1ra-704/19 — Art. 27, 145 alin. 2 lit. e1 Cp

1ra-704/19 — Art. 27, 145 alin. 2 lit. e1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-704/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Onofraș Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.08.2018 – 12.09.2018;

Instanța de apel: 15.10.2018 – 28.11.2018;

Instanța de recurs: 19.02.2019 – 25.06.2019;

A C O N S T A T AT :

Onofraș Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 31

422 lei (treizeci și una mie patru sute douăzeci și doi) din contul inculpatului s-a

respins ca fiind neîntemeiată.

la 30.03.2018, aproximativ în jurul orelor 18:20, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, aflându-se în domiciliul său din satul XXXXX, raionul

XXXXX, în cadrul unui conflict apărut spontan între el și soția sa Onofraș Elena,

dându-și seama de acțiunile sale, conștientizând consecințele, care pot surveni și

dorind producerea acestora, urmărind scopul omorului acesteia, intenționat i-a

aplicat ultimei o lovitură în regiunea rebortorului costal (abdomenului) cu un cuțit

de bucătărie, în rezultatul căreia Onofraș Elena a căzut jos fără cunoștință, acțiuni

însă, care nu și-au produs efectul din motive independente de voința făptuitorului

și anume din motivul intervenirii fiicei sale minore Onofraș Irina, în prezența

căreia a avut loc acest incident, care a intervenit în scopul apărării mamei sale și

care i-a smuls cuțitul din mână, astfel ne permițându-i realizarea scopului de a o

1

omorî, totodată determinandu-l să înceteze acțiunile sale. Ca rezultat al acțiunilor

sale, lui Onofraș Elena i-au fost cauzate leziuni sub formă de plagă penetrantă a

cavității peritoneale pe stânga cu lezarea splinei, hemoperitoneum, care potrivit

raportului de expertiză judiciară nr.2018 28D 0065 din 17.04.2018 se califică

drept leziuni corporale grave.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.27,

145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, după indicii calificativi: tentativă de omor

intenționat asupra unui membru de familie, acțiuni care din cauze independente

de voința făptuitorului nu și-au produs efectul.

Sîngerei, Dumitru Ceaica, în latura respingerii încasării cheltuielilor judiciare, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în cauză, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate din contul inculpatului

cheltuielile judiciare suportate pe cauza penală în sumă de 31422 lei, pentru

efectuarea acțiunilor procesuale, expertizelor medico-legale și psihiatrice. În rest

sentința să fie menținută fară modificări, invocând următoarele argumente:

- instanța în motivarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin.(2) pct.5), 229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

nu a încasat din contul inculpatului Onofraș Ion cheltuielile judiciare, admițând

interpretarea eronată a dispozițiilor normei legale, privind achitarea cheltuielilor

judiciare. Deși, procurorul în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate pe cauza penală vizată,

instanța prin sentință le-a respins;

- aplicarea pedepsei în privința inculpatului, fără încasarea din contul lui a

cheltuielilor judiciare ar atrage după sine neasigurarea scopului pedepsei penale și

anume reeducarea inculpatului, restabilirea ordinii de drept, ba din contra într-un

mod tacit va favoriza condamnatul să comită fapte analogice pe viitor,

conștientizând că în rezultatul comiterii lor, nu survine o pedeapsă aspră care să-i

limiteze în drepturi, sau să atragă după sine alte consecințe grave. Eliberarea totală

a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare este contrar principiului legalității,

punerea acestor cheltuieli pe seama inculpatului ar contribui la responsabilitatea

lui și în final la corectarea acestuia.

a fost respins apelul procurorului ca nefondat, fiind menținută sentința fără

modificări.

expertizelor medico-legale, expertizele psihiatrice, efectuarea acestor acte

procesuale au fost dispuse din motiv că, constituie o măsură procesuală ce ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

părții acuzării.

Reieșind din prevederile legii în cazurile când expertiza a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate

din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc

Valentina, prin care solicită admiterea recursului, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

2

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- este neargumentată poziția instanței de apel privind neîncasarea de la

inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată, deoarece suma de 31422

lei au fost suportate de către stat pentru efectuarea acțiunilor procesuale,

expertizelor medico-legale și psihiatrice.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că

instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă solicitarea

acuzatorului de stat, privind încasarea de la Onofraș Ion a cheltuielilor judiciare în

beneficiul statului, în sumă de 31422 lei.

