1ra-518/22 — art.art.27, 186 al.2 lit. d CP

1ra-518/22 — art.art.27, 186 al.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-518/22

1-21061465-01-1ra-04042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie și Miron Aliona,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Grițco

Pavel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2022, în privința inculpatului

Ursu Andrei xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2021 – 17.08.2021;

Instanță de apel: 07.09.2021 – 26.01.2022;

Instanță de recurs: 04.04.2022 – 27.09.2022.

a c o n s t a t a t :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Ursu Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.art.27-186 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a admis în principiu acțiunea civilă a ACC nr.55/551 privind încasarea sumei

de 4 370 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra

cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

data de 07.12.2020, în perioada de timp ora 12:20 până la ora 12:50, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, planificându-și intențiile

sale infracționale, intenționat, prin deteriorarea cutiilor robinetelor anti incendiare, a

sustras de la etajul 9, 8, 4 și 3 ale blocului locativ amplasat pe str. Ginta Latină 12/5,

mun. Chișinău - 4 furtunuri anti incendiare evaluate la prețul de 558 lei fiecare și

costul pentru mânerele deteriorate evaluate la prețul de 173 lei fiecare, în total

prejudiciind asociația de coproprietari în condominium nr.55/551 în sumă de 2 924

lei, însă din cauze independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a dus intenția

până la capăt, fiind somat de locatara acelui bloc locativ pe nume Gîscă Natalia,

moment în care Ursu Andrei a părăsit locul comiterii infracțiunii, lăsând 2 genți cu

bunurile sustrase la parterul blocului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

1

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.art.27-186 alin.(2) lit. d) Cod penal, individualizată prin

„tentativa de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane - furt, după semnele

calificative: cauzarea de daune în proporții considerabile.”

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului Ursu Andrei a-i stabili pedeapsa sub

forma de închisoare pe un termen de 3 luni.

În motivarea cererii de apel a indicat că, inculpatul Ursu Andrei a recunoscut

vina integral și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer

s-a căit de cele comise, a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, inculpatul a

comis infracțiunea într-un moment de rătăcire, însă în prezent el s-a corectat.

2022, a fost respins apelul acuzatorului de stat, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima instanța

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Ursu Andrei încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art.27-186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Ursu Andrei, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, iar sentința

primei instanțe nu a fost contestată în această parte.

4.2. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Ursu Andrei, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei,

infracțiunea prevăzute de art.27-186 alin.(2) lit. d) Cod penal se califică ca infracțiune

„mai puțin gravă", pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de la 650 la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul Ursu

Andrei a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea

cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise.

În conformitate cu art.art.76, 77 Cod penal, prima instanță nu a reținut careva

circumstanțe atenuante sau agravante.

Totodată, cu referire la personalitatea inculpatului Ursu Andrei, instanța de apel

a reținut că, anterior dânsul a fost judecat, nu este încadrat în câmpul muncii, este

căsătorit, are trei copii minori la întreținere.

În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins solicitarea

părții apărării de a stabili inculpatului Ursu Andrei a unei pedepse mai blânde, sub

formă de 3 luni închisoare, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată

anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și din

2

personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă mai blândă ar avea un caracter

iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Pavel Grițco

potrivit căreia, inculpatul Ursu Andrei a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de

cele comise, or, aceste circumstanțe au fost valorificate de către instanța de fond în

procesul de individualizare a pedepsei penale, respectiv, aceste circumstanțe nu indică

la faptul că, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea acestuia este posibilă prin aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece

inculpatul anterior a fost judecat, ceea ce denotă faptul că, inculpatul nu s-a corectat,

dar a continuat să manifeste un comportament infracțional în societate.

Din materialele cauzei penale, rezultă că, prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 18 iunie 2021 inculpatul Ursu Andrei a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.186 alin.(2), lit. c), d), 27-186 alin. (2) lit.

b), c), d), 186 alin.(2) lit. d) și 190 alin.(1) Cod penal și în conformitate cu art.84

alin.(1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, (f.d.168-175).

Cu referire la sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18 iunie 2021,

prima instanță la aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, nu a ținut cont de

această sentință, întrucât procurorul pe caz a omis să asigure prezența dovezii că

sentința dată a devenit definitivă, ori că aceasta a fost contestată, temei din care

instanța de fond nu a procedat în condițiile art.art.84, 85 Cod penal, însă ulterior în

cazul în care va apărea necesitatea, va fi posibil de acționat în corespundere cu

prevederile art.469 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală.

Tot în acest sens, instanța de apel a reținut predispunerea inculpatului Ursu

Andrei de a comite infracțiuni și de a-și asigura existența prin metode ilicite, fapt ce

denotă pericolul social sporit a acestuia în societate.

Astfel, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe în partea

individualizării pedepsei, fiind apreciat că restabilirea echității sociale perturbate prin

infracțiune, precum și corectarea inculpatului va putea fi realizată doar prin stabilirea

unei pedepse cu închisoare sub formă de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe s-a întemeiat

pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate,

solicitând casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu stabilirea

pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 3 luni.

În motivarea cerințelor invocă argumente similare celor indicate în apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de

partea apărării, menționând că acesta urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

6.1. Asupra recursului a prezentat referință reprezentantul ACC nr.55/551 care

s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

3

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe

baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate de titular.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că,

titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

lărgit constată că, aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că, la aplicarea pedepsei

4

inculpatului Ursu Andrei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, a fost respectată reducerea

limitei de pedeapsă în conformitate cu prevederile alin.(8) art.3641 Cod de procedură

penală, totodată ținând cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, de aspectele care

caracterizează personalitatea inculpatului (anterior de două ori condamnat cu

închisoare pentru comiterea infracțiunilor similare), a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, la

evidența medicului narcolog și psiholog nu se află, careva circumstanțe agravante nu

au fost stabilite.

În continuare, Colegiul penal lărgit respinge argumentele invocate în recurs, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și

să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Ursu Andrei, iar sancțiunea în cuantumul stabilit de către prima instanță

și menținut de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, corectarea inculpatului va putea fi

realizată doar prin stabilirea unei pedepse cu închisoare în mărime de 2 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Tot în acest sens, Colegiul penal lărgit a reținut predispunerea inculpatului Ursu

Andrei de a comite infracțiuni și de a-și asigura existența prin metode ilicite, fapt ce

denotă pericolul social sporit a acestuia în societate.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, apărarea nu a făcut referire la

careva circumstanțe pertinente ale cauzei sau ale personalității inculpatului, în baza

cărora să fie constatată necesitatea stabilirii unei pedepse mai blânde.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit respinge alegațiile invocate de către

apărare precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra

tuturor argumentelor invocate în apel. Or, avocatul avea obligația să concretizeze care

anume argumente nu au fost apreciate de către instanța de apel. În plus, poziția

instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări

subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

Mai mult, referitor la temeiul de recurs invocat de recurent (pct.6), Colegiul

penal lărgit reține că, nu a stabilit nici o argumentare corespunzătoare în susținerea

acestui temei, criticarea deciziei instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând

un caracter formal și respectiv, fiind neîntemeiată.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.234-240) în coraport cu

5

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de apărare, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată,

recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârilor atacate.

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Grițco Pavel în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 ianuarie 2022, în cauza penală în privința inculpatului Ursu Andrei xxx, cu

menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 decembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Miron Aliona

6