ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 13.11.2020

1ra-784/20 — art. 27, 171, alin. 3 lit. a, b, 172 alin. 3 lit. a, a/1, 175 CP

HOTĂRÂRE
13.11.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 27, 171, alin. 3 lit. a, b, 172 alin. 3 lit. a, a/1, 175 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-784/20 — art. 27, 171, alin. 3 lit. a, b, 172 alin. 3 lit. a, a/1, 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-784/20

29 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către

avocatul Postica Serghei în numele inculpatului Mancaș Vladimir, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

septembrie 2019 și sentinței Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 15 martie

2019, în cauza penală în privința lui

Mancaș Vladimir XXXXX, născut la

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2019 - 15.03.2019;

Instanța de apel: 17.05.2019 - 12.09.2019;

Instanța de recurs: 17.01.2020 – 29.09.2020.

Mancaș Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza:

- art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 17 (șaptesprezece) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- art. 175 Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

1

parțial al pedepselor stabilite, lui Mancaș Vladimir, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă cu închisoare la 24 (douăzeci și patru) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, a fost respinsă.

Mancaș Vladimir, în perioada anului 2017 și până în luna iunie 2018, aflându-se în

una din camerele din casa de locuit a concubinei sale, XXXXX Natalia, din s. XXXXX,

XXXXX, folosindu-se de faptul că ultima era în altă cameră sau lipsea de la

domiciliu, având intenția satisfacerii poftei sexuale, având în grijă, ocrotire și

protecție pe fiica minoră a concubinei, XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX și cunoscând că

aceasta nu a împlinit vârsta de 14 ani, profitând de imposibilitatea victimei de a se

apăra și de a-și exprima voința din motivul vârstei fragede, a dezbrăcat-o de haine

și lenjerie încercând să întrețină cu minora mai multe rapoarte sexuale contrar

voinței acesteia, dar din cauze independente de voința sa, aceste acțiuni nu și-au

produs efectul (particularitățile fiziologice ale organismului în virtutea vârstei

fragede nu au permis întreținerea rapoartelor sexuale).

Tot el, în aceeași perioadă și în diferite zile, aflându-se în una din camerele

din casa de locuit a concubinei XXXXX Natalia din s. XXXXX, XXXXX, folosindu-se de

faptul că mama minorei era în altă cameră sau lipsea de la domiciliu, cu intenția

satisfacerii poftei sexuale în forme perverse, având în grijă, ocrotire și protecție pe

fiica minoră a concubinei, XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX și cunoscând că ea nu a

împlinit vârsta de 14 ani, profitând de încrederea și imposibilitatea victimei de a se

apăra și de a-și exprima voința, din motivul vârstei fragede, a dezbrăcat-o pe

ultima de haine și lenjerie intimă și și-a satisfăcut pofta sexuală în forme perverse

cu ultima.

Tot el, în aceeași perioadă și în diferite zile, a săvârșit în diferite perioade ale

zilei față de minora XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, acțiuni perverse ce au constat în

exhibare, atingeri indecente ale organelor intime a minorei și alte acțiuni cu

caracter sexual (masturbare, petting și frotaj).

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza:

- art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, tentativa comiterii raportului

sexual săvârșit asupra unei persoane minore care nu a împlinit vârsta de 14 ani și

care se află în grija, sub ocrotirea și protecția făptuitorului, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința;

- art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a unei persoane minore care nu

a împlinit vârsta de 14 ani și care se află în grija, sub ocrotirea și protecția

făptuitorului, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința;

- art. 175 Cod penal, acțiuni perverse, săvârșite față de o persoană despre

2

care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,

atingeri indecente, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Mancaș Vladimir să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis;

- art. 175 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis;

- art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la detențiune pe viață, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

al pedepselor aplicate, lui Mancaș Vladimir, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de detențiune pe viață, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

În conformitate cu prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, să fie

încasate din contul inculpatului în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă

de 4 534 lei.

3.1. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 24 ani, este o pedeapsă prea blândă și care nu va

restabili echitatea socială.

