1ra-1320/21 — art. 166 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1320/21 — art. 166 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1320/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatei Goncearuc Elena și de

către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului Boico Veaceslav, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui

Boico Veaceslav xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în

xxxxx;

Goncearuc Elena Anatoli, născută

la xxxxx, originară din xxxxx,

domiciliată în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.09.2016-03.07.2019;

Instanța de apel: 30.08.2019-17.02.2021;

Instanța de recurs: 26.04.2021-04.08.2021.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Boico Veaceslav în baza art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la

4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis;

- Goncearuc Elena în baza art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la

3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei;

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate minore xxxxx, Barbalesov Raisa, fiind dispusă încasarea în mod

solidar din contul lui Boico Veaceslav și Goncearuc Elena, suma de 2 000 (două

mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest, în partea prejudiciului material,

acțiunea civilă a fost respinsă.

1

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate minore xxxxx, Martîniuc Natalia, fiind dispusă încasarea în mod

solidar din contul lui Boico Veaceslav și Goncearuc Elena, suma de 2 005 (două

mii cinci) lei, cu titlu de prejudiciu material, din oficiu suma de 2 000 (două mii)

lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 2 000 (două mii)

lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest, în partea prejudiciului moral, acțiunea

civilă a fost respinsă.

A fost dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Boico Veaceslav și

Goncearuc Elena, în beneficiul statului, suma de 114 (o sută paisprezece) lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Boico Veaceslav, acționând cu intenție directă cu bună știință asupra a doi

minori, la data de 08 iulie 2016, aproximativ ora 21:00, aflându-se pe

str. Caraciobanu din mun. Bălți, împreună cu concubina sa Goncearuc Elena,

i-au maltratat pe minorii xxxxx, a.n. xxxxx și xxxxx, a.n. xxxxx, apoi având

intenția privării ilegale de libertate, i-au adus în ograda domiciliului său, din str.

xxxxx, și i-au privat ilegal de libertate timp de 30 minute, astfel lipsindu-i total

de libertate fizică, de libertatea manifestării voinței, de posibilitatea de a se

deplasa și de a comunica cu alte personae și cu părinții lor, atentând la

sănătatea, integritatea fizică și psihică. La rugămintea și insistențile copiilor,

care plângeau de a fi eliberați, Boico Veaceslav și Goncearuc Elena au refuzat

categoric, iar în rezultat prin aceste acțiuni ilegale le-au cauzat copiilor dureri

fizice și suferințe psihice.

Acțiunile inculpatului Boico Veaceslav au fost încadrate în baza art. 166

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, privațiunea ilegală de libertate, asupra a două

persoane, cu bună știință asupra a doi minori, săvârșită de două persoane.

Goncearuc Elena, acționând cu intenție directă cu bună știință asupra a

doi minori, la data de 08 iulie 2016, aproximativ ora 21:00, aflându-se pe

str. Caraciobanu din mun. Bălți, împreună cu concubinul său Boico Veaceslav,

i-au maltratat pe minorii xxxxx, a.n. xxxxx și xxxxx, a.n. xxxxx, apoi având

intenția privării ilegale de libertate, i-au adus în ograda domiciliului său, din str.

xxxxx și i-au privat ilegal de libertate timp de 30 minute, astfel lipsindu-i total

de libertate fizică, de libertatea manifestării voinței, de posibilitatea de a se

deplasa și de a comunica cu alte personae și cu părinții lor, atentând la

sănătatea, integritatea fizică și psihică. La rugămintea și insistențile copiilor,

care plângeau, de a fi eliberați, Boico Veaceslav și Goncearuc Elena au refuzat

categoric, iar în rezultat prin aceste acțiuni ilegale le-au cauzat copiilor dureri

fizice și suferințe psihice.

