1ra-1621/2019 — art. 145 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-1621/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție, Lisnic Elena, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Tofan Fiodor XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

art. 364¹ Cod de procedură penală, Tofan Fiodor a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

S-a respins cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 4 694 lei.

04.12.2018, aproximativ la ora 18:00, atlându-se în casa sa din XXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică și având scopul omorului, acționând intenționat și

înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat lui Grîu Ion, o

lovitură cu un cuțit de bucătărie în cutia toracică, în rezultatul cărui fapt de la

leziunile primate Grîu Ion a decedat, fiind depistat în dimineața de 05.12.2018, pe la

ora 07:30 în stradă vis-a-vis de gospodăria lui Tofan Fiodor.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal – omorul unei persoane.

Procuratura r-nului Sîngerei, Bunduchi Anatolie, solicitând casarea parțială a

1

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care de la inculpat să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile de

judecată suportate în sumă de 4 694 lei(4 566 lei – expertiza din 05.12.2018 și 128

lei – expertiza din 06.12.2018), invocând că: art. 227 și art. 229 Cod de procedură

penală prevăd că cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului, a mai indicat că, cheltuielile suportate

au fost în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și au fost

suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a respectat

normele procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

În privința solicitării procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul

inculpatului, instanța de apel a statuat că, soluția primei instanțe de a respinge cererea

procurorului este una întemeiată și corectă, argumentele enunțate de procuror au fost

considerate ca fiind nefondate.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat că, dispozițiile art. 75 alin. (3) din

Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciara si statutul expertului

judiciar expres stabilește: „in cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod procedură penala",

la caz ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală (f.d.58,65) si nu partea

apărării.

Procuratura de circumscripție, Lisnic Elena, indicând temeiul pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, invocând:

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare de la 09.02.2018, alin. (2) al art.

143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, a

fost abrogat;

- sunt aplicabile dispozițiile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care

prevăd expres, că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute

în contul statului. Or, alin. (3) al art. 228 Cod de procedură penală, menționează strict

și fără loc de interpretare, care sunt cheltuielile judiciare care vor fi compensate din

sumele alocate de stat;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că rapoartele de expertiză judiciară

2

au fost întocmite ulterior abrogării alin. (2) al art. 142 Cod de procedură penală;

- nici o normă legală a Codului de procedură penală nu prevede expres că

cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

încriminate sunt trecute în contul statului;

penal lărgit, conchide că recursul declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție, Lisnic Elena urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se constată că, recurentul formulează critici

împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând faptul că decizia instanței de

3

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, incorect s-a soluționat

chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea neîncasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Analizând conținutul deciziei contestate ( f.d 225 – 226), instanța de recurs atestă

că în conținutul deciziei lipsește o argumentare juridică clară în partea respingerii

demersului procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului.

Potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din

inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de

urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze instituției

publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind

efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor,

vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

După cum urmează din materialele cauzei la solicitarea organului de urmărire

penală au fost întocmite două rapoarte de expertiză: raportul de expertiză judiciară nr.

201828C0064 la 05.12.2018 (f.d. 61-62) și raportul de expertiză judiciară nr.

201828P0419 la 06.12.2018 (f.d. 68-69).

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că rapoartele de expertiză sus numite, au

fost efectuate în prezenta cauză penală, după data de 09.02.2018, când au intervenit

modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost abrogat prin Legea

nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, care până la această dată prevedea

imperativ că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol

se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată Colegiul penal lărgit ține să specifice faptul că legiuitorul la art. art. 227-

229 Cod de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare, care

sunt acestea și din contul cui sunt suportate, astfel, nu sunt acceptate motivele din

decizie (f.d. 225 – 226), fiind invocat că prin Legea nr. 68 din 14.04.2016, art. 75 alin.

(3) este stipulat că statul suportă costul expertizelor.

Colegiul penal lărgit indică, că toate cheltuielile judiciare sunt suportate la

momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către stat, ori la etapa respectivă

procesul penal este guvernat de principiul prezumției nevinovăției.

Art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, prevede că instanța de judecată

poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile și

posibilitatea eliberării inculpatului (alin. (3)) de plata cheltuielilor judiciare.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de toate

circumstanțele expuse supra, prin ce pe cale de consecință se atestă că decizia instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea respingerii

solicitării procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate în urma

efectuării rapoartelor de expertize judiciare efectuate în speța dată, confirmându-se în

4

prezenta cauză temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, astfel recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi admis, iar decizia

instanței de apel în partea soluționării chestiunii cu privire la neîncasarea cheltuielilor

judiciare nu poate fi menținută, urmează a fi casată, iar cauza urmând a fi trimisă la

rejudecare în această parte în instanța de apel.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul

respectiv referitoare la cheltuielile judiciare, să cerceteze și să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată în partea soluționării chestiunii cu privire la

cheltuielile judiciare, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și

echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție, Lisnic Elena, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 17 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Tofan Fiodor XXXXX, în partea

soluției cu privire la solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării, în rest

este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

5