1ra-668/2019 — art. 27, 172 al. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul central din 15 octombrie 2018, Cristiuc Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de pe art. 27, 172 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate XXX, cu încasarea în mod solidar de la Cristiuc Ion în beneficiul lui XXX a prejudiciului moral în cuantum de 20 000 lei. A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat de încasare de la ambii inculpați a cheltuielilor judiciare în mărime de 2 822 lei 1.1. Prin aceiași sentință, a fost condamnat și Bașchir Vasile, însă în privința lui hotărârea nu se contestă cu recurs.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Cristiuc Ion la 22.01.2018 în intervalul orelor 01:00-05:00, în baza unei intenții comune cu Bașchir Vasile de a săvârși acțiuni violente cu caracter sexual, aflându-se în vagoneta amplasată în XXX, mun. Bălți, în preajma clădirii XXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse, prin constrângere psihică, în mod intenționat, știind că XXX este minoră, au invitat-o în vagonetă, servind-o cu băuturi alcoolice, aducând-o în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat de la ce ea adormise și profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra și a-și exprima voința în virtutea vârstei fragede și stării în care se alia, în timp ce Bașchir Vasile a purces la realizarea acțiunilor violente cu caracter violent, satisfacându-și pofta sexuală în formă perverse prin introducerea organului genital în orificiul anal, Cristiuc Ion aflându-se alături de victimă în pat, dezbrăcat în lenjerie intimă, intenționa să comită acțiuni perverse cu caracter sexual cu minora XXX, ce din cauze independente de voința lui nu și-au produs efectul pentru, că aceasta se trezi, opunând rezistență lui Bașchir Vasile, 1 acțiuni ce i-au fost încadrate la art. 27, 172 alin. (2) lit. b), c) Cod penal în prezența calificativelor tentativa la satisfacerea poftei sexuale în forme perversă, săvârșit prin constrângere psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, comis de două persoane cu bună-știință asupra unui minor.

Sentința, a fost atacată cu apel de către: - procurorul, care a solicitat în sensul art. art. 227; 229 Cod de procedură penală încasarea de la ambii inculpați a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 2 822 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare; - avocatul Denis Duca în numele inculpatului Bașchir Vasile, care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și achitarea lui Bașchir Vasile de sub învinuirea adusă, din lipsa faptei și a probelor pertinente și concludente ce i-ar confirma incontestabil vinovăția, cu reținerea eronată în calitate de circumstanță agravantă a calificativului săvârșirea infracțiunii cu bună-știință împotriva unui minor, incorect încasând de la inculpați dauna morală în mod solidar și calculându-l termenul pedepsei din 25.10.2018 orele 21:50, pe când el a fost reținut la 25.10.2018; - inculpatul Crestiuc Ion, care a solicitat achitarea de sub învinuirea adusă pe motiv că, nu a comis nici o tentativă de întreținerea raportului sexual pervers cu minora XXX, nefiindu-i aduse în acest sens careva probe ce i-ar dovedi vinovăția, trezindu-se de la cearta ce avuse loc între ea și Bașchir Vasile, după care în ziua următoare ea venise cu niște cunoscuți de ai săi, cerându-le mijloace financiare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, apelul procurorului s-a respins ca nefondat. Au fost admise apelurile avocatului Denis Duca în numele inculpatului Bașchir Vasile și al inculpatului Cristiuc Ion declarate împotriva sentinței, în ce privește latura civilă, cu casarea acesteia în această parte și pronunțată o soluție nouă de încasare în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate XXX a daunei morale de la Bașchir Vasile în cuantum de 30 000 lei și de la Cristiuc Ion - 20 000 lei. În rest, dispozițiile sentinței cu privire la latura penală și corpurile delicte s-au păstrat fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apela menționat că, temeinicia soluției de condamnare adoptată de către instanța de fond ca urmare a judecării cauzei penale, prin stabilirea certă a împrejurările de fapt și aspectelor de drept ce confirmă vinovăția inculpatului Cristiuc Ion în faptele imputate. Din conținutul depozițiilor victimei XXX în cadrul audierii în condiții speciale prevăzută de art. 110/1 Cod de procedură penală, anunțate la ședința instanței de fond ce se află în coroborare cu restul probelor acumulate pe caz rezultă, că în seara de 22.01.2018, la propunerea lui V. Bașchirși împreună I. Crestiuc au consumat băuturi alcoolice în vagoneta din piața XXX, mun. Bălți, după care adormise, trezindu-se de la durere mare în regiunea anală și văzându-l de asupra sa pe V. Bașchir ce întreținea actul sexual XXX, alături de ea aflându-se I. Crestiuc ce era culcat pe o parte fără lingerie intimă, împingându-l pe primul cu mîinile, a ieșit afară, spunându-le prietenilor săi despre viol și încercând să se automutileze (f. d. 96, vol. I), respectivele depoziții fiind înregistrate pe un CD DVD-R cu inscripția ,,OMEGA” recunoscut, prin ordonanța din 27.02.2018 în calitate de corp delict și anexat la dosar (f.d. 98-99, vol. I). De asemenea reprezentantul legal XXX, a menționat că, după 2 consumul băuturi alcoolice minora a fost violată de două persoane, acuzând dureri în regiunea anusului, motiv pentru care a avut și o tentativa de suicid (f.d. 57-59, vol. 3). De rând cu aceasta, instanța de fond corect a statuat la