1ra-1508/2019 — art. 179 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1508/2019 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1508/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
12 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20
martie 2019, în cauza penală în privința lui
Țurcan Iulian XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 30.07.2018 – până la 12.11.2018
instanța de apel:
de la 30.11.2018 – până la 20.03.2019
instanța de recurs ordinar:
de la 19.06.2019 – până la 31.07.2019
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 12 noiembrie
2018, examinând cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Țurcan Iulian a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită a fost adăugată
parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018,
stabilindu-i lui Țurcan Iulian pedeapsă definitivă pe un termen de 1 an 6
luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de
200 unități convenționale, echivalentul a 4.000 lei.
În temeiul art. 87 Cod penal, pedepsele stabilite, urmând a fi executate
de sine stătător.
Solicitarea procurorului privind încasarea de la Țurcan Iulian în
beneficiul statului a sumei de 83,52 lei în calitate de cheltuieli judiciare a
fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit sentinței s-a constatat că: Țurcan Iulian, la data de XXXXX,
1
în jurul orei 21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat cu scopul
violării ilegale a domiciliului, fără acordul și împotriva voinței
proprietarului, a pătruns în gospodăria situată în sat. Mihăileni ce aparține
lui XXXXX Tatiana, unde aflându-se ilegal în gospodăria ultimei
aproximativ 20 minute, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe fiul acesteia
XXXXX Denis și la cerința stăpânei de a părăsi gospodăria nu a reacționat,
după care s-a apropiat de XXXXX Tatiana și a amenințat-o cu un lanț de
fier și cu aplicarea violenței fizice.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, la data de 27
noiembrie 2018, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea
referitoare la pedeapsa aplicată și soluționarea chestiunii legate de
încasarea cheltuielilor judiciare, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Țurcan Iulian să-i fie
stabilită pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.
(2) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare
în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal,
pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i
stabili lui Țurcan Iulian, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un
termen de 2 ani 2 luni și amendă în mărime de 200 unități convenționale.
De a încasa din contul lui Țurcan Iulian cheltuielile judiciare în sumă de
83,52 lei. În rest, sentința a o menține.
3.1. În motivarea apelului a invocat că:
- prin sentința adoptată, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai
blândă și incorectă;
- argumentele invocate de către instanță nu corespund în totalitate
circumstanțelor de fapt constatate, iar pedeapsa stabilită este vădit
neproporțională celor comise de către inculpat și urmările produse, cu
abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de
art. 75 Cod penal;
- sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă
în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 ore, sau cu închisoare
de până la 3 ani;
- sunt întemeiate concluziile instanței de fond privind încadrarea
acțiunilor inculpatului în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, însă la stabilirea
pedepsei definitive, instanța incorect a calculat pedeapsa necesară spre
executare în calitate de sancțiune penală și i-a stabilit inculpatului o
pedeapsă mai blândă și incorectă, prevăzută de dispoziția art. 84 alin. (4)
Cod penal;
2
- în cadrul urmăririi penale a fost dispusă și efectuată testarea
alcoolscopică costul căreia constituie 41,72 lei, de asemenea au fost folosite
60 file A4, tapate la calculator în valoarea de 10,80 lei și 100 file A4, tapate
la calculator în valoarea de 31 lei, iar în total suma de 83, 32 lei;
- instanța de judecată a respins solicitarea procurorului cu privire la
încasarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 83,32 lei, deși acuzatorul
de stat a solicitat ca acestea să fie încasate din contul inculpatului;
- poziția instanței este una complet eronată, legea fiind interpretată și
aplicată greșit, atâta timp cât instanța s-a bazat pe un articol din Codul de
procedură penală și a nesocotit alte prevederi ale legislație procesual-
penală;
- anumite excepții de la regulă sunt și ele expres arătate la art. 229
alin. (2) Cod de procedură penală, însă aceste excepții nicidecum nu se
referă la cazul din speță, care este contestat de acuzatorul de stat;
- prevederile art. 229 Cod de procedură penală, au caracter special,
față de celelalte prevederi și se aplică corespunzător, și cu prioritate;
- statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba vinovăția unei
persoane și în acest scop, la o anumită etapă a procesului penal, a suportat
anumite cheltuieli judiciare, care ulterior, în cadrul probării vinovăției și
condamnării persoanei în condițiile art. 299 Cod de procedură penală,
urmează a fi încasate de la condamnat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie
2019, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din
oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o
nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Lui Țurcan Iulian recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, i-a fost stabilit pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul total al pedepselor aplicate prin decizia Curții de Apel Bălți din
16.05.2018, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe
un termen de 1 an 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu
amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4.000 lei,
pedepsele urmând a fi executate de sine stătător.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,
prima instanță, deși a judecat cauza penală în privința lui Țurcan Iulian în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor
3
art. 3641 Cod de procedură penală, nu a respectat prevederile legale ce țin
de stabilirea pedepsei inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate.