Consideră, că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale aplicate

în privința lui Mancaș Vladimir, instanța de judecată urma să țină cont de categoria

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, precum

și de rezonabilitatea pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Menționează, că inculpatul a atentat la libertatea și inviolabilitatea sexuală a

victimei, reieșind din faptul că aceasta avea vârsta de 6 ani la momentul săvârșirii

primului abuz sexual și totodată caracterul sistematic al actelor de violență sexuală

la care a fost supusă partea vătămată minoră, fapt care s-a soldat cu urmări grave

manifestate prin vătămarea integrității psihologice a copilului, iar bunăstarea și

interesul copilului sunt valori primordiale.

Susține acuzarea, chiar și în cazul când inculpatul Mancaș Vladimir anterior

nu a fost condamnat, acesta a săvârșit tentativa de viol, acțiuni perverse și acțiuni

violente cu caracter sexual în privința unui copil care nu a împlinit vârsta de 14

ani, care nu-și putea exprima consimțământul și care se afla în îngrijirea și

ocrotirea acestuia, ultimul profitând de încrederea și starea de vulnerabilitate a

copilului care se afla la îngrijirea sa, abuzând în repetate rânduri.

Cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 4 534 lei, invocând

prevederile art. 227 și 229 Cod de procedură penală, precum și prevederile pct. 24

3

din Decizia Curții Constituționale nr. 98 din 06 septembrie 2018, acuzarea

menționează, că cheltuielile solicitate nu cad sub incidența art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală și acestea urmează a fi încasate din contul inculpatului,

care prin acțiunile sale a atentat la drepturile și valorile ocrotite de stat, fiind

cauzate daune bugetului de stat prin investigarea infracțiunilor săvârșite.

Astfel, consideră că cheltuielile judiciare în sumă de 4 534 lei, suportate din

contul statului pentru efectuarea expertizelor judiciare, urmează a fi recuperate

din contul inculpatului Mancaș Vladimir.

Conchide, că toate probele administrate la faza de urmărire penală și

cercetate în cadrul ședinței de judecată demonstrează faptul săvârșirii de către

inculpat a infracțiunilor imputate.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Mancaș Vladimir să fie achitat.

4.1. În motivarea apelului a invocat, că potrivit actului de învinuire, nu se

stabilește intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (3) lit. a), b) Cod penal, și anume faptul că acesta a intenționat să violeze

partea vătămată, în contextul în care infracțiunile prevăzute de art. 171, 172, 174

Cod penal, se consideră consumate o dată cu începerea realizării actului sexual al

făptuitorului cu victima, indiferent de consecințe, or în speță nu se atestă care

acțiuni ale inculpatului se consideră ca fiind începere a realizării actului sexual, ori

din care moment se consideră începutul realizării a unui act sexual.

Susține, că la baza învinuirii lui Mancaș Vladimir de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. a) și b), 172 alin. (3) lit. a) și a1) și 175

Cod penal, au stat aceleași circumstanțe, or acuzarea nu a indicat data exactă

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, care este o dată

distinctă în raport cu cea privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (3) lit. a) și b) Cod penal.

Menționează, că potrivit rechizitoriului, inculpatul se învinuiește pe toate

trei capete de acuzare că faptele care au fost săvârșite în aceeași perioadă, și

anume anul 2017 – iunie 2018, ceea ce atestă lipsa indicilor calificativi a

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

Subliniază, că prima instanță a depășit limitele învinuirii și din oficiu a

stabilit perioada în care au fost săvârșite infracțiunile.

Totodată, consideră că în speță nu sunt suficiente probe care să demonstreze

vina inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar prima instanță nu urma

să facă referire la declarațiile părții vătămate minore care a fost audiată în condiții

speciale, deoarece înregistrările audio/video nu au fost cercetate în ședința de

judecată.

4

12 septembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută

sentința primei instanțe.

