1ra-1003/2019 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr. 1ra-1003/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Guțu Teodor în numele inculpatului Toma Cristian, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Toma Cristian XXXXX, născut la XXXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXXX, str.

XXXXXX, nr. XX, ap. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.07.2018– 11.10.2018;

Instanța de apel: 08.11.2018–20.02.2019;

Instanța de recurs: 05.04.2019 – 08.07.2019.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în conformitate cu

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, Toma Cristian a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, echivalentul a 15 000 lei.

S-a dispus încasarea de la C. Toma în beneficiul bugetului de stat cu titlu de

compensare a cheltuielilor judiciare -suma de 944 lei.

15.02.2018 aproximativ la orele 18 30 aflându-se la etajul 4 al scării nr. 2 din blocul locativ

amplasat în str. XXXXXX din mun. Chișinău, intenționat, a păstrat la sine în scopuri

personale în două pachețele improvizate din hârtie de culoare albă, substanță cu aspect de

pulbere de culoare albă, care conform raportului de expertiză nr.34/12/1R-1800 din

07.05.2018 reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerophenone) cu masa totală de 0,079 gr., ceea

ce conform Tabelului I din Hotărârea Guvernului 1088/05.10.2004 reprezintă substanțe

stupefiante, în proporții mari.

casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei și în partea încasării cheltuielilor

judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui C. Toma recunoscut vinovat în baza

art.217 alin.(2) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa cu amendă în sumă de 525 unități

1

convenționale. Încasarea de la inculpatul C. Toma în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 1 680 lei.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

-prin Legea nr.207 din 07.11.2016 au fost operate modificări în sancțiunile articolelor

din Codul penal fiind stabilite limite generale a pedepsei amenzii pentru persoanele fizice

de la 500 la 3 000 unități convenționale.

- în cazul când limita minimă specială este sub pragul prevăzut de limita minimă

generală și cauza se examinează în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, pedeapsa amenzii urmează a fi calculată (scăzută) doar din acea limită care

depășește limita prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal, fără a fi posibilă coborârea sub

limita minimă specială, care și așa este inferioară celei generale;

- în cazul aplicării pedepsei cu amenda inculpatului C. Toma, pedeapsa amenzii urma

să se încadreze în limitele de la 400 la 525 u.c. or, limitele de pedeapsă stabilite la art.64

alin.(3) Cod penal sunt intangibile;

- instanța de judecată la pronunțarea sentinței, greșit a dispus încasarea de la inculpat

a cheltuielilor judiciare în mărime doar de 994 lei în contul statului pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-1800 din 07.05.2018, or în partea dispozitivă

a raportului vizat este indicată suma de 1 680 lei.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în partea ce se referă la pedeapsă și în

partea încasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

- lui C. Toma recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(2) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa amendă în mărime de 500 unități convenționale.

- s-a dispus încasarea de la C. Toma în beneficiul statului suma de 1680 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

În rest sentința a fost menținută.

pronunțarea sentinței, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, însă la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de criteriile de individualizare a acesteia, menționând că pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

La acest capitol Colegiul a reținut că prima instanță pripit a reținut ca fiind o

circumstanță atenuantă – recunoașterea vinei, deoarece circumstanței respective i s-ar

acorda o dublă valență juridică, or recunoașterea vinovăției a fost o condiție la aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, respectiv inculpatul a beneficiat de

reducerea pedepsei.

La caz, Colegiul penal a conchis că soluționând chestiunea privind stabilirea și

individualizarea pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și prejudiciile ce

implică fenomenul drogurilor. Prin urmare, păstrarea drogurilor fără scop de înstrăinare, de

asemenea, necesită un regim sancționator mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor

pedepsei. În consecință instanța de apel a conchis că inculpatului urmează a i se stabili

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, care în viziunea

instanței de apel va fi una echitabilă și proporțională.

Referitor la soluția instanței de fond în partea soluționării chestiunii privind încasarea

2

cheltuielilor judiciare Colegiul a statuat că, în speță, costul expertizelor a constituit suma

de 1 680 lei și nu 944 lei, iar careva temeiuri pentru a-l scuti parțial pe inculpat de la

achitarea cheltuielilor de judecată nu s-au stabilit.

avocatul T. Guțu, care a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței, argumentând

următoarele:

- la individualizarea pedepsei instanța de fond just a aplicat prevederile art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală și i-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 300 unități convenționale;

- în dispoziția art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, nu este menționat că

inculpatul va beneficia de reducerea pedepsei doar din limita maximă;

- este justă și întemeiată soluția instanței de fond care a redus cu 1/4 pedeapsa minimă

cu amendă de la 400 la 300 unități convenționale;

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textul recursului declarat, rezultă că recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică hotărârea contestată doar în partea stabilirii pedepsei, considerând

că aceasta este prea aspră și greșit individualizată.

Așadar, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, Colegiul penal nu se

va pronunța asupra acestor aspecte, dar va analiza alegațiile recurentului în privința

hotărârii instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei.

Colegiul penal menționează că în conformitate cu prevederile art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele(regulile) stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Totodată, Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă – amendă, până la cea mai aspră – detențiune pe viață.

În prezenta speță, norma penală în baza căreia a fost condamnat C. Toma prevede

amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul

comunității de până la 150 ore sau închisoare de până la 1 an.

Prin urmare instanța de apel ținând cont de personalitatea inculpatului, corect a

conchis că scopul pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea celei mai blânde pedepse –

amenda, însă cuantumul acesteia luând în considerație gravitatea infracțiunii comise, care

prezintă un pericol sporit pentru societate și atentează la securitatea relațiilor sociale cu

3

privire la circulația legală a substanțelor narcotice, urmează a fi majorat.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că pedeapsa aplicată persoanei

recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele

fixate în partea specială.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, instanța de judecată trebuie să se conducă de

limitele pedepsei stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste

pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte.

Astfel, lui C. Toma în baza art.217 alin.(2) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică în limitele prevăzute de

lege și totodată, s-a luat în considerație faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în

baza art.3641 Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel corect și-a argumentat poziția la aplicarea pedepsei care

este una echitabilă, stabilită în limitele legii și direct proporțională cu gravitatea faptei

comise, luându-se în considerație comportamentul inculpatului până și după comiterea

infracțiunii, precum și atitudinea lui față de infracțiunea comisă, de consecințele acesteia și

care va fi în măsură să atingă scopul pedepsei penale, prevăzute la art.61 Cod penal -

restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului.

De asemenea, Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei, instanța de apel

a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.7, 61,

64 alin.(3), 75 și 76 Cod penal, iar pedeapsa stabilită inculpatului C. Toma sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, este una echitabilă și proporțională faptei

comise.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs conchide că în speța dată, n-a fost

constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei atacate, în consecință impunându-se declararea

inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțu Teodor în

numele inculpatului Toma Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Toma Cristian, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

4