1ra-415/2019 — art. 201/1 alin.4 CP

1ra-415/2019 — art. 201/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-415/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Crențius Ruslan xxxx, născut la xx xx xxxx, originar din

mun. xxxx, domiciliat în s. xxxx r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.06.2018 – 27.07.2018;

Instanța de apel: 07.08.2018 – 11.10.2018;

Instanța de recurs: 11.01.2019– 23.04.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Crențius Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011

alin.(4) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea de la Crențius Ruslan în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 21 400 lei.

Ruslan, la data de 07.04.2018, aproximativ la ora 22.00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, în timp ce se afla la domiciliul său situat în s. xxxx r-nul xxxx, având scopul

comiterii violenței în privința altui membru al familiei, în rezultatul unei cerți spontane

iscate între el și soția sa Crențius Ludmila, a numit-o pe ultima cu cuvinte necenzurate,

apoi a comis față de aceasta acțiuni violente manifestate prin aplicarea multiplelor

lovituri cu un prelungitor electric și cu o nivelă folosită în construcție peste diferite părți

ale corpului, cauzîndu-i multiple vătămări corporale în rezultatul cărora la 10.04.2018,

Crențius Ludmila a decedat.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr.201803C0733 din 23.05.2018, s-a

constatat că victimei Crențius Ludmila i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

traumă închisă a abdomenului, cu echimoze și excoriații, hemoragii în țesuturi moi,

1

ruptură traumatică a intestinului subțire, care au fost produse prin acțiune traumatică cu

corp(uri) contodent(e), cu cel puțin 3 - 4 zile până la deces, se află în legătură cauzală

directă cu survenirea decesului și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

gravă.

și Puzder Maria, care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului Crențius Ruslan să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră.

În argumentarea apelului declarat, au invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este

una prea blândă și neproporțională infracțiunii comise, instanța nu a ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă care

nu-și va atinge scopul prescris la art.61 Cod penal.

fost admis din alte motive apelul, casată partial sentința, inclusiv din oficiu conform

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea încasării cheltuielilor judiciare și în

această parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

- a fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare ce țin de efectuarea expertizelor.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și corect a

constatat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea

sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și

dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că, până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu,

recunoscându-și vina, fără a solicita administrarea de noi probe, a solicitat prin înscris

autentic examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale,

pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, iar instanța de fond prin încheierea

protocolară a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art.3641 Cod de

procedură penală.

Mai mult, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile

2

de viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate, pentru corectarea și reeducarea

vinovatului, instanța de apel apreciind în cele din urmă că pedeapsa aplicată de către

prima instanță este legală, întemeiată și echitabilă, iar careva temeiuri de a casa sentința

primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost stabilite.

Referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea raporturilor de expertiză judiciară, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate, or, acestea reprezintă cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele

procedurale nu prevăd de a fi încasate din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare

în asemenea caz.

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a

acesteia în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă dezacordul cu soluția instanței de apel în partea

respingerii cerințelor procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în sumă de 21 400 lei, menționând că în temeiul art.art.227-229, 385 alin.(1)

pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală, acestea urmau a fi încasate de la Crențius

Ruslan.

Susține, că avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit.

La acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea procesual

penală din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care a fost abrogat alin.(2) art.143

Cod de procedură penală, și care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cadrul urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat.

În ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare, susține că,

inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și menținerea în vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente de fapt și de

drept.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și

menținerea sentinței primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi

reiterate și stipulările din art.434 Cod de procedură penală, unde este indicat că, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Colegiul reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat, dar indică ca temei

3

de drept pentru casarea deciziei recurate pct.6) alin.(1) al art.427 Cod de procedură

penală, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține de

respingerea cererii de încasare a cheltuielilor judiciare.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs,

Colegiul penal lărgit conchide că, judecând apelul, instanța neîntemeiat a dispus

admiterea din alte motive apelul declarat, fiind casată parțial sentința, inclusiv din oficiu

conform art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea încasării cheltuielilor

judiciare și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care a fost respinsă cerința

procurorului cu privire la încasarea în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare.

