1ra-1113/2019 — art. 287 alin. 3; art. 151 alin. 1 CP

1ra-1113/2019 — art. 287 alin. 3; art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1113/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 decembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Moldoveanu Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx or. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Moldoveanu Andrei Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentința a fost recunoscut vinovat și condamnat Dolina Ruslan, însă

în privința acestuia hotărârile nu se contestă cu recurs ordinar.

ora 14:00., Moldoveanu A. împreună cu Dolina R. și Putinica E., aflându-se pe

stadionul liceului „Dante Alighieri”, situat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, acționând din

intenții huliganice, a provocat un conflict cu Raicu Vladimir, după care, având un

comportament agresiv, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, a

încălcat grosolan ordinea publică și urmărind scopul demonstrării în public a

supremației fizice, i-a aplicat lui Raicu Vladimir mai multe lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i dureri fizice.

1

Ulterior, continuând intențiile sale ilegale și infracționale, având un

comportament agresiv și neadecvat, numind pe Raicu Vladimir cu cuvinte

necenzurate, i-a aplicat 4 lovituri cu cuțitul în regiunea toraco-abdominală, în

regiunea fesei stângi, în regiunea coapsei stângi și gambei drepte, cauzându-i în

conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 201803D2070

din 19.10.2018, vătămare corporală gravă.

Tot Moldoveanu A., în perioada de timp, locul și circumstanțele descrise supra,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,

având scopul vătămării grave a integrității corporale și a sănătății persoanei,

intenționat, i-a aplicat lui Raicu V. mai multe lovituri cu mâinile și picioare peste

diferite regiuni ale corpului, după care, în vederea realizării intenției sale criminale,

i-a aplicat lui Raicu V. 4 lovituri cu cuțitul în regiunea toraco-abdominală, în

regiunea fesei stângi, în regiunea coapsei stângi și gambei drepte, cauzându-i în

conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.201803D2070

din 19.10.2018, vătămare corporală gravă.

numele inculpatului Moldoveanu A., care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

partea pedepsei stabilite pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzută de alin. (1) al art.

151 Cod penal și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță și în limitele instituite de prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală și a-i stabili lui Moldoveanu A. pedeapsa minimă în mărime de 3 ani și 8 luni,

iar conform alin. (1) al art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată foarte detaliat și concret s-a expus în conținutul sentinței

emise în speță cu privire la noțiunea și scopul pedepsei penale, individualizarea

pedepsei, circumstanțele atenuante, lipsa circumstanțelor agravante, indicînd că

reține căința sinceră a inculpatului de cele comise și regretul față de consecințele

faptei sale, vârsta fragedă a acestuia, nu a împiedicat desfășurarea acțiunilor

procesuale efectuate în cazul dat, însă în concluzie instanța eronat a indicat: „La

stabilirea pedepsei inculpatului Moldoveanu A., instanța de judecată a luat în

considerare faptul că acesta se căiește sincer de cele comise, precum și faptul că deși

anterior a fost judecat, nu a concluzionat pentru sine pericolul social al faptelor

comise anterior, astfel că a continuat activitatea infracțională”;

- în conținutul sentinței anterior a fost menționat, că nu s-au stabilit

circumstanțe agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal, dar numai circumstanțe

atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal;

- instanța de judecată, contrar prevederilor lit. a) alin. (1) al art. 77 Cod penal,

neîntemeiat a recunoscut ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

inculpatului Moldoveanu A., că acesta anterior a fost judecat, fără a concretiza

prevederile legale privitor la faptul că acesta anterior a fost judecat și dacă

2

antecedentele penale au fost sau nu stinse și care sunt urmările în cazul stingerii

antecedentelor penale și prevederile concrete stipulate în conținutul lit. a), alin. (1) al

art.77 Cod penal;

- instanța de fond nu s-a expus în sentință cu privire la opinia părții apărării la

stabilirea măsurii de pedeapsă, reieșind din faptul că în cauză au fost stabilite numai

circumstanțele atenuante și în conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 78 Cod

penal, unde este stipulat cert, că în cazul dat pedeapsa poate fi redusă pînă la

minimul prevăzut de articolul corespunzător;

- măsura de pedeapsă de 5 ani și 6 luni este una prea aspră și nu corespunde

tuturor circumstanțelor cauzei în speță, iar instanța de judecată ilegal a luat în

considerare și a indicat ca circumstanță agravantă, care a fost unica la numirea

pedepsei stabilite și care a influențat negativ la stabilirea mărimii acestei pedepse.

Mai mult ca atît, instanța de judecată la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului

Moldoveanu A. nu s-a expus asupra personalității acestuia și care se află într-o stare

precară de sănătate și are necesitate de susținere medicală zilnică (vezi fișa

medicală), are la întreținere mama de vîrstă pensionară, nu are loc permanent de

lucru, dar muncește cu ziua foarte frecvent.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunile imputate.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.Astfel, conform art. 16 alin. (4) Cod penal,

infracțiunile săvârșite de către Moldoveanu A., în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Ca circumstanță atenuată,

stabilită de art. 76 din Codul penal, în privința inculpatului s-a reținut: recunoașterea

vinovăției și căința sinceră. Circumstanțe agravante stabilite de art. 77 din Codul

penal, în privința inculpatului nu s-au reținut.

