ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 25.02.2021

1ra-343/21 — art. 349 alin. 1-1 CP

HOTĂRÂRE

25.02.2021

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 349 alin. 1-1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-343/21 — art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-343/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

STRATULAT Galina

CRAIU Nicolae

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

AMIHALACHIOAIE Gheorghe, în numele inculpatului MOLDOVEANU Andrei,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 07

mai 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie

2020, în cauza penală privindu-l pe

MOLDOVEANU Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.01.2014 – 07.05.2018;

Instanța de apel: 06.06.2018 – 27.02.2019 și 02.06.2020-23.06.2020;

Instanța de recurs: 10.06.2019 – 13.08.2019 și 22.10.2020-26.01.2021;

Instanța de recurs în anulare: 23.10.2019-12.03.2020.

Asupra recursul ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Prin sentința judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 07 mai 2018

MOLDOVEANU Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod Penal și condamnat la amendă în mărime de

800 unități convenționale, echivalentul a 16000 (șaisprezece mii lei).

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Prima instanță a constatat că:

 MOLDOVEANU Andrei la 23.08.2013 aproximativ la 21:30, aflându-

se pe str. Doina, 185, intersecție cu str. Socoleni, mun. Chișinău, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și având un comportament inadecvat, conștientizând că

colaboratorul de politie RUHLIN Vladimir, împreună cu alți colaboratori de poliție

prezenți la fața locului, își îndeplinesc obligațiunile de serviciu, îndreptate spre

curmarea acțiunilor sale ilegale, a refuzat categoric să-i urmeze la IP Râșcani al

DP, mun. Chișinău, pentru a face explicații și în continuare, urmărind scopul

sistării activității acestora, i-a numit cu cuvinte necenzurate, după care a aplicat

violența fizică în privința colaboratorului de poliție RUHLIN Vladimir,

manifestată prin lovituri cu pumnii peste corp și mâini, în rezultatul căreia conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2231/D, din 19.11.2013, i-a cauzat

acestuia edem moderat a mâinii drepte, care în baza criteriilor medicale a fost

calificată ca vătămare corporală ușoară cât și alte leziuni corporale.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului

ei în interesul celui care aplică violență.

 Vinovăția lui MOLDOVEANU Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal nu a fost demonstrată.

Împotriva sentinței apel au declarat procurorul PAVLOVSCHI

Octavian și avocatul CĂPĂȚÎNĂ Ion, în numele inculpatului.

Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

MOLDOVEANU Andrei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și să fie condamnat la închisoare pe

termen de 4 ani 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă să fie admisă și să fie dispusă încasarea din contul inculpatului

în beneficiul părții vătămate 1000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și material.

În motivarea cerințelor apelantul a invocat următoarele că:

- a fost făcută o greșită calificare a acțiunilor inculpatului;

- pedeapsa stabilită este una prea blândă, or inculpatul anterior a fost cercetat

penal și condamnat în mai multe cauze penale, iar pedepsele neprivative de

libertate și pedepsele cu suspendarea executării pedepsei aplicate în cauzele penale

anterioare nu au fost suficiente pentru reeducarea inculpatului.

Avocatul în apelul declarat a invocat că inculpatul vina nu a recunoscut și se

declara nevinovat de cele incriminate, cu partea vătămată nefiind cunoscut până la

conflict. Nu ține minte cu exactitate toate circumstanțele, dar careva agresiuni

fizice asupra colaboratorii de poliție nu a aplicat.

Ținând cont de acestea, prima instanță greșit a constatat faptul că este

neîntemeiată referirea avocatului la faptul că la baza sentinței de condamnare nu

poate fi pus raportul de expertiză medico-legală, conform concluziei căruia

vătămările corporale au fost depistate la o altă persoană și nu la partea vătămată.

