1ra-214/2018 — Art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 14 decembrie 2016, Strulea Vasile și Sîrbu Sandu au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați. Strulea Vasile și Sîrbu Sandu au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii.

De către organul de urmărire penală Strulea Vasile și Sîrbu Sandu au fost învinuiți de faptul că la 19 aprilie 2015, aproximativ la ora 0300, aflându-se pe teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol” S.A., situată în or. Criuleni, strada 31 august, nr. 174, în timpul programului de lucru a întreprinderii menționate, 1 încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, i-au aplicat lui Haisan Alexandru multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 147D din 16 iunie 2015, vătămări corporale medii. Tot ei, de către organul de urmărire penală au fost învinuiți de faptul că, la 19 aprilie 2015, aproximativ la ora 0300, aflându-se pe teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol” S.A., situată în or. Criuleni, strada 31 august, nr. 174, în timpul comiterii acțiunilor huliganice, având scopul vătămării intenționate medii a integrității corporale, intenționat i-au aplicat lui Haisan Alexandru multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 147D din 16 iunie 2015, vătămări corporale medii

Nefiind deacord cu soluția instanței de fond a declarat apel procurorul, care invocând ilegalitatea sentinței a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: - Strulea Vasile să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. Stabilirea pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal - 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; - Sîrbu Sandu să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare. Stabilirea pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal - 3 ani și 6 luni închisoare. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal dispunerea suspendării executării pedepsei stabilite pe un termen de 3 ani. Încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 57 lei. În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele: - probele prezentate de acuzare și anume: declarațiile părții vătămate, martorilor Creul I., Ermurache Iu., Terentiev O., Samoil S., Mihailov S., Șișcanu D. precum și înregistrările video au fost greșit apreciate; - instanța urma a aprecia ca fiind veridice declarațiile martorului Samoil S. date în cadrul urmăririi penale, deoarece au fost făcute imediat după eveniment și acesta încă nu a fost influențat să-și schimbe declarațiile. - declarațiile inculpaților care neagă vinovăția sunt combătute de înregistrările video ridicate de la Stația de Alimentare „Tirex Petrol”, din care 2 rezultă că, Strulea V. a alergat înainte și s-a ascuns în tufiș, în urma lui a apărut pe înregistrare partea vătămată, care, în următorul moment a fost deposedat de balonașul cu gaze lacrimogene de Sîrbu S. care l-a îmbrâncit, în urma cărui fapt partea vătămată a căzut jos. După acest moment, din arbuști a ieșit Strulea V. și împreună cu Sîrbu S. s-au apropiat de pătimit, care stătea la pământ și i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele. - instanța a renunțat la probele obiective care indică direct la vinovăția inculpaților și a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile acestora, și a martorului Samoil S., care în cadrul cercetării judecătorești și-a schimbat depozițiile; - este eronată concluzia instanței precum că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece nu a fost periclitată activitatea Stației de alimentare „Tirex Petrol” SA și nici nu au manifestat o obrăznicie deosebită, or partea acuzării consideră argumentele instanței neîntemeiate, și contrare doctrinei de specialitate. - prima instanță nu a ținut cont de faptul că Strulea V. a încercat să negocieze cu partea vătămată pentru a-l determina pe ultimul să nu-l denunțe la organele de poliție, prin ce neoficial și-a recunoscut vina în comiterea acțiunilor incriminate, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Creul I., Ermurache Iu. și Șișcanu D.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, prima instanță justificat a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpaților Strulea V. și Sîrbu S. lipsesc semnele componenței de infracțiune prevăzută la art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, din care considerent corect i-a achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați, or, partea acuzării nu a adus probe certe, concludente și pertinente care ar dovedi că vătămările corporale depistate la partea vătămată au fost cauzate anume prin acțiunile lui Strulea V. și Sîrbu S. La fel instanța de apel a reținut, că faptul aplicării loviturilor nu a fost confirmat nici de martorii acuzării, și nici de partea vătămată, care a declarat că nu cunoaște cine i-a aplicat loviturile și i-a fracturat clavicula stângă, nu-și amintește ca inculpații să-i fi aplicat careva lovituri, nu exclude că și-a fracturat mâina când a căzut jos la pământ, circumstanțe care nu au fost excluse nici prin raportul de expertiză medico-legală nr. 147 D din 16 iunie 2015. Colegiul a respins alegațiile apelantului precum că unele declarații ale martorilor prezentați de partea acuzării au fost apreciate greșit, iar unii din ei au 3 fost influențați să-și schimbe depozițiile, or martorii au fost somați de răspunderea penală în cazul dării declarațiilor false, iar acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă în confirmarea celor declarate. În continuare instanța de apel a apreciat ca fiind juste și întemeiate concluziile instanței de fond referitor la faptul că învinuirea formulată de acuzare în baza art. 287 Cod penal la fel nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, or din depozițiile părții vătămate rezultă, că acesta nu a auzit ca Strulea V. să fi rostit cuvinte necenzurate, a fost lovit cu o palmă peste față la poarta clubului de noapte „Cazanova”, iar ce s-a întâmplat pe teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol” SA, nu ține. Potrivit actului de învinuire inculpaților li s-a incriminat săvârșirea presupuselor acțiuni ilegale anume pe teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol” SA, și nu pe teritoriul clubului de noapte „Cazanova”. Totodată instanța a reținut că în speță, inculpaților le-au fost încriminate săvârșirea infracțiunii de huliganism în 2 modalități a laturei obiective a infracțiunii în cauză și anume: - acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor; - acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. La acest capitol, Colegiul penal a reiterat că, prin „acțiuni care prin conținutul lor sedeosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită” trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor etice general acceptate, fapte care nu au fost confirmate prin careva probe prezentate de acuzare. La fel nu s-a confirmat cea de a doua modalitate incriminată - aplicarea violenței de către inculpați părții vătămate pe teritoriul stației