Acțiunile inculpatei Goncearuc Elena au fost încadrate în baza art. 166

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, privațiunea ilegală de libertate, asupra a două

persoane, cu bună știință asupra a doi minori, săvârșită de două persoane

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

2

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Goncearuc Elena să fie achitată de sub învinuirea înaintată în baza

art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat apărarea, că nu este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei Goncearuc Elena, și cu faptul că

aceasta a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

Astfel, a menționat că probatoriul administrat în cauza penală și cercetat

în cadrul instanței de judecată, nu demonstrează vinovăția inculpatei

Goncearuc Elena în săvârșirea infracțiunii incriminate, precizând că atât

acuzarea, precum și instanța de judecată nu au specificat cu exactitate ce acțiuni

au fost întreprinse nemijlocit de Goncearuc Elena în vederea privării ilegale de

libertate, cu bună-știință asupra a doi minori, întrucât sunt descrise acțiunile

ambilor inculpați fără specificarea nemijlocită a fiecăruia dintre ei, ce anume au

întreprins în privința minorilor.

În opinia apărării, actul de învinuire, este unul neclar și incert, fapt ce

atrage nulitatea acestuia. De asemenea, prima instanță nu a analizat sub toate

aspectele circumstanțele cauzei penale, din punct de vedere obiectiv, și nu a

stabilit cu exactitate ce acțiuni pretinse a fi ilegale, au fost săvârșite de

Goncearuc Elena asupra minorilor.

Prin urmare, a precizat că de fapt, nu a avut loc o privare ilegală de

libertate, în contextul în care gospodăria din str. Caraciobanu, 39 nu este

delimitată prin gard sau prin alte careva obiecte, astfel că acces având oricare

persoană.

Totodată, a indicat că minorii au fost stopați deoarece aceștia au săvârșit

o contravenție, și anume au deteriorat sticlele de la ferestrele imobilului în care

locuiesc inculpații.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitată de sub

învinuirea înaintată în baza art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Boico Veaceslav să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza

art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat apărarea, că privațiunea de libertate în

condițiile reținerii infractorului, după cum rezultă din declarațiile inculpaților

și din înscrisuirile anexate la dosar, referitor la reținerea minorilor, nu poate fi

calificată conform art. 166 Cod penal, deoarece lipsește caracterul penal al

faptei.

Prin urmare, a menționat că orice infracțiune este o faptă socială care, pe

de o parte, datorită materialității și rezonanței sociale tulbură ordinea socială,

3

iar pe de altă parte exprimă o anumită poziție a făptuitorului față de societate,

fiind, cu alte cuvinte, un act de conduită socială. Infracțiunea nu există sub

aspect obiectiv decât dacă fapta tipică este și antijuridică în măsura în care nu

a intervenit o normă permisivă (cauza justificativă) care să înlăture, obiectiv,

caracterul de infracțiune al faptei.

De asemenea, a mai indicat apărarea, că lipsa pericolului social ca

trăsătură esențială a infracțiunii conduce la înlăturarea caracterului

infracțional al faptei săvârșite. Lipsa pericolului social care conduce la

înlăturarea caracterului penal al unei fapte cuprinde mai multe aspecte, și

anume pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii lipsește în anumite

situații, stări, cazuri sau împrejurări prevăzute de lege, pericolul social

caracteristic infracțiunii lipsește în cazul faptelor concrete pentru care nu este

necesară aplicarea unei pedepse.

Astfel, în concluzie, a susținut apărarea, că prima instanță nu a ținut cont,

în totalitate, de toate circumstanțele cauzei penale, din care motiv consideră că

inculpatul Boico Veaceslav neântemeiat a fost condamnat.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea

înaintată în baza art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

2021, au fost admise apelurile, casată parțial sentința din alte motive, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care:

- Boico Veaceslav, considerat condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 (patru) ani 5 (cinci) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis;

- Goncearuc Elena, considerată condamnată în baza art. 166 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate minore xxxxx, Barbalesov Raisa, fiind dispusă încasarea din contul lui

Boico Veaceslav și Goncearuc Elena în beneficiul lui Barbalesov Raisa și xxxxx,

prejudiciul moral a câte 1 000 (o mie) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate minore xxxxx, Martîniuc Natalia, fiind dispusă încasarea din contul lui

Boico Veaceslav și Goncearuc Elena în beneficiul lui Martîniuc Natalia și xxxxx,

prejudiciul moral a câte 1 000 (o mie) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

la examinarea cauzei, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

4

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, apreciind

probele administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect concluzionând asupra vinovăției inculpaților de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că atât soluția primei instanțe, precum

