1ra-41/2019 — art. 152 al. 2 CP

1ra-41/2019 — art. 152 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-41/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor

Judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de către acuzatorul

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian și de către

avocatul Țurcan Vitalie în numele inculpatului Tonofrei Ruslan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Tonofrei Ruslan xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în satul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Tonofrei Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 al.(2) lit. b) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 4

(patru) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.

90 Cod penal, pe perioada de probațiune de 3 ani.

Prin aceiași sentință, Tonofrei Ruslan a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 al. 4 Cod penal fiind liberat de răspundere penală în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

În baza art. 162 Cod de Procedură Penală corpul delict - automobil de model

„Mercedes” cu xxxxx, s-a dispus de a fi restituit proprietarului Tonofrei Ruslan după

intrarea sentinței în vigoare.

Corpul delict - DVD-R în care se conțin imagini video preluate de la camerele o

de supraveghere de la filiala SA „Moldincombanc” imagini video preluate de la

1

camerele video de supraveghere de la barul Admiral și imagini video cu acțiunile

învinuitului de la Spitalul raional Fălești, după intrarea sentinței în vigoare de păstrat

la cauza penală nr. 2014370374.

05.07.2014, în jurul orei 01.00, aflându-se în fața barului „Admiral”, amplasat pe

xxxxx, în urma relațiilor ostile cu Caliga Nicolae, Caracas Eduard și Babin Andrian,

intenționat, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, s-a urcat la volanul

automobilului personal de model „Mercedes” cu xxxxx și pornind motorul acestuia l-

a îndreptat în direcția lui Caliga Nicolae, Caracas Eduard și Babin Andrian pe care,

accelerând viteza automobilului, le-a tamponat, în rezultat Caliga Nicolae s-a ales cu

leziuni corporale medii, sub formă fractura maleolei laterale pe stânga fără deplasarea

fragmentelor, confirmate prin concluziile raportului de expertiză medico - legală nr.

146 D din 10.07.2014, Caracaș Eduard s-a ales cu leziuni corporale medii, sub formă

de hemartroză la articulația genunchiului stâng și fractura deschisă a oaselor

piramidei nazale, confirmate prin concluziile raportului de expertiză medico - legală

nr. 148D din 15.07.2014, Babin Andrian s-a ales cu leziuni corporale ușoare, sub

formă de contuzia țesuturilor moi și excoriațiile la gamba dreaptă, confirmate prin

concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 147 D din 10.07.2014, după a

părăsit locul incidentului.

Tot el, la 05.07.2014, în jurul orei 01.00, fără a deține permis de conducere, a

condus automobilul personal de model „Mercedes” cu xxxxx, pe Alexandru cel Bun

din or. Fălești, fiind suspectat de către colaboratorii de poliție aptul că a condus

mijlocul de transport fiind în stare de ebrietate alcoolică, în mod intenționat, deși a

fost avertizat de către colaboratorii de poliție despre răspunderea penală, fără nici un

motiv întemeiat, la solicitarea legală a lucrătorilor de poliție și medicului prezent a

refuzat categoric de a fi supus testării alcoolscopice, examenul medical, de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei.

raionului Fălești Zaharciuc Natalia, care a contestat sentința instanței de fond din

motivul blândeții pedepsei.

3.1 În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că,

- partea acuzării consideră că instanța greșit a individualizat pedeapsa

inculpatului, și anume instanța de fond greșit a apreciat că circumstanțele atenuante

existente pe caz sunt suficiente pentru a aplica în privința inculpatului Tonofrei

Ruslan pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, ignorând în așa mod caracterul și esența crimei comise de către inculpat,

2

pericolul social sporit al infracțiunilor incriminate acestuia, cât și însăși personalitatea

inculpatului;

- concluzia instanței precum că inculpatul Tonofrei Ruslan „ar fi contribuit activ

la descoperirea infracțiunilor incriminate” este una eronată, așa cum, în cadrul

urmăririi penale inculpatul Tonofrei Ruslan, înțelegând că volumul probatoriului

administrat indiscutabil demonstrează vina lui în comiterea infracțiunilor incriminate

a decis să recunoască vina;

