1ra-1209/2019 — art. 171 alin. 1, 171 alin. 3 lit. a, b, 171 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-1209/2019 — art. 171 alin. 1, 171 alin. 3 lit. a, b, 171 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1209/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, de către

avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului și de către inculpat, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 martie 2019, în cauza

penală în privința lui

Țurcanu Ștefan xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx, domiciliat xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.06.2018 - 17.12.2018;

Instanța de apel: 24.01.2019 - 06.03.2019;

Instanța de recurs: 14.05.2019 - 06.08.2019.

A C O N S T A T A T:

Țurcanu Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare;

- art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare;

- art. 171 alin. (1) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Țurcanu Ștefan i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă 16 (șaisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Țurcanu Ștefan, într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală din vara anului

1

2006, aflându-se împreună cu fiica sa xxxxx, minoră la acel moment, în domiciliul

său din xxxxx, știind cu certitudine că ultima nu a împlinit vârsta de 14 ani, adică

că acțiunile sale sunt îndreptate cu bună știință împotriva unei persoane minore

până la 14 ani, aflată în grijă, ocrotirea, protecția și educarea lui, deoarece la acel

moment soția sa era plecată peste hotarele RM, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, consecințele care

pot surveni și dorind producerea acestora, profitând de imposibilitatea ei de a se

apăra și de a-și exprima voința în virtutea vârstei fragede, prin constrângere fizică

și psihică, a culcat-o forțat pe pat, dezbrăcând-o de haine și urcându-se peste ea cu

intenția întreținerii unui raport sexual în formă obișnuită, xxxxx, iar ca urmare al

refuzului ei, i-a astupat gura cu mâna, amenințând-o cu un cuțit pe care îl ținea în

altă mână, acțiuni care au fost încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal,

cu calificativele violul, adică raportul sexual, profitând de imposibilitatea persoanei

de a se apăra și de a-și manifesta voința, în prezența agravantei asupra unei

persoane minore în vârstă de până la 14 ani aflată în grija, ocrotirea, protecția și

educarea făptuitorului.

Tot el, într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală din vara anului

2008, aflându-se împreună cu fiica sa minoră la acel moment pe nume xxxxx, în

ograda gospodăriei sale din xxxxx, știind cu certitudine că acțiunile sale sunt

îndreptate cu bună știință împotriva unei persoane minore în vârstă de până la 14

ani, aflată în grija, ocrotirea, protecția și educarea lui, deoarece, la acel moment,

soția sa era plecată peste hotarele RM, urmărind scopul satisfacerii poftei sale

sexuale, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, consecințele care

pot surveni și dorind producerea acestora, profitând de imposibilitatea ei de a se

apăra și de a-și exprima voința în virtutea vârstei fragede, prin constrângere fizică

și psihică, xxxxx, astfel întreținând cu ea forțat un raport sexual în formă obișnuită,

acțiuni care au fost încadrate la art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, cu calificativele

violul, adică raportul sexual, profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra și

de a-și manifesta voința, în prezența agravantei aspra unei persoane minore în

vârstă de până la 14 ani aflate în grija, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului.

La fel și în seara de 07 august 2017, aproximativ la ora 22:00,

deplasându-se împreună cu locuitoarea xxxxx pe o stradă din nemijlocita

apropiere a gospodăriei sale din același sat, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor și consecințele ce pot

surveni, dorind producerea lor și profitând de imposibilitatea acestei de a se apăra

și de a-și exprima voința, prin constrângere fizică și psihică, contrar voinței,

apucând-o de mâna dreaptă, a culcat-o forțat pe un scaun de lângă poarta

gospodăriei sale, întreținând cu ea forțat un raport sexual în formă obișnuită,

acțiuni care au fost încadrate în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, cu calificativele

violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Țurcanu Ștefan, recunoscut vinovat de

2

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 171 alin. (3) lit. a), b); 171 alin. (3)

lit. a), b); 171 alin. (1) Cod penal să-i fie stabilite următoarele pedepse:

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal - pedeapsa închisorii pe

termen de 20 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal - pedeapsa închisorii pe

termen de 20 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- în baza art. 171 alin. (1) Cod penal – pedeapsa închisorii pe termen de 5

ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă pe termen de 25

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A mai solicitat procurorul și încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a sumei de 22708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea apelului acuzatorul de stat a invocat dezacordul cu

blândețea pedepsei aplicate de către prima instanță, considerând că au fost

ignorate prevederile art. 75-88 Cod penal.