și vinovăția inculpaților Boico Veaceslav și Goncearuc Elena în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, se bazează pe

elemente de fapt dobândite prin mijloacele de probă care se conțin la

materialele cauzei penale, și anume: plângerile din 15 iulie 2016 și 18 iulie

2016 depuse de Barbalesov Raisa (f.d.3, 10, vol.I); informația telefonică

parvenită anonim la IP Bălți din 08 iulie 2016, potrivit căreia pe str. xxxxx, un

bărbat maltratează doi copii minori (f.d.5, vol.I); raportul din 09 iulie 2016

privind primirea înștiințării de la secția de internare a Spitalului Municipal Bălți

pentru copii, în privința lui xxxxx (f.d.6, vol.I); copia certificatului de naștere în

privința lui xxxxx (f.d.12, vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 466

din 11 iulie 2016, în privința lui xxxxx (f.d.14, vol.I); procesul-verbal de ridicare

a obiectului din 20 iulie 2016 (f.d.15-16, vol.I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 314 „D” din 25 iulie 2016 în privința lui xxxxx (f.d.24, vol.I); plângerile

depuse de Martîniuc Natalia din 08 iulie 2016 (f.d.37, 38, vol.I); raportul din 09

iulie 2016 privind primirea înștiințării de la secția de internare a Spitalului

Municipal Bălți pentru copii, în privința lui xxxxx (f.d.39, vol.I); copia

certificatului de naștere în privința lui xxxxx (f.d.43, vol.I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 465 din 11 iulie 2016, în privința lui xxxxx (f.d.50, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 289 „D” din 16 iulie 2016 în privința lui

xxxxx (f.d.52, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 313 „D” din 25 iulie

2016 în privința lui xxxxx (f.d.57, vol.I); procesele-verbale de ridicare și de

examinare a obiectului din 19 iulie 2016, tabel foto (f.d.65-66, 67- 68, 69, vol.I);

copia sentinței Judecătoriei Bălți din 25 martie 2013, sentinței Judecătoriei

Bălți din 24 aprilie 2012, sentinței Judecătoriei Bălți din 14 aprilie 2006,

deciziei Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2006 și deciziei Curții Supreme de

Justiție din 10 iulie 2007 adoptate în privința lui Boico Veaceslav (f.d.112-118,

vol.I); copia sentinței Judecătoriei Bălți din 24 februarie 2010 adoptată în

privința lui Goncearuc Elena (f.d.133, vol.I); declarațiile martorului Levițchi

Artiom (f.d.247, vol.I); declarațiile martorului Levițchi Bogdan (f.d.248, vol.I);

declarațiile părții vătămate minore xxxxx (f.d.250, vol.I); acțiuni civile cu anexe

(f.d.2-11, vol.II); declarațiile părții vătămate minore xxxxx (f.d.42-43, vol.II);

fotocopii (f.d.45-48, vol.II); declarațiile reprezentantului legal Barbalesov Raisa

(f.d.52-53, vol.II); declarațiile reprezentantului legal Martîniuc Natalia (f.d.54,

vol.II); declarațiile inculpatei Goncearuc Elena (f.d.64, vol.II); declarațiile

inculpatului Boico Veaceslav (f.d.65-66, vol.II).

În acest sens, instanța de apel a indicat, că probele administrate în cauză

au fost apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, acestea

5

fiind pertinente, concludente și utile, demonstrând în totalitate vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminată.

Instanța de apel a menționat, că din declarațiile părților vătămate minore

xxxxx și xxxxx, rezultă cu certitudine că aceștia au fost privați ilegal de libertate

anume de către Goncearuc Elena și Boico Veaceslav, declarații care

coroborează cu declarațiile reprezentanților legali Barbalesov Raisa și

Martîniuc Natalia, care au declarat că copiii erau speriați și le-au povestit

despre faptul că au fost reținuți de Goncearuc Elena și Boico Veaceslav la

domiciliul acestora, precum și declarațiile martorilor Levițchi Artiom și

Levițchi Bogdan, care au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunii, văzând

starea minorilor și faptul că aceștia erau ținuți de inculpați în ogradă.