- or, confirmarea vinovăției inculpatului în urma acțiunilor de urmărire penală

întreprinse de către colaboratorii de poliție și nicidecum în urma unei inițiative

proprii sau a unui denunț al inculpaților, reprezintă în viziunea părții acuzării acea

stare de fapt care în acest caz afectează caracterul de circumstanță atenuantă a

noțiunii de „recunoaștere a vinei de către inculpatul Tonofrei Ruslan și de a contribui

financiar la descoperirea infracțiunilor încriminate”;

- partea acuzării are rezerve și vis a vis de afirmația instanței de fond că

inculpatul Tonofrei Ruslan și-a manifestat voința de a contribui financiar la

reabilitarea părților vătămate” și anume, comportamentul inculpatului în ședința de

judecată indiscutabil a demonstrat tuturor participanților la proces că inițiativa de a-și

cere scuze și de a recunoaște acțiunea civilă nu a fost altceva decât o tactică a

inculpatului ce a mizat că acest comportament formal î-i va garanta o pedeapsă mai

blândă;

- reieșind din cele expuse partea acuzării constată că instanța de fond

neîntemeiat și fără a ține cont de circumstanțele concrete ale cauzei enumerate mai

sus a aplicat prevederile art.90 Cod penal, stabilindu-i inculpatului Tonofrei Ruslan o

pedeapsă cu suspendarea condiționată executării pedepsei. Partea acuzării este ferm

convinsă că pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată de

instanța de fond u-și va atinge scopul;

- una din faptele comise de către inculpat face parte din categoria infracțiunilor

contra vieții și sănătății persoanei, gradul prejudiciabil al căreia scurge din însăși

natura valorilor sociale vătămate sau periclitate, obiectul infracțiunii formându-l

relațiile sociale cu privire la viața și sănătatea persoanei, iar prin acțiunile lui

Tonofrei Ruslan, exprimate în vătămarea intenționată medie a integrității corporale,

care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită asupra două

persoane, se denotă atitudine indiferentă a făptuitorului față de viața și sănătatea

părților vătămate. Ținând cont de comportarea inculpatului Tonofrei Ruslan în

câmpul și după consumarea infracțiunii, constată că acesta a avut o atitudine

iresponsabilă față de fapta care a comis-o, nerecuperând prejudiciul cauzat prin

infracțiune părților vătămate;

3

- analizând personalitatea inculpatului Tonofrei Ruslan se constată că acesta

anterior a săvârșit mai multe infracțiuni, inclusiv și similare faptei incriminate lui în

prezenta cauză penală, iar activitatea infracțională a inculpatului a avut un caracter

permanent. În opinia părții acuzării anume aplicarea față de inculpat a pedepsei

penale sub formă de închisoare, ar duce la atingerea scopului pedepsei penale și ar

contribui la reeducarea inculpatului, ca pe viitor să nu mai comită infracțiuni similare,

(prevenția specială);

- partea acuzării nu poate trece cu vederea nici hotărârea instanței de fond

privind liberarea lui Tonofrei Ruslan de răspunderea penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264/ 1 al. (4) Cod penal în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție și consideră că în privința inculpatului în această parte a fost

pronunțată o sentință ilegală or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că

inculpatul, după ce a fost recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanța din

17.07.2014, a încălcat restricțiile impuse, eschivându-se de organul de urmărire

penală într-o direcție necunoscută, prin ce a făcut imposibilă efectuarea urmăririi

penale în prezenta cauză penală timp de trei ani de zile, fiind reținut în Aeroportul din

mun. Chișinău la 26.09.2017, când în privința lui a fost aplicată măsura preventivă

sub formă de arest preventiv;

- partea acuzării consideră că la liberarea de răspundere penală a lui Tonofrei

Ruslan, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 60 al. (5) Cod penal și din

momentul ce a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului urma să-i aplice pedeapsa în

limitele sancțiunii prevăzute de acest articol.