Drept urmare, se solicită casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, iar în situația în care se va ajunge la concluzia de vinovăție, atunci

urmează a fi încetat procesul penal în baza art. 60 Cod penal, or infracțiunea

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal se atribuie la categoria celor mai puțin

grave și din data săvârșirii presupusei infracțiuni până la momentul au expirat

termenii de prescripție de tragere la răspundere penală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019, a fost

respins ca nefondat apelul avocatului și admis apelul procurorului, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care:

MOLDOVEANU Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la închisoare

pe un termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate a 5000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin

infracțiune.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că:

 a luat toate măsurile oferite de legislația procesual penală, în vederea

informării inculpatului despre data, ora și locul examinării pricinii în ordine de

apel, iar în concluzie sa determinat că, acesta fiind familiarizat cu procedurile

declanșate în privința sa, a optat pentru a nu se prezenta în fața instanței și a se

ascunde de la prezentare, acceptând să fie apărat exclusiv doar de avocat;

 prima instanță în mod eronat a constatat necesitatea recalificării

acțiunilor inculpatului de la art. 349 al. (2) lit. a) Cod penal la art. 349 alin. (11)

Cod penal, fiind incorect aplicate prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, dându-se o apreciere improprie probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor;

 MOLDOVEANU Andrei, la 23 august 2013 aproximativ la 21:30,

aflându-se pe str. Doina 185, intersecție cu str. Socoleni, fiind în stare de ebrietate

alcoolică și având un comportament inadecvat, conștientizând că, angajatul poliției

RUHLIN Vladimir, împreună cu alți angajați ai poliției prezenți la fața locului, își

îndeplinesc obligațiunile de serviciu, îndreptate spre curmarea acțiunilor sale

ilegale, a refuzat categoric să-i urmeze la IP Râșcani al DP, mun. Chișinău, pentru

a face explicații.

În continuare, urmărind scopul sistării activității acestora, i-a numit cu cuvinte

necenzurate, după care a aplicat violența fizică în privința colaboratorului de

poliție RUHLIN Vladimir, manifestată prin lovituri cu pumnii peste corp și mâini,

în rezultatul cărui fapt, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2231/D,

din 19.11.2013 i-a cauzat acestuia edem moderat a mâinii drepte, care în baza

criteriilor medicale a fost calificată ca vătămare corporală ușoară, ceea ce

constituie violență periculoasă pentru viața și sănătatea acestuia.

Aceste acțiuni au fost încadrate în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal –

aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție d

răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului

ei în interesele celui care aplică violența;

 în pofida faptului că, inculpatul nu a recunoscut vina (declarațiile fiind

apreciate critic deoarece nu coroborează cu celelalte probe și versiunea înaintată este o metodă

de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa

penală pentru fapta comisă), vinovăția acestuia a fost dovedită prin: declarațiile părții

vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.08.2013, plângerea

victimei, raportul de expertiză medico-legală nr. 2231/D din 23 august 2013,

declarațiile martorilor STRUJUC Stanislav, SAREV Valeriu, BUCUR Valeriu,

CUJBA Dumitru, înștiințarea 903, declarațiile învinuitului, certificatul

Dispensarului republican de narcologie, încheierea de anunțare în căutare,

informația privind intentarea dosarului de căutare și ordonanța privind modificarea

învinuirii în sensul agravării.

La stabilirea categoriei și cuantumului măsurii de pedeapsă s-au invocat

prevederile art. 75 Cod penal și reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite și

personalitatea inculpatului, care anterior a fost judeca și este consumator de

substanțe narcotice, s-a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate va fi atins prin stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, în

penitenciar de tip semiînchis;

 acțiunea civilă este întemeiată, întrucât actele și lucrările pricinii atestă

faptul că, partea vătămată în prima instanță s-a constituit ca și parte civilă,

formulând în acest sens acțiune civilă în procesul penal, prin care a solicitat

încasarea din contul inculpatului 10000 lei cu titlul de prejudiciu material.

Decizia a fost atacată cu recurs ordinar de avocatul CĂPĂȚÎNĂ Ion,

în numele inculpatului, prin care, invocând în calitate de temeiuri pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui

MOLDOVEANU Andrei, deoarece vătămărilor corporale depistate la partea

vătămată li s-a atribuit categoria de ușoare (raportului de expertiză medico-legală nr.