În opinia acuzatorului de stat, instanța de judecată nu a ținut cont de

atitudinea inculpatului față de faptele comise, de lipsa căinței sincere, precum și

de faptul că Țurcanu Ștefan a săvârșit mai multe infracțiuni excepționat de grave

cu caracter sexual în privința propriilor copii, care erau la o vârstă fragedă,

inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, nu a mers pe calea corijării,

nu este încadrat în câmpul muncii și nu are ocupație permanentă, fapt ce permite

a presupune continuitatea activității sale criminale.

Astfel, acuzatorul de stat a pledat pentru o pedeapsă mai aspră, întru

realizarea scopului legii penale de corectare și reeducare a inculpatului.

De asemenea a menționat apelantul, că prima instanță nu a ținut cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod pe procedură penală și greșit a respins

solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, or, aceasta de asemenea ar atrage după sine reeducarea inculpatului.

3.1. Avocatul Darii Vladimir în numele inculpatului a contestat sentința

cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că faptele nu au fost comise de inculpat.

În argumentarea apelului a invocat, că prima instanță nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 8, 100 alin. (4), 101 și 389 Cod de procedură penală,

ce se referă la cercetarea multilaterală, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei, nejustificat acordând mai multă credibilitate depozițiilor contradictorii ale

victimelor xxxxx, din declarațiile cărora nu rezultă, că ar fi avut loc un viol

consumat, acuzațiile aduse de ele în acest sens, fiind influențate de intenția de

răzbunare a fostei soții xxxxx din cauza unui litigiu imobiliar, lăsând fără apreciere

declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției.

Consideră apărarea că nici violul părții vătămate xxxxx nu a fost demonstrat

prin probe certe, iar inculpatul nu recunoaște acțiunile imputate în acest sens.

3

fost respins ca nefondat apelul avocatului Darii Vladimir în numele inculpatului,

admis apelul procurorului, casată sentința în latura stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Țurcanu Ștefan recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. art. 171 alin. (1), 171 alin. (3) lit. a), b), 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal i-a

fost stabilită următoarea pedeapsă:

- în baza art. 171 alin. (1) Cod penal – 4 (patru) ani închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal – 18 (optsprezece) ani

închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal – 18 (optsprezece) ani

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pe

termen de 22 (douăzeci și doi) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În rest, dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă, a cheltuielilor de

judecată și a corpurilor delicte a fost menținută.

4.1. În susținerea soluției formulate instanța de apel a reținut constatarea

certă de către prima instanță a aspectelor faptice ale cauzei, prin aplicarea corectă

pe parcursul judecării ei a normelor legislației procesual-penale ce se referă la

examinarea obiectivă, multilaterală și completă, cu respectarea principiului

nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal, în limita învinuirii

formulate în rechizitoriu, cu aprecierea obiectivă a probatoriului administrat la

faza urmăririi penale din punct de vedere al pertinenții, utilității, veridicității,

concludenții și coroborării reciproce.

Ținând cont de faptul, că inculpatul nu a recunoscut vinovăția, negând atât

la faza urmăririi penale cât și la judecarea cauzei întreținerea raporturilor sexuale

cu fiicele sale minore, recunoscând spre final doar violul xxxxx (f.d. 158 vol.IV), în

vederea respectării prevederilor art. 415-415 Cod de procedură penală și a

practicii judiciare, la propunerea părților instanța de apel a dispus cercetarea

suplimentară a probatoriului, căruia prima instanță i-a dat o apreciere obiectivă în