În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, a fost redus termenul de

pedeapsă stabilit inculpatului Mancaș Vladimir cu 2 (doi) ani 3 (trei) luni

2 (două) zile.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță în baza art. 27, 171

alin. (3) lit. a), b), 172 alin. (3) lit. a) și a1) și 175 Cod penal, iar la materialele cauzei

sunt anexate suficiente probe ce indică cu certitudine vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a constatat, că prin declarațiile sale inculpatul intenționează

să diminueze acțiunile pe care le-a întreprins și consecințele acestora în vederea

excluderii caracterului penal al acțiunilor sale, astfel explicând într-un mod

justificativ circumstanțele care au avut loc.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată poziția inculpatului potrivit

căreia acesta nu a săvârșit infracțiunile imputate lui, iar în acest context reținând

ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond conform căreia din probele

cercetate în ședința de judecată rezultă cu certitudine că inculpatul

Mancaș Vladimir, în perioada anului 2017 și până în iunie 2018, aflându-se la

domiciliul din s. XXXXX, XXXXX, cu fiica concubinei sale, XXXXX XXXXX, a.n. 2011,

care se află în grija lui, din cauze independente de voința sa, nu a întreținut raport

sexual cu ultima, a săvârșit acțiuni violente cu caracter sexual și acțiuni perverse.

De asemenea, instanța de apel a respins și alegațiile apărării prin care se

invocă că instanța de fond nu urma să facă referire la declarațiile părții vătămate

minore, or audierea victimei minore XXXXX XXXXX, a avut loc în fața instanței, în

ședință de judecată, în condițiile speciale prevăzute la art. 1101 Cod de procedură

penală, din care motiv nu există careva dubii referitor la veridicitatea acestei

probe.

Declarațiile părții vătămate minore XXXXX XXXXX coroborează și sunt

confirmate prin concluziile raportului de evaluare psihologică a minorei, eliberat

de către Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii nr. 453 din

04 decembrie 2018; raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0569 din

06 noiembrie 2018 și raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0487 din

10 decembrie 2018.

Cu referire la alegațiile apărării, instanța de apel a precizat că la adoptarea

soluției de condamnare prima instanță a reținut atât concluziile rapoartelor de

expertiză judiciară, precum și coroborarea acestora cu alte probe, inclusiv cu

declarațiile martorului XXXXX Natalia, care este mama părții vătămate minore.

Referitor la alegațiile apărării privind lipsa indicilor calificativi a infracțiunii

5

prevăzute de art. 175 Cod penal, și anume că pentru săvârșirea acțiunilor perverse

trebuie obligatoriu să existe consimțământul univoc al victimei și să nu exercite o

constrângere – explicită sau implicită asupra acesteia, instanța de apel a menționat

că consimțământul părții vătămate oricum este viciat, luând în considerație vârsta

minoră a acesteia, iar din cumulul probelor cercetate s-a stabilit că acțiunile

inculpatului s-au desfășurat în diferite zile, pe parcursul unei perioade

îndelungate, iar partea vătămată minoră a încercat să opună rezistență o dată,

ulterior inculpatul obținând consimțământul victimei prin tăcerea acesteia,

oferindu-i câte 5-10 lei, de fiecare dată, fapt despre care a relatat atât partea

vătămată minoră, precum și martorii XXXXX și XXXXX Natalia.

Instanța de apel a conchis, că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

prima instanță corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu art. 7, 75

Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, astfel inculpatul Mancaș Vladimir corect fiind recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 12 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis; în baza art. 172

alin. (3) lit. a), a1 ) Cod penal, la 17 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis și în baza art. 175 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 24 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a reținut argumentele primei instanțe potrivit cărora prin

acțiunile sale ilegale inculpatul Mancaș Vladimir a marcat viitorul minorei

XXXXX XXXXX ca și personalitate, viitoare soție și mamă, or, aceasta fiind abuzată

sexual în repetate rânduri, fapt despre care a cunoscut și societatea, va trăi în

permanență cu sentimente de nesiguranță, frică, rușine, frustrare și inferioritate.

