1ra-1113/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul 1ra-1113/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie

2018, în cauza penală în privința lui

Tofan Veaceslav XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX,

și

Mednic Anatolii XXXXX,

născut la XXXXXX, originar din XXXXX, or. XXXXX,

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Tofan V. și

Mednic A. au fost condamnați în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă

în sumă de 650 unități convenționale, echivalentul a 32 500 lei, fiecare.

împreună și de comun acord cu Mednic A. la 11 iunie 2017, aproximativ la orele

2200, aflându-se în s. Drojdieni, r-nul Nisporeni, din intenții huliganice,

demonstrând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan ordinea

publică i-au aplicat lui Gurulea Ig. multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe

diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de constatare nr. 213

din 12.06.2017 vătămări corporale neînsemnate.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie încasate

din contul inculpaților în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de

1

128 lei.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să

încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpaților în beneficiul statului, or

aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

prezenta cauză.

Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico-

legale, urmau a fi încasate de la inculpați în conformitate cu prevederile art. 229 Cod

de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în sensul art.

227 Cod de procedură penală.

2018, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost respins, ca nefondat.

probelor și circumstanțelor cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității

lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpaților în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Totodată, a menționat că argumentele invocate în apel sunt neîntemeiate,

deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate în legătură cu efectuarea expertizei

medico-legale, care în speță, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală, se efectuează obligatoriu. În concluzie Colegiul penal a

conchis, că efectuarea expertizelor s-a dispus de către organul de urmărire penală și

în asemenea circumstanțe în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Legea

nr. 68 „Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar” plățile

necesare pentru efectuarea expertizelor urmează a fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, dar nu din contul inculpaților.

contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Recurentul consideră neargumentată soluția instanței privind trecerea în

contul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 128 lei.

Totodată, autorul recursului a făcut referire la dispoziția art. 227 Cod de

procedură penală, care reglementează cheltuielile judiciare. Consideră că,

legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală obligativitatea

suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

La fel a indicat, că instanța de apel examinând cauza nu a ținut cont de faptul

că alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea obligația statului

de a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, au fost

abrogate.

2

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate de recurent,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea cheltuielilor judiciare cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Analizând decizia recurată în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

constată că instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de

cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d.164).

Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor,

motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului

sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală,

prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, totodată fiind relevante

și alin.(2) ale normei date, care stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor

fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpaților,

după cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2)

3

al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o

aplicabilitate în speța dată, deoarece expertiza medico-legală efectuată la caz, a avut

loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a

stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă de 128 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale în vederea stabilirii gravității

vătămărilor corporale suportate de partea vătămată, sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt

trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpaților, or,

aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ

în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și

identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor

judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414

- 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii judecătorești și prin urmare,

se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Tofan Veaceslav

și Mednic Anatolii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

4