1ra-1462/2019 — art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1462/2019 — art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1462/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului

Moldoveanu Andrei, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 07 mai 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Moldoveanu Andrei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 24.01.2014 – 07.05.2018

instanța de apel: 06.06.2018 – 27.02.2019

instanța de recurs ordinar: 10.06.2019 – 13.08.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Moldoveanu Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă

de amendă în mărime de 800 unități convenționale în sumă de 16000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Ruhlin Vladimir a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

Moldoveanu Andrei, la XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, aflându-

se pe str. XXXXX, intersecție cu str. XXXXX, fiind în stare de ebrietate

alcoolică și având un comportament inadecvat, conștientizând că,

colaboratorul de poliție Ruhlin Vladimir, împreună cu alți colaboratori de

poliție prezenți la fața locului, își îndeplinesc obligațiunile de serviciu,

1

îndreptate spre curmarea acțiunilor sale ilegale, a refuzat categoric să-i

urmeze la IP Râșcani al DP, mun. Chișinău, pentru a face explicații și în

continuare, urmărind scopul sistării activității acestora, i-a numit cu

cuvinte necenzurate, după care a aplicat violența fizică în privința

colaboratorului de poliție Ruhlin Vladimir, manifestată prin lovituri cu

pumnii peste corp și mâini, în rezultatul cărui fapt conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2231/D, din 19.11.2019, i-a cauzat acestuia edem

moderat a mâinii drepte, care în baza criteriilor medicale a fost calificată ca

vătămare corporală ușoară, cât și alte leziuni corporale.

Pe parcursul cercetării judecătorești de către procurorul Pavlovschi

Octavian prin ordonanța din 10.05.2017 lui Moldoveanu Andrei, i-a fost

înaintată o nouă învinuire în sensul agravării în baza art. 349 alin. (2) lit. a)

Cod penal și anume aplicarea violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei

de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică

violența.

Prima instanță a constatat că, vinovăția lui Moldoveanu Andrei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal nu a

fost demonstrată și a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art. 349 alin.

(11) Cod penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de

serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violență.

- procurorul în procuratura Chișinău, oficiul Rîșcani, Pavlovschi

Octavian, la data de 15 mai 2018, prin care a solicitat casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care: Moldoveanu Andrei să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și a-l

condamna, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4

ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Admiterea acțiunii

civile și încasarea de la Moldoveanu Andrei în folosul părții vătămate

Ruhlin Vladimir a sumei de 1000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și

material;

- avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, la data de 21 mai

2018, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și

dispunerea achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

349 alin. (11) Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

2

- instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, și eronat a recalificat acțiunile

inculpatului;

- Moldoveanu Andrei anterior a fost cercetat penal și condamnat în

mai multe cauze penale, iar pedepsele ne-privative de libertate și pedepsele

cu suspendarea executării aplicate în cauzele penale anterioare nu au fost

suficiente pentru reeducarea inculpatului.

- scopul pedepsei penale ar fi asigurat doar prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare în privința inculpatului, cu executarea

reală a pedepsei.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Căpățînă Ion în numele

inculpatului a menționat că:

- instanța de judecată a reținut faptul că, în cadrul ședinței de

judecată nu și-a găsit confirmare faptul comiterii de către Moldoveanu

Andrei a violenței periculoase pentru viața sau sănătatea părții vătămate.

- inculpatul vina nu a recunoscut și se declara nevinovat de cele

incriminate, și a declarat că, partea vătămată nu s-a cunoscut anterior până

la conflict. Totodată în declarațiile sale a menționat faptul că, nu ține minte

cu exactitate toate circumstanțele, dar careva agresiuni fizice asupra

colaboratorii de poliție nu a aplicat. Consideră că, instanța de fond greșit a

constatat faptul că, este neîntemeiată referirea avocatului la faptul că, la

baza sentinței de condamnare nu poate fi pus raportul de expertiză

medico-legală, conform concluziei căruia vătămările corporale au fost

depistate la o altă persoană și nu la Riuhlin Victor;

- dacă instanța de judecată, îl va recunoaște culpabil pe Moldoveanu

Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal,

ultimul urma a fi eliberat de sub urmărire penală în legătură cu survenirea

termenului de prescripție prevăzut la art. 60 Cod penal.

februarie 2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Căpățînă Ion în

numele inculpatului.

Admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Moldoveanu Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

3

Termenul executării pedepsei închisorii numite lui Moldoveanu

Andrei urmând a fi calculat din momentul reținerii.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ruhlin

Vladimir, dispunându-se încasarea din contul lui Moldoveanu Andrei în

beneficiul părții vătămate Ruhlin Vladimir a sumei de 5000 lei cu titlul de

prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că a luat toate

măsurile oferite de legislația procesual penală, în vederea informării

inculpatului despre data, ora și locul examinării pricinii în ordine de apel,

iar în concluzie sa determinat că, acesta fiind familiarizat cu procedurile

declanșate în privința sa, a optat pentru a nu se prezenta în fața instanței și

a se ascunde de la prezentare, acceptând să fie apărat exclusiv doar de

avocat.

Instanța de apel a considerat că prima instanță în mod eronat a

constatat necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului din cadrul art. 349

al. (2) lit. a) Cod penal în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, apreciind că

prima instanță nu a aplicat corect prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, și a dat o apreciere improprie probelor din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar instanța

de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură

penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, care în

ansamblu lor dovedește vinovăția inculpatului Moldoveanu Andrei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, după

semnele calificative – aplicarea violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei

de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică

violența;

În pofida faptului că inculpatul Moldoveanu Andrei nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal, instanța de apel a concluzionat că vinovăția acestuia a fost dovedită

prin următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond,

cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume: -

declarațiile părții vătămate Ruhlin Vladimir; procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 23.08.2013 f.d.6-7; plângerea Ruhlin Vladimir din XXXXX,

f.d.8; raportul de expertiză medico-legală nr. 2231/D din XXXXX, f.d. 69-70;

procesul-verbal de audiere a martorului Strujuc Stanislav, care fiind audiat

în cadrul urmăririi penale, a depus declarații analogice părții vătămate

4

Ruhlin Vladimir, confirmând întru totul cele menționate; declarațiile

martorului Sarev Valeriu f.d. 20; declarațiile martorului Bucur Valeriu f.d.

22; declarațiile martorului Cujba Dumitru f.d. 23; Înștiințarea 903 f.d. 54;

proces-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Ruhlin Vladimir

f.d. 55a; proces-verbal de audiere a învinuitului din 13 decembrie 2013 f.d.

64; certificatul Dispensarului republican de narcologie prin care a fost

constatat că, Moldoveanu Andrei este consumator de substanțe narcotice,

f.d. 125; încheierea de anunțare în căutare a inculpatului f.d. 154; informația

privind intentarea dosarului de căutare, f.d. 158; ordonanța privind

modificarea învinuirii în sensul agravării, potrivit căreia lui Moldoveanu

Andrei i s-a incriminat infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal, f.d. 161.

În urma cercetării probelor, instanța de apel a constatat că a fost

dovedit cu certitudine că:

Moldoveanu Andrei, la XXXXX aproximativ la ora XXXXX, aflându-se

pe str.XXXXX, intersecție cu str. XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică

și având un comportament inadecvat, conștientizând că, angajatul poliției

Ruhlin Vladimir, împreună cu alți angajați ai poliției prezenți la fața

locului, își îndeplinesc obligațiunile de serviciu, îndreptate spre curmarea

acțiunilor sale ilegale, a refuzat categoric să-i urmeze la IP Râșcani al DP,

mun. Chișinău, pentru a face explicații. În continuare, urmărind scopul

sistării activității acestora, i-a numit cu cuvinte necenzurate, după care a

aplicat violența fizică în privința colaboratorului de poliție Ruhlin

Vladimir, manifestată prin lovituri cu pumnii peste corp și mâini, în

rezultatul cărui fapt, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2231/D, din 19.11.2013 i-a cauzat acestuia edem moderat a mâinii drepte,

care în baza criteriilor medicale a fost calificată ca vătămare corporală

ușoară, ceea ce constituie violență periculoasă pentru viața și sănătatea

acestuia.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Moldoveanu Vladimir a comis

infracțiunea prevăzuta la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică, aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție d

răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării

caracterului ei în interesele celui care aplică violența.

Instanța de apel, a apreciat critic declarațiile inculpatului și le-a

calificat drept o metodă de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se

eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală pentru fapta comisă și

această versiune nu coroborează cu celelalte probe. Instanța de apel a

5

considerat că raționamentele primei instanțe sunt obiective și corecte, iar

alegațiile părții apărării neîntemeiate și imposibil de a fi reținute deoarece

sunt combătute integral de către probatorul examinat.

În continuare instanța de apel a descris procesul de încadrare juridică

a faptelor inculpatului în componența de infracțiunii art. 349 alin. (2) lit. a)

Cod penal, apreciind că vina inculpatului este demonstrată prin declarațiile

părții vătămate a martorilor și a întreg materialului probator, instanța de

apel efectuând aprecierea fiecărei probe în parte.