Instanța de apel a menționat că în prezenta speță, inculpatul a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa inculpatului a fost

redusă cu o treime de la limita de pedeapsă prevăzută de lege și a considerat

justificat că scopul pedepsei aplicate în privința lui Moldoveanu A. poate fi atins

doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare în baza art.287 alin. (3)

Cod penal, pe un termen de 2 (doi) ani; în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, pe un

termen de 5 (cinci) ani, iar în baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Moldoveanu A. i-a fost

stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni,

3

cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, considerându-se inclusiv

și de către instanța de fond, că aceasta este o pedeapsă echitabilă.

Astfel, instanța de apel a stablit că, prima instanță corect și rațional i-a aplicat

lui Moldoveanu A. pedeapsa în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate 5 ani 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, ținând cont și de faptul că dânsul a recunoscut faptele

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Din aceste considerente, instanța de apel a stabilit că pedeapsa închisorii,

numită de către instanța de fond, nu poate fi alta, decât cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a considerat corectă concluzia de aplicare a pedepsei

închisorii, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate pe

un termen de 5 ani 6 luni de către instanța de fond, deoarece inculpatul, anterior a

mai comis infracțiuni, fiind în același rând condamnat pentru săvârșirea unei

infracțiuni contra patrimoniului, ultima dată pentru comiterea unui jaf și anume:

prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15.12.2011 a fost condamnat și

i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 187 alin. (2) Codul penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an (f. d. 71), ceea ce

denotă faptul că dânsul nu a stat pe cale corectării și reeducării, nu a tras concluziile

necesare și a continuat să comită infracțiuni contra ordinii publice și contra vieții și

sănătății persoanei, iar pedepsele anterioare nu au dus la scopul prevăzut de lege: de

îndreptare și corectare a lui, or, dânsul a continuat săvârșirea multiplelor infracțiuni

și după condamnare, comițând infracțiuni și fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei închisorii, iarăși a comis un concurs de infracțiuni.

declarat de către avocatul, Amihalachioaie G. în numele inculpatului, prin care

solicită casarea acestora, în partea pedepsei stabilite pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de alin.(1) al art. 151 Cod penal și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și în limitele instituite de prevederile art. 3641

Cod de procedură penală, a-i stabili lui Moldoveanu A. pedeapsa minimă în mărime

de 3 ani și 4 luni închisoare, iar conform alin. (1) al art. 84 Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea recursului ordinar invocă:

4

-au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, unde

este stipulată obligația instanței de apel să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel;

- în conținutul apelului a fost invocată ca circumstanță în favoarea acuzatului la

stabilirea măsurii de pedeapsă, comportamentul neadecvat al părții vătămate, care

personal a declarat că era în stare de ebrietate, că anume el s-a exprimat cu cuvinte

urâte în adresa lor, iar după ce a fost bătut a plecat, însă s-a întors înapoi pentru a

returna un telefon mobil pe care l-a luat întâmplător de jos și anume după aceasta a

fost lovit cu cuțitul;

- în conținutul apelului s-au expus la prevederile art. 78 Cod penal, de care nu s-

a ținut cont la stabilirea pedepsei în baza art. 151 alin. (1) Cod penal;

- în conținutul apelului a invocat că instanța de fond eronat a calificat ca

circumstanță agravantă faptul că Moldoveanu A. anterior a fost judecat și că această

circumstanță a influențat esențial la stabilirea măsurii de pedeapsă, iar prima

instanță nu a luat în considerație că antecedentele penale sunt stinse;

- unicul temei legal la stabilirea pedepsei a fost faptul că anterior a fost judecat,

însă această circumstanță nu poate influența stabilirea mărimii pedepsei, atunci cînd

în speță sunt doar circumstanțe atenuante, ce permit a numi o pedeapsă minimă

pentru infracțiunile comise, asupra cărui fapt instanța de apel nu s-a expus;

- în speță au fost stabilite numai circumstanțe atenuante, personalitatea și vârsta

inculpatului, starea precară a sănătății, care necesită susținere medicală zilnică, are la

întreținere mama de vârstă pensionară, se căiește sincer și regretă cele întâmplate,

totodată comportamentul părții vătămate, care a creat starea de conflict, fiind în stare

de ebrietate.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept la aplicarea

pedepsei inculpatului, argumentându-și suficient soluția în sensul pedepsei penale

stabilite inculpatului, ținându-se cont de principiile generale de aplicare a pedepsei

și criteriile generale de individualizare a acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

5

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul nu contestă starea de

fapt stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă

recurentul critică hotărârile adoptate privind stabilirea pedepsei prea aspre

inculpatului, în partea pedepsei aplicate pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

alin. (1) art. 151 Cod penal.