Totodată, instanța de apel a precizat că în perioada 27 iulie 2018, ora 11:35

– 15 martie 2019, inculpatul Mancaș Vladimir, a fost deținut în detenție preventivă

în condiții ce depășesc normele stabilite în acest sens și reținând prevederile

art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, instanța a conchis că termenul

pedepsei definitive stabilit în privința inculpatului Mancaș Vladimir urmează a fi

redus cu 2 ani 3 luni 2 zile.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a menționat că

efectuarea expertizelor și alte acțiuni procesuale în prezenta cauză penală, s-au

dispus în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, reieșind din

prevederile art. 143 Cod de procedură penală, or aceste acțiuni procesuale se

referă la administrarea probatoriului și formularea învinuirii care sunt puse în

6

sarcina acuzării, iar dispunerea efectuării unei expertize judiciare pentru

constatarea circumstanțelor cauzei, constituie o obligație pozitivă a autorităților

care derivă din art. 124 alin. (1) din Constituție, obligație procesuală la faza de

urmărire penală.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a dispus

respingerea încasării cheltuielilor judiciare în sumă de 4 534 lei, din contul

inculpatului Mancaș Vladimir în beneficiul statului.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea trimiterii cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, din motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

6.1. În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a respins

apelurile declarate și a menținut sentința primei instanțe, iar în conformitate cu

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, a dispus reducerea termenului de

pedeapsă stabilit inculpatului cu 2 ani 3 luni 2 zile, fapt ce atestă că soluția

instanței de fond a fost modificată.

Susține, că soluționarea cererii privind reducerea termenului de pedeapsă în

baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, a fost admisă eronat de către

instanța de apel, deoarece la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe

din care să rezulte că inculpatul Mancaș Vladimir a fost deținut în condiții care nu

au corespuns minimului necesar pentru deținerea sa în custodia statului.

De asemenea, la materialele cauzei lipsesc probe care să demonstreze faptul

că în perioada deținerii inculpatului în penitenciar, au fost înaintate careva

plângeri în adresa administrației penitenciarului unde a fost deținut sau în adresa

avocatului poporului, în care să indice condițiile de detenție inumane sau

degradante, or instanța de apel urma să țină cont de prevederile Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție cu privire la unele chestiuni ce țin de aplicarea de către

instanțele judecătorești a prevederilor art. 3 din CEDO.

Consideră, că instanța de apel nu a examinat toate circumstanțele cauzei, nu

a evaluat gravitatea infracțiunilor săvârșite și rezonanța cazului investigat și nu a

luat în considerație specificul infracțiunilor comise de către inculpatul Mancaș

Vladimir, care a atentat la relațiile sociale cu privire la viața sexuală a persoanei.

Susține, că totodată infracțiunile săvârșite în privința părții vătămate

minore, au adus atingere relațiilor sociale cu privire la libertatea psihică,

integritatea corporală, sănătatea și viața persoanei, reieșind din caracterul

sistematic al actelor de violență sexuală la care a fost supusă partea vătămată

minoră, care avea vârsta de 6 ani la momentul săvârșirii primului abuz sexual,

acțiuni care au continuat pe parcursul a unui an și jumătate.

7

Referitor la cheltuielile judiciare, menționează acuzarea că instanța de

judecată greșit a apreciat prevederile art. 143 și 227 Cod de procedură penală,

invocând în acest context modificările operate la Codul de procedură penală din

22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, prin care a fost abrogat

alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, și faptul că prevederile art. 229

alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează expres că cheltuielile judiciare sunt

suportate de către inculpat.

concret pentru declararea recursului din cele conținute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Mancaș Vladimir să fie achitat.

7.1. În argumentarea recursului menționează, că din analiza actului de

învinuire, nu rezultă intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, și anume faptul că acesta a intenționat să

violeze partea vătămată, în contextul în care infracțiunile prevăzute de art. 171,

172, 174 Cod penal, se consideră consumate o dată cu începerea realizării actului

sexual al făptuitorului cu victima, indiferent de consecințe, or, în speță nu se atestă

care acțiuni ale inculpatului se consideră ca fiind începere a realizării actului

sexual, ori din care moment se consideră începutul realizării a unui act sexual.