Instanța de apel a conchis că, pe dosar sunt administrate suficiente

probe, care coroborând între ele, în cumul confirmă pe deplin vina

inculpatului, iar utilitatea și veridicitatea acestora nu trezește îndoieli nici

în instanța de apel, coroborând inclusiv cu declarațiile părții vătămate și a

martorilor nominalizați și prin materialele dosarului care amănunțit au fost

menționate. Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate

este confirmată prin cumulul de probe cercetate, ce coroborează între ele,

iar divergențele dintre declarațiile inculpatului și a părții vătămate precum

și a martorilor Sarev Valeriu, Bucur Valeriu, Cujba Dumitru și probele

materiale.

Analizând materialele cauzei penale, instanța de apel a ajuns la

concluzia fermă că în acțiunile inculpatului Moldoveanu Andrei se

regăsesc semnele calificative ale infracțiunii de prevăzute de art. 349 alin.

(2) lit. a) Cod penal, a fost demonstrată indubitabil vinovăția inculpatului,

iar personalitatea acestuia susceptibilă de a fi supusă răspunderii și

pedepsei penale.

Referitor la stabilirea modului și măsurii de pedeapsă în privința

inculpatului Moldoveanu Andrei, în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal

Instanța de apel a menționat că a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale, astfel a considerat că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința

inculpatului poate fi atins prin stabilirea pedepsei în limita prevăzută de

sancțiunea art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, sub formă închisoare pe un

termen de 4 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin

executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta

6

numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni,

ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate

față de ceilalți membri ai societății.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Moldoveanu Andrei a notat că a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat, potrivit

certificatului Dispensarului republican de narcologie, fiind consumator de

substanțe narcotice, și în virtutea circumstanțelor constatate a stabilit ca

fiind echitabilă numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, considerând-o

suficientă pentru restabilirea echității sociale, a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Cu referire la apelul procurorului în partea acțiunii civile, instanța de

apel a concluzionat că pretențiile sunt întemeiate, urmând a fi admise,

întrucât actele și lucrările pricinii atestă faptul că, partea vătămată Ruhlin

Vladimir în prima instanță s-a constituit ca și parte civilă, f.d. 13,

formulând în acest sens acțiune civilă în procesul penal, și prin acțiunea

formulată, partea civilă a solicitat încasarea din contul inculpatului 10000

lei cu titlul de prejudiciu material.

În acest sens, instanța de apel a reținut prevederile art. 219 Cod de

procedură penală, art. 1398, 1422, 1423 Cod civil, concluzionând admiterea

pretenției înaintate de acuzatorul de stat în interesele părții vătămate cu

privire la încasarea sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

considerând-o pe măsură de a satisface dauna morală cauzată în speță.

fost atacată cu recurs ordinar la 10 mai 2019, de către avocatul Căpățînă Ion

în numele inculpatului, prin care, invocând în calitate de temeiuri pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea sentinței și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare în baza art. 390 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală a lui

Moldoveanu Andrei de sub învinuirea înaintată.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Căpățînă Ion acționând

în numele inculpatului a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

7

soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanța de judecată a reținut faptul că, în cadrul ședinței de

judecată nu și-a găsit confirmare faptul comiterii de către Andrei

Moldoveanu a violenței periculoase pentru viața sau sănătatea lui Vladimir

Ruhlin. Și anume, instanța a menționat faptul că, caracterul și gradul

vătămărilor corporale apreciate de către medicul-legist, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2231/D din 19.11.2013 au fost calificate ca

vătămări ușoare. Consideră că prima instanță greșit a constatat faptul că

este neîntemeiată referirea avocatului la faptul că, la baza sentinței de

condamnare nu poate fi pus raportul de expertiză medio legală nr. 2231/D

din 19.11.2013, conform concluziei căruia vătămările corporale au fost

depistate la o altă persoană și nu la Ruhlin Vladimir. În raportul de

expertiză medico-legală nr.2231/D din 19.11.2013 o au fost examinate

documentele medicale a lui V. Ruhlin, însă în concluzie este menționat

Ghulan Haidiinc Maria Mahomed (f.d.70). Iar precum că în cadrul

urmăririi penale lui A. Moldoveanu și avocatului acestuia, conform

procesului-verbal din 13.12.2013, li s-a adus la cunoștință raportul de

expertiză din 19.11.2013 și cereri sau demersuri pe marginea raportului

aceștia nu au înaintat și că n-au fost înaintate carava cereri sau demersuri

de către partea apărării nici la prezentarea învinuitului și apărătorului a

materialelor cauzei penale la 14.12.2015, o constatare complet greșită a

instanței de judecată care încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil a

lui Moldoveanu Andrei;