Instanța de recurs consideră, că temeiurile de casare invocate, nu sunt

incidente în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea apelului declarat de avocat,

acordând deplină eficiență și prevederilor art. 61 și 75, 78 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită

conform sancțiunii articolelor 287 alin. (3) Cod penal, art. 151 alin. (1) Cod penal,

ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, din care

considerent instanța de recurs respinge argumentul recurentului precum că în speță

au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

De asemenea, Colegiul penal evidențiază, că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis

această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8)

art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

6

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treme a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Din motiv că, legiuitorul nu a concretizat din care limite urmează a fi redusă

pedeapsa – din limita maximă sau minimă, prevăzută în sancțiune, prin Hotărârea

Plenului CSJ nr. 13 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală de către instanțele judecătorești din 16.12.2013, analizând sintagma „limitelor

de pedeapsă prevăzută de lege”, a fost dedus că legiuitorul a avut în vedere că

pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din

minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea în

baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede conform art. 287 alin. (3) Cod

penal, pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar conform art. 151 alin. (1) Cod penal,

pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Prin urmare, în speța dată, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o

treime, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

închisoare, care pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, este de

la 2 ani la 4 ani și 8 luni, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod

penal, este de la 3 ani 4 luni la 6 ani 8 luni.

În prezenta cauză penală, Colegiul penal reține, instanțele de fond au ținut cont

de faptul că infracțiunile săvârșite de Moldoveanu A. fac parte din categoria celor

grave, ca circumstanță atenuată, stabilită de art. 76 din Codul penal, în privința

inculpatului s-a reținut recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar circumstanțe

agravante stabilite de art. 77 din Codul penal, în privința inculpatului nu s-au

reținut, totodată acesta are o vârstă fragedă, de faptul că acesta a fost anterior

condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, ultima dată

pentru comiterea unui jaf și anume: prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 15.12.2011, în baza art. 187 alin. (2) Codul penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 din Codul penal, pedeapsa

7

aplicată a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an (f. d. 71),

ceea ce denotă faptul că dânsul nu a stat pe cale corectării și reeducării, n-a tras

concluziile necesare și a continuat să comită infracțiuni contra ordinii publice, contra

vieții și sănătății persoanei, iar pedepsele anterioare nu au dus la scopul prevăzut de

lege, de corectare a lui.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge critica recurentului precum că

a fost reținută ca circumstanță agravantă faptul că Moldoveanu A. anterior a fost

judecat și că această circumstanță a influențat esențial la stabilirea măsurii de

pedeapsă, or instanțele de fond au menționat că în cauză nu au fost reținute careva

circumstanțe agravante, însă acestea au ținut cont de personalitatea inculpatului care

anterior a mai fost în conflict cu legea, astfel nu prezintă garanțiile unei conduite, ce

ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență.

Conform art. 78 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se

reduce sau se schimbă după cum urmează: a) dacă minimul pedepsei cu închisoare

prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai

mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim. La literele a) și b) alin.

(1) art. 78 Cod penal, se omite caracterul obligatoriu atenuării pedepsei principale, și

se stabilește doar dreptul instanței de judecată de a reduce pedeapsa.

Astfel, Colegiul penal atestă, că instanțele de fond just la stabilirea pedepsei

inculpatului au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, menționate și în cererea de recurs, au redus pedeapsa sub formă de

închisoare aplicată inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani

închisoare, care este limita minimă prevăzută de lege, iar în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, până la 5 ani închisoare, fiind prerogativa acesteia de a stabili, cât de

aproape de limita de jos trebuie să fie redusă pedeapsa.

Mai mult ca atât, referitor la aceea, că pedeapsa aplicată sub formă de 5 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, este prea

aspră, Colegiul penal menționează că instanțele de fond au aplicat inculpatului

pedeapsa sub formă de închisoare, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, totodată această instanță nefiind obligată să-i aplice

inculpatului limita minimă a pedepsei prevăzute cu închisoare. La fel, instanța de

recurs consideră că, pentru săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu

inculpatului, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

stabilită acestuia, mai aproape de limita minimă prevăzută de pedeapsa respectivă a

infracțiunilor imputate - 5 ani 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, este echitabilă și se încadrează în limitele prevăzute de lege și rigorile

stipulate de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal statuează că, termenul pedepsei stabilit inculpatului de

către instanțele de judecată și modalitatea de executare a acesteia, a fost

individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

8

iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Prin urmare, Colegiul penal statuează, că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept la care face referire recurentul, deci, nu persistă temei de casare a soluției

adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului a fost aplicată în

limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Amihalachioaie

Gheorghe în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Moldoveanu

Andrei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 25 iulie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

9