Susține, că la baza învinuirii lui Mancaș Vladimir de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. a) și b), 172 alin. (3) lit. a) și a1) și 175

Cod penal, au stat aceleași circumstanțe, or acuzarea nu a indicat data exactă

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, care este o dată

distinctă în raport cu cea privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (3) lit. a) și b) Cod penal sau infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) și

a1) Cod penal.

Menționează, că potrivit rechizitoriului, inculpatul se învinuiește pe toate

trei capete de acuzare că faptele au fost săvârșite în aceeași perioadă, și anume în

anul 2017 – iunie 2018, ceea ce atestă lipsa indicilor calificativi a infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal.

Subliniază, că prima instanță a depășit limitele învinuirii și din oficiu a

stabilit perioada în care au fost săvârșite infracțiunile.

Consideră apărarea, că în speță nu sunt suficiente probe care să

demonstreze vina inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, or sentința de

condamnare nu poate fi adoptată doar în baza raportului de expertiză psihiatrică și

raportului de expertiză psihologică.

Precizează, că inculpatul a fost caracterizat pozitiv de către martorii audiați,

iar declarațiile acestora nu probează careva circumstanțe importante din care să

8

rezulte vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar faptul că

inculpatul mereu a fost sever în privința părții vătămate minore XXXXX XXXXX,

aceasta intenționat a dat astfel de declarații.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în ordine apel, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, procurorul invocă drept temei

pentru casarea deciziei contestate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

9

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, deși partea apărării nu a invocat nici unul din temeiurile de drept

pentru declararea recursului din cele conținute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de recurs atestă că argumentele avocatului

Postica Serghei în numele inculpatului, se focusează pe critica concluziilor

instanțelor de fond cu privire la dovedirea vinovăției lui Mancaș Vladimir, pledând

pentru soluția de achitare a acestuia, aceste argumente fiind subscrise temeiului

de casare prevăzut la pct. 8) al normei de drept menționate, și anume nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Examinând argumentele recursurilor prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din următoarele

considerente.

După cum rezultă din materialele dosarului, potrivit sentinței primei

instanțe Mancaș Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,

171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal – tentativa comiterii raportului sexual săvârșit

asupra unei persoane minore care nu a împlinit vârsta de 14 ani și care se află în

grija, sub ocrotirea și protecția făptuitorului, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra și de a-și exprima voința, art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal –

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și

psihică a unei persoane minore care nu a împlinit vârsta de 14 ani și care se află în

grija, sub ocrotirea și protecția făptuitorului, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra și de a-și exprima voința, art. 175 Cod penal – acțiuni perverse, săvârșite

față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,

constând în exhibare, atingeri indecente, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de către

procuror și de către partea apărării, instanța de apel a menținut sentința primei

instanțe, respingând apelurile declarate.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând decizia instanței de apel de menținere

a condamnării inculpatului Mancaș Vladimir pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b), 172 alin. (3) lit. a), a1), 175 Cod penal,

constată că instanța de apel, fiind învestită cu atribuții de judecarea cauzei

conform normelor stabilite pentru prima instanță, urma să analizeze toate

aspectele învinuirii înaintate, în baza probelor administrate în speță.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 113 Cod de

10

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Calificarea oficială

a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele

care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

Pentru calificarea acțiunilor inculpatului Mancaș Vladimir în baza art. 27,

171 alin. (3) lit. a), b), 172 alin. (3) lit. a), a1), 175 Cod penal și recunoașterea

vinovăției acestuia în baza normelor incriminate, instanța de apel a conchis că

acțiunile inculpatului au fost corect încadrate de către prima instanță în baza

art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b), 172 alin. (3) lit. a), a1), 175 Cod penal, iar la

materialele cauzei penale fiind anexate suficiente probe care demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, însă nu a

luat în considerație faptul că agravantele prevăzute la – lit. a) alin. (3) art. 171 Cod

penal „care se află în grija, sub ocrotirea și protecția făptuitorului”, și lit. a1) alin. (3)

art. 172 Cod penal „care se află în grija, sub ocrotirea și protecția făptuitorului”,

reținute în privința inculpatului Mancaș Vladimir, se referă la cazul în care

făptuitorul are obligația contractuală (de muncă, de prestații) de a-i acorda

asistență socială ori de a îngriji victima.

