1ra-1005/2019 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1005/2019 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1005/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 15 octombrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Carpov Gheorghe Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Carpov Gheorghe Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, la 3 ani 8 luni închisoare, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, la

pedeapsa aplicată prin sentința din 20 februarie 2018, a Judecătoriei Criuleni (sediul

Dubăsari), i-a fost adăugată integral pedeapsa numită prin prezenta sentință,

stabilind pedeapsa definitivă de 3 ani 8 luni închisoare, cu amendă în mărime de 500

unități convenționale, ceea ce a constituit suma de 25000 lei, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fiind dispus ca sentința în partea pedepsei cu amendă

să fie executată separat.

Acțiunea civilă înaintată de Șlicari A. a fost admisă integral, fiind încasat de la

Carpov Gheorghe în beneficiul lui Șlicari A. suma de 7500 lei cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin infracțiune.

la ora 06:57, Carpov G., având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

aflându-se în parcul din spatele „Fitnes Centru Aquaterra”, amplasat pe str. Ginta

1

Latină, 10 mun. Chișinău, a sustras în mod deschis de la Șlicari A. geanta la prețul de

200 lei, în care se afla un portmoneu la prețul de 150 lei, card bancar eliberat de către

BC „Eximbank”, card bancar eliberat de BC „Mobiasbanca”, card bancar eliberat de

BC „EurocreditBank”, buletinul provizoriu eliberat pe numele Șlicari Angela, bani în

sumă de 100 lei, telefonul mobil de model „Samsung Galaxy A3” la prețul de 7.000

lei și încărcător pentru acest telefon la prețul de 30 lei, prin ce i-au cauzat ultimei

daune în proporții considerabile în sumă totală de 7480 lei.

Instanța de judecată a calificat fapta incriminată inculpatului în baza art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea daunelor în proporții considerabile.

3.1 Avocatul Marinescu D. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia în partea ce ține de stabilirea pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i aplica lui Carpov G. o

pedeapsă minimă sub formă de închisoare, iar conform prevederilor art. 90 Cod

penal, să-i fie suspendată condiționat pedeapsă sub forma închisorii pe un termen de

probă ales de instanță, cu aplicarea în privința acestuia una sau mai multe

obligațiuni prevăzute de art. 90 alin. (6) Cod penal. În cazul în care instanța de apel

ajunge la concluzia neaplicării prevederilor articolului 90 Cod penal, solicită

aplicarea prevederilor art 901 Cod penal, condamnarea cu suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare.

În motivarea apelului a invocat:

- Carpov G. a recunoscut vina integral, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat

ca judecata în privința lui să se desfășoare, conform art. 3641 Cod de procedură

penală;

- pedeapsa primei instanțe este prea aspră dat fiind faptul că, inculpatul are

practic o vîrstă încă tânără, s-a corectat conștientizând faptele sale antisociale a

recunoscut prejudiciul adus părții vătămate, precum și dorește să-l achite în cel mai

curând timp posibil, consideră aceste momente ca circumstanțe atenuante, partea

vătămată neavând careva obiecții, iertându-l pe ultimul, el conștientizând întru totul

caracterul infracțiunilor sale și căindu-se de cele savîrșite.

3.2 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia parțial, în partea pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat că, a recunoscut integral fapta incriminată prin

rechizitoriu, solicitând ca cauza să se judece în procedură simplificată prevăzută la

articolul 3641 Cod de procedură penală și a reparat integral prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

soluționarea chestiunii ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului, care, de fapt, și

este obiectul apelurilor, se consideră, că prima instanță a acordat deplină eficiență

2

prevederilor articolelor 7, 61, 72, 75 și 84 Cod penal, precum și celor din articolul

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a

limitei de pedeapsă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat - închisoare.

În viziunea instanței de apel, prima instanță motivat a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana

inculpatului, categoria infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și

reeducării inculpatului și, în așa mod, just a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii, în mărimea fixată.

La fel, instanța de apel a reținut că corect sunt aplicate prevederile articolului 84

alin. (4) Cod penal, dat fiind că în cauză se constată concurs de infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a stabilit că temei pentru condamnarea inculpatului

cu suspendarea executării pedepsei cu închisoare nu se constată. Temei legal pentru

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege - nu există, deoarece în

cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică

aplicarea prevederilor articolului 79 Cod penal.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, soluția cu privire la aplicarea pedepsei

cu închisoare pentru infracțiunile săvârșite, în mărimile fixate, este legală și

întemeiată.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor din articolul 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de apel a concluzionat că, nu există temeiuri de a

interveni în sentință.

către avocatul Marinescu D. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora în

partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Carpov G. să-i fie

aplicată o pedeapsă minimă sub formă de închisoare, iar conform prevederilor art.