2231/D din 19.11.2013).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 august 2019, a fost

respins ca inadmisibil recursul ordinar.

6.1 În argumentarea soluției instanța de recurs ordinar a menționat că,

analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept invocate acestea nu

și-au găsit confirmare.

Recurentul, de fapt, și-a exprimat dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită

de către instanța de apel, însă dezacordul părții cu reaprecierea probelor oferită de

către o instanță de judecată, nu reprezintă temei separat de casare de deciziei

atacate și nu poate completa sau susține temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

S-a concluzionat și că, în speță, nu este incident nici temeiului prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, lucrările cauzei demonstrând cu

prisosință că nu au fost admise erori de instanța de apel, or, ultima clar și explicit

în descriptivul deciziei a expus procesul de încadrare juridică a faptelor

inculpatului în componența infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal, apreciind că vina este demonstrată prin declarațiile părții vătămate, a

martorilor și a întreg materialului probator, efectuându-se aprecierea fiecărei probe

în parte.

Critica invocată sub aspectul pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală – faptei săvârșite de către inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită –de

asemenea a fost apr4eciată ca neîntemeiată, or din toate probele examinate și

cercetate de către instanța de apel s-a constatat indubitabil că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, după cum a fost

înaintată învinuirea în prima instanță.

Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs în anulare

avocatul AMIHALACHIOAIE Gheorghe, în numele condamnatului, solicitând

admiterea recursului, casarea totală a deciziilor, cu dispunerea rejudecării cauzei

penale de instanța de apel, în alt complet de judecată, fiindcă:

- în tot conținutul deciziei instanței de apel nu este nici o expunere cu privire

la calificarea acțiunilor inculpatului, ceea ce permite de a concluziona că această

decizie este neîntemeiată și lipsită de suport juridic legal, atunci când gravitatea

leziunilor corporale a fost stabilită de instanța de apel, fără a indica actul normativ

în vigoare, care-i oferă dreptul legal de a aprecia acest grad de pericol ignorând

Regulamentul nr.199 din 27.06.2003 de aprecierea medico-legală a gravității

vătămării corporale, unde expres este stipulat că aceasta ține de competența

expertizei medico-legale;

- instanța de apel și-a depășit atribuțiile, neîntemeiat apreciind gravitatea

leziunilor corporale cauzate părții vătămate ca fiind periculoase pentru viața sau

sănătatea acestuia, atunci când Regulamentul nr.199 din 27.06.2003 expres

prevede că leziunile corporale ușoare nu sunt periculoase pentru viață sau sănătate;

- judecarea apelurilor în lipsa lui MOLDOVEANU Andrei aduce atingere

dreptul lui la apărare și la un proces echitabil, or lipsesc datele că inculpatul a fost

citat în mod legal și că el a refuzat să se prezinte în instanța de apel sau s-a sustras

de la judecată;

- decizia instanței de recurs ordinar nu conține o motivare a afirmației cu

privire la gravitatea leziunilor corporale provocate părții vătămate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 martie 2020 a fost admis

recursul în anulare, casate total deciziile și dispusă rejudecarea cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată pe motiv că a fost adusă atingere dreptului un

proces echitabil, prin faptul că instanța de apel a examinarea cauzei în lipsa lui

MOLDOVEANU Andrei și a apărătorului ales de acesta, fără a avea date

confirmătoare a renunțării de a compara și a susține cauza în instanță.

Astfel, în ședința de judecată a instanței de apel, președintele ședinței a pus în

discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului care este anunțat în

căutare potrivit răspunsului eliberat de către Inspectoratului de poliție Râșcani din

18 februarie 2019 (f.d. 46, vol. II), iar potrivit procesului-verbal al ședinței instanței

de apel din 27 februarie 2019, instanța a considerat posibilă examinarea cauzei în

lipsa inculpatului și în lipsa avocatului ales cu prezența avocatului care acordă

asistența juridică garantată de stat.

