ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.01.2020

1ra-1506/2019 — art.325 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
17.01.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.325 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 Cpp
Citează această cauză
1ra-1506/2019 — art.325 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1506/2019

Curtea Supremă de Justiție

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Găină Natalia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

senineței Judecătoriei Ungheni sediul Central din 28 mai 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2019, în cauza penală în

privința lui

Xxxxx xxxxx Vitalie, născut la xx xxxxx 1985,

originar și domiciliat în s. xxxx, r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.04.2018 - 28.05.2018;

Instanță de apel: 20.06.2018 - 13.03.2019;

Instanță de recurs: 17.06.2019 - 04.12.2019.

administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Xxxxx xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.325

alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 2 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, echivalentul a

100 000 lei, în beneficiul statului.

Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru un termen de probă de 2 ani.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 3 367,12 lei, a fost respinsă.

la 09 noiembrie 2017, în intervalul orelor 10:30 - 13:30, aflându-se în postul vamal

Sculeni, amplasat pe adresa r-nul Ungheni, s. Sculeni, a săvârșit cu intenție directă

acțiuni de corupere activă, manifestate prin promiterea și darea personal,

inspectorului superior al Postului Vamal Leușeni, Cazac Ion, care este persoană

publică conform art.123 alin.(2) Cod penal, fiind numit în funcție prin ordinul

directorului general al Serviciului Vamal, cu nr.1457-p din 20.12.2016, fiind astfel

investit în funcție publică cu statut special, de bunuri sub formă de mijloace

financiare ce nu i se cuvin, în sumă de 100 euro, în scopul determinării acestuia la

1

îndeplinirea unei acțiuni, contrar exercitării funcției sale, constând în permiterea

traversării frontierei de stat, fără achitarea taxei de import pentru importarea

motoretei de model „Yamaha YN50F”, în următoarele circumstanțe:

La 09 noiembrie 2017, aproximativ la ora 12:00, Xxxxx xxxxx, aflându-se

în biroul de serviciu al inspectorului superior al Postului Vamal Leușeni, Cazac

Ion, urmărind scopul coruperii persoanei publice, a oferit și dat personal acestuia,

bunuri sub formă de mijloace bănești în sumă de 100 euro, care conform cursului

oficial al BNM, la data săvârșirii infracțiunii, reprezenta suma de 2 056,10 lei,

plasându-i suma indicată pe masă, printre actele de pe birou, în scopul de a-l

determina pe acesta să-i permită introducerea motoretei de model „Yamaha

YN50F” pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără achitarea taxei de import

contrar prevederilor Codului Vamal.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

privința inculpatului să fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea art.79 Cod

penal, 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe termen

de 1 an, fără aplicarea pedepsei complementare.

În motivarea apelului a invocat că, inculpatul Xxxxx xxxxx a recunoscut

vinovăția în săvârșirea faptei incriminate, în ședința de judecată a înaintat cerere

privind recunoașterea probelor din rechizitoriu, în conformitate cu prevederile

art.3641 Cod de procedură penală.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Xxxxx xxxxx este prea aspră, or, Xxxxx xxxxx

anterior nu a fost condamnat, nu este angajat oficial în câmpul muncii, are la

întreținere 2 copii minori, lucrează periodic peste hotarele Republicii Moldova

pentru a-și întreține familia, careva bunuri imobile nu are până în prezent.

La fel, pedeapsa complementară sub formă de amendă în mărime de 100 000

lei în raport cu venitul acestuia, este prea mare, or salariul minim pe economie din

Republica Moldova a constituit 2 380 lei sau 116 euro, or, este imposibil pentru o

persoană care a comis o infracțiune prin care a oferit suma de 100 euro, să achite

drept pedeapsă o amendă atât de mare.

2019, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluție sale, instanța de apel a indicat că, la stabilirea pedepsei,

prima instanță a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria infracțiunilor grave, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat care este supus răspunderii penale, care anterior

nu a fost condamnat, a recunoscut vina, are la întreținere doi copii minori, la

evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acesteia.

Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță și-a argumentat riguros

soluția la capitolul stabilirii pedepsei și a motivat hotărârea pronunțată invocând

motive clare din care considerent a ajuns la concluzia necesității stabilirii

inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în

2

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată,

pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului

penal.

Astfel, severitatea pedepsei aplicate inculpatului este justificată de

modalitatea în care acesta a conceput și derulat activitatea infracțională, gravitatea

faptei comise, care dovedesc perseverența infracțională ridicată întru atingerea

scopului urmărit.

Sancțiunea art.325 alin.(1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2 000 la 4 000 unități

convenționale, iar în privința persoanei juridice - în mărime de la 6 000 la 10 000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Careva circumstanțe atenuante sau agravante, potrivit art.art.76, 77 Cod

penal, în privința lui Xxxxx xxxxx, instanța de judecată nu a identificat.

Din considerentele nominalizate, instanța de apel apreciază că pedeapsa

principală stabilită și individualizată de către prima instanță, în raport cu

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2) Cod

penal, fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia Xxxxx

xxxxx a fost condamnat.

În cele din urmă, instanța de apel a ajuns la concluzia că, scopul prestabilit al

legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Xxxxx xxxxx, va fi pe

deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 2

ani, cu aplicarea amenzii în mărime de 2 000 unități convenționale, ce constituie

100 000 lei, în beneficiul statului.