90 Cod penal, să fie suspendată condiționat pe un termen de probă ales de instanță

cu aplicarea în privința acestuia una sau mai multe obligațiuni prevăzute de art. 90

alin. (6) Cod penal. În cazul în care instanța de apel ajunge la concluzia neaplicării

prevederilor articolului 90 Cod penal, solicită aplicarea prevederilor art. 901 Cod

penal, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, printr-o

cerere scrisă, a solicitat primei instanțe judecarea cauzei penale în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală;

- consideră pedeapsa aplicată prea aspră, deoarece inculpatul are o vârstă

tânără, s-a corectat conștientizând faptele sale antisociale, a recunoscut prejudiciul

adus părții vătămate și dorește să-l achite cât mai curând posibil, ceea ce constituie

circumstanțe atenuante în cauză;

- partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat, l-a iertat, acesta

conștientizând întru totul caracterul infracțiunii săvîrșite.

3

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în

partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Marinescu D. în

numele inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor

legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința

inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse minime sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, sau aplicarea prevederilor art. 901

Cod penal, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

4

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 203 verso v. I), beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

la 5 la 7 ani, cu sau fără amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Carpov G., prin decizia instanței de

apel a fost menținută soluția primei instanțe, prin care aceasta a ajuns la concluzia de

a-i stabili inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare pentru comiterea

infracțiunii imputate, respectiv limitele acestei pedepse fiind reduse cu o treime,

constituind astfel de la 3 ani și 4 luni până la 4 ani și 8 luni. În prezenta speță,

inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3

ani și 8 luni, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată

fiindu-i aplicate și prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concursul de

infracțiuni, la pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari)

din 20 februarie 2018, i-a fost adăugată integral pedeapsa numită prin prezenta

sentință, stabilind pedeapsa definitivă de 3 ani 8 luni închisoare, cu amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ceea ce a constituit suma de 25000 lei, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, fiind dispus ca sentința în partea pedepsei

cu amendă să fie executată separat.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

5

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a respins apelurile declarate și a menținut sentința,

prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu

executarea reală a acesteia, motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei

cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de

probațiune sau aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, condamnarea cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanțele de

fond just au ținut cont de faptul că inculpatul are loc permanent de trai, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu a recuperat paguba materială cauzată

prin infracțiune, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, de

personalitatea inculpatului, care anterior a comis infracțiuni, fiind condamnat prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2013, la 3 ani 6 luni închisoare și prin

sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 20 februarie 2018, în baza art. 179

alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce a

constituit suma de 25000 lei, care nu a fost achitată de către inculpat.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Carpov G. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Carpov G., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia sau suspendarea parțială a executării

acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, care este

o infracțiune din categoria celor grave, nu-și va atinge scopul de corectare a

inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

6

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90, 901 Cod penal, nu

se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură

de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului sau suspendarea parțială a executării acesteia,

deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar

permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs

nu poate neglija revendicarea anexată la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă

faptul că anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 349 alin. (2)

lit. b), 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiind condamnat la 3 ani 6 luni închisoare; art.

179 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 500 unități convenționale, astfel se atestă faptul că comiterea infracțiunilor, pentru

inculpatul Carpov G. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de

libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare

de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care a

aplicat inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, 3 ani 8 luni închisoare,

fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.Totodată, instanțele de

fond justificat au aplicat în prezenta speță și prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal,

pentru concursul de infracțiuni, la pedeapsa aplicată prin sentința din 20 februarie

2018, a Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari), i-a fost adăugată integral pedeapsa

numită prin prezenta sentință, stabilind pedeapsa definitivă de 3 ani 8 luni

închisoare fără amendă, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce a

constituit suma de 25000 lei, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fiind

dispus ca sentința în partea pedepsei cu amendă să fie executată separat. Din care

considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului,

precum că pedeapsa aplicată este prea aspră, deoarece inculpatul are o vârstă tânără,

s-a corectat conștientizând faptele sale antisociale.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, a recunoscut

prejudiciul adus părții vătămate și dorește să-l achite cât mai curând posibil, instanța

de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna

soluția instanței de apel, mai mult ca atât din declarațiile părții vătămate se atestă că

prejudiciul nu i-a fost recuperat.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

7

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Carpov G., de către instanțele de fond, a fost aplicată în limitele legii,

din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marinescu

Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Carpov Gheorghe

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 iunie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

8