Totodată, instanța de fond, deși corect a stabilit categoria pedepsei aplicate
inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată,
eronat a aplicat termenul pedepsei și nu a motivat neaplicarea altor
pedepse prevăzute de legislator la sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal și
nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a comis fapta fiind în vârstă de până
la 21 ani. La fel, prima instanță greșit a aplicat pedeapsa în baza art. 84 alin.
(4) Cod penal, privind aplicarea pedepsei pentru cumul de infracțiuni,
agravând situația inculpatului.
Instanța de apel a menționat că, infracțiunea comisă de către
inculpatul Țurcan Iulian, prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, prevede
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 550 la 950 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140
la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
Prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu
închisoare, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, se stabilesc noi
limite a pedepsei date, în cazul dat limita minima este de 4 luni, iar limita
maximă este de 1 an închisoare, deci în limitele date instanța de judecată
urma să stabilească pedeapsă inculpatului, pentru infracțiunea comisă.
Prin urmare, ținând cont de dispoziția art. 70 alin. (31) Cod penal,
instanța de apel a considerat că, prima instanță a omis faptul că inculpatul
a comis infracțiunea până a atinge vârsta de 21 ani, în legătură cu ce a ajuns
la concluzia de a admite apelul declarat de procuror, inclusiv din oficiu, cu
casarea parțială în latura dată a sentinței, cu adoptarea unei hotărâri noi,
privind stabilirea pedepsei inculpatului pentru comiterea infracțiunii
imputate, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, dar nu
mai puțin de 1 an 4 luni închisoare, precum și potrivit art. 84 alin. (4) Cod
penal, în aspectul nominalizat.
În opinia instanței de apel, inculpatului urmează a-i fi stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare, deoarece ultimul nu este la prima
abatere penală, se caracterizează negativ, fapt ce rezultă din caracteristica
anexată la materialele cauzei, fapta incriminată fiind comisă cu aplicarea
violențe fizice, la fel nu a achitat pedeapsa amenzii stabilită anterior.
Aplicarea amenzii față de inculpat nu poate fi admisă, deoarece
inculpatul, de fapt, nu lucrează și nu a prezentat careva dovezi privind
încadrarea la muncă, ce i-ar aduce venituri stabile.
4
Totodată, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată nu poate fi
aplicată față de inculpat, deoarece nu există acceptul acestuia la aplicarea
unei astfel de pedepse, condiție impusă de legislator.
În partea ce se referă la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de
apel a apreciat că, prima instanță nu a admis derogări de la procedura
penală, soluția fiind una întemeiată și corectă, în legătură cu ce apelul
declarat în latura respectivă a fost respins ca nefondat, temei de casare
nefiind stabilite.
În sensul dat, instanța de apel a relevat că, cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii imputate, prin efectuarea acțiunilor procesuale,
reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu
poate fi pusă în seama condamnatului.