În continuare, instanța de apel a indicat că, la stabilirea pedepsei inculpatului

au fost respectate prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de

suspendare condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia, legea nu prevede,

deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4)

Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de prima instanță, instanța de apel a

constatat că, la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului Xxxxx

xxxxx, prima instanță a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acestuia, prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal, a ținut seama de circumstanțele

reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, permit instanței

de judecată stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

În acest sens, instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare aleasă

de prima instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere

fapta comisă, urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familială a

acestuia.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că, în speță nu pot fi aplicate prevederile

art.79 Cod penal, deoarece, la caz, nu au fost identificate careva circumstanțe

excepționale, legate de scopul și motivele faptei, de rolul inculpatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, fapt

care rezumă concluzia certă că, instanța de apel nu poate aplica o pedeapsă sub

3

limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă sau una

mai blândă.

La fel, referitor la solicitarea avocatului privind neaplicarea în privința lui

Xxxxx xxxxx a pedepsei complementare sub formă de amendă, instanța de apel a

notat că, amenda prevăzută la norma art.325 alin.(1) Cod penal, este pedeapsa

principală și nu complementară, fapt ce denotă că aceasta este obligatorie în

aplicare.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă este echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat,

iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza

scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat, cât și

personalității inculpatului.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate,

solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința

inculpatului să fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea art.79 Cod penal și

anume - 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe

termen de 1 an, fără aplicarea pedepsei complementare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului este

prea aspră, or, amenda în mărime de 100 000 lei stabilită unei persoane neangajate

în câmpul muncii care are o familie cu doi copii și periodic este nevoit să plece

peste hotarele Republicii Moldova este inechitabilă și prea aspră.

Xxxxx xxxxx anterior nu a fost condamnat, nu este angajat oficial în câmpul

muncii, are la întreținere 2 copii minori, lucrează periodic peste hotarele țării

pentru a-și întreține familia, careva bunuri imobile nu are până în prezent,

pedeapsa sub formă de amendă în sumă de 100 000 lei, în raport cu veniturile

acestuia este prea măre, or, salariul minim pe economie din Republica Moldova

republică pentru anul 2017, constituie 2 380 lei sau 116 euro.

Recurentul susține că, instanța de apel în decizia sa nu a motivat necesitatea

aplicării pedepsei sub formă de amendă.

Consideră că, instanța de apel contrar cerințelor art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, expunându-se evaziv și neclar, fără a examina chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În opinia recurentului este imposibil pentru o persoană care a comis o

infracțiune prin care a oferit o sumă de 100 euro unei persoane publice, să achite

drept pedeapsă o amendă atât de mare.

În continuare, avocatul a invocat că, în lipsa circumstanțelor agravante,

pedeapsa stabilită lui Xxxxx xxxxx este prea aspră și nemotivată, or, potrivit

prevederilor legale o pedeapsă mai aspră se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă nu v-a asigura atingerea scopului pedepsei. Însă, acest fapt nu

s-a constatat în ședința de judecată dar dimpotrivă.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale, deoarece, din materialele cauzei penale, nu rezultă existența unor

4

circumstanțe excepționale, care ar determina instanța să aplice în privința lui

Xxxxx xxxxx prevederile art.79 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de către recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că „instanța de apel

nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal

menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul

deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat

corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală,

examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în

instanța de apel, apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură. Temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente, nu s-au

stabilit în instanța de recurs.

Instanța de recurs consideră, că temeiul de casare invocat, nu este incident în

cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile

art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și

de drept ce au dus, la respingerea apelului declarat.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei

în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate

în partea specială.

De asemenea, Colegiul penal evidențiază că, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în

5

conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima

instanță a admis această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în

corespundere cu prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin.(8)

art.3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art.75 Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Potrivit alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost

admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu amendă.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea

art.325 alin.(1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede

pedeapsa cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2 000 la 4 000

unități convenționale.

Prin urmare, în speță, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsa amenzii cu o

pătrime, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

amendă, care este de la 1 500 la 3 000 unități convenționale.

Conform art.78 alin.(1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se

reduce sau se schimbă după cum urmează: b) dacă se aplică amenda, aceasta se

poate coborî până la limita de jos, deci este la discreția instanței să aplice sau nu

limita de jos a sancțiunii, or, după cum rezultă din conținutul deciziei instanței de

apel, aceasta a motivat neaplicarea limitei de jos a sancțiunii față de inculpatul

Xxxxx xxxxx.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, colegiul penal apreciază drept neîntemeiate argumentele

recurentului precum că, în privința inculpatului urmează a fi stabilită o pedeapsă

mai blândă cu aplicarea art.79 Cod penal, fără aplicarea pedepsei complementare –

amenda, or, din materialele cauzei penale, nu rezultă existența unor circumstanțe

excepționale, care ar determina instanța să aplice în privința lui Xxxxx xxxxx

prevederile art.79 Cod penal.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speță a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către recurent,

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat, iar

decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar depus de către avocat ca fiind vădit neîntemeiat.

6

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Găină Natalia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 martie 2019, în cauza penală în privința lui Xxxxx xxxxx Vitalie, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 17 ianuarie 2020

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-01-23
0,96
1ra-2064/19 — art.151 alin.2 lit.d CP
285/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E (dispozitiv) 23 ianuarie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători – Anatolie Ţurcan, Nadejda Toma, Elen
CSJ 2019-12-05
0,96
1ra-1807/2019 — art.163 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr.1ra-1807/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 06 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac examinând admi
CSJ 2019-08-07
0,96
1ra-1003/2019 — art.217 alin.2 CP
Dosarul nr. 1ra-1003/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 08 iulie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac examinând admisibilitatea în princip
CSJ 2020-12-24
0,95
1ra-1031/2020 — art. 287 alin.3, 179 alin.2, 151 alin.1, 42 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1031/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 24 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie,
CSJ 2021-08-25
0,95
1ra-1333/21 — art. 287 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1333/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 iulie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena, Ţurcan A
Sursă