De asemenea, declarațiile părților vătămate minore, sunt în coroborare și

cu concluziile rapoartelor de expertiză, potrivit cărora se atestă că au fost

depistate leziuni corporale neînsemnate la xxxxx și xxxxx, vătămări care până

la reținerea de către inculpați a minorilor, acestea lipseau.

Astfel, instanța de apel a conchis, că deși inculpații nu și-au recunoscut

vina în faptele incriminate, vinovăția acestora se confirmă prin probele

administrate în cauza penală, care au fost cercetate în prima instanță, precum

și în instanța de apel.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele

inculpaților, referitor la faptul că minorii au fost reținuți deoarece ultimii au

spart sticlele de la geamurile casei în care locuiesc inculpații, și reținând

prevederile art. 37 Cod penal, a precizat că reținerea infractorilor nu era

necesară. Totodată, instanța de apel a evidențiat faptul, că persoanele reținute

erau minori și nu au opus rezistență.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că sentința primei instanțe a fost

adoptată în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, fiind descrise faptele săvârșite ca fiind dovedite, vinovăția

inculpaților, motivele și consecințele săvârșirii infracțiunii de către inculpați,

precum și probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată.

În opinia instanței de apel, probele invocate de avocații inculpaților, și

anume adresarea la IP Bălți depusă de Boico Veaceslav, referitor la faptul că

careva copii i-au deteriorat geamul (f.d.92, vol.I), precum și plângerile din

08 iulie 2016 depuse de Boico Veaceslav (f.d.93, 94, vol.I), nu demonstrează

faptul că anume minorii recunoscuți în calitate de părți vătămate, au deteriorat

sticla de la geamul casei inculpaților, în contextul în care până la moment, nu

sunt identificate persoanele care au săvârșit contravenția prevăzută de art. 104

Cod contravențional, iar materialele în baza plângerii lui Boico Veaceslav, au

fost remise pentru arhivare.

În acest sens, instanța de apel a conchis că probatoriul administrat în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, demonstrează

cu certitudine vinovăția inculpaților Boico Veaceslav și Goncearuc Elena în

săvârșirea infracțiunii incriminate, iar acțiunile acestora corect au fost

6

încadrate în baza art. 166 alin. (2) lit. b, c, d) Cod penal, privațiune ilegală de

libertate, asupra a două persoane, cu bună-știință asupra a doi minori, săvârșită

de două personae.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților Boico Veaceslav și

Goncearuc Elena, instanța de apel a stabilit că prima instanță a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul săvârșirii acesteia, de

personalitatea inculpaților, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, că fapta infracțională săvârșită face parte din categoria

infracțiunilor grave, de motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, de

personalitatea inculpaților care anterior au fost în conflict cu legea penală, că

potrivit art. 77 Cod penal în calitate de circumstanță agravantă în privința

inculpaților Goncearuc Elena și Boico Veaceslav, s-a stabilit săvârșirea

infracțiunii împotriva unui minor cu bună știință, astfel că aplicarea pedeapsei

cu închisoarea în privința inculpaților Goncearuc Elena și Boico Veaceslav, va

contribui la realizarea scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpaților.

Reținând prevederile art. 34 alin. (1), 110 Cod penal, instanța de apel a

indicat că anterior, Boico Veaceslav a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Bălți din 25 februarie 2013 în baza art. 151 alin. (1), 187 alin. (2)

lit. e, f) Cod penal, și conform art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, fără amendă,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Astfel că, infracțiunea

respectivă a fost săvârșită de către Boico Veaceslav la 08 iulie 2016, fapt ce

atestă că ultimul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă.

În acest context, instanța de apel a precizat că la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Boico Veaceslav, prima instanță a luat în considerație

prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora mărimea pedepsei pentru

recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime

din maximul pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială

a prezentului cod.

De asemenea, instanța de apel a indicat că apelurile declarate, urmează a

fi admise, din alte motive decât cele invocate, deoarece circumstanța agravantă

care a fost reținută de către prima instanță, în privința inculpaților – săvârșirea

infracțiunii cu bună știință asupra unui minor, nu a fost stabilită și reținută în

rechizitoriu. Mai mult, această circumstanță este parte a învinuirii și nu urma a

fi constatată.