sensul art. 101 Cod de procedură penală, corect statuând la baza verdictului de

condamnare depozițiile părților vătămate xxxxx și a mamei acestora xxxxx

Totodată au fost reținute și alte probe în susținerea vinovăției inculpatului

cum ar fi: raportul de evaluare psihologică nr. 396 din 25 septembrie 2017

(f.d. 109-110 vol.I); caracteristica de la locul de trai (f.d. 108 vol.I); raportul de

expertiză psihiatrică nr. 225a-2017 din 20 decembrie 2017 (f.d. 201-2013 vol.I);

raportul de expertiză psihiatrică nr. 272a-2017 din 02 mai 2018 (f.d. 209-211

vol.I); caracteristica de la autoritatea locală (f.d. 145 vol.I); raportul de expertiză

nr. 351 din 08 septembrie 2017 (f.d. 192 vol.I).

În ce privește cazul de viol al xxxxx, înregistrat de către OUP la sesizarea din

06 septembrie 2017 (f.d. 88 vol.I), instanța de apel a reținut, că instanța de fond a

dat o apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate, care au fost confirmate de

4

martorii Maria Mocanu, Nina Prisacari și Ana Rusu, precum și de soțul victimei

xxxxx.

În acest sens au mai fost reținute și următoarele probe scrise: raportul de

expertiză nr. 199 D din 24 octombrie 2017 (f.d. 168-169 vol.I); raportul de

expertiză judiciară nr. 20180500061 din 28 februarie 2018 (f.d. 184-186 vol.I);

răspunsurile oferite de către Spitalul de Psihiatrie Bălți cu nr. 01-18/106 din

26 februarie 2018 și 01-18/93 din 19 februarie 2018 (f.d. 222, 224 vol.I); raportul

de expertiză psihiatrică ambulatorie nr. 201837A0075 din 30 aprilie 2018

(f.d. 225-226 vol.I); raportul nr. 201936S0046 din 18 iunie 2018 (f.d. 1-7 vol.II).

Drept urmare a cercetării materialului probator, instanța de apel a respins

apelul declarat în numele inculpatului de către avocatul Darii Vladimir, ca fiind

nefondat, păstrând neschimbată soluția judiciară în ce privește fondul cauzei, care

rezultă din probatoriul nominalizat, inclusiv din rapoartele de expertiză

psihiatrice ce au confirmat capacitatea minorei xxxxx de a memora și a reproduce,

chiar și cu unele inexactități datorate perioadei îndelungate de timp, a

circumstanțelor importante pentru cauză, fără denaturarea lor, precum și

capacitatea minorei xxxxx de a memora circumstanțele importante pentru dosar,

reproducându-le adecvat, ambele nemanifestând tendința de exagerare și

denaturare a evenimentelor percepute, în raport cu constatările medicilor

psihiatri referitor la capacitatea de prevedere și deliberare a inculpatului a

acțiunilor sale criminale, în rezultatul căror ambele lui fiice minore în vârstă de

sub 14 ani au fost grav afectate emoțional și psihologic.

Astfel, că respingând integral solicitarea apărării referitor la achitarea

inculpatului Țurcanu Ștefan, deoarece ultimul nu ar fi comis faptele imputate de

viol a minorilor, inclusiv din lipsa penetrării organelor genitale, instanța de apel a

remarcat, că pentru încadrarea juridică a faptei la componența art. 171 Cod penal,

nu este necesară întreținerea de fapt a raportului sexual, aceasta fiind o

componență formală, consumându-se în momentul începerii raportului sexual,

adică din momentul introducerii depline sau parțiale a membrului viril în cavitatea

vaginală, violul considerându-se consumat și în cazul, când membrul viril a fost

introdus doar în vestibulul vaginului, dar din anumite cauze, cum ar fi, de exemplu,

reacția de vaginism sau acțiunile de rezistență reușite ale victimei etc., nu a fost

introdus în profunzime, nefiind obligatorie confirmarea deflorării, durata

penetrării sau survenirea ejaculării.

Totodată, raportul sexual se poate manifesta și prin act sexual ca oricare

modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau

acționând asupra sexului, ce în consecință apare ca acea practică sexuală, care

fiziologic este aptă să producă orgasm, inclusiv și în cazul minorului, care datorită

vârstei nu este capabil să aprecieze independent semnificația etico-socială a

propriei decizii, a cărui interes este protejat de legea penală indiferent de

manifestarea voinței lui.