baza sentinței de condamnare declarațiile martorei XXX potrivit cărei în noaptea de 21.01.2018, împreună cu XXX și XXX s-au întâlnit cu două persoane de gen masculin pe nume Ion și Vasile ce se cunoșteau cu victima și care i-au invitat în vagoneta din fața blocului XXX pentru a servi băuturi alcoolice, pe parcursul întrebuințării cărora o îmbrățișau pe XXX, după care ea adormise iar cei doi culcându-se prin părți, încercând nereușit să o trezească, după care întrase în cea de-a doua despărțitura unde dormeau XXX și o persoană pe nume Mihail, în dimineața de 22.01.2018 auzind-o pe XXX plângând și încercând să se automutileze pentru, că a fost violată de către Vasile și Ion (f.d. 65-66, vol. 3). Declarații analogice făcând și Sergiu Rusu potrivit cărui împreună cu XXX și XXX au acceptat propunerea inculpaților de a servi băuturi alcoolice în rulota lor de serviciu unde ei o îmbrățișau pe XXX, după care ea adormise în aceeași odaie, iar el împreună cu XXX în odaia vecină, dimineața auzind-o pe XXX plângând și fugind afară, încercând să se automutileze cu un ciob de sticlă pentru, că a fost violată de inculpați, care cunoșteau despre vârsta ei minoră (f.d.74-75, vol. 3). În același context XXX a susținut că, în dimineața de 22.01.2018 la domiciliul său venise XXX și XXX ce plângea comunicându-i despre viol în rulota de serviciu a inculpaților, ca urmare a consumului de alcool, trezindu-se de durere, unul din ei fiind deasupra sa (f.d. 64, vol. 3), fapte confirmat și de către martorul XXX ce suplimentar a precizat, că a adunat câteva persoane pentru a discuta cu cei doi bărbați, însă, afară a ieșit doar cel mai tânăr, celălalt s-a închis în vagonetă apelând poliția, cu toții ulterior fiind transportați al sediul IP Bălți, unde XXX a depus o plângere pe faptul violului, considerând, că ea nu a depus depoziții mincinoase (f.d. 72-73, vol. 3). Așadar, constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpaților în cele săvârșite, instanța de apel a apreciat argumentele formulate de apărător și inculpați în favoarea achitării lor ca fiind absolut neîntemeiate, ce contravin aspectelor faptice a cauzei, inclusiv și cele ce se referă la pretinsa ne cunoaștere a vârstei victimei, negarea vinovăției, ne fiind altceva decât o încercare de evitare a răspunderii penală pentru fapta comisă. Or, după cum rezultă din conținutul raportului nr. 201837A0050 de expertiză psihiatrico-legală efectuat în condiții de ambalator din 20.03.2018, minora XXX este în stare să aprecieze corect situația în care a fost supusă și să depună declarații, fiind capabilă de a percepe just împrejurările cauzei, lipsindu-i semne de exagerare sau insinuare a celor percepute și tendința spre fantezie. De altfel, versiunea inculpatului I. Crestiuc referitor la tendința părții vătămate XXX de a câștiga astfel careva surse financiare, nu are nici un suport factual, fiind incredibil faptul, că prin așa metode minora să-și creeze o imagine negativă în societate, ținându-se cont de atitudinea societății față de infracțiunile cu caracter sexual. Referitor la pedeapsa penală stabilită ambilor inculpați, instanța de apel a ținut să menționeze că la numirea ei, prima instanță a dat deplină eficacitate dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal, ce se referă la scopul pe care îl urmărește de restabilire a echității sociale și corectare a celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a 3 altor fapte penale. Totodată, instanța a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale cum sunt caracterul intenționat și prejudiciabil a faptei penale, atitudinea făptuitorilor față de cele săvârșite și urmările survenite, personalitatea inculpatului V. Bașchir, care, nu este la prima abatere de lege, anterior fiind condamnat, pedeapsa lui numită neatingându-și efectul corectării, el continuându-și activitatea criminală, având la întreținere doi copii minori, urmând a fi exclusă în privința lui circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii cu bună- știință împotriva unui minor, dar ce nu va influența la mărimea pedepsei, inculpatul I. Crestiuc anterior nefiind condamnat, ambii inculpați, la locul de trai caracterizându-se pozitiv, săvârșind o infracțiune din categoria celor grave, fapt ce determină necesitatea aplicării în privința lor a pedepsei închisorii, fiind cât se poate de utilă și rațională pentru executare, urmărind drept scop conștientizarea de către ei a caracterului infracțional a acțiunilor sale, or faptele comise de ei, dau dovadă de un comportament cinic manifestat față de victimă, prin nerespectarea moravurilor și conduitei stabilite într-o societate democratică, afectându-i inviolabilitatea pe care statul urmează să-i asigure prin respectarea de către toți membrii săi a normelor de drept stabilite. Concluzionând temeinicia sentinței în ce privește constatarea faptelor penale cu încadrarea juridică corectă a acțiunilor criminale și stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a atestat netemeinicia soluției cu privire la încasarea în mod solidar de la inculpați a prejudiciului moral în beneficiul reprezentatului legal al părții vătămate XXX, fapt pentru care va dispune casarea ei în această parte pentru a-i aduce claritate și în corespundere cu prevederile art. 616 și 1422 Cod Civil, a dispus încasarea de la Bașchir Vasile a 30 000 lei și de la Cristiuc Ion - 20 000 lei. În acest aspect instanța de apel a reținut că, potrivit normei citate, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral rezultat din suferințe psihice sau