Or, în cadrul ședinței primei instanțe, partea acuzării a susținut

învinuirea înaintată inculpaților, iar în susțineri verbale (f.d.96-97, vol.II),

ultimul nu a invocat în calitate de circumstanță agravantă „săvârșirea

infracțiunii cu bună știință asupra unui minor”, din care motiv prima instanță

nu urma să o rețină în privința inculpaților Goncearuc Elena și Boico Veaceslav.

Referitor la acțiunile civile înaintate de reprezentanții legali

Martîniuc Natalia și Barbalesov Raisa, în partea dispunerii încasării

7

prejudiciului moral, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a

dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților, suma de 2 000 lei,

deoarece urma a fi dispusă încasarea separată și nu în mod solidar, luându-se

în considerație circumstanțele stabilite la caz și persoana vinovaților.

În concluzie, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute

argumentele inculpatei Goncearuc Elena, cu privire la nevinovăția sa în

săvârșirea infracțiunii incriminată și pronunțarea unei sentințe de achitare, or,

dezacordul cu sentința primei instanțe nu generează achitarea persoanei, în

contextul în care probele cercetate în ședința de judecată, dovedesc vinovăția

acesteia.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate și

argumentele inculpatului Boico Veaceslav privind aplicarea în privința sa și în

privința lui Goncearuc Elena, a prevederilor art. 38 Cod penal, întrucât în speță

nu s-a constatat că acționând în privința minorilor, inculpații s-au aflat în stare

de extremă necesitate, și că inculpații au acționat cu scopul reținerii

infractorilor.

Mai mult, instanța de apel a indicat că sunt nefondate și argumentele

invocate cu privire la neclaritatea actului de învinuire, deoarece careva

temeiuri de nulitate nu s-au stabilit.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Goncearuc Elena să fie achitată de sub învinuirea înaintată în baza

art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În motivarea recursului ordinar indică apărarea, că probatoriul

administrat în cauza penală și cercetat în cadrul instanței de judecată, nu

demonstrează vinovăția inculpatei Goncearuc Elena în săvârșirea infracțiunii

incriminate, precizând că atât acuzarea, precum și instanța de judecată nu au

specificat cu exactitate ce acțiuni au fost întreprinse nemijlocit de

Goncearuc Elena în vederea privării ilegale de libertate, cu bună-știință asupra

a doi minori, întrucât sunt descrise acțiunile ambilor inculpați fără specificarea

nemijlocită a fiecăruia dintre ei, ce anume au întreprins în privința minorilor.

În opinia apărării, actul de învinuire, este unul neclar și incert, fapt ce

atrage nulitatea acestuia. De asemenea, instanțele de fond nu au analizat sub

toate aspectele circumstanțele cauzei penale, din punct de vedere obiectiv, și

nu au stabilit cu exactitate ce acțiuni pretinse a fi ilegale, au fost săvârșite de

Goncearuc Elena asupra minorilor.

Menționează, că declarațiile inculpaților referitor la faptul că au avut

intenția de a reține minorii doar pentru a clarifica situația cu privire la

geamurile sparse, se demonstrează prin declarațiile părții vătămate minore

xxxxx, care a comunicat că „...inculpații i-au permis lui Stas să plece după

părinți...”.

8

În opinia apărării, poziția susținută de inculpații Goncearuc Elena și

Boico Veaceslav, se demonstrează prin următoarele probe, și anume: raportul

agentului constatator, potrivit căruia pe str. Caraciobanu, 39, mun. Bălți,

persoane nestabilite au spart geamul; informația de la unitatea de gardă din

08 iulie 2016, ora 21:44, potrivit căreia Boico Veaceslav a înștiințat că a fost

spartă sticla de la geam de careva copii; plângerea depusă de Boico Veaceslav

referitor la geamul spart; explicațiile lui Boico Veaceslav; faptul că

Boico Veaceslav nu se afla în stare de ebrietate după cum se susține în speță;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din str. Caraciobanu, 39, mun. Bălți

prin care se confirmă că geamurile sunt sparse; procesul-verbal de audiere a

martorului minor în cauza contravențională, și procesul-verbal de audiere a

martorului minor xxxxx.

invoca un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Boico Veaceslav să fie achitată de sub

învinuirea înaintată în baza art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, din motiv

că acesta a cționat în condițiile reținerii infractorului, cauză care înlătură

caracterul penal al faptei.