- referitor la faptul dat menționează că sarcina dovedire a învinuirii

este în totalitate pe seama acuzatorului stat, și nu este obligația

inculpatului să-și dovedească nevinovăția;

- concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

- potrivit art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

achitare se adoptă dacă: nu s-a constatat existența faptei infracțiunii; fapta

nu a fost săvârșită de inculpat;

- probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești

demonstrează că inculpatul nu au săvârșit fapta imputată, inclusiv lipsa

legăturii cauzale dintre fapta inculpaților, a circumstanțelor de fapt drept și

a consecințelor survenite. Consideră că, instanțele de fond, greșit au

8

constatat faptul săvârșirii infracțiunii prevăzută la art. 349 Cod penal de

către condamnatul Moldovanu Andrei, nu au examinat cauza multe

aspectual, există mai multe circumstanțe și dubii privitor la săvârșirea

infracțiunii date, din care considerente se solicită o decizie de achitare.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

respins din considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 aceluiași Cod.

Din cuprinsul recursului declarat se reține, că recurentul a invocat în

calitate de temeiuri pentru declararea recursului, prevederile pct. 6), 8) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, analizând conținutul

recursului declarat în raport cu decizia atacată, conchide că temeiul

invocat, nu și-au găsit confirmare dat fiind faptul că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut cont de procedura de rejudecare a cauzei

conform normelor stabilite pentru prima instanță cu constatarea faptei

inculpatului ca fiind dovedită și cu încadrarea în baza învinuirii formulate

9

prin ordonanța procurorului privind modificarea învinuirii în sensul

agravării, potrivit căreia lui Moldoveanu Andrei i s-a incriminat

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal (f.d. 161 Vol. 1),

judecând cauza inclusiv și prin apelul procurorului, a respectat prevederile

art. 414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat atât asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de către partea apărării, cât și a argumentelor primei instanțe ce a

concluzionat condamnarea inculpatului Moldoveanu Andrei în baza art.

349 alin. (11) Cod penal, decizia atacată cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel pronunțându-se asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că potrivit art.

414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit constată că recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă dezacordul

părții cu reaprecierea probelor oferită de către o instanță de judecată, nu

reprezintă temei separat de casare de deciziei atacate și nu poate completa

sau susține temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea

10

probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor, care au fost puse la baza deciziei de condamnare emise de

instanța de apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei și

dispunerea achitării inculpatului Moldoveanu Andrei precum solicită

recurentul.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nu este întemeiată

critica din recursul declarat, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată,

în opinia recurentului, a probelor ce a dus la stabilirea vinovăției

inculpatului, deoarece instanța de apel, a cercetat sub toate aspectele

probele administrate în speță, verificându-le și apreciindu-le just prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

– din punctul de vedere al coroborării lor și ca urmare corect a stabilit

starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Moldoveanu

Andrei, bazându-se inclusiv și pe declarațiile părții vătămate Ruhlin

Vladimir; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.08.2013 f.d.6-7;

plângerea Ruhlin Vladimir din XXXXX, f.d.8; raportul de expertiză medico-

legală nr. 2231/D din XXXXX, f.d. 69-70; procesul-verbal de audiere a

martorului Strujuc Stanislav, care fiind audiat în cadrul urmăririi penale, a

depus declarații analogice părții vătămate Ruhlin Vladimir, confirmând

întru totul cele menționate; declarațiile martorului Sarev Valeriu f.d. 20;

declarațiile martorului Bucur Valeriu f.d. 22; declarațiile martorului Cujba

Dumitru f.d. 23; Înștiințarea 903 f.d. 54; proces-verbal de audiere

suplimentară a părții vătămate Ruhlin Vladimir f.d. 55a; proces-verbal de

audiere a învinuitului din 13 decembrie 2013 f.d. 64; certificatul

Dispensarului republican de narcologie prin care a fost constatat că,

Moldoveanu Andrei este consumator de substanțe narcotice, f.d. 125;

încheierea de anunțare în căutare a inculpatului f.d. 154; informația privind

intentarea dosarului de căutare, f.d. 158; ordonanța privind modificarea

învinuirii în sensul agravării, potrivit căreia lui Moldoveanu Andrei i s-a

incriminat infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal,

constatând că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului

Moldoveanu Andrei în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin. (2)

lit. a) Cod penal, or, a fost stabilit cert că potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 2231/D, din 19.11.2013 (f.d. 125 vol. I) părții vătămate i-au

fost cauzate vătămări corporale ușoare, ceea ce a constituit violență

periculoasă pentru viața și sănătatea părții vătămate Ruhlin Vladimir, prin

urmare instanța de apel corect a calificat acțiunile inculpatului

11

Moldoveanu Andrei în componența de infracțiune prevăzută la art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal, după semnele calificative – aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere,

în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența.