Solicită procurorul, admiterea apelului, casarea sentinței în partea ce ține de

stabilirea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Tonofrei Ruslan va fi recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

152 al.(2) lit. b) și art. 264/ 1 al.(4) Cod penal cu stabilirea pedepsei:

- în baza art. 152 al.(2) lit. b) Cod penal - 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 264/1 al.(4) Cod penal - 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate de a-i aplica lui Tonofrei Ruslan o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Tonofrei

Ruslan a fost declarat vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 152 al.(2)

4

lit. b), art.264/1 al.(4) Cod penal cu stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art.

364/ 1 Cod de procedură penală:

- în baza art. 152 al.(2) lit. b) Cod penal - închisoare pe termen de 4 (patru);

- în baza art. 264/ 1 al.(4) Cod penal - închisoare pe termen de 6 (șase) luni.

Conform art. 84 al.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total

al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni în penitenciar de tip semiînchis cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform art. 90 Cod penal, pe perioada de

probațiune de 3 ani.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Tonofrei

Ruslan și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza art.152 al.(2) lit. b)

și art. 264/1 al.(4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat, că concluzia instanței de fond în partea ce

ține de liberare de răspundere penală a inculpatului în baza art. 264/1 al.(4) Cod penal

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție contravine prevederilor art. 60

al.(5) Cod penal. Or, în privința inculpatului curgerea prescripției a fost suspendată

dat fiind faptul că, s-a sustras de la organul de urmărire penală de la data de

14.10.2014 până la data de 26.09.2017, inculpatul s-a aflat în căutare în baza

mandatului de arestare emis de către Judecătoria Fălești la data de 4.10.2014, dosarul

penal în privința lui fiind suspendat până la reținere, fiind reținut la data de

26.09.2017. La caz, timpul suspendării prescripției nu întră în termenul de prescripție,

iar curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului instanța de apel a conchis că,

pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege și va atinge

scopul corectării și reeducării inculpatului fără izolarea lui de societate, dându-i

posibilitate inculpatului prin comportare exemplară și muncă cinstită să-și

îndreptățească încrederea ce i sa acordat.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea pedepsei a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și corect a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, argumentând concluzia sa în acest aspect prin faptul că,

potrivit adeverințelor eliberate de primarul satului, inculpatul Tonofrei Ruslan are

domiciliul stabil în satul xxxxx și are la întreținere un copil minor, care este bolnav

de la naștere (f. d. 23,234).

5

Pe linia de argumente expuse, luând în considerație persoana inculpatului,

precum și de circumstanțele constatate pe cauză, instanța de apel a concluzionat că,

scopul corectării și reeducării inculpatului se va atinge și fără izolarea lui de

societate, astfel instanța de fond legal a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare în baza art. 90 Cod penal, dându-i posibilitatea reală

inculpatului prin comportare exemplară și muncă cinstită să-și îndreptățească

încrederea ce i sa acordat.

2018, de către acuzatorul de stat, procuror în procuratura de circumscripție Bălți –

Bodareu Octavian și la data de 10 august 2018, de către avocatul Țurcan Vitalie în

numele inculpatului Tonofrei Ruslan.

5.1 În cererea sa de recurs procurorul făcând referire la temeiul prevăzut la pct.

6) și 10) al.1 art.427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2018 cu

remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de apel.

Consideră acuzarea că, instanța de fond, incorect a individualizat pedeapsa

penală în privința inculpatului Tonofrei Ruslan și ilegal i-a aplicat în privința acestuia

prevederile art.90 Cod penal, indicând aceleași argumente din cererea de apel expuse

în pct.3.1 al prezentei decizii.

5.2 În recursul său avocatul făcând referire la temeiul prevăzut la pct. 8), 9) și

12) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2018 cu menținerea sentinței Judecătoriei

Bălți din 30 ianuarie 2018 atunci când apelul a fost admis greșit, indicând că instanța

de fond a examinat cauza penală sub toate aspectele de fapt și de drept si a elucidat

toate motivele obiective în conformitate cu normele materiale si procesuale.