Colegiul lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru

totul prevederile art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut

vinovat și l-a condamnat pe Onofraș Ion în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal, la închisoare pe un termen de 10 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip închis, totodată a respins ca neîntemeiată cerința procurorului, privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 31422 lei, soluție

menținută de către instanța de apel. În motivarea soluției adoptate instanța de

apel a indicat că „...expertizele în cauză au fost ordonate de către organul de

urmărire penală/procuror, în vederea constatării gradului de gravitate și a

3

caracterului vătămărilor integrității corporale, starea psihică a învinuitului și

constatarea biologică a corpurilor delicte și a provenienței sângelui. ... cheltuielile

suportate în carul urmării penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor

judiciare, reprezintă plăți ce urmează a fi trecute din bugetul statului…”, astfel

considerând necesar respingerea apelului procurorului.

Astfel, se reține că procurorul solicită încasarea de la Onofraș Ion a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 31422 lei, în legătură cu

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 201828P077 din 03.04.2018

(f. d. 80, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201828D 0065 din 17.04.2018

(f. d. 84 – 85, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0125 din

11.05.2018 (f. d. 89 – 91, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0124

din 03.05.2018 (f. d. 95 – 96, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr.

201837A0147 din 07.06.2018 (f. d. 102 – 103, vol. I), raportului de expertiză

judiciară nr. 201836S0061 din 19.07.2018 (f. d. 109 – 113, vol. I).

Colegiul lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatului Onofraș Ion a cheltuielilor judiciare, ce țin de

efectuarea expertizelor judiciare, instanța de apel făcând trimitere la prevederile

art.art.228 alin. (4), 227 alin. (2) și (3), 143 Cod de procedură penală, art.15/2

alin. (2) din Legea nr. 1086 din 23 iunie 2000, ,,Cu privire la expertiza judiciară”, a

omis faptul că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018

(publicată în Monitorul Oficial cu nr.40- 47 art.108 din 09.02.2018), a fost abrogat

alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Totodată, se reține că alin.(1) art.143 Cod de procedură penală, prevede

cazurile când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu,

care în același timp corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili

leziunile corporale a inculpatului, a părții vătămate, grupa sanguină atât a

inculpatului, cât și a părții vătămate, determinarea prezenței sângelui pe cuțit și a

stării psihiatrico-legală a inculpatului, era necesară efectuarea mai multor

expertize.

În această ordine de idei, reieșind din concluziile expuse de către instanța de

apel în motivarea soluției adoptate, Colegiul lărgit constată că, aceasta dispunând

menținerea sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 31422 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile

legislației procesual penale, adoptând o soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414

Cod de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează

a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

4

acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018 în latura civilă în partea soluționării

solicitării procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în cauza penală

privindu-l pe Onofraș Ion XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

5

25 iunie 2019 Dosarul nr. 1ra-704/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Onofraș Ion XXXXX)

2019 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza indicată

următoarea soluție: „Admite recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018 în latura civilă în

partea soluționării solicitării procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în

cauza penală privindu-l pe Onofraș Ion XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei

în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin”.

respingere a recursului procurorului.

2.1. Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs la

baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel nu au fost invocate de către

procuror nici la una dintre etapele examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate din contul inculpatului, deoarece

legislația de procedură penală ( art. 227, 229 ) prevăd posibilitatea încasării din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la caz a expertizelor,

dând indicații instanței de apel să-și motiveze hotărârea pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut cont

de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a adus careva

argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului, indicând

doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi încasate din contul

inculpatului, dar n-a specificat din care considerente a ajuns el la această concluzie și

ce circumstanțe le invocă în acest sens.

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat, întemeindu-

și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici un dintre etapele

desfășurării procesului penal.

6

Cu această ocazie vreau să menționez, că instanța de recurs, casând decizia

instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin care se

respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea încasării acestora

din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu este

clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de încasare

a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina probației în

acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această privință, deși în joc

este respectarea drepturilor inculpaților la un proces echitabil.

Judecător Nadejda Toma

7