În ce privește cazul de viol al xxxxx, instanța de apel a remarcat că probele

cercetate nu stârnesc careva îndoieli sau incertitudini referitor la încadrarea

5

corectă a acțiunilor inculpatului la art. 171 alin. (1) Cod penal, fiind recunoscut de

el la soluționarea apelurilor.

4.2. Deși încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului a fost

considerată corectă, instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificat de blândă

pedeapsa stabilită lui Țurcanu Ștefan de către instanța de fond, fără acordarea

deplinei eficiențe pericolului social sporit a faptelor prejudiciabile comise și

urmărilor survenite, în raport cu persoana făptuitorului, ce nu este la prima

abatere de legea penală, anterior fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu

suspendare condiționată a executării ei (f.d. 31-32 vol.II), dispunându-se încetarea

unui alt proces penal pe art. 179 alin. (1) Cod penal, ca urmare a retragerii

plângerii de către partea vătămată (f.d. 34 vol.II), fiind caracterizat negativ la locul

de trai, aflându-se la evidența medicului narcolog ca consumator de băuturi

alcoolice, continuând întrebuințarea lor inclusiv și la data comiterii violului părții

vătămate xxxxx, fapt confirmat prin rezultatele alcotesterului Drager de la f.d. 158

vol.I, neavând o ocupație utilă ce i-ar asigura o sursă stabilă de venit (f.d. 41 vol.II),

motive care au determinat temeinicia cerințelor formulate de procuror, referitor

la înăsprirea pedepsei.

Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a

reținut că infracțiunile privind viața sexuală, având o profundă semnificație

antisocială, generează repercusiuni deosebit de dăunătoare pe plan social, contra

desfășurării normale a vieții sexuale a persoanelor. De vreme ce respectarea

atributelor inalienabile ale persoanei în sfera relațiilor sociale cu privire la viața

sexuală constituie una din bazele existenței societății, vătămarea acestor relații

creează o stare de nesiguranță socială, un dezechilibru deosebit de primejdios

pentru însăși existența societății. De aceea, reacția penală împotriva respectivelor

infracțiuni constituie o necesitate imperioasă. Cu atât mai mult, că doar prin

descoperirea crimelor de acest gen cu suportul victimei, poate fi combătut acest

viciu, creând încredere referitor la protecția de care dispune din partea Statului de

drept.

4.3. Instanța de apel a apreciat drept obiectivă concluzia primei instanțe

privind respingerea cerințelor de încasare din contul inculpatului a costului

cheltuielilor judiciare în suma totală de 22708 lei, reieșind din obligația statului în

sensul art. 6 CțEDO, prin intermediul agenților din cadrul organelor de urmărire

penală de a dovedi potrivit art. art. 24, 56 Cod de procedură penală, vinovăția

persoanei atrasă la răspundere penală, având conform art. 96-97 Cod de

procedură penală, sarcina probațiunii, atâta timp cât legea penală îi garantează

acuzatului dreptul la „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură

penală, liberându-l de obligația de a-și demonstra nevinovăția.

Totodată, cu referire la dispozițiile alin. (3) art. 75 din Legea nr. 68 din

14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

instanța de apel a remarcat că la caz ordonatorul expertizei este organul de

urmărire penală (f.d. 165, 189, 206, 214, 231 vol.I) și nu partea apărării.

6

casarea acesteia în partea soluționării cerinței acuzatorului de stat cu privire la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 22708 lei.

În temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, procurorul

susține că decizia recurată în partea contestată este neargumentată, fără a fi luate

în considerație prevederile art. art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală.

5.1. Avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului de sub învinuirile

formulate.

În opinia apărării nevinovăția inculpatului este dovedită în speță, deoarece

martorii și părțile vătămate audiate în cadrul cercetării judecătorești nu au

furnizat instanței de judecată suficientă informație pentru a se considera că

declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile,

care ar confirma vinovăția inculpatului.