În motivarea recursului ordinar apărarea reiterează motivele indicate în

cererea de apel, suplimentar invocând că în privința inculpatului Boico

Veaceslav urmează a fi reținută o cauză justificativă care înlătură caracterul

penal al faptei, și anume reținerea unor persoane în privința cărora exista o

bănuială că ar fi săvârșit fapte ilegale.

Astfel, a conchis apărarea, că instanțele de fond nu au ținut cont de

totalitatea circumstanțelor ale cauzei penale, din care motiv consideră că

Boico Veaceslav a fost condamnat neîntemeiat.

Movilă Corina în numele inculpatei Goncearuc Elena și avocatul Rusu Lucia în

numele inculpatului Boico Veaceslav, pledând pentru inadmisibilitatea

acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

9

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

11.1. Cu referire la recursul declarat de avocatul Movilă Corina în numele

inculpatei Goncearuc Elena se constată că apărarea invocă în calitate de temei

pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Așadar, analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor

invocate de avocatul Movilă Corina în numele inculpatei Goncearuc Elena

privind existența în cauza examinată a erorii de drept prevăzută la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și hotărârea

adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În acest sens, apărarea consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție

insuficient motivată, însă Colegiul penal relevă că nu s-a stabilit presupusa

eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul deciziei recurate

rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de

apel prin care a fost casată parțial sentința primei instanțe, din alte motive

decât cele invocate în cererile de apel, și pronunțată o hotărâre nouă potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Reieșind din esența criticilor invocate de către apărare, Colegiul penal

reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a

probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând

versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu

confirmă vinovăția inculpatei Goncearuc Elena în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

10

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la

baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia vinovăției

inculpatei Goncearuc Elena în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul, că instanțele de

fond și-au fundamentat soluția în baza declarațiilor părților vătămate minore

xxxxx și xxxxx, Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatei

Goncearuc Elena, așa cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor

11

prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a

fundamenta o acuzație penală în privința inculpatei.

De asemenea, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o

eroare de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui

caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Astfel, instanța de recurs conchide că în speță nu s-a stabilit existența

erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

invocate de avocatul Movilă Corina în numele inculpatei Goncearuc Elena.

11.2. Cu referire la recursul declarat de avocatul Rusu Lucia în numele

inculpatului Boico Veaceslav, Colegiul penal constată că partea apărării nu

invocă careva erori concrete și clar definite în sensul temeiurilor de casare din

cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest context, se menționează că întrucât avocatul Rusu Lucia în

numele inculpatului Boico Veaceslav, nu a motivat recursul ordinar cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, instanța de recurs nu este

competentă să-l completeze din oficiu, or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii.

Mai mult, referitor la argumentul apărării prin care acesta susține că în

privința inculpatului Boico Veaceslav se atestă o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei, și anume reținerea unor persoane în a căror privință există o

bănuială că ar fi săvârșit fapte ilegale, Colegiul penal observă că de fapt, acest

motiv invocat de apărare, a format obiect de examinare și la judecarea cauzei

în instanța de apel, căruia instanța de apel i-a dat o motivare argumentată, așa

cum este indicat în pct. 7.1 din prezenta decizie, motivare pe care instanța de

recurs o însușește și a cărei reiterare nu se mai impune.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruiz v. Spania din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda din

19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

12

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van

de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.

Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursurilor declarate de către avocatul Movilă Corina în numele

inculpatei Goncearuc Elena și avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului

Boico Veaceslav, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa

casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursurilor,

ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatei Goncearuc Elena și de către avocatul

Rusu Lucia în numele inculpatului Boico Veaceslav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2021, în cauza penală în

privința lui Boico Veaceslav xxxxx și Goncearuc Elena xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 octombrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Cobzac Elena

13