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatului Crențius Ruslan a cheltuielilor judiciare, ce țin de

efectuarea raporturilor de expertiză judiciară, instanța de apel nu a ținut cont de

dispozițiile art.229 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, care stipulează că, cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta

o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

În prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale și anume:

raportul de expertiză judiciară nr.2018033C0733 din 23.05.2018; raportul de expertiză

judiciară nr.201808M0066 din 14.06.2018; raportul de expertiză judiciară

nr.20180500140 din 16.05.2018 și raportul de expertiză judiciară nr.201835A0280 din

17.05.2018, pentru care a fost achitată suma totală de 21 400 lei.

Deci, reieșind din concluziile expuse în motivarea soluției adoptate de către instanța

de apel, Colegiul penal lărgit constată că, greșit a fost respinsă ca neîntemeiată cererea

înaintată de procuror, privind încasarea cheltuielilor de judecată, cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizelor judiciare, inculpatul fiind eliberat total de la plata acestora.

Colegiul pensal lărgit menționează că dreptul discreționar al instanței de încasare a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor la caz, rezultând din prevederile art.229

alin.(1), (2) Cod de procedură penală, urmează a fi interpretate ținând cont de

modificările operate prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare la 09.02.2018, prin

care a fost exclus alin.(2) al art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

bugetului de stat, respectiv voința legiutorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile pentru efctuarea expertizelor.

Astfel, scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte o

excepția, însă nu o regulă. La caz, instanța de recurs reține că, nu a fost confirmată o stare

financiară precară a condamnatului, care ar justifica scutirea de la plata sumelor

respective.

4

Colegiul penal lărgit consideră că cheltuielile judiciare suportate de către stat pentru

efectuarea expertizelor judiciare menționate supra urmează a fi încasate de la inculpat.

Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile primei instanțe referitoare la

admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpat a

sumei de bani menționată mai sus, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate, din care motiv

se impune necesitatea de a interveni în hotărârea adoptată de către instanța de apel,

casând-o parțial în partea respingerii cererii procurorului de încasare a cheltuielilor

judiciare, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Crențius

Ruslan xxxx, în partea respingerii cererii procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare

cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 27 iulie

2018, prin care s-a dispus încasarea de la Crențius Ruslan xxxx, în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 21 400 (douăzeci și unu mii patru sute) lei.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei instanței de apel se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iunie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

5

23 aprilie 2019 Dosarul nr. 1ra-415/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Crențius Ruslan xxxx )

aprilie 2019 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza

indicată următoarea soluție: „Admite recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Crențius Ruslan xxxx, în partea

respingerii cererii procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare cu

menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din

27 iulie 2018, prin care s-a dispus încasarea de la Crențius Ruslan xxxx, în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 21 400 (douăzeci și

unu mii patru sute) lei.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin”.

soluție de respingere a recursului procurorului.

2.1. Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs

la baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel nu au fost invocate de

către procuror nici la una dintre etapele examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate, deoarece legislația de

procedură penală ( art. 227, 229 ) prevăd posibilitatea încasării din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la caz a expertizelor,

dând indicații instanței de apel să-și motiveze hotărârea pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut

cont de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a

adus careva argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea

încasării cheltuielilor judiciare.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului,

indicând doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi admise, dar

n-a specificat din care considerente a ajuns el la această concluzie și ce

circumstanțe le invocă în acest sens.

6

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat,

întemeindu-și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici un

dintre etapele desfășurării procesului penal.

Cu această ocazie vreau să menționez, că instanța de recurs, casând decizia

instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin care

se respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea

încasării acestora din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu

este clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de

încasare a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina

probației în acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această

privință, deși în joc este respectarea drepturilor inculpaților la un proces

echitabil.

Judecător Nadejda Toma

7