Inclusiv din aceste considerente, Colegiul penal lărgit concluzionează

că în speță nu este incident nici temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, invocată de recurent, lucrările cauzei

demonstrând cu prisosință că în speță nu au fost admise careva erori de

către instanța de apel, or, ultima clar și explicit în descriptivul deciziei a

expus procesul de încadrare juridică a faptelor inculpatului în componența

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, apreciind că vina

inculpatului Moldoveanu Andrei este demonstrată prin declarațiile părții

vătămate, a martorilor și a întreg materialului probator, instanța de apel

efectuând aprecierea fiecărei probe în parte.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci

când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Opozant criticilor invocate de recurent la acest capitol, precum că în

acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, Colegiul penal lărgit, menționează, că instanța de apel a descris

clar constatarea vinovăției inculpatului, care a fost probată integral prin

mijloacele de probă prezentate de către partea acuzării care au fost

apreciate de instanță ca fiind pertinente, concludente, utile și veridice,

coroborează între ele.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că conținutul probelor

enunțate în pct. 4.1. al prezentei decizii, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanța de apel, în contextul de învinuire a lui

Moldoveanu Andrei în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, confirmă cu

certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc toate elementele infracțiunii

imputate.

12

Referitor la criticile recurentului invocate sub aspectul pct. 12),

precum că faptei săvârșite de către inculpat i s-a dat o încadrare juridică

greșită, deoarece instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele

administrate în cauza deferită judecății, ajungând neîntemeiat la concluzia

privind recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 349 alin. (11) Cod

penal în art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, Colegiul penal lărgit conchide că

acestea sunt neîntemeiate, rezultând din următoarele.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticile recurentului,

Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea apelului instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

privind casarea soluției instanței de fond, decizia fiind argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speță.

Colegiul penal constată că alegațiile recurentului privitor la pretinsa

eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este

vădit nefondată, iar instanța de apel corect și-a motivat soluția de

recalificare a faptelor.

Din toate probele examinate și cercetate de către instanța de apel s-a

constatat indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

349 alin. (2) lit. a) Cod penal, după cum a fost înaintată învinuirea în prima

instanță de către procurorul participant.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că prima instanță în

mod eronat a constatat necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului din

cadrul art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal în baza art. 349 alin. (11) Cod penal,

apreciind că prima instanță nu a aplicat corect prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, și a dat o apreciere improprie probelor din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate,

verificându-le minuțios, le-a dat o apreciere completă și obiectivă, prin

prisma pertinenței, care în ansamblu lor dovedește vinovăția inculpatului

Moldoveanu Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2)

lit. a) Cod penal, după semnele calificative – aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul

celui care aplică violența, inclusiv prin prisma stabilirii gradului

vătămărilor corporale a părții vătămate.

Astfel, în opinia Colegiului penal criticele recurentului referitor la

stabilirea eronată a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a

13

probelor care de fapt nu dovedesc vinovăția inculpatului în cele

incriminate, nu este incident cazului, din motivul că instanța de apel a

făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate, întemeiat

ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției Moldoveanu

Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal.

În sensul celor relatate, Colegiul penal, va ține seama și de

jurisprudența CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanța de apel, dat fiind că, în cazul în care aceasta și-a motivat decizia

emisă, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă

acuzația penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis

vs Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare

a instanței de apel, instanța de recurs și-o însușește sub aspectul stării de

fapt și de drept reținute, statuând asupra existenței faptei și vinovăției

inculpatului Moldoveanu Andrei.

Consecvent, făcând o analiză a argumentelor invocate în recursul

declarate de către avocat în numele inculpatului, în raport cu apelurile

declarate și textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată

că, recursul repetă textul apelului apărării, argumentele expuse de către

recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le

în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417

Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a

indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei

soluții, precum și motivele adoptării ei, decizia instanței de apel în partea

contestată fiind în corespundere cu prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală, fiind bine argumentată, motivată, legală și întemeiată. Colegiul

penal nu a constatat existența vreunei grave erori de drept, care ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate, în această parte.

Față de considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile art. 414-

419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată

sub toate aspectele, motiv din care se impune respingerea recursului ca

fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

14

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Căpățînă Ion în numele inculpatului Moldoveanu Andrei, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019,

în cauza penală în privința lui Moldoveanu Andrei XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

15