Totodată, la data pronunțării deciziei (27 februarie 2019), instanța de apel nu

dispunea de date concrete care ar confirma locul aflării inculpatului, iar procurorul

contrar normei citate mai sus, n-a prezentat probe verosimile despre locul aflării

inculpatului, și precum că acesta se sustrage de la urmărirea penală și de la

judecată, astfel, instanța de apel neîntemeiat a decis examinarea cauzei în lipsa

inculpatului, care la acel moment se afla în custodia statului, fiind în stare de arest

în cadrul unui alt dosar, iar cu o zi înainte și anume 26 februarie 2019, inculpatul a

fost prezent la examinarea unei alte cauze în aceiași instanță de apel, fapte, ce se

confirmă prin materialele anexate la dosar: scrisorile parvenite de la

Inspectoratului de poliție Râșcani din 15 martie 2019 și Instituția Penitenciară

nr.13 (f.d.77-78, vol. II), care confirmă, că inculpatul Moldoveanu Andrei se deține

în Penitenciarul 13 conform sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15

decembrie 2018, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

februarie 2019 (f.d.163, vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020 a fost respins

ca nefundat apelul avocatului și admis apelul procurorului, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care

MOLDOVEANU Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod Penal și condamnat la închisoare pe un

termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirii cuvenite să se expună instanța civilă.

9.1. Instanța de apel a conchis că prima instanță a constatat în mod eronat

necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

Penal la art. 349 alin.(11) Cod Penal.

În fapt, instanța de apel a constatat că MOLDOVEANU Andrei la 23 august

2013, aproximativ la 21:30, aflându-se pe str. Doina, 185, intersecție cu str.

Socoleni, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică și având un

comportament inadecvat, conștientizând că, angajatul poliției RUHLIN Vladimir,

împreună cu alți angajați ai poliției prezenți la fața locului, își îndeplinesc

obligațiunile de serviciu, îndreptate spre curmarea acțiunilor sale ilegale, a refuzat

categoric să-i urmeze la IP Râșcani al DP, mun. Chișinău, pentru a face explicații.

În continuare, urmărind scopul sistării activității acestora, i-a numit cu cuvinte

necenzurate, după care a aplicat violența fizică în privința colaboratorului de

poliție RUHLIN Vladimir, manifestată prin lovituri cu pumnii peste corp și mâini,

în rezultatul cărui fapt, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2231 /D,

din 19.11.2013 i-a cauzat acestuia edem moderat a mâinii drepte, care în baza

criteriilor medicale a fost calificată ca vătămare corporală ușoară, ceea ce

constituie violență periculoasă pentru viața și sănătatea acestuia.

În drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 349 alin. (2) lit. a)

Cod penal – aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei

cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența.

Această constatare a rezultat din audierea inculpatului și a părții vătămate cât

și din cercetarea procesului-verbal de cercetare la fața locului din 23.08.2013,

plângerea depusă de victimă, raportul de expertiză medico-legală nr. 2231/D din 23

august 2013, declarațiilor martorilor STRUJUC Stanislav, BUCUR Valeriu,

CUJBA Dumitru și SAREV Valeriu, înștiințarea 903, declarațiilor învinuitului,

certificatului Dispensarului republican de narcologie și ordonanței privind

modificarea învinuirii în sensul agravării.

Componența de infracțiune prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal,

reprezintă o componență formală și se consideră consumată din momentul aplicării

violenței periculoase pentru viața sau sănătate.

Obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter multiplu: obiectul juridic

principal îl formează relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei

egidă acționează persoanele cu funcție de răspundere și persoanele care își

îndeplinesc datoria obștească; obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale

cu privire la libertatea psihică (morală) a persoanei.

Victimă a infracțiunii în cauză este, după caz: persoana cu funcție de

răspundere sau rudele ei apropiate; persoana care își îndeplinește datoria obștească

sau rudele ei apropiate.

Reieșind din dispoziția de la alin. (1) art. 123 Cod penal, persoană cu funcție

de răspundere este acea persoană care îndeplinește următoarele trei condiții: 1) este

o persoană căreia i se acordă drepturi și obligații într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor;

2) aceste drepturi și obligații i se acordă permanent sau provizoriu, prin stipularea

legii, prin numire sau alegere, ori în virtutea unei însărcinări; 3) aceste drepturi și

obligații i se acordă în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a

acțiunilor administrative de dispoziție ori a celor organizatorico-economice.

