul expertizei, s-a stabilit că vătămările enumerate în raport determină cu certitudine că, asupra corpului victimei s-a acționat intenționat, fiind aplicate lovituri puternice, cu un obiect contondent, în diferite părți ale corpului, iar faptele incriminate inculpatei nu corespund timpului, locului, împrejurările, metoda, mijloacele săvârșirii infracțiunii, precum nici nu sunt în legătură directă cu consecințele survenite. La fel, instanța a stabilit că, consecințele infracțiunii fiind decesul lui Danilov Gh., iar infracțiunea prevăzută la art. 157 Cod penal – vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății din imprudență, nu poate avea urmările prejudiciabile exprimate prin decesul victimei. Infracțiunea nominalizată este una materială, care se consideră consumată din momentul producerii din imprudență a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății, ori a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. 8 Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat o soluție întemeiată. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prin urmare, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror nu există și, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Sîrbu Svetlana Ion, cu menținerea hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti Nadejda Toma Petru Moraru 9