ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 10.08.2023

1ra-1309/2022 — Art. 190 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
10.08.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
Art. 190 alin. 1 CP
Temei legal
nu s-a invocat nici un temei de la art. 427 CPP
Citează această cauză
1ra-1309/2022 — Art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1309/2022

1-18190228-01-1ra-24082022

18 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie și Puica Viorica,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Craiu Serghei în numele inculpatului Mocanu Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 03 aprilie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, în cauza penală în

privința lui

Mocanu Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.10.2018−03.04.2020;

Instanța de apel: 13.07.2020−17.05.2022;

Instanța de recurs: 24.08.2022−18.07.2023.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Mocanu Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a dispus de a cumula parțial pedeapsa

definitivă stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22.12.2017,

de 2 (doi) ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu pedeapsa stabilită în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal de 1 (unu) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

1

penitenciar de tip semiînchis, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani și 6

(șase luni) închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de avocatul Adrian Berezovschi în

interesele părții vătămate Rogac Angela, cu privire la repararea prejudiciului material

și moral, cât și a cheltuielilor judiciare.

S-a încasat din contul inculpatului Mocanu Ion în beneficiul părții vătămate,

Rogac Angela, prejudiciul material format din echivalentul telefonului în sumă de 35

736 lei, cât și suma de 12 891 lei și diferența din costul verighetei gajate în sumă de 1

700 lei, în total suma de 49 163 (patruzeci și nouă mii una sută șaizeci și trei) lei, în rest

prejudiciul moral solicitat a fost respins ca neîntemeiat.

S-a încasat de la Mocanu Ion în beneficiul părții vătămate Rogac Angela,

cheltuielile judiciare pentru asistență juridică (serviciile avocatului) în sumă de 5 000

lei, în rest cheltuielile judiciare au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

1.1. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că Mocanu Ion, în luna

mai a anului 2018, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare a acesteia și încheierea actului juridic în rezultatul unui

comportament dolosiv și viclean, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, str. Șciusev 98,

inducând-o în eroare pe cet. Rogac Angela, că este colaborator de poliție și activează în

paza Guvernului Republicii Moldova, acționând cu scop de camuflarea intenției

cupidante, sub un pretext inventat că deține în proprietate în or. Ungheni, o firma de

animale „Șinșila” și are nevoie de bani pentru a se deplasa în direcția acesteia, precum

și pentru alte cheltuieli personale, a însușit de la aceasta, suma de 1 800 lei, cauzându-i

cet. Rogac Angela o daună materială considerabilă.

Tot el, continuându-și intențiile infracționale, urmărind scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a acesteia și încheierea actului

juridic în rezultatul unui comportament dolosiv și viclean, în perioada lunii mai 2018,

aflându-se pe adresa mun. Chișinău, str. Șciusev 98, inducând-o în eroare pe cet. Rogac

Angela, sub un pretext imaginar că folosindu-se de automobilul de model BMW X6, ce

aparținea unui prieten, a fost implicat într-un accident rutier și are nevoie de bani

pentru a-l repara, comunicându-i victimei că la înstrăinarea ulterioară a acestuia va

restitui datoriile față de ultima, a însușit de la aceasta suma de 6 000 lei, cauzându-i cet.

Rogac Angela o daună materială considerabilă.

Tot el, la 21 mai 2018, în continuarea acțiunilor sale criminale, sub același

pretext de a repara automobilul de model BMW X6, ce aparținea unui prieten, și cu

care a fost implicat într-un accident rutier, a convins-o pe cet. Rogac Angela să se

deplaseze la oficiul Organizației de Microfinanțare „Sebo Credit” SRL, situată pe str.

Tighina 55, mun. Chișinău, unde ultima a contractat un credit în valoare de 2 800 lei,

2

bani pe care aceasta i-a transmis în aceeași zi cu titlu de împrumut lui Mocanu Ion,

cauzându-i victimei o daună materială considerabilă.

Tot el, la 21 mai 2018, în continuarea acțiunilor sale criminale, sub același

pretext, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a acesteia și încheierea actului juridic în rezultatul unui comportament dolosiv

și viclean a convins-o pe cet. Rogac Angela să se deplaseze la oficiul magazinul

„Darwin”, situat în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare 71, de unde aceasta a procurat

în credit, un telefon mobil de model Iphone X, la preț de 25 526 lei, cu achitarea finală

în rate în sumă de 35 736,36 lei pe care Mocanu Ion l-a însușit, comunicându-i că îl va

vinde unui cunoscut la prețul de 15 000 lei, iar cu banii obținuți va repara mijlocul de

transport de model BMW X6 pe care l-a avariat. Ca rezultat, prin însușirea de către

Mocanu Ion a telefonului mobil de model Iphone X, i-a cauzat victimei o paguba

materială considerabilă în sumă de 35 736,36 lei.