Mai mult, declarațiile martorilor urmează a fi apreciate în favoarea lui

Țurcanu Ștefan deoarece acestea poartă în sine contradicții esențiale și sunt bazate

pe presupuneri.

Susține că din declarațiile părților vătămate nu se constată că a avut loc un

viol consumat.

Este de opinia că instanța de apel greșit a respins afirmațiile lui

Țurcan Ștefan că aceste învinuiri ar reprezenta o răzbunare din partea mamei și

fiicelor, pentru faptul că în anul 2016 a alungat-o pe fiica xxxxx cu soțul acesteia

din gospodăria comună, din motiv că aceștia, fără acordul său, au tăiat din gradină

toți copacii fructiferi.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și

întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și

întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau

sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se

impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea

inculpatului (in dubio pro reo).

5.2. Inculpatul declară recurs ordinar, prin care solicită rejudecarea

cauzei și efectuarea în privința fiicelor sale a expertizei comportamentului simulat,

deoarece în privința acuzațiilor aduse, fiicele sale nu spun adevărul.

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia admiterii acestora, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

7

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnaților.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea

atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația

condamnatului, sau, după caz, dispune rejudecarea de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de procuror, acesta

critică decizia instanței de apel în baza temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Pe de altă parte, atât avocatul Dănoi Ion, cât și inculpatul Țurcanu Ștefan,

deși în conținutul recursurilor declarate nu au invocat expres un temei din cele 16

conținute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea

recursurilor, din esența criticilor formulate se atestă că aceștia solicită achitarea

inculpatului, argumente care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Referitor la recursurile ordinare declarate de către avocatul Dănoi Ion

în numele inculpatului și inculpatul Țurcanu Ștefan, instanța de recurs atestă,

că argumentele din recursuri preponderent sunt aceleași care au fost invocate și

în apel și se referă în mare parte la dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă la acest capitol Colegiul penal va sublinia, că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunilor incriminate.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

8

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs verificând încadrarea juridică a faptelor imputate

inculpatului, consideră că instanțele de fond greșit au considerat că inculpatul

Țurcanu Ștefan, pe episoadele comise în privința fiicelor sale, urmează a fi

condamnat potrivit calificativelor conținute la art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs reține că potrivit sentinței primei instanțe

inculpatul Țurcanu Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art.

171 alin. (3) lit. a), b); 171 alin. (3) lit. a), b); 171 alin. (1) Cod penal.

Deși instanța de apel a casat sentința în latura stabilirii pedepsei, totuși

acesta a menținut sentința în latura penală, considerând că vinovăția inculpatului

și încadrarea juridică a faptelor imputate acestuia a fost corect înfăptuită de către

instanța de apel.

Având în vedere materialele cauzei, instanța de recurs reține că pe episodul

săvârșit în privința fiicei xxxxx acțiunile inculpatului au fost încadrate de către

instanțele de fond potrivit calificativelor art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal,

violul, adică raportul sexual, profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra

și de a-și manifesta voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până

la 14 ani aflată în grija, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului.

La fel, pe episodul săvârșit în privința fiicei xxxxx, de către instanțele de fond

acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal,

cu calificativele violul, adică raportul sexual, profitând de imposibilitatea

persoanei de a se apăra și de a-și manifesta voința, săvârșit aspra unei persoane

minore în vârstă de până la 14 ani aflată în grija, ocrotirea, protecția și educarea

făptuitorului.

Potrivit jurisprudenței, dispoziția de la lit. a) alin. 3) din art. 171 Cod penal

prevede o serie de modalități în care se pot concretiza raporturile speciale dintre

victimă și făptuitor, și anume:

- victima se află în grija făptuitorului atunci când acesta are obligația

contractuală sau morală de a acorda victimei asistență socială, ori, în virtutea

relațiilor de rudenie, are îndatorirea legală de a îngriji victima.