Reținerile instanței de apel precum că inculpatul Tonofrei Ruslan s-a eschivat de

la urmărirea penală, indică avocatul că, sunt neîntemeiate. Or, atât la judecarea cauzei

în fond cât și la judecarea cauzei în apel Tonofrei Ruslan a recunoscut vina și s-a căit

sincer de cele comise, cu toate părțile vătămate a ajuns la un numitor comun, partea

vătămată Caracas Eduard și-a retras acțiunea civilă, a întocmit și o recipisă că până la

sfârșitul anului să-i întoarcă banii.

Reieșind din cele menționate, indică avocatul că, în cadrul judecării cauzei în

instanța de fond Tonofrei Ruslan a recunoscut integral faptul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 2641 al. 4 Cod Penal, sancțiunea căreia prevede în calitate de

pedepse amenda, munca neremunerată în folosul comunității sau închisoare până la 1

an. Prin urmare, reieșind din cele expuse soluția instanței de fond privind liberare de

răspundere penală a lui Tonofrei Ruslan, în baza art. 2641 al. 4) Cod Penal în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție a fost una justă.

6

Prin urmare Colegiul Penal al Curții de Apel Bălți în decizia emisă a interpretat

eronat timpul suspendării prescripției, menționând că acesta nu intră în termenul de

prescripție, iar curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei.

Indică recurentul că, inculpatul nu s-a eschivat de la organul de urmărire penală

după cum s-a menționat în cererea de apel și în decizia instanței de apel, într-adevăr

la data de 17.07.2014 prin ordonanța procurorului ultimul a fost recunoscut în calitate

de bănuit însă fără a-i fi inanitate careva restricții, din discuțiile purtate cu ofițerul de

urmărire penală inculpatul clar a înțeles că poate să-și recupereze paguba față de

partea vătămata în scopul de a se împăca. Ca urmare pentru a face rost de bani a

plecat temporar la lucru în Germania. Concomitent inculpatul era în așteptarea

nașterii copilului său de la concubină care s-a născut la data de 20.12.2014 și la fel

avea nevoie de mijloace materiale. Deci este clar și incontestabil faptul ca Tonofrei

Ruslan nu a avut intenția de a se eschiva de la organele de urmărea penală, ultimul a

avut oferta de lucru în Germania temporară pe circa 3-4 luni, în urma cărei intenționa

să facă bani pentru a acoperi prejudiciul cauzat părții vătămate precum și a avea

careva mijloace pentru copilul nou născut.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul avocatului Țurcan

Vitalie în numele inculpatului Tonofrei Ruslan urmează a fi respins ca inadmisibil,

iar recursul acuzatorului de stat, procuror în procuratura de circumscripție Bălți –

Bodareu Octavian urmează a fi admis, casată parțial decizia instanței de apel, în

partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei ținând

seama, după caz, de opinia părților expusă în referință ori în ședință, dacă au

participat la ea, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

7.1 Referitor la recursul avocatului Țurcan Vitalie în numele inculpatului

Tonofrei Ruslan.

Potrivit dispoziției art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia.

7

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de avocatul Țurcan Vitalie în

numele inculpatului Tonofrei Ruslan, Colegiul penal lărgit constată că recurentul

pledează pentru casarea hotărârilor, dat fiind faptul că instanța în opinia sa a admis

eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8), 9) și 12) Cod de procedură

penală.

Referitor la temeiul de recurs invocat de avocat prin prisma pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit căruia - hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept, comise de aceasta, atunci când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, se reține următoarele.

Sub aspectul vizat, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de faptele săvârșite și

cum acestea au fost stabilite de către instanțele de fond și dacă aceste fapte au fost

încadrate în norma penală corectă, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza

altei norme penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

decizia în partea condamnării inculpatului Tonofrei Ruslan în baza art. 2641 alin.(4)

Cod Penal.

În raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative, Colegiul penal

constată că lipsește temei pentru implicarea instanței de recurs în sensul casării

hotărârii contestate în partea condamnării inculpatului Tonofrei Ruslan în baza art.