Colegiul penal lărgit reține, că potrivit învinuirii înaintate inculpatului

Mancaș Vladimir, acestuia i-a fost incriminat că „...aflându-se în una din camerele

din casa de locuit a concubinei sale.......”, iar în conformitate cu prevederile art. 1331

lit. a) Cod penal, prin membru de familie se înțelege, în condiția de conlocuire,

persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub tutelă și curatelă, rudele, afinii lor,

soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare celora dintre soți

(concubinaj) sau dintre părinți și copii.

În acest context, Colegiul penal lărgit subliniază, că în conformitate cu

practica judiciară constantă urmează a fi încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. a) și

172 alin. (3) lit. a1 Cod penal, doar violul sau acțiunile violente cu caracter sexual,

când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de a ocroti un minor, acesta aflându-se

sub ocrotirea făptuitorului, cu condiția că făptuitorul nu cade sub incidența

prevederilor art. 1331 Cod penal.

Or, în speță, inculpatul Mancaș Vladimir, se afla la momentul săvârșirii

infracțiunii în relații de concubinaj cu XXXXX Natalia, care este mama părții

vătămate minore.

În practica judiciară privind examinarea cauzelor din categoria infracțiunilor

privind viața sexuală a fost accentuat, că dacă raportul sexual, altul decât violul,

actele de penetrare vaginală, anală sau bucală și altele, săvârșite cu o persoană de

vârstă fragedă, al cărei consimțământ nu are valoare juridică, deoarece aceasta nu

înțelege semnificația celor ce i se întâmplă, se califică potrivit art. 171 alin. (3)

lit. b) sau art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

11

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și dacă infracțiunile au fost

corect calificate, din care motiv instanța de recurs ajunge la concluzia casării și din

oficiu a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2019,

în contextul în care omisiunea instanței de apel de a face o analiză amplă asupra

tuturor circumstanțelor cauzei, este o lacună care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs la această etapă a procedurilor, urmând a fi înlăturată de

instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

În continuare analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor

părții acuzării, Colegiul penal lărgit de asemenea a stabilit că instanța de apel, a

dispus reducerea termenului de pedeapsă în privința inculpatului

Mancaș Vladimir, în baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu 2 ani 3 luni

2 zile, în lipsa unor datele privind perioada și locul detenției, precum și descrierea

detaliată a condițiilor materiale care afectează grav drepturile, reținând doar

faptul că în perioada 27 iulie 2018, ora 11:35 până la 15 martie 2019, inculpatul

Mancaș Vladimir s-a deținut în detenție preventivă în condiții ce depășesc normele

stabilite în acest sens.

Or, potrivit art. 4732 alin. (2) Cod de procedură penală, plângerea referitoare

la condițiile de detenție menționate la alin. (1) trebuie să conțină datele privind

perioada și locul detenției, precum și descrierea detaliată a condițiilor materiale care

afectează grav drepturile condamnatului sau ale prevenitului, cu solicitarea de a

obliga administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile materiale

contestate. La plângere pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau preveniți,

copiile plângerilor anterioare, adresate administrației instituției penitenciare sau

autorităților de supraveghere, și răspunsurile lor, alte probe relevante.