Îngrijirea presupune obligația de a acorda ajutor și asistență curentă unei

persoane aflate la nevoie datorită vârstei, stării de sănătate, absenței persoanelor

care au această obligație potrivit legii. Au obligații de îngrijire față de victimă, de

exemplu, persoanele angajate de particulari pentru îngrijirea unor bolnavi sau

bătrâni, personalul de îngrijire din unitățile sanitare sau așezămintele sociale

(spitale, sanatorii, azile, internate), etc. deci, persoanele care în temeiul unui

9

contract de prestări servicii, a unui contract de muncă sau a relațiilor de rudenie

au îndatorirea de a avea grijă de victimă;

- victima se afla sub ocrotirea făptuitorului, atunci când ultimul are

calitatea de tutore ori de curator în raport cu victima sau când făptuitorul și-a

asumat în fapt sarcina de a ocroti un minor;

- victima se află sub protecția făptuitorului, în cazul în care este privată în

mod legal de libertate, de exemplu, se află într-o instituție de reeducare, iar cel care

a săvârșit violul are obligația de a o păzi și supraveghea;

- victima se află la educarea făptuitorului atunci când acesta face parte din

rândul cadrelor didactice sau al personalului pedagogic, fie că este o persoană

angajată de către părinții victimei, pentru educarea și instruirea acesteia.

Obligația de educare revine cadrelor didactice de orice grad și specialitate și

personalului didactic auxiliar (pedagog, laborant, bibliotecar), inclusiv

persoanelor care sunt angajate în particular pentru anumite activități

instructiv-educative (meditatori, instructori).

Astfel, reieșind din explicațiile descrise mai sus, se constată că, în cauza dată,

lipsește semnul calificativ prevăzut la art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal imputate

inculpatului - „persoană care se află în grija, ocrotirea, protecția și educarea

făptuitorului”, deoarece nu s-a stabilit elementul constitutiv în cauză, pentru

realizarea căreia este necesar ca între făptuitor și victimă să existe, la momentul

săvârșirii faptei, un raport special, fapt ce denotă că atât prima instanță, cât și

instanța de apel, incorect au reținut în seama inculpatului acest semn calificativ.

Totodată, reținând dispoziția art. 1331 lit. a) Cod penal care definește

noțiunea de „membru de familie” ce presupune două accepțiuni diferite, în funcție

de lipsa sau prezența conlocuirii făptuitorului și victimei:

a) în condiția de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub

tutelă și curatelă, rudele, afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații

asemănătoare celora dintre soți (concubinaj) sau dintre părinți și copii;

b) în condiția de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorț,

rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se

află ori s-au aflat în relații asemănătoare celora dintre soți (concubinaj).

Astfel, reieșind din prevederile legale menționate mai sus, se constată că, în

cauza dată, lipsește semnul calificativ prevăzut la lit. a) din art. 171 alin. (3) Cod

penal, imputat inculpatului -„persoană care se află în grija, ocrotirea, protecția și

educarea făptuitorului”, fiind prezent doar semnul calificativ „săvârșit asupra unei

persoane minore în vârstă de până la 14 ani”.

Or, din materialele cauzei și anume certificatele de divorț și de naștere a

copiilor (f.d. 100, 104-105, 136 Vol.I, ) rezultă, că inculpatul Țurcanu Ștefan, la data

săvârșirii infracțiunilor în privința fiicelor sale, era căsătorit cu xxxxx, fapt ce

confirmă că inculpatul este membru de familie al părților vătămate xxxxx, însă

ținând cont de prevederile art. 325 Cod de procedură penală, din motiv că

inculpatului nu i-a fost imputat în învinuire – comiterea infracțiunii asupra unui

membru de familie, instanța nu este în drept să-i rețină acest semn calificativ.

10

Totodată, din materialele cauzei rezultă, că Țurcanu Ștefan, fiind tatăl

biologic al părților vătămate, cunoștea cert vârsta acestora, care la data săvârșirii

faptelor infracționale nu aveau împliniți 14 ani, respectiv în acțiunile acestuia fiind

prezent semnul calificativ prevăzut la lit. b) din alin. (3) art. 171 Cod penal, pe

ambele episoade.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în cauză, din învinuirea inculpatului

Țurcanu Ștefan, urmează a fi exclus semnul calificativ prevăzut la lit. a) alin. (3) din

art. 171 Cod penal, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate juridic în prevederile

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, după semnele calificative: violul, adică raportul

sexual, profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra și de a-și manifesta

voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani, pe

episoadele săvârșite în privința fiicelor sale xxxxx.

