1ra-214/2018 — art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-214/2018 — art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 1ra-214/2018
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
13 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie
Țurcan,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de Circumscripție Chișinău Călugăreanu Vitalie prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017,
în cauza penală în privința lui
Strulea Vasile XXXXX,
născut la XXXXXX, originar din mun. XXXXX, domiciliat în or.
XXXXX, str. XXXXX, nr. XX
și
Sîrbu Sandu XXXX,
născut la XXXXXX, originar și domiciliat în or. XXXXX, str.
XXXXX, nr. XX, ap. XX
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 17 februarie 2016 - până la 14 decembrie 2016 (instanța de
fond);
de la 11 ianuarie 2017 -până la 17 octombrie 2017 (instanța de
apel);
de la 18 decembrie 2017 - până la 13 martie 2018; (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 14 decembrie 2016, Strulea Vasile și
Sîrbu Sandu au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de
inculpați.
Strulea Vasile și Sîrbu Sandu au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta
incriminată nu întrunește elementele infracțiunii.
De către organul de urmărire penală Strulea Vasile și Sîrbu Sandu au fost
învinuiți de faptul că la 19 aprilie 2015, aproximativ la ora 0300, aflându-se pe
teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol” S.A., situată în or. Criuleni, strada 31
august, nr. 174, în timpul programului de lucru a întreprinderii menționate,
1
încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o obrăznicie deosebită, fără nici
un motiv, i-au aplicat lui Haisan Alexandru multiple lovituri cu pumnii și
picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i potrivit raportului de
expertiză medico-legală nr. 147D din 16 iunie 2015, vătămări corporale medii.
Tot ei, de către organul de urmărire penală au fost învinuiți de faptul că, la
19 aprilie 2015, aproximativ la ora 0300, aflându-se pe teritoriul stației de
alimentare „Tirex Petrol” S.A., situată în or. Criuleni, strada 31 august, nr. 174, în
timpul comiterii acțiunilor huliganice, având scopul vătămării intenționate medii a
integrității corporale, intenționat i-au aplicat lui Haisan Alexandru multiple
lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i potrivit
raportului de expertiză medico-legală nr. 147D din 16 iunie 2015, vătămări
corporale medii
Nefiind deacord cu soluția instanței de fond a declarat apel procurorul,
care invocând ilegalitatea sentinței a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei
noi hotărâri prin care:
- Strulea Vasile să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la
6 ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare.
Stabilirea pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal - 7 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;
- Sîrbu Sandu să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3
ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare.
Stabilirea pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal - 3 ani și 6 luni
închisoare. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal dispunerea
suspendării executării pedepsei stabilite pe un termen de 3 ani.
Încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul statului a
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 57
lei.
În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:
- probele prezentate de acuzare și anume: declarațiile părții vătămate,
martorilor Creul I., Ermurache Iu., Terentiev O., Samoil S., Mihailov S., Șișcanu D.
precum și înregistrările video au fost greșit apreciate;
- instanța urma a aprecia ca fiind veridice declarațiile martorului Samoil S.
date în cadrul urmăririi penale, deoarece au fost făcute imediat după eveniment și
acesta încă nu a fost influențat să-și schimbe declarațiile.
- declarațiile inculpaților care neagă vinovăția sunt combătute de
înregistrările video ridicate de la Stația de Alimentare „Tirex Petrol”, din care
2
rezultă că, Strulea V. a alergat înainte și s-a ascuns în tufiș, în urma lui a apărut pe
înregistrare partea vătămată, care, în următorul moment a fost deposedat de
balonașul cu gaze lacrimogene de Sîrbu S. care l-a îmbrâncit, în urma cărui fapt
partea vătămată a căzut jos. După acest moment, din arbuști a ieșit Strulea V. și
împreună cu Sîrbu S. s-au apropiat de pătimit, care stătea la pământ și i-au aplicat
mai multe lovituri cu picioarele.
- instanța a renunțat la probele obiective care indică direct la vinovăția
inculpaților și a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile acestora, și a
martorului Samoil S., care în cadrul cercetării judecătorești și-a schimbat
depozițiile;
- este eronată concluzia instanței precum că fapta inculpaților nu întrunește
elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece nu
a fost periclitată activitatea Stației de alimentare „Tirex Petrol” SA și nici nu au
manifestat o obrăznicie deosebită, or partea acuzării consideră argumentele
instanței neîntemeiate, și contrare doctrinei de specialitate.
