1ra-1508/2019 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-1508/2019 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1508/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20

martie 2019, în cauza penală în privința lui

Țurcan Iulian XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 30.07.2018 – până la 12.11.2018

instanța de apel:

de la 30.11.2018 – până la 20.03.2019

instanța de recurs ordinar:

de la 19.06.2019 – până la 31.07.2019

C O N S T A T Ă :

2018, examinând cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Țurcan Iulian a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită a fost adăugată

parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018,

stabilindu-i lui Țurcan Iulian pedeapsă definitivă pe un termen de 1 an 6

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

200 unități convenționale, echivalentul a 4.000 lei.

În temeiul art. 87 Cod penal, pedepsele stabilite, urmând a fi executate

de sine stătător.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la Țurcan Iulian în

beneficiul statului a sumei de 83,52 lei în calitate de cheltuieli judiciare a

fost respinsă ca neîntemeiată.

1

în jurul orei 21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat cu scopul

violării ilegale a domiciliului, fără acordul și împotriva voinței

proprietarului, a pătruns în gospodăria situată în sat. Mihăileni ce aparține

lui XXXXX Tatiana, unde aflându-se ilegal în gospodăria ultimei

aproximativ 20 minute, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe fiul acesteia

XXXXX Denis și la cerința stăpânei de a părăsi gospodăria nu a reacționat,

după care s-a apropiat de XXXXX Tatiana și a amenințat-o cu un lanț de

fier și cu aplicarea violenței fizice.

noiembrie 2018, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea

referitoare la pedeapsa aplicată și soluționarea chestiunii legate de

încasarea cheltuielilor judiciare, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Țurcan Iulian să-i fie

stabilită pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(2) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i

stabili lui Țurcan Iulian, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani 2 luni și amendă în mărime de 200 unități convenționale.

De a încasa din contul lui Țurcan Iulian cheltuielile judiciare în sumă de

83,52 lei. În rest, sentința a o menține.

3.1. În motivarea apelului a invocat că:

- prin sentința adoptată, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai

blândă și incorectă;

- argumentele invocate de către instanță nu corespund în totalitate

circumstanțelor de fapt constatate, iar pedeapsa stabilită este vădit

neproporțională celor comise de către inculpat și urmările produse, cu

abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de

art. 75 Cod penal;

- sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă

în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 ore, sau cu închisoare

de până la 3 ani;

- sunt întemeiate concluziile instanței de fond privind încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, însă la stabilirea

pedepsei definitive, instanța incorect a calculat pedeapsa necesară spre

executare în calitate de sancțiune penală și i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă mai blândă și incorectă, prevăzută de dispoziția art. 84 alin. (4)

Cod penal;

2

- în cadrul urmăririi penale a fost dispusă și efectuată testarea

alcoolscopică costul căreia constituie 41,72 lei, de asemenea au fost folosite

60 file A4, tapate la calculator în valoarea de 10,80 lei și 100 file A4, tapate

la calculator în valoarea de 31 lei, iar în total suma de 83, 32 lei;

- instanța de judecată a respins solicitarea procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 83,32 lei, deși acuzatorul

de stat a solicitat ca acestea să fie încasate din contul inculpatului;

- poziția instanței este una complet eronată, legea fiind interpretată și

aplicată greșit, atâta timp cât instanța s-a bazat pe un articol din Codul de

procedură penală și a nesocotit alte prevederi ale legislație procesual-

penală;

- anumite excepții de la regulă sunt și ele expres arătate la art. 229

alin. (2) Cod de procedură penală, însă aceste excepții nicidecum nu se

referă la cazul din speță, care este contestat de acuzatorul de stat;

- prevederile art. 229 Cod de procedură penală, au caracter special,

față de celelalte prevederi și se aplică corespunzător, și cu prioritate;

- statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba vinovăția unei

persoane și în acest scop, la o anumită etapă a procesului penal, a suportat

anumite cheltuieli judiciare, care ulterior, în cadrul probării vinovăției și

condamnării persoanei în condițiile art. 299 Cod de procedură penală,

urmează a fi încasate de la condamnat.

2019, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din

oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Lui Țurcan Iulian recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, i-a fost stabilit pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate prin decizia Curții de Apel Bălți din

16.05.2018, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4.000 lei,

pedepsele urmând a fi executate de sine stătător.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

prima instanță, deși a judecat cauza penală în privința lui Țurcan Iulian în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor

3

art. 3641 Cod de procedură penală, nu a respectat prevederile legale ce țin

de stabilirea pedepsei inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de fond, deși corect a stabilit categoria pedepsei aplicate

inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată,

eronat a aplicat termenul pedepsei și nu a motivat neaplicarea altor

pedepse prevăzute de legislator la sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal și

nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a comis fapta fiind în vârstă de până

la 21 ani. La fel, prima instanță greșit a aplicat pedeapsa în baza art. 84 alin.