Din aceeași dispoziție se desprinde că în calitate de persoană cu funcție de

răspundere evoluează, după caz: a) persoana care exercită funcțiile autorității

publice; b) persoana care, într-o întreprindere, instituție, organizație de stat sau a

administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor, exercită acțiuni

administrative de dispoziție; c) persoana care, într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor,

exercită acțiuni de ordin organizatorico-economic.

După cum reiese din Hotărârea Curții Constituționale privind controlul

constituționalității dispozițiilor art. 183 Cod penal, nr. 1 din 11.01.2001, persoană,

care exercită funcțiile autorității publice, este persoana învestită, în numele statului,

cu împuterniciri legale de a înfăptui acțiuni care comportă consecințe juridice

pentru toți sau pentru majoritatea cetățenilor, iar acțiunile ei pe linie de serviciu nu

sunt limitate de cadrul unui anumit departament, sistem etc.; persoană, care, într-o

întreprindere, instituție, organizație de stat sau a administrației publice locale ori

într-o subdiviziune a lor, exercită acțiuni administrative de dispoziție, este cea care

are împuterniciri legate de dirijarea nemijlocită a unui colectiv de oameni sau de

administrarea unui sector de muncă; persoană, care, într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor,

exercită acțiuni de ordin organizatorico-economic, este cea care are obligații și

împuterniciri legate de dispunerea și administrarea patrimoniului.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la lit. a) alin. (2) art. 349 CP constă

în fapta prejudiciabilă care se exprimă în aplicarea violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate,

sau a persoanei care își îndeplinește datoria obștească ori a rudelor ei apropiate în

legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni

sau a unei fapte antisociale.

Colegiul Penal reține că capitolul XIII al Codului Penal nu conține o definiție

a noțiunii de violență periculoasă pentru viața sau sănătate.

Totuși doctrina penală stabilește că prin violență periculoasă pentru viața sau

sănătate se are în vedere vătămarea intenționată medie sau ușoară a integrității

corporale sau a sănătății.

Această concluzie se desprinde și din pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 Cu privire la practica judiciară în

procesele penale despre sustragerea bunurilor unde se menționează că prin violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei (art. 188 alin. (1) Cod penal) se are

în vedere violența care s-a soldat cu vătămare medie sau ușoară a integrității

corporale sau a sănătății ori care, deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la

momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viață și

sănătate.

Sub incidența noțiunii „violența periculoasă pentru viață și sănătate” nimeresc

și cazurile: de compresiune a gîtului cu mîinile sau cu ajutorul unui șnur; de ținere

îndelungată a capului victimei sub apă; de îmbrăcare pe capul victimei a unei pungi

de polietilenă; de aruncare a victimei de la înălțime ori dintr-un mijloc de transport

etc.

Astfel, contrar afirmațiilor apărătorului, în speță nu era obligatoriu ca

acțiunile inculpatului să se manifeste prin una din acțiunile indicate în prezentul

aliniat, pentru calificarea infracțiunii în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod Penal fiind

suficientă constatarea vătămării ușoare a integrității corporale, prin alte acțiuni cum

au fost în cazul dat de lovire cu pumnul.

La examinarea speței deferite s-a dovedit indubitabil că, MOLDOVEANU

Andrei își dădea seama de caracterul social periculos al acțiunilor sale, a prevăzut

consecințele social periculoase și a dorit survenirea lor.

Afirmațiile apărării au fost apreciate ca nefondate și ca lipsite de suport legal

sau probatoriu.

La stabilirea categoriei și cuantumului măsurii de pedeapsă s-au invocat

prevederile art. 75 Cod penal și reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat și este consumator de

substanțe narcotice, cât și lipsa circumstanțelor ce ar atenua sau agrava pedeapsa

penală, s-a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate va fi

atins prin stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, în penitenciar de

tip semiînchis.