Pentru a stabili dacă detenția persoanei în condiții rele este contrară

articolului 3 CEDO, urmează a se stabili dacă a fost depășit nivelul minim de

severitate, iar pentru a stabili condițiile concrete de detenție într-o anumită

instituție la o anumită perioadă de timp urmează a se examina declarațiile

persoanei prin prisma rapoartelor Comitetului European pentru prevenirea

torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT), care

efectuează periodic vizite de documentare în centrele de detenție din Republica

Moldova și care pe marginea fiecărei vizite se întocmește un raport cu descrierea

celor constatate și a recomandărilor.

La aceste aspecte, Colegiul penal lărgit accentuează, că pentru a constata

încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 CEDO, cu

reducerea pedepsei, în speță, nu este suficientă concluzia instanței de apel privind

doar stabilirea perioadei 27 iulie 2018 – 15 martie 2019, în care inculpatul

Mancaș Vladimir a fost deținut în condiții ce depășesc nivelul minim de severitate.

De asemenea, cu referire la solicitarea procurorului privind dispunerea

12

încasării cheltuielilor judiciare în sumă de 4 534 lei din contul inculpatului

Mancaș Vladimir, Colegiul penal lărgit consideră că în acest context, instanța de

apel a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 227-229 Cod de procedură

penală.

La caz, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel nu a motivat și nu a

stabilit circumstanțe concrete ce ar justifica respingerea cererii procurorului cu

privire la compensarea costului cheltuielilor suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză: medico-legală nr. 201802P2034 din 18 iunie 2018

(f.d.138-139, vol.I); medico-legală nr. 201835A0569 din 06 noiembrie 2018

(f.d.147-152, vol.I); medico-legală nr. 201837A0487 din 10 decembrie 2018

(f.d.161-164, vol.I); medico-legală nr. 201835A0568 din 27 septembrie 2018

(f.d.179-183, vol.I) or, potrivit prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală, încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept discreționar

al instanței. Norma juridică respectivă urmează a fi interpretată ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare la

09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală,

care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) al normei respective, se face din contul bugetului de stat.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre analizarea și

soluționarea în fiecare caz concret a chestiunilor privind compensarea cheltuielilor

judiciare.

Astfel, ținând cont de faptul că rapoartele de expertiză judiciară au fost

efectuate după modificările operate de legiuitor la prevederile art. 143 Cod de

procedură penală, instanțele de judecată pot da deplină eficiență prevederilor

art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care acordă posibilitatea de a obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, or, scutirea condamnaților de la

plata acestor sume urmează să reprezinte o excepție, dar nu regulă, prin urmare,

concluzia instanței de apel de respingere a solicitării procurorului privind

încasarea sumei de 4 534 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contul inculpatului

Mancaș Vladimir și menținerea soluției primei instanțe în acest sens, este pripită și

incompletă, prin ce a neglijat cerințele art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 pct. 5) în

coroborare cu art. 229 alin. (1), Cod de procedură penală.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră

pripite concluziile instanței de apel de a menține sentința fără modificări, din care

motiv, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel, să

verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe

13

examinate și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate inculpatului precum și calificării faptei și să argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul Postica Serghei în

numele inculpatului Mancaș Vladimir, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Mancaș Vladimir XXXXX și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-08-06
0,95
1ra-1209/2019 — art. 171 alin. 1, 171 alin. 3 lit. a, b, 171 alin. 3 lit. a, b CP
Dosarul nr. 1ra-1209/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 06 august 2019 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor j
CSJ 2021-03-11
0,95
1ra-75/21 — art. art. 326 al.1, 326 al.1 CP
Dosarul nr.1ra-75/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 ianuarie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători - Anatolie Țurcan
CSJ 2021-10-07
0,95
1ra-1320/21 — art. 166 alin. 2 lit. b, c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1320/21 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 04 august 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda, Judecătorii – Timofti Vladimir, Cobzac Elena examinând admi
CSJ 2020-06-04
0,95
1ra-497/2020 — art. 287 al. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-497/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 05 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Ana
CSJ 2020-07-04
0,95
1ra-488/20 — art. 172 alin. 3 lit. a, 175 CP
Dosarul nr. 1ra-488/20 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 mai 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor, Țurcan Anat
Sursă