2641 alin. (4) Cod Penal, întrucât instanța de apel și-a motivat soluția în baza

materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, care a fost

apreciat conform art. 101 Cod procedură penală, iar careva temei de a considera că

concluzia instanței de apel este eronată la caz lipsește.

Mai mult ca atât, după cum indică chiar și avocatul în recursul său, la judecarea

cauzei în fond cât și la judecarea cauzei în apel Tonofrei Ruslan a recunoscut vina și

s-a căit sincer de cele comise, cu toate părțile vătămate a ajuns la un numitor comun,

partea vătămată Caracas Eduard și-a retras acțiunea civilă, a întocmit și o recipisă că

până la sfârșitul anului să-i întoarcă banii.

În ce privește argumentul avocatului precum că, Colegiul Penal al Curții de Apel

Bălți în decizia emisă a interpretat eronat timpul suspendării prescripției, menționând

că acesta nu intră în termenul de prescripție, iar curgerea prescripției se reia din

momentul reținerii persoanei, Colegiul penal menționează că, concluzia instanței de

apel în această parte este corectă și corespunde circumstanțelor cauzei. Or, conform

constatărilor instanței de apel inculpatul, de la data de 14.10.2014 până la data de

8

26.09.2017, s-a aflat în căutare în baza mandatului de arestare emis de către

Judecătoria Fălești la data de 4.10.2014, dosarul penal în privința lui fiind suspendat

până la reținere, fiind reținut la data de 26.09.2017.

Or, potrivit art. 60 al.(5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării. Însă persoana nu poate fi trasă la

răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și

prescripția nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei infracțiuni.

La caz, timpul suspendării prescripției nu întră în termenul de prescripție, iar

curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei și anume din data de

26.09.2017.

Referitor la temeiul de recurs invocat de avocat prin prisma pct. 9) alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit căruia - hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept, comise de aceasta, atunci când

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, Colegiul penal consideră că în speță nu se confirmă nici temeiul

pentru recurs invocat declarativ de recurent și prevăzut la pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, or, recursul nu a fost motivat sub aspectul acestui caz de casare,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art. 24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță

concomitent temeiul pentru recurs prevăzute la pct. 12) alin.1) art. 427 Cod de

procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva

infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect.

Colegiul penal conchide, că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată, deoarece

instanțele judecătorești corect au încadrat juridic acțiunile comise de către Tonofrei

Ruslan, în baza învinuirii înaintate de procuror.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, expusă clar în

rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile, respectând prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, procedura de examinare a cauzei în baza art. 364-1 Cod procedură penală nu

9

este viciată, iar soluția instanței de apel în partea condamnării inculpatului Tonofrei

Ruslan în baza art. 2641 alin.(4) Cod Penal este una legală și motivată, astfel

argumentele avocatului din recurs sunt nefondate.

7.2 Referitor la recursul acuzatorului de stat, procuror în procuratura de

circumscripție Bălți – Bodareu Octavian.

Potrivit art. 435 alin.(2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, sau, după caz,

dispune rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu prevederile art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale

prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată la caz, procurorul invocă dezacordul cu individualizarea

pedepsei inculpatului Tonofrei Ruslan de către prima instanță, în partea suspendării

condiționate a executării acesteia, soluție care în această parte a fost menținută și de

către instanța de apel.

Colegiul penal la acest capitol menționează, că potrivit practicii judiciare

constante suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a se

suspenda pentru o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

10

Deși la prima vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei este necesar ca instanța de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu

este una echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanța de apel urma să

țină cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a

fost comisă fapta, de datele ce caracterizează personalitatea inculpatului care are

studii medii incomplete, nesupus militar, necăsătorit, neangajat în câmpul muncii, s-a

eschivat de la urmărirea penală, de gravitatea infracțiunii comis care se atribuie la

categoria celor grave.