de alimentare „ Tirex Petrol” SA, În ceea ce privește presupusa violență aplicată, instanța de apel a menționat că, prin ,,violență” în sensul art. 287 Cod penal, se are în vedere violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății sau violența soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabile a capacității de muncă. Referitor la învinuirea adusă lui Strulea V. și Sîrbu S., în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal s-a reținut că, în ipoteza în care acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică sunt însoțite de o violență mai gravă, ele nu pot reprezenta o parte a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod Penal, aceste acțiuni urmând a fi percepute distinct. Fiind aplicată o singură dată, violența nu poate fi luată în calcul de două ori la calificare, prima data ca expresie a infracțiunii de vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății și a doua 4 oară ca parte a infracțiunii de huliganism. O asemenea calificare prin concurs lipsește de conținut violența privită ca parte a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal. Totodată s-a reținut că sancționarea dublă pentru aceeași violență ar înseamna încălcarea principiului de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs ordinar procurorul, care invocând temeiul de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - probele prezentate de acuzare au fost neglijate și nu au fost apreciate la justa valoare; - instanțele de fond urmau a lua în considerație depozițiile martorului Samoil S. date la urmărirea penală și să aprecieze critic declarațiile acestuia din cadrul cercetării judecătorești deoarece dânsul și-a schimbat depozițiile fiind influențat; - concluziile instanțelor de fond privind achitarea inculpaților pe capătul de învinuire prevăzut de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, sunt în totalitate combătute prin înregistrările video ridicate de la stația Peco, din care clar se vede că inculpații i-au aplicat lovituri părții vătămate; - acțiunile inculpaților întrunesc elementele elementele infracțiunii de huliganism deoarece fapta a fost săvârșită într-un loc public, fiind atrasă atenția lucrătorilor stației Peco, precum și activitatea acesteia a fost întreruptă la momentul sosirii ambulanței.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, Strulea V. și Sîrbu S. au depus referințe privind opinia lor asupra recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, invocând că starea de fapt constatată de instanțele de fond este bazată pe probele examinate în cadrul cercetării judecătorești. Au menționat că recurentul și-a bazat întreaga motivare a recursului pe enumerarea probelor, care în opinia acuzării au fost eronat apreciate.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din următoarele considerente. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, 5 judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului. Drept temei pentru recurs s-a invocat art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept în cazul când decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror în recursul declarat își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecând apelul, instanța de judecată nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, lăsând fără careva apreciere înregistrările video ridicate de la stația de alimentare „Tirex Petrol” ce conține imagini video a incidentului care a avut loc între Haisan A. și inculpați în noaptea de 19.04.2015. În continuare, analizând decizia recurată în raport cu argumentele invocate de procuror în apel, care a menționat: „vinovăția lui Strulea V. și Sîrbu S. se confirmă prin depozițiile martorului Samoil Simion date în cadrul urmăririi penale, care urmau a fi apreciate drept veridice, deoarece au fost făcute imediat după incident, și acesta încă nu a fost influențat să-și schimbe declarațiile ” Colegiul lărgit constată, că instanța de apel în general nu a descris depozițiile martorului menționat și nu a făcut nici o analiză a acestor declarații depuse la diferite etape a procesului, nu a elucidat circumstanțele importante și nu a înlăturat divergențele din declarațiile acestuia. Astfel, instanța de recurs constată că în speță, instanța de apel a ignorat această probă cu desăvârșire și a omis în general să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității declarațiilor martorului ocular Samoil Simion. La fel, Colegiul reține că decizia instanței de apel conține concluzii 6 contradictorii, or descriind conținutul declarațiilor părții vătămate Haisan A. instanța a menționat „Între timp a observat că este urmărit de Strulea V. și două persoane, Sîrbu S. și Terentiev O. Între ei s-a iscat un conflict și cineva din cei trei i-a aplicat o lovitură cu palma în regiunea stângă a feții. (...) Ulterior, inculpații l-au atacat și i-au aplicat mai multe lovituri, însă cine anume a aplicat loviturile el nu cunoaște.”(f.d.117, vol. II), iar în motivarea soluției de menținere a achitării Colegiul penal a făcut concluzii care nu rezultă din declarațiile pătimitului și anume „...faptul aplicării loviturilor nu a fost confirmat nici de partea vătămată, care a declarat că nu cunoaște cine i-a aplicat lovituri și i-a fracturat clavicula stângă.”(f.d.121) În continuare Colegiul relevă că, concluzia instanței de apel precum că „Inculpații fiind lipsiți de capacitatea de a activa fizic după aplicarea în privința lor a substanței lacrimogene de către partea vătămată Haisan A., nu era posibil ca aceștia să fi acționat după cum li se incriminează”, este una pripită și neargumentată, or această concluzie vine în contradicție cu depozițiile părții vătămate, matorului ocular Samoil S. precum și cu înregistrările ridicate de la stația de alimentare „Tirex Petrol” ce conține imagini video a incidentului. Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelului, instanța nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de acuzare, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și nu s-a expus în mod convingător asupra acestora. Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor prezentate de partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor de fapt ale cauzei, iar decizia adoptată este motivată insuficient și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele acuzatorului de stat referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și-au găsit confirmare. Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, prin urmare temeiul invocat de recurent, prevăzut de art.427 7 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează hotărârea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel. La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, argumentându-și clar concluziile în decizia adoptată. 8. În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Strulea Vasile și Sîrbu Sandu și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 06 aprilie 2018. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti Nadejda Toma Anatolie Țurcan 8