Referitor la episodul de viol comis în privința părții vătămate xxxxx, Colegiul

penal reține că prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 171

alin. (1) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima

voința, concluzia căreia în această parte a fost menținută de către instanța de apel,

care a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, care de altfel pe

acest capăt de învinuire în instanța de apel și-a recunoscut vinovăția.

Sub aspectul vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 171 alin. (3) lit. b), art. 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (1) Cod penal,

Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut

hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelurilor, a verificat legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei).

Astfel că în restul laturii penale, instanța de recurs consideră că nu sunt

temeiuri de implicare, dispozițiile hotărârii contestate urmând a fi menținute.

11

La stabilirea pedepsei, ținând seama de prevederile stipulate în art. art. 61,

75 Cod penal, instanța de recurs ține cont de gravitatea faptelor săvârșite de

inculpat, și anume 3 infracțiuni, una dintre care face parte din categoria celor mai

puțin grave, iar două din categoria celor deosebit de grave, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare

condiționată a executării ei (f.d. 31-32 vol.II), dispunându-se încetarea unui alt

proces penal pe art. 179 alin. (1) Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de

către partea vătămată (f.d. 34 vol.II).

Totodată instanța de recurs reține că inculpatul este caracterizat negativ la

locul de trai, aflându-se la evidența medicului narcolog ca consumator de băuturi

alcoolice, continuând întrebuințarea lor inclusiv și la data comiterii violului părții

vătămate xxxxx, fapt confirmat prin rezultatele alcotesterului Drager de la f.d. 158

vol.I, neavând o ocupație utilă ce i-ar asigura o sursă stabilă de venit (f.d. 41 vol.II).

Nu în ultimul rând instanța de recurs ține cont și de rezonanța socială a

infracțiunilor săvârșite și urmările prejudiciabile pe care le au asemenea

infracțiuni, două dintre care au fost comise în privința fiicelor biologice.

Așa fiind, având în vedere comportamentul inculpatului de până, în timpul

și după săvârșirea infracțiunilor, precum și pe toată durata procesului de judecată,

ținând cont de scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, Colegiul penal

consideră că în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe episodul săvârșit în

privința fiicei xxxxx, inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa de 17 ani

închisoare, la fel și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal, în privința fiicei xxxxx, acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsa

de 17 ani închisoare.

Colegiul penal lărgit în corespundere cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod

penal, consideră că corijarea și reeducarea lui Țurcanu Ștefan poate avea loc doar

prin izolarea lui de societate, iar pentru concurs de infracțiuni, ținând cont și de

pedeapsa stabilită de instanța de apel în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, de 4 ani

închisoare, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Țurcanu Ștefan i se

stabilește pedeapsa definitivă pe termen de 21 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În privința recursului ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal

reține că partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia

instanței de apel, în partea ce ține de faptul că instanța de apel a menținut sentința

prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la

inculpatul Țurcanu Ștefan a cheltuielilor de judecată în sumă de 22708 lei.

Colegiul lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului procurorului, nu a

respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel că hotărârea atacată în latura civilă nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

12

În vederea desfășurării motivelor care au stat la baza acestei concluzii,

instanța de recurs reține că, prin sentința primei instanțe a fost respinsă ca

neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor de judecată în sumă de 22708 lei, soluție menținută în această parte

și de către instanța de apel.

Cu referire la cerințele procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului Țurcanu Ștefan, instanța de apel a indicat în motivarea soluției

adoptate, că ordonatorul expertizelor este organul de urmărire penală (f.d. 165,

189, 206, 214, 231 vol.I) și nu partea apărării, astfel considerând necesară

respingerea apelului procurorului sub acest aspect.