(4) Cod penal, privind aplicarea pedepsei pentru cumul de infracțiuni,

agravând situația inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, infracțiunea comisă de către

inculpatul Țurcan Iulian, prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, prevede

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 550 la 950 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu

închisoare, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, se stabilesc noi

limite a pedepsei date, în cazul dat limita minima este de 4 luni, iar limita

maximă este de 1 an închisoare, deci în limitele date instanța de judecată

urma să stabilească pedeapsă inculpatului, pentru infracțiunea comisă.

Prin urmare, ținând cont de dispoziția art. 70 alin. (31) Cod penal,

instanța de apel a considerat că, prima instanță a omis faptul că inculpatul

a comis infracțiunea până a atinge vârsta de 21 ani, în legătură cu ce a ajuns

la concluzia de a admite apelul declarat de procuror, inclusiv din oficiu, cu

casarea parțială în latura dată a sentinței, cu adoptarea unei hotărâri noi,

privind stabilirea pedepsei inculpatului pentru comiterea infracțiunii

imputate, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, dar nu

mai puțin de 1 an 4 luni închisoare, precum și potrivit art. 84 alin. (4) Cod

penal, în aspectul nominalizat.

În opinia instanței de apel, inculpatului urmează a-i fi stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare, deoarece ultimul nu este la prima

abatere penală, se caracterizează negativ, fapt ce rezultă din caracteristica

anexată la materialele cauzei, fapta incriminată fiind comisă cu aplicarea

violențe fizice, la fel nu a achitat pedeapsa amenzii stabilită anterior.

Aplicarea amenzii față de inculpat nu poate fi admisă, deoarece

inculpatul, de fapt, nu lucrează și nu a prezentat careva dovezi privind

încadrarea la muncă, ce i-ar aduce venituri stabile.

4

Totodată, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată nu poate fi

aplicată față de inculpat, deoarece nu există acceptul acestuia la aplicarea

unei astfel de pedepse, condiție impusă de legislator.

În partea ce se referă la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de

apel a apreciat că, prima instanță nu a admis derogări de la procedura

penală, soluția fiind una întemeiată și corectă, în legătură cu ce apelul

declarat în latura respectivă a fost respins ca nefondat, temei de casare

nefiind stabilite.

În sensul dat, instanța de apel a relevat că, cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, prin efectuarea acțiunilor procesuale,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu

poate fi pusă în seama condamnatului.

În atare situație, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect și

motivat a decis respingerea solicitării procurorului în latura încasării

cheltuielilor judiciare de la inculpat, totodată acuzarea fără careva temei

legal în dovedirea circumstanțelor pe care le invocă drept temei al

solicitării a depus apelul, motiv pentru care acesta în latura respectivă a

fost respins ca nefondat.

De asemenea, de către instanța de apel au fost respinse criticile

invocate în apel, precum că statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba

vinovăția unei persoane și în acest scop la o anumită etapă a procesului

penal a suportat anumite cheltuieli judiciare, care ulterior, în cazul probării

vinovăției și condamnării persoanei în condițiile art. 229 Cod de procedură

penală, urmează a fi încasate de la condamnat. Aceste critici fiind apreciate

ca declarative, în lipsa existenței bazei normative de punere în sarcina

condamnatului a cheltuielilor, anume pentru efectuarea testării

alcoolscopice a persoanei vinovate și a cheltuielilor pentru obiecte de

birotică, solicitate de procuror, respectiv careva derogări din partea

instanței de fond nu au fost admise la soluționarea chestiunilor enunțate de

procuror.

procuror, la data de 30 mai 2019, care solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar invocă:

- deși, instanța de apel a admis apelul procurorului, inclusiv din oficiu,

în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, indicând că de fapt

anume pedeapsa sub formă de închisoare urmează a fi stabilită

inculpatului Țurcan Iulian, pe motiv că acesta nu este la prima abatere

5

penală, se caracterizează negativ, ceea ce rezultă din caracteristica anexată

la materialele cauzei, fapta incriminată fiind comisă cu aplicarea violenței

fizice, respectiv o altă pedeapsă mai blândă nu-și va atinge scopul pedepsei

penale, însă instanța de al doilea grad de jurisdicție a încălcat flagrant

normele penale ce ține de aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de

sentințe;

- prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, sentința Judecătoriei

Drochia sediul Rîșcani din 06.02.2017, prin care Țurcan Iulian a fost

recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost casată parțial,

cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,

în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Nisporeni din 23.06.2016 și s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 200 unități

convenționale, echivalentul a 4.000 lei, pedepse ce urmează a fi executate

de sine stătător, conform prevederilor art. 87 Cod penal;

- astfel, instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatului Țurcan

Iulian, prin soluțiile adoptate incorect au stabilit mărimea pedepsei

definitive, atât prin cumul parțial, cât și prin cumul total al pedepselor

aplicate, ce urma a fi mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea

unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată;

- pedeapsa definitivă stabilită inculpatului Țurcan Iulian de către

instanțele de judecată este vădit neproporțională celor comise și urmărilor

produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 Cod penal;

- inculpatul Țurcan Iulian nu este la prima abatere, acesta fiind în

conflict cu legea penală, iar pedepsele stabilite lui prin sentințele anterioare

nu și-au produs efectul așteptat de corectare a acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

- în drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

admis, din considerentele ce urmează.