În atare situație, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect și
motivat a decis respingerea solicitării procurorului în latura încasării
cheltuielilor judiciare de la inculpat, totodată acuzarea fără careva temei
legal în dovedirea circumstanțelor pe care le invocă drept temei al
solicitării a depus apelul, motiv pentru care acesta în latura respectivă a
fost respins ca nefondat.
De asemenea, de către instanța de apel au fost respinse criticile
invocate în apel, precum că statul și-a asumat obligația pozitivă de a proba
vinovăția unei persoane și în acest scop la o anumită etapă a procesului
penal a suportat anumite cheltuieli judiciare, care ulterior, în cazul probării
vinovăției și condamnării persoanei în condițiile art. 229 Cod de procedură
penală, urmează a fi încasate de la condamnat. Aceste critici fiind apreciate
ca declarative, în lipsa existenței bazei normative de punere în sarcina
condamnatului a cheltuielilor, anume pentru efectuarea testării
alcoolscopice a persoanei vinovate și a cheltuielilor pentru obiecte de
birotică, solicitate de procuror, respectiv careva derogări din partea
instanței de fond nu au fost admise la soluționarea chestiunilor enunțate de
procuror.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
procuror, la data de 30 mai 2019, care solicită casarea acesteia, cu remiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
5.1. În motivarea recursului ordinar invocă:
- deși, instanța de apel a admis apelul procurorului, inclusiv din oficiu,
în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, indicând că de fapt
anume pedeapsa sub formă de închisoare urmează a fi stabilită
inculpatului Țurcan Iulian, pe motiv că acesta nu este la prima abatere
5
penală, se caracterizează negativ, ceea ce rezultă din caracteristica anexată
la materialele cauzei, fapta incriminată fiind comisă cu aplicarea violenței
fizice, respectiv o altă pedeapsă mai blândă nu-și va atinge scopul pedepsei
penale, însă instanța de al doilea grad de jurisdicție a încălcat flagrant
normele penale ce ține de aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de
sentințe;
- prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, sentința Judecătoriei
Drochia sediul Rîșcani din 06.02.2017, prin care Țurcan Iulian a fost
recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost casată parțial,
cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,
în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa aplicată prin
sentința Judecătoriei Nisporeni din 23.06.2016 și s-a stabilit pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 200 unități
convenționale, echivalentul a 4.000 lei, pedepse ce urmează a fi executate
de sine stătător, conform prevederilor art. 87 Cod penal;
- astfel, instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatului Țurcan
Iulian, prin soluțiile adoptate incorect au stabilit mărimea pedepsei
definitive, atât prin cumul parțial, cât și prin cumul total al pedepselor
aplicate, ce urma a fi mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea
unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin
sentința anterioară a instanței de judecată;
- pedeapsa definitivă stabilită inculpatului Țurcan Iulian de către
instanțele de judecată este vădit neproporțională celor comise și urmărilor
produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei,
prevăzute de art. 75 Cod penal;
- inculpatul Țurcan Iulian nu este la prima abatere, acesta fiind în
conflict cu legea penală, iar pedepsele stabilite lui prin sentințele anterioare
nu și-au produs efectul așteptat de corectare a acestuia, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
- în drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)
Cod de procedură penală.
Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi
admis, din considerentele ce urmează.
6
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să
dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Recurentul invocă temeiurile prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)
Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului
hotărârii și acesta expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care
a afectat soluția instanței, sau aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Este întemeiată și critica procurorului în recurs privind nemotivarea
admisă de către Colegiul penal al Curții de Apel, în ce privește aplicarea
prevederilor art.70 alin.(3)1 din Codul penal, circumstanță ce cade sub
incidența pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Aici, deși
instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art.70 alin.(3)1 din Codul
penal, a reprodus doar conținutul aliniatului, însă nu a motivat necesitatea
aplicării sau neaplicării acestor prevederi.