Tot el, la data de 25 mai 2018, în continuarea acțiunilor sale criminale, sub

același pretext, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare a acesteia și încheierea actului juridic în rezultatul unui

comportament dolosiv și viclean a convins-o pe cet. Rogac Angela, să se deplaseze la

casa de amanet „Lazurit” de pe str. Mitropolitul Varlaam 74 A, mun. Chișinău, unde a

gajat un inel de aur, ce îi aparținea acesteia, în sumă de 2 800 lei, iar banii obținuți în

sumă de 1 100 lei au fost însușiți de Mocanu Ion cu angajamentul că le va restitui, în

urma înstrăinării automobilului de model BMW X6, pe care de fapt nu îl deținea în

posesie sau proprietate, prin ce a cauzat victimei o pagubă considerabilă.

În circumstanțele expuse, prin acțiunile sale Mocanu Ion XXXXX a însușit de la

Rogac Angela bani în sumă totală de 49 136,36 lei, cauzându-i astfel victimei un

prejudiciu material considerabil.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a încadrat juridic acțiunile

lui Mocanu Ion în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere care a produs daune

considerabile.

- avocatul Craiu Serghei în numele inculpatului Mocanu Ion, care a solicitat

repunerea în termen a apelului în temeiul art. 403 Cod de procedură penală, cu casarea

integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care în privința inculpatului Mocanu Ion să fie pronunțată o

hotărâre de achitare.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că, cumulul de probe administrat

de către acuzare și reținut de către instanța de fond în sentința de condamnare, nu

3

atestă implicarea lui Mocan Ion în acțiuni de deposedare a părții vătămate Rogac

Angela de bunurile sale prin inducerea în eroare a acesteia ca adevărată a unei fapte

mincinoase. Această poziție rezultă din analiza conținutului învinuirii și aprecierea

probelor aduse de acuzatorul de stat și cercetate în cadrul examinării cauzei.

În rezultatul analizei actelor procesuale întocmite la faza de urmărire penală, a

menționat faptul că, interceptarea convorbirilor telefonice dintre Mocanu Ion și Rogac

Angela, a fost dispusă contrar rigorilor imperative stabilite de legislația procesual

penală și sunt ilegale, motiv din care urmau a fi anulate și neadmise în calitate de

probe în conformitate cu art. 94 Cod de procedură penală. În concret, s-a arătat că

interceptarea telefonică a fost efectuată la data de 15.06.2018, după ce Mocanu Ion a

fost deja la poliție pentru a da explicații, iar plângerea a fost depusă de către Rogac

Angela la data de 12.06.2018, urmărirea penală fiind pornită la 18.07.2018.

Astfel că, organul de urmărire penală prin admiterea neautorizată a

înregistrărilor comunicărilor între inculpat și partea vătămată în calitate de probe, care

au fost administrate cu încălcarea gravă a Legii procesual penale, a încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil, și în consecință neexcluderea acestora din dosarul

penal de către instanța de fond reprezintă violarea continuă a art. 6 CEDO.

La fel, verificând minuțios atât argumentele reținute de către instanța de fond în

sentința de condamnare, cât și împrejurările de fapt și aspectele de drept a cauzei,

precum și efectuând cercetarea nemijlocită, multilaterală și obiectivă a probelor

administrate, apărarea a concluzionat asupra nevinovăției inculpatului Mocanu Ion în

faptele imputate, ori acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive a

componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, iar sentința

instanței de fond este una ilegală și absolut neîntemeiată.

Or, lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor de escrocherie, ce nu intră în

starea de reglementare a dreptului penal, rezultă din doctrina penală, unde se explică

faptul că prin dobândire ilicită a bunurilor în sensul art. 190 Cod penal, se prezumă un

act opus celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine

sau alte persoane) transmiterea voită în proprietate, posesiune, deținere a bunului

mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptul asupra acestora, urmând ca aceste

acțiuni să fie comise prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

Așadar, prin oricare din cele două metode, care de astfel se pot și suprapune,

făptuitorul induce victima în eroare, creându-i o falsă reprezentare a realității,

indiferent de mijloacele utilizate, pentru a dobândi transmiterea voită a bunului sau a

4

dreptului asupra lui. Dat fiind faptul că, infracțiunea de escrocherie este o componență

formală, ea se consideră consumată la momentul transmiterii bunului sau dreptului

asupra lui. Latura subiectivă manifestându-se prin intenție directă, făptuitorul

acționând fraudulos în scopul dobândirii bunului, având la momentul transmiterii lui

intenția de a nu-l returna proprietarului de drept, urmărind scopul special, și anume

cel de cupiditate.