- prima instanță nu a ținut cont de faptul că Strulea V. a încercat să negocieze
cu partea vătămată pentru a-l determina pe ultimul să nu-l denunțe la organele de
poliție, prin ce neoficial și-a recunoscut vina în comiterea acțiunilor incriminate,
fapt confirmat prin declarațiile martorilor Creul I., Ermurache Iu. și Șișcanu D.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie
2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, prima instanță
justificat a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpaților Strulea V. și Sîrbu S.
lipsesc semnele componenței de infracțiune prevăzută la art. 152 alin.(2) lit. e) Cod
penal, din care considerent corect i-a achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită
de inculpați, or, partea acuzării nu a adus probe certe, concludente și pertinente
care ar dovedi că vătămările corporale depistate la partea vătămată au fost cauzate
anume prin acțiunile lui Strulea V. și Sîrbu S.
La fel instanța de apel a reținut, că faptul aplicării loviturilor nu a fost
confirmat nici de martorii acuzării, și nici de partea vătămată, care a declarat că nu
cunoaște cine i-a aplicat loviturile și i-a fracturat clavicula stângă, nu-și amintește
ca inculpații să-i fi aplicat careva lovituri, nu exclude că și-a fracturat mâina când a
căzut jos la pământ, circumstanțe care nu au fost excluse nici prin raportul de
expertiză medico-legală nr. 147 D din 16 iunie 2015.
Colegiul a respins alegațiile apelantului precum că unele declarații ale
martorilor prezentați de partea acuzării au fost apreciate greșit, iar unii din ei au
3
fost influențați să-și schimbe depozițiile, or martorii au fost somați de răspunderea
penală în cazul dării declarațiilor false, iar acuzatorul de stat nu a prezentat nici o
probă în confirmarea celor declarate.
În continuare instanța de apel a apreciat ca fiind juste și întemeiate concluziile
instanței de fond referitor la faptul că învinuirea formulată de acuzare în baza art.
287 Cod penal la fel nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, or
din depozițiile părții vătămate rezultă, că acesta nu a auzit ca Strulea V. să fi rostit
cuvinte necenzurate, a fost lovit cu o palmă peste față la poarta clubului de noapte
„Cazanova”, iar ce s-a întâmplat pe teritoriul stației de alimentare „Tirex Petrol”
SA, nu ține.
Potrivit actului de învinuire inculpaților li s-a incriminat săvârșirea
presupuselor acțiuni ilegale anume pe teritoriul stației de alimentare „Tirex
Petrol” SA, și nu pe teritoriul clubului de noapte „Cazanova”.
Totodată instanța a reținut că în speță, inculpaților le-au fost încriminate
săvârșirea infracțiunii de huliganism în 2 modalități a laturei obiective a
infracțiunii în cauză și anume: - acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică,
însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor; - acțiunile care, prin conținutul
lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
La acest capitol, Colegiul penal a reiterat că, prin „acțiuni care prin conținutul
lor sedeosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită” trebuie de înțeles
violarea demonstrativă a normelor etice general acceptate, fapte care nu au fost
confirmate prin careva probe prezentate de acuzare. La fel nu s-a confirmat cea de
a doua modalitate incriminată - aplicarea violenței de către inculpați părții
vătămate pe teritoriul stației de alimentare „ Tirex Petrol” SA,
În ceea ce privește presupusa violență aplicată, instanța de apel a menționat că,
prin ,,violență” în sensul art. 287 Cod penal, se are în vedere violența soldată cu
vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății sau violența soldată cu
leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății,
nici pierderea neînsemnată și stabile a capacității de muncă.
Referitor la învinuirea adusă lui Strulea V. și Sîrbu S., în comiterea
infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal s-a reținut că, în ipoteza în care
acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică sunt însoțite de o violență mai
gravă, ele nu pot reprezenta o parte a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod Penal,
aceste acțiuni urmând a fi percepute distinct. Fiind aplicată o singură dată,
violența nu poate fi luată în calcul de două ori la calificare, prima data ca expresie
a infracțiunii de vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății și a doua
4
oară ca parte a infracțiunii de huliganism. O asemenea calificare prin concurs
lipsește de conținut violența privită ca parte a infracțiunii prevăzute de art. 287
Cod penal.
Totodată s-a reținut că sancționarea dublă pentru aceeași violență ar
înseamna încălcarea principiului de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai
multe ori pentru aceeași faptă.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs ordinar
procurorul, care invocând temeiul de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
iar hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
- probele prezentate de acuzare au fost neglijate și nu au fost apreciate la justa
valoare;
- instanțele de fond urmau a lua în considerație depozițiile martorului Samoil S.