Analizând temeiurile invocate în coroborare cu argumentele expuse
în hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit desprinde incidența cazului de
casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
întrucât a fost constatată aplicarea eronată a prevederilor legale la stabilirea
pedepsei principale și definitive inculpatului Țurcan Iulian, fapt care
generează dispunerea casării deciziei în această parte cu remiterea cauzei la
rejudecare.
Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a
recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată
în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Examinând cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, prima instanță a stabilit inculpatului Țurcan Iulian
pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,
7
iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită a fost adăugată
parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018,
stabilindu-i lui Țurcan Iulian pedeapsa definitivă pe un termen de 1 an 6
luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de
200 unități convenționale, echivalentul a 4.000 lei.
Examinând apelul procurorului, instanța de apel a casat parțial
sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură
penală și a emis o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care inculpatului Țurcan Iulian recunoscut vinovat de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, i-a fost
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (4) Cod
penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor
aplicate prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 200
unități convenționale, ceea ce constituie 4.000 lei, pedepsele urmând a fi
executate de sine stătător.
Din materialele cauzei Colegiul pena lărgit constată că, prin decizia
Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, a fost casată parțial sentința
Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani din 06.02.2017, prin care Țurcan Iulian a
fost recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea
unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, iar în
temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa aplicată prin
sentința Judecătoriei Nisporeni din 23.06.2016 și s-a stabilit pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 200 unități
convenționale, echivalentul a 4.000 lei.
În speță, urmează a fi menționat că potrivit art. 179 alin. (2) Cod
penal, pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința
unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la
cererea ei, precum și perchezițiile și cercetările ilegale, cu aplicarea
violenței sau cu amenințarea aplicării ei se pedepsesc cu amendă în
mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată
în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3
ani.
Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală la
pedeapsa de 3 ani închisoare, se stabilește că limita maximă pentru
8
comiterea infracțiunii prevăzute art. 179 alin. (2) Cod penal, reprezintă 2
ani închisoare.
În opinia instanței de apel (f.d. 155) puse în discuția părților în
ședința de judecată, în privința inculpatului urmează a fi aplicate și
prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, potrivit cărora la aplicarea pedepsei
persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de
ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani,
maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând
cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin
aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale,
aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală
pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele
generale urmează a fi argumentată de către instanța de judecată.
Astfel pentru comiterea infracțiunii prevăzute art. 179 alin. (2) Cod
penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală
și art. 70 alin. (31) Cod penal, limita maximă a pedepsei reprezintă 1 an și 4
luni, instanța de apel în acest sens corect a stabilit pedeapsa ce nu
depășește limita maximă, însă ulterior aplicând prevederile art. 84 alin. (4)
Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate prin decizia Curții de
Apel Bălți din 16.05.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă
de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, prin ce a comis o eroare întrucât
prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2018, s-a stabilit pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni închisoare, astfel
nici cumularea parțială nici totală a pedepselor de 1 an și 4 luni cu 6 luni
închisoare, nu puteau forma pedeapsa definitivă de 1 an și 4 luni
închisoare.
Astfel, instanța de apel a admis o eroare de drept care constă în
modul greșit de calcul a pedepsei definitive, după cum este stipulat în art.
84 Cod penal, chestiune ce în cumul cu rezolvarea legalității examinării
cauzei în procedură simplificată, urmează a fi soluționată de către instanța
de apel la rejudecarea cauzei.
În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul
ordinar declarat de către procuror este întemeiat, în speță regăsindu-se
incidența temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, eroarea instanței de apel urmând a fi soluționată doar la
rejudecarea cauzei de către instanța competentă de a judeca fondul cauzei.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura
de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în
9
strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor
esențiale invocate în cererea procurorului de apel și recurs, nominalizate și
în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea
justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în
decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și să
pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.
417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, se casează total decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2019, în cauza penală
în privința lui Țurcan Iulian XXXX, și se dispune rejudecarea cauzei de
către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
10