La moment inculpatul execută pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnat într-

o altă cauză penală. Ținând cont de faptul că acuzatorul de stat nu a solicitat

cumularea pedepselor și nici nu a prezentat instanței de apel sentința în baza căreia

MOLDOVEANU Andrei execută pedeapsa cu închisoarea, chestiunea cumulării

pedepselor a fost lăsată a fi soluționată în conformitate cu art. 469 Cod de

procedură penală.

Soluționând chestiunea cu privire la acțiunea civilă au fost invocate

prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, fiindcă reclamantul nici la

urmărirea penală, nici în instanța de fond și nici în cea de apel nu a prezentat probe

care ar justifica temeinicia pretențiilor sale și valoarea prejudiciului de 10000 lei.

10.

Criticând decizia pentru netemeinicie și invocând temeiul prevăzut de

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurs ordinar a declarat

avocatul AMIHALACHIOAIE Gheorghe, în numele inculpatului, solicitând

casarea parțială a sentinței și totală a deciziei, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre potrivit căreia MOLDOVEANU Andrei condamnat în baza art. 349 alin.

(11) Cod penal să fie liberat de pedeapsă pe motivul expirării termenului de

prescripție, potrivit art. 60 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar s-au invocat că:

- ordonanța de modificare a învinuiri în sensul agravării nu este motivată;

- decizia conține motivare contradictorie, cu referire la recalificarea efectuată;

- vătămările corporale ușoare se sancționează doar prin răspundere și

pedeapsă contravențională;

- aplicarea violenței nu echivalează cu noțiunea de cauzare a urmărilor

periculoase pentru viață și sănătate.

11.

Referință, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) p. 11) Cod

de procedură penală, a fost depusă de procuror, care a pledat pentru reprinderea

recursului ordinar ca fiind vădit nefundat.

12.

Colegiul Penal constată că recursul ordinar a fost depus în termen

legal, pronunțarea integrală a deciziei având loc la 22 iulie 2020, iar recursul

datează cu 04 august 2020 și nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 432 Cod

de procedură penală, fiind admisibil.

13.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul

Penal lărgit concluzionează că acestea sunt în măsură să desființeze hotărârea

recurată și întemeiază dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, din următoarele considerente:

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul

unei proceduri precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale,

instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica eroarea de procedură comisă de

instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar art. 6 CoEDO este încălcat, or se

afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Recursul ordinar în cauza penală reprezintă o cale de atac ordinară, ca și

apelul, preponderent de casare, destinată a repara, în principal, erorile de drept

admise de prima instanță și de cea de apel.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În calitate de temei de casare a deciziei, recurentul a invocat eroarea de drept

prevăzută la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul Penal atestă că acest temei nu și-a găsit confirmare, cu toate acestea

decizia instanței de apel urmează a fi desființată total, iar hotărârea primei instanțe

parțial, în partea stabilirii pedepsei, or art. 424 Cod de procedură penală enunță

dreptul instanței de recurs de a judeca și în baza temeiurilor neinvocate, cu condiția

neagravării situației inculpatului.

La caz, se atestă că instanța de apel, la adoptarea soluției expuse pe larg în

pct. 9 și 9.1. al prezentei decizii, a admis o eroare de drept atunci când a reținut

starea de fapt și de drept invocată în ordonanța privind modificarea învinuirii în

sensul agravării din 10 mai 2017 (f.d. 161, vol. I), interpretând eronat prevederile

legale și cele jurisprudențiale cât privește prevederile art. 326 Cod de procedură

penală.

Astfel, din materialele cauzei se reține că:

MOLDOVEANU Andrei la 22 noiembrie 2013 (f.d. 61 și 79, vol. I) a fost pus

sub învinuire incriminându-i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(11) Cod penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei cu

funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violență – în următoarele

circumstanțe:

MOLDOVEANU Andrei la 23.08.2013 aproximativ la 21:30, aflându-se pe

str. Doina, 185, intersecție cu str. Socoleni, mun. Chișinău, fiind în stare de