date la urmărirea penală și să aprecieze critic declarațiile acestuia din cadrul
cercetării judecătorești deoarece dânsul și-a schimbat depozițiile fiind influențat;
- concluziile instanțelor de fond privind achitarea inculpaților pe capătul de
învinuire prevăzut de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, sunt în totalitate combătute
prin înregistrările video ridicate de la stația Peco, din care clar se vede că inculpații
i-au aplicat lovituri părții vătămate;
- acțiunile inculpaților întrunesc elementele elementele infracțiunii de
huliganism deoarece fapta a fost săvârșită într-un loc public, fiind atrasă atenția
lucrătorilor stației Peco, precum și activitatea acesteia a fost întreruptă la
momentul sosirii ambulanței.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, Strulea V. și Sîrbu S. au depus referințe privind opinia lor asupra
recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, solicitând respingerea acestuia ca
fiind inadmisibil, invocând că starea de fapt constatată de instanțele de fond este
bazată pe probele examinate în cadrul cercetării judecătorești. Au menționat că
recurentul și-a bazat întreaga motivare a recursului pe enumerarea probelor, care
în opinia acuzării au fost eronat apreciate.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
5
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie
să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului
sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu
au fost respectate întocmai la judecarea apelului.
Drept temei pentru recurs s-a invocat art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept în cazul când decizia contestată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror în
recursul declarat își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză,
inclusiv sub aspectul că judecând apelul, instanța de judecată nu a verificat
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și nu s-a pronunțat argumentat
asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, lăsând fără careva apreciere
înregistrările video ridicate de la stația de alimentare „Tirex Petrol” ce conține
imagini video a incidentului care a avut loc între Haisan A. și inculpați în noaptea
de 19.04.2015.
În continuare, analizând decizia recurată în raport cu argumentele invocate
de procuror în apel, care a menționat: „vinovăția lui Strulea V. și Sîrbu S. se confirmă
prin depozițiile martorului Samoil Simion date în cadrul urmăririi penale, care urmau a fi
apreciate drept veridice, deoarece au fost făcute imediat după incident, și acesta încă nu a
fost influențat să-și schimbe declarațiile ” Colegiul lărgit constată, că instanța de apel
în general nu a descris depozițiile martorului menționat și nu a făcut nici o analiză
a acestor declarații depuse la diferite etape a procesului, nu a elucidat
circumstanțele importante și nu a înlăturat divergențele din declarațiile acestuia.
Astfel, instanța de recurs constată că în speță, instanța de apel a ignorat această
probă cu desăvârșire și a omis în general să se pronunțe asupra admisibilității sau
inadmisibilității declarațiilor martorului ocular Samoil Simion.
La fel, Colegiul reține că decizia instanței de apel conține concluzii
6
contradictorii, or descriind conținutul declarațiilor părții vătămate Haisan A.
instanța a menționat „Între timp a observat că este urmărit de Strulea V. și două
persoane, Sîrbu S. și Terentiev O. Între ei s-a iscat un conflict și cineva din cei trei i-a
aplicat o lovitură cu palma în regiunea stângă a feții. (...) Ulterior, inculpații l-au atacat și
i-au aplicat mai multe lovituri, însă cine anume a aplicat loviturile el nu
cunoaște.”(f.d.117, vol. II), iar în motivarea soluției de menținere a achitării
Colegiul penal a făcut concluzii care nu rezultă din declarațiile pătimitului și
anume „...faptul aplicării loviturilor nu a fost confirmat nici de partea vătămată, care a
declarat că nu cunoaște cine i-a aplicat lovituri și i-a fracturat clavicula stângă.”(f.d.121)
În continuare Colegiul relevă că, concluzia instanței de apel precum că
„Inculpații fiind lipsiți de capacitatea de a activa fizic după aplicarea în privința lor a
substanței lacrimogene de către partea vătămată Haisan A., nu era posibil ca aceștia să fi
acționat după cum li se incriminează”, este una pripită și neargumentată, or această
concluzie vine în contradicție cu depozițiile părții vătămate, matorului ocular
Samoil S. precum și cu înregistrările ridicate de la stația de alimentare „Tirex
Petrol” ce conține imagini video a incidentului.
Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal lărgit constată că la
judecarea apelului, instanța nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.
99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele
prezentate de acuzare, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței,
concludenței, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, nu a
apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și nu s-a expus în
mod convingător asupra acestora.
Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită
privind respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a
probelor prezentate de partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor de
fapt ale cauzei, iar decizia adoptată este motivată insuficient și aceasta nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele acuzatorului de
stat referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor
administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și-au găsit
confirmare.
Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a
respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură
penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de
procedură penală, prin urmare temeiul invocat de recurent, prevăzut de art.427
7
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză.
Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează
hotărârea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a
soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,
să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă
probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de
procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în
dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și
motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,
argumentându-și clar concluziile în decizia adoptată.
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința
lui Strulea Vasile și Sîrbu Sandu și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași
instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 06 aprilie
2018.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Anatolie Țurcan
8