În acest aspect, Plenul Curții Supreme de Jutiție în recomandările expuse la pct.

15 a Hotărârii cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea

bunurilor nr. 23 din 28.06.2004, a menționat că în cazul escrocheriei victima transmite

benevol bunurile către inculpat sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere,

iar primirea bunurilor cu, condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie, doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

Prin urmare, a concluzionat că sentința de condamnare pronunțată de instanța

de fond este ilegală și absolut neîntemeiată, circumstanțe ce condiționează pronunțarea

unei hotărâri de achitare în privința inculpatului Mocanu Ion, deoarece pe parcursul

cercetării judecătorești nu s-a constatat existența faptei infracționale;

- avocatul Adrian Berezovschi în interesele părții vătămate Rogac Angela, care

a solicitat casarea sentinței în partea soluționării acțiunii civile, cu dispunerea încasării

din contul lui Mocanu Ion în beneficiul lui Rogac Angela: prejudiciul material în sumă

de 54 627 lei; prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei; cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 15 000 lei.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că pe parcursul desfășurării

urmăririi penale s-a constatat că prejudiciul material constituie 54 627 lei, sumă care a

fost estorcată de către Mocanu Ion sub diferite pretexte camuflate sub sentimente de

dragoste față de Rogac Angela.

Astfel, se relatează că aceste relații amoroase între Rogac Angela și Mocanu Ion

nu erau altceva decât o formă și o modalitate de a estorca sume bănești de la Rogac

Angela de către Muntean Ion, iar partea vătămată fiind copleșită de sentimente de

dragoste față de făptuitor a devenit o victimă al unui infractor care s-a dovedit a fi un

profitor de situație, în vederea estorcării surselor financiare.

Prin acțiunile sale, Mocanu Ion a cauzat un prejudiciu moral lui Rogac Angela,

manifestat prin suferințe psihice după ce a aflat adevărul. Suferințele provocate părții

vătămate nu pot fi comparate și răsplătite, deoarece acesteia din urmă i-a fost distrusă

practic imaginea relației de dragoste între două persoane, prin urmare consideră că

5

părții vătămate urmează a-i fi compensat un prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei,

care în esență constituie o compensație echitabilă pe cazul dat.

În acord cu art. 219 Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal

poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate

prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Concomitent art. 61 Cod de procedură penală prescrie că acțiunea civilă poate fi

înaintată de către: proprietarul bunului; persoana care, potrivit legii, administrează

bunul; cărăușul bunurilor care în timpul transportării au fost sustrase, distruse ori

degradate; persoanele care în urma infracțiunii și-au pierdut capacitatea de muncă și

au suportat cheltuieli de tratament, protezare etc.; persoanele care au suportat

cheltuieli cu îngrijirea victimei ori cu înmormântarea ei; procurorul în cazurile arătate

în art. 51 Cod de procedură penală.

Codul civil la art. 14 prevede expres că, persoana lezată într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. În aceeași ordine de idei s-a

menționat că metodei de reparare a prejudiciilor îi este atribuit un caracter universal

de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de

apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul

din principiile fundamentale ale dreptului civil — principiul reparării integrale a

prejudiciului, care constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat atât pentru

prejudiciul efectiv, cât și pentru venitul ratat.

Totodată, s-a relatat că instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că în

legătură cu acest litigiu, între avocatul Berezovschi Adrian, din cadrul C.A.

„Berezovschi Adrian” și partea vătămată Rogac Angela, a fost încheiat contractul de

asistență juridică în baza căruia avocatul Berezovschi Adrian a fost ales în calitate de

apărător al părții vătămate Rogac Angela, iar împuternicirile i-au fost acordate în baza

mandatului avocațial anexat la cauza penală, pentru care reclamanta a achitat

onorariul în sumă de 15 000 de lei (ordinul de plată anexat la materialele cauzei

penale).

În corespundere cu prevederile art. 90 lit. i) Cod de procedură civilă, din

cheltuielile de judecare a pricinii fac parte: cheltuielile de asistență juridică, iar

prescripțiile art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată.