fizice, prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale (...), instanța de judecată poate să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc, mărimea compensației cărui în sensul art. 1423 se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate, urmând ca caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice să fie apreciate de instanță luându-se în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate, mărimea prejudiciului moral vine depinzând de mărimea prejudiciului material. Respectiv, în dependență de acțiunile infracționale întreprinse de inculpați și urmările survenite pentru minora XXX, instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a delimitat dauna morală solicitată de reprezentatul ei legal XXX, dispunând încasarea de la Bașchir Vasile a 30 000 lei li de la Cristiuc Ion - 20 000 lei, doar că incorect a utilizat în speță răspunderea lor solidară, ce va fi exclusă prin prezenta decizie. Cât privește solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la inculpați a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 2 822 lei, instanța de apel a respins-o, apreciind drept obiectivă concluzia primei instanțe în acest aspect, reieșind din obligația statului în sensul art. 6 CEDO, prin intermediul agenților din cadrul OUP de 4 a dovedi potrivit art. art. 24 și 56 Cod pr. penală vinovăția persoanei atrasă la răspunderea penală, având conform art. 96- 97 Cod pr. penală sarcina probațiunii, atâta timp, cât legea penală îi garantează acuzatului prejudiciabile comise în privința ei și de a depune declarații, lipsindu-i tendința inventării anumitor situații (f.d. 135- 137, voi. 1). Argumentele apelanților referitor la lipsa unei aprecieri obiective a probelor cercetate în ședința de judecată sau pretinsa lor interpretare în favoarea acuzării, nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de fond examinându-le sub toate aspectele complet și obiectiv și în strictă conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod pr. penală, or, toate actele întocmite de către OUP au fost semnate de părți, nefiind invocate obiecții referitor la nulitatea actelor procesuale sau inadmisibilitatea probelor în sensul art. 95 Cod procedură penală (f.d. 165, vol. 1). Din conținutul declarațiilor martorilor oculari cu care inculpații au consumat alcool, cert rezultă acțiunile întreprinse de ei în privința victimei minore pe care o îmbrățișau, deși cunoșteau despre vîrsta ei minoră, martorul XXXsuplimentar menționând, că V. Bașchir a sărutat-o pe XXX, ea respingându-1 acțiunile, iar el convingând-o să întrețină raport sexual, după adormirea cărei, ambii s-au culcat pe lângă ea diametral opus, ulterior V. Bașchir comunicându-i, că a încercat ceva să-i facă victimei, însă nu i-a reușit… Anume aceste acțiuni denotă intenția cu care inculpații au acționat și în raport cu depozițiile minorei confirmându-se, că V. Bașchir și-a realizat scopul întreținând cu ea raport sexual în formă perversă, iar I. Crestiuc a tentat să-și satisfacă pofta sexuală în formă perversă, ceea ce nu i-a reușit din motive independente de voința lui, ca urmare a reacției victimei, ce s-a trezit și a fugit afară, iar tentativa de automutilare comisă dea ea, lăsându-i tară îndoială veridicitatea celor declarate.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Cristiuc Ion, declară recurs ordinar prin care solicită casarea acestora cu unei hotărâi de achitare în privința lui Cristiuc Ion. Recurentul invocă dezacordul cu condamnarea inculpatului din motiv că acesta nu a avut nici o intenție directă a comite infracțiunea imputată, ori declarațiile părții vătămate și a martorilor indirecți nu se află în coroborare cu probele acumulate în prezentul caz. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Cristiuc Ion, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. 5 Din conținutul cererii de recurs se deduce temeiurile prevăzute de pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, analizând decizia atacată, se conchide univoc că temeiurile invocate de recurent prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat. În acest sens, se menționează că, potrivit normelor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Referitor la argumentele invocate de către recurent, precum că nu a săvârșit infracțiunea imputată, instanța de recurs reține că, în conformitate cu materialele cauzei penale, inculpatul Cristiuc Ion a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 27, 172 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, soluție menținută de către instanța de apel, care a statuat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Prin urmare, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Cristiuc Ion în săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece la judecarea apelurilor declarate de procuror și de inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală. În decizia sa instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, această decizie cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează faptul că, argumentele invocate de recurent privind reaprecierea probelor, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate. 6 În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Cristiuc Ion, urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Cristiuc Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți, sediul central din 15 octombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Cristiuc Ion XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 21 mai 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Victor Boico 7