Decizie nr. 98 din 06.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „și pe cont propriu" din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl Constantin Constantinov, în dosarul nr. 1-129/2018, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 17 august 2018, de către dna judecător Ecaterina Arseni de la Judecătoria Bălți, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Constantin Constantinov de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264

Pe 2 mai 2018, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Igor Chiriac i-a solicitat instanței de judecată dispunerea efectuării unei expertize judiciare în vederea constatării existenței anumitor intervenții în imaginile video și în înregistrările audio efectuate de către poliție în timpul reținerii dlui Constantin Constantinov. Această înregistrare i-a fost prezentată instanței de către acuzatorul de stat ca probă în susținerea învinuirii dlui Constantin Constantinov de comitere a infracțiunii prevăzute la articolul 264

Între timp, prin răspunsul nr. 1864 din 5 august 2018 al Centrului național de expertize judiciare (C.N.E.J.) al Ministerului Justiției, dlui avocat Igor Chiriac i s-a comunicat faptul că, actualmente, C.N.E.J. nu realizează expertize ale înregistrărilor video, din cauza lipsei specialiștilor în acest domeniu. De asemenea, C.N.E.J. a precizat că poate efectua doar expertiza înregistrării audio în discuție, în vederea stabilirii intervențiilor în aceasta. În conformitate cu Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2017 pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară și extrajudiciară este necesară achitarea sumei de 2100 de lei.

Pe 10 august 2018, dl Constantin Constantinov a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „și pe cont propriu" din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul central, din 13 august 2018, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a invocat faptul că, spre deosebire de acuzatorul de stat, inculpatul este obligat să achite o plată (a cărei mărime este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2017), în ipoteza solicitării de către acesta a dispunerii unei expertize judiciare. Astfel, se aduce atingere principiului egalității armelor.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate a subliniat că neefectuarea unei expertize judiciare necesare într-o cauză penală, din cauza neachitării plății pentru aceasta, este de natură să conducă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 20, 21 și 26 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Constantin Constantinov, parte în dosarul nr. 1-129/2018, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că potrivit articolului 142 alin. (2) din Codul de procedură penală:

Din conținutul sesizării, Curtea observă că autorul excepției pretinde că textul „și pe cont propriu" din norma citată îi impune persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni obligația de a achita o plată (a cărei mărime este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2017), în ipoteza solicitării de către acesta a dispunerii efectuării unei expertize judiciare, fapt care ar contraveni articolelor 20 (care garantează dreptul la un proces echitabil), 21 (care garantează prezumția de nevinovăție) și 26 (care garantează dreptul la apărare) din Constituție.

Curtea reține că, prin definiție, expertiza judiciară reprezintă o activitate de cercetare științifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravențional, în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-științifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar (a se vedea articolul 2 din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar).

Motivele pentru dispunerea și efectuarea expertizei judiciare sunt prevăzute la articolul 142 din Codul de procedură penală. Astfel, alineatul (1) al acestui articol prevede că expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală, de către procuror sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu, de către organul de urmărire penală sau de procuror. Totodată, prin articolul 143 din Codul de procedură penală legislatorul a stabilit cazurile în care este obligatorie efectuarea expertizei.

Curtea observă că, în baza articolului 19 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul (organul de urmărire penală) are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea. Această normă își găsește dezvoltarea în articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, adică strângerea și verificarea probelor, în favoarea și în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea altor participanți la proces, precum și de către instanță, la cererea părților, prin procedeele probatorii prevăzute de Codul de procedură penală.

Prin urmare, dispunerea unei expertize judiciare constituie o obligație procesuală a procurorului (organului de urmărire penală), în faza de urmărire penală, dacă circumstanțele cauzei o justifică. Expertiza urmează a fi dispusă și în favoarea învinuitului pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv principiul egalității armelor. În cazul unei omisiuni a procurorului (organului de urmărire penală) de a respecta o asemenea obligație, persoanele interesate pot utiliza instrumentele procesuale prevăzute în instituția controlului judiciar al procedurii prejudiciare. Părțile interesate pot solicita efectuarea unei expertize judiciare la judecarea cauzei în prima instanță sau în instanța de apel. În mod firesc, în toate cazurile, cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor sunt suportate de la bugetul de stat. Așadar, efectuarea unei expertize judiciare pentru constatarea circumstanțelor cauzei constituie o obligație pozitivă a autorităților, ce derivă din articolul 124 alin. (1) din Constituție, iar dreptul părților de a solicita efectuarea unei expertize din inițiativă proprie și pe cont propriu este o garanție suplimentară prevăzută de normele procesuale.

După această clarificare, Curtea menționează că, potrivit articolului 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Sub acest aspect, Curtea constată că în cazurile în care organul de urmărire penală și, în special, procurorul este obligat,

Totuși, cu titlu de excepție, potrivit articolului 75 alin. (8) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016, în cazul în care solicitantul are o situație materială precară, este o persoană cu dizabilități sau este beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituției publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu până la 50%.

Mai mult, în conformitate cu articolul 229 alin. (1) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de către condamnat

În subsidiar, persoana poate contesta hotărârea instanței, inclusiv în partea ce ține de plata pentru efectuarea expertizei judiciare.

Suplimentar, Curtea mai menționează că, în cazul efectuării unei expertize pe cont propriu, determinată de omisiunea autorităților de a o efectua și o eventuală pronunțare a unei sentințe de achitare, persoana poate solicita repararea prejudiciului în conformitate cu Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În consecință, prevederea contestată este compensată în mod suficient cu garanții procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior în fața instanței de judecată, astfel încât nu este de natură să conducă la o încălcare a articolelor 20, 21 și 26 din Constituție.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „și pe cont propriu" din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.