6

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să

dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Recurentul invocă temeiurile prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii și acesta expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care

a afectat soluția instanței, sau aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Este întemeiată și critica procurorului în recurs privind nemotivarea

admisă de către Colegiul penal al Curții de Apel, în ce privește aplicarea

prevederilor art.70 alin.(3)1 din Codul penal, circumstanță ce cade sub

incidența pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Aici, deși

instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art.70 alin.(3)1 din Codul

penal, a reprodus doar conținutul aliniatului, însă nu a motivat necesitatea

aplicării sau neaplicării acestor prevederi.

Analizând temeiurile invocate în coroborare cu argumentele expuse

în hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit desprinde incidența cazului de

casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

întrucât a fost constatată aplicarea eronată a prevederilor legale la stabilirea

pedepsei principale și definitive inculpatului Țurcan Iulian, fapt care

generează dispunerea casării deciziei în această parte cu remiterea cauzei la

rejudecare.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Examinând cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, prima instanță a stabilit inculpatului Țurcan Iulian

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

7

iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită a fost adăugată

parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018,

stabilindu-i lui Țurcan Iulian pedeapsa definitivă pe un termen de 1 an 6

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

200 unități convenționale, echivalentul a 4.000 lei.

Examinând apelul procurorului, instanța de apel a casat parțial

sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală și a emis o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului Țurcan Iulian recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (4) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor

aplicate prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 200

unități convenționale, ceea ce constituie 4.000 lei, pedepsele urmând a fi

executate de sine stătător.

Din materialele cauzei Colegiul pena lărgit constată că, prin decizia

Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, a fost casată parțial sentința

Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani din 06.02.2017, prin care Țurcan Iulian a

fost recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, iar în

temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Nisporeni din 23.06.2016 și s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 200 unități

convenționale, echivalentul a 4.000 lei.

În speță, urmează a fi menționat că potrivit art. 179 alin. (2) Cod

penal, pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința

unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la

cererea ei, precum și perchezițiile și cercetările ilegale, cu aplicarea

violenței sau cu amenințarea aplicării ei se pedepsesc cu amendă în

mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3

ani.

Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală la

pedeapsa de 3 ani închisoare, se stabilește că limita maximă pentru

8

comiterea infracțiunii prevăzute art. 179 alin. (2) Cod penal, reprezintă 2

ani închisoare.

În opinia instanței de apel (f.d. 155) puse în discuția părților în

ședința de judecată, în privința inculpatului urmează a fi aplicate și

prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, potrivit cărora la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de

ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani,

maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând

cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin

aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale,

aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele

generale urmează a fi argumentată de către instanța de judecată.

Astfel pentru comiterea infracțiunii prevăzute art. 179 alin. (2) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

și art. 70 alin. (31) Cod penal, limita maximă a pedepsei reprezintă 1 an și 4

luni, instanța de apel în acest sens corect a stabilit pedeapsa ce nu

depășește limita maximă, însă ulterior aplicând prevederile art. 84 alin. (4)

Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate prin decizia Curții de

Apel Bălți din 16.05.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, prin ce a comis o eroare întrucât

prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni închisoare, astfel

nici cumularea parțială nici totală a pedepselor de 1 an și 4 luni cu 6 luni

închisoare, nu puteau forma pedeapsa definitivă de 1 an și 4 luni

închisoare.

Astfel, instanța de apel a admis o eroare de drept care constă în

modul greșit de calcul a pedepsei definitive, după cum este stipulat în art.

84 Cod penal, chestiune ce în cumul cu rezolvarea legalității examinării

cauzei în procedură simplificată, urmează a fi soluționată de către instanța

de apel la rejudecarea cauzei.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul

ordinar declarat de către procuror este întemeiat, în speță regăsindu-se

incidența temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, eroarea instanței de apel urmând a fi soluționată doar la

rejudecarea cauzei de către instanța competentă de a judeca fondul cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în

9

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

esențiale invocate în cererea procurorului de apel și recurs, nominalizate și

în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2019, în cauza penală

în privința lui Țurcan Iulian XXXX, și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10