6

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a conchis că vinovăția

inculpatului Mocanu Ion în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin cumulul

probelor administrate, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, după cum urmează: declarațiile martorului Svetlana Rogac; procesul

- verbal de examinare din 30 august 2018 a copiei biletului de amanet seria AA nr. 923098;

contract de împrumut de la compania de creditare „Sebo” cu nr. AG0812511 din 21.05.2018;

bon de plată și certificatul de garanție de la compania „Darwin” nr. CF00- 088953 din 21 mai

2018 (f. d. 74); procesul-verbal de examinare din 30 august 2018 a două chitanțe de plată

eliberate de către ÎS „Posta Moldovei” și un ordin de încasare a numerarului eliberat de către

BC „Victoriabank” (f. d. 81); procesul-verbal de examinare din 28 septembrie 2018 a CD-R

model OMEGA cu înregistrarea discuțiilor audio cu o durată de 06 min. 47 sec., între Mocanu

Ion și Rogac Angela, prin care primul recunoaște faptul însușirii sumelor de bani de la Rogac

Angela (f. d. 15-18).

Subsidiar, instanța de apel a remarcat că potrivit ordonanței de punere sub

învinuire și rechizitoriului, inculpatului Mocanu Ion i se incriminează comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și anume „escrocheria”, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoanei,

prin încheierea actului juridic determinată de comportamentul dolosiv care a produs

daune în proporții considerabile.

La fel, s-a remarcat că prima instanță în mod întemeiat a reținut că prin Legea

nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din data de 17.08.2018, a fost modificată dispoziția

art. 190 Cod penal și anume în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz

de încredere” se substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

Așadar, din conținutul prevederilor legale sus menționate, reiese că legislatorul

a concretizat fapta și consecințele prejudiciabile prin care se comite infracțiunea de

escrocherie.

Prin modificările legislative ale art. 190 Cod penal indicate supra, legislatorul nu

a dezincriminat escrocheria, nu a schimbat conceptul escrocheriei sau conținutul ei, dar

a înlocuit sintagmele prea generale, precum înșelăciunea și abuzul de încredere, cu

7

fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai

clare. Escrocheria, în oricare din variantele sale, este o infracțiune contra patrimoniului,

constînd în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt

absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept, înșelăciunea sau

escrocheria este o faptă încriminată și sever sancționată. Scopul acestei reglementări

este acela de a-i proteja pe cei ce își exercită cu bună-credință drepturile și libertățile

economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale. Menționează că în pct. 23 al

deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 190 alin. (1) din Codul penal este

menționat: „Curtea admite că prin noua redacție a articolului 190 alin. (1) din Codul

penal a fost detaliată latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, legislatorul

urmărind scopul eliminării acestei interpretări extensive defavorabile.” Deci, noua

redacție a art. 190 Cod penal nu decriminalizează acțiunile de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, dar le concretizează în

scopul evitării unor interpretări extensive defavorabile.

Astfel că, instanța de fond justificat a încadrat acțiunile lui Mocanu Ion în

prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere care a_produs daune

considerabile.

În continuare, instanța de apel a relevat că scopul educativ al pedepsei poate fi

atins doar cu aplicarea față de Mocanu Ion a pedepsei sub formă de închisoare.

Pedeapsa prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului

a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție.

În context, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani la data de 22 decembrie 2017, Mocanu Ion XXXXX, a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și

condamnat la 2 ani închisoare, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal a fost

suspendată executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă nu va

săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportament exemplar încrederea

acordată (f.d. 153-157). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 01 februarie

2018, a fost menținută sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 22

decembrie 2017, fără careva modificări (f.d. 158).

Însă, inculpatul Mocanu Ion la data de 22 decembrie 2017, a comis din nou o

infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, fiind constatat că inculpatul a

comis o nouă infracțiune în perioada de probațiune stabilită prin sentința Judecătoriei

Strășeni din data de 22.12.2017.

8

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că anume pedeapsă cu executare pe un

termen de 2 ani 6 luni închisoare, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă

de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul legii penale, în contextul gradului de

pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalității acestuia.

Așadar, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de

circumstanțele cauzei, comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în

ședința de judecată, că nu a recunoscut vinovăția, anterior a fost judecat, dar nu a

conștientizat caracterul social al faptelor comise și de faptul că acestuia i-a fost oferită

șansa ca prin comportament exemplar să își reabiliteze încrederea societății și a comis

o infracțiune cu intenție.

Prin prisma celor indicate, instanța de apel a concluzionat că soluția adoptată de

către prima instanță în speța dată își va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului Mocanu Ion, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare, va

duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea unor concluzii

corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său.