Analizând soluția instanței de apel prin prisma prevederilor legale aplicabile

speței, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța ierarhic inferioară nu a pătruns pe

deplin în esența problemei dedusă judecății, or, la soluționarea chestiunii cu

privire la încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, instanța de apel urma să verifice data la care au fost efectuate expertizele

judiciare pe caz, întrucât prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din

09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din

09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care

prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1)

se face din contul mijloacelor bugetului de stat, pe când o parte din rapoartele de

expertiză judiciară înfăptuite pe dosar, au fost efectuate deja după data de

09 februarie 2018.

Pe lângă aceasta Colegiul lărgit remarcă, că la soluționarea chestiunii date,

instanța de apel urma să țină cont și de prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod

de procedură penală, urmând în mod clar să se pronunțe cu privire la repartizarea

cheltuielilor judiciare.

În această ordine de idei Colegiul penal constată că, dispunând menținerea

sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 22708 lei, instanța de apel nu a ținut

cont în deplină măsură de prevederile legislației procesual-penale, adoptând o

soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că eroarea de drept

invocată de procuror și-a găsit confirmare în speță, deoarece instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și, ținând cont de faptul,

că eroarea comisă de către instanța de apel, nu poate fi reparată în instanța de

recurs, decizia atacată urmează a fi casată în latura civilă, în partea soluționării

cerinței procurorului referitor la încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

13

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, de către avocatul Dănoi Ion în numele

inculpatului și de către inculpatul Țurcanu Ștefan, se casează parțial, în latura

penală, sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 17 decembrie 2018 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 martie 2019, se rejudecă

cauza și se pronunță în această parte o nouă hotărâre prin care Țurcanu Ștefan

xxxxx se recunoaște vinovat și se condamnă:

- în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei de

17 (șaptesprezece) ani închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei de

17 (șaptesprezece) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Țurcanu Ștefan xxxxx i se stabilește pedeapsa

definitivă pe termen de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 martie 2019 se casează

și în partea soluționării cerinței procurorului referitor la încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, cu remiterea cauzei în această parte spre

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14

06 august 2019 Dosarul nr. 1ra-1209/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza Țurcanu Ștefan xxxxx)

06 august 2019 a fost adoptată în cadrul judecării recursurilor ordinare declarate

în cauza indicată următoarea soluție: „Se admit recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, de către

avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului și de către inculpatul Țurcanu Ștefan, se

casează parțial, în latura penală, sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 17

decembrie 2018 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 martie 2019,

se rejudecă cauza și se pronunță în această parte o nouă hotărâre prin care Țurcanu

Ștefan xxxxx se recunoaște vinovat și se condamnă:

- în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei de 17

(șaptesprezece) ani închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei de 17

(șaptesprezece) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Țurcanu Ștefan xxxxx i se stabilește pedeapsa

definitivă pe termen de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 martie 2019 se casează

și în partea soluționării cerinței procurorului referitor la încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, cu remiterea cauzei în această parte spre

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.”

penală, în același timp nu sunt de acord soluția adoptată de către Colegiul penal

lărgit în partea admiterii recursului procurorului în latura civilă și consider, că în

această parte urma a fi adoptată o soluție de respingere a recursului procurorului.

Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs la

baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel, în partea soluționării cerinței

procurorului referitor la încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului, nu au fost invocate de către procuror nici la una dintre etapele

examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate din contul inculpatului, deoarece

legislația de procedură penală (art. 143 alin. (2), 227, 229) prevăd posibilitatea

15

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la caz

a expertizelor, dând indicații instanței de apel să-și motiveze hotărârea

pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut cont

de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a adus

careva argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului,

indicând doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi încasate din

contul inculpatului, dar n-a specificat din care considerente a ajuns el la această

concluzie și ce circumstanțe le invocă în acest sens.

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat,

întemeindu-și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici una dintre

etapele desfășurării procesului penal.

decizia instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin

care se respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea

încasării acestora din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu

este clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de

încasare a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina

probației în acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această

privință, deși în joc este respectarea drepturilor inculpaților la un proces echitabil.

Judecător Nadejda Toma

16