Argumentul instanței de apel precum că, inculpatul are la întreținere un copil

minor care este bolnav de la naștere nu poate fi reținut pentru aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal or, din materialele cauzei rezultă, că inculpatul s-a aflat în căutare pe

parcursul a trei ani începând cu anul 2014, fiind peste hotarele țării, iar din

certificatul de naștere pe numele lui xxxxx, rezultă, că inculpatul nu este înscris ca

fiind tatăl acesteia (f. d. 243 vol. I), astfel adeverința prezentată de Primăria satului

Navîrneț r-l Fălești din 18.04.2018 precum că inculpatul are la întreținere copilul

minor xxxxx nu este relevantă la caz, în acest sens argumentele procurorului sunt

fondate.

Totodată, Colegiul reține că, instanța de apel la aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal nu a ținut cont de faptul că una din faptele comise de către inculpat face

parte din categoria infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei, se atribuie la

categoria celor grave, alta din categoria celor ușoare, de persoana celui vinovat care

anterior a mai comis infracțiuni cu aplicarea violenții inclusiv și în baza art. 2641 Cod

penal în anul 2014 achitând amenda, de poziția părților vătămate care au solicitat

pedepsirea aspră conform legii de circumstanțele cauzei și cel mai important de

gradul prejudiciabil al infracțiunii care decurge din însăși natura valorilor sociale

vătămate sau periclitate, obiectul infracțiunii formându-l relațiile sociale cu privire la

viața și sănătatea persoanei, iar prin acțiunile sale exprimate în vătămarea intenționată

medie a integrității corporale, care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,

săvârșită asupra două persoane, se denotă o atitudine indiferentă a făptuitorului față

de viața și sănătatea părților vătămate.

Ținând cont de comportamentul inculpatului Tonofrei Ruslan în timpul și după

consumarea infracțiunii, se constată că acesta a avut o atitudine iresponsabilă față de

fapta care a comis-o, nerecuperând prejudiciul cauzat prin infracțiune părților

vătămate, s-a eschivat de la urmărirea penală, fiind peste trei ani în căutare, anterior a

11

mai comis infracțiuni, achitând pedeapsa sub formă de amendă stabilită, într-un caz s-

a împăcat cu partea vătămată.

Prin urmare, instanța de apel neîntemeiat a constatat că scopul legii penale,

precum și reeducarea inculpatului va fi posibilă fără izolarea acestuia de societate,

fiind dispusă suspendarea condiționată a pedepsei aplicate conform prevederilor art.

90 Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține, că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei,

conform prevederilor art. 3641 al.8 Cod procedură penală, pentru faptul că a acceptat

să fie examinată cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la

art. 75 alin.(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, instanța de recurs reține, că pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează, că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea si nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului si nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că în prezenta

cauză nu au fost stabilite careva circumstanțe pentru aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, iar restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă numai în condiții de izolare de societate, avându-se în vedere gravitatea

infracțiunilor comise, care au fost comise în stare de ebrietate, prejudiciul n-a fost

recuperat, poziția părților vătămate, unul dintre care a suferit vătămări corporale

medii în rezultatul infracțiunii comise, de comportamentul inculpatului în timpul și

după comiterea infracțiunii și scopul pedepsei penale de a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Reieșind din considerentele menționate supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia de respingere a recursului declarat de avocatul Țurcan Vitalie în numele

inculpatului Tonofrei Ruslan și de admitere a recursului procurorului.

12

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Țurcan

Vitalie în numele inculpatului Tonofrei Ruslan.

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2018, în partea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în această

parte, prin care:

Tonofrei Ruslan xxxxx condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 152 al.(2) lit. b) și art. 2641 al.4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei conform art.

3641 al. 8 Cod penal:

- în baza art.152 al. (2) lit. b) Cod penal – sub formă de 4 (patru) ani închisoare;

- în baza art. 2641 al. (4) Cod penal – sub formă de 6 (șase) luni închisoare și

conform art. 84 al.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, definitiv - 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, urmează să-și

execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Tonofrei Ruslan se va calcula din momentul

reținerii, cu includerea termenului aflării acestuia sub arest preventiv din 26.09.2017

până la 30.01.2018.

În rest prevederile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

13