Cu referi la acțiunea civilă, în ceea ce privește încasarea din contul inculpatului a

unui prejudiciul moral în mărime 50 000 lei în beneficiul părții vătămate, instanța a

notat că la determinarea mărimii compensației în latura prejudiciului moral instanța

trebuie neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea

cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care

certifică acest fapt, îndeosebi cele care se referă la importanța vitală a drepturilor

personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea

locuinței, secretul personal și familial etc.); nivelul (gradul) suportării de către

persoana vătămată a suferințelor psihice sau fizice (pricinuirea vătămării corporale,

pierderea sau limitarea capacității de muncă etc.); felul vinovăției (intenția,

imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea

prejudiciului moral este necesară prezența ei.

La fel, instanțele judecătorești, la determinarea mărimii prejudiciului moral în

echivalent bănesc, sunt în drept să ia în considerație și alte circumstanțe probatoare

prin actele pricinii, în particular, situația familială și materială a persoanei care poartă

răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părții vătămate. În același context,

obligația de a dovedi faptul cauzării unui prejudiciu moral (al suferințelor psihice sau

fizice suportate) o exercită partea vătămată.

Așadar, rezultă că prejudiciul moral poate fi compensat doar în cazul constatării

suferințelor psihice sau fizice, astfel, partea apărării nici la urmărirea penală și nici în

9

cadrul dezbaterilor judiciare nu a constatat astfel de suferințe și nici nu a prezentat

probe ce ar confirma suferințele psihice sau fizice cauzate victimei. Astfel, instanța nu a

putut constata cauzarea prejudiciului moral părții vătămate. Mai mult ca atât, partea

vătămată nici nu s-a prezentat în ședință în susținerea prejudiciului, din aceste motive

instanța a respins cerința privind încasarea prejudiciului moral.

Cu privire la cheltuielile de 15 000 lei pentru asistența juridică acordată, instanța

de apel a relevat că drept dovadă a cheltuielilor de judecată apărătorul părții vătămate

a anexat bonul prin care este dovedit că a suportat cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 15 000 lei, dar relevant este faptul că cheltuielile pentru prestarea serviciilor

juridice sunt nejustificate, cât și exagerate. Or, apărătorul părții vătămate nu a

prezentat instanței borderoul de calcul, pentru prestarea serviciilor juridice. În

consecință, instanța de fond întemeiat a admis parțial cerința privind încasarea

cheltuielilor judiciare, fiind justificat dispusă încasarea din contul inculpatului

cheltuielile judiciare în sumă de 5 000 lei, în rest solicitarea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

ordinar de către avocatul Craiu Serghei în numele inculpatului Mocanu Ion, care fără a

invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Mocanu Ion XXXXX să fie achitat, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

În susținerea cerințelor înaintate prin recurs, apărătorul invocă faptul că

cumulul de probe administrat de către acuzare și reținut de către instanțele inferioare

nu atestă implicarea lui Mocanu Ion în acțiuni de deposedare a părții vătămate, Rogac

Angela de bunurile sale prin inducerea în eroare a acesteia ca adevărată a unei fapte

mincinoase. Această poziție rezultă din analiza conținutului învinuirii și aprecierea

probelor aduse de acuzatorul de stat și cercetate în cadrul examinării cauzei.

La fel, s-a atras atenția asupra interceptării telefonice efectuate la data de

15.06.2018, după momentul în care Mocanu Ion a fost deja la poliție pentru a da

explicații. Totodată, plângerea a fost depusă de către Rogac Angela la data de

12.06.2018, iar urmărirea penală a fost pornită la 18.07.2018.

Consideră recurentul că această acțiune procesual penală urma a fi declarată

nulă, din motiv că a fost efectuată cu încălcarea gravă a art. art. 41, 52, 1322, 1322, 1328,

1329, 305 Cod de procedură penală, care reglementează forma procesuală a acțiunilor

procesuale respective, fiind efectuată până la pornirea urmăririi penale și neautorizată

corespunzător de către judecătorul de instrucție.

10

În aceste circumstanțe, se afirmă că aceste acțiuni au fost petrecute cu încălcarea

gravă a normelor procesual penale și nu puteau fi admise ca probe și puse la baza

învinuirii lui Mocanu Ion și în rezultat, urmau a fi declarate ca fiind nule și excluse din

probatoriul acestei cauze penale.

Concluzionând lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor de escrocherie, ce nu

intră în sfera de reglementare a dreptului penal, recurentul a ținut să indice că în

doctrina penală, prin dobândire ilicită a bunurilor în sensul art. 190 Cod penal, se

prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține

(pentru sine sau alte persoane) transmiterea voită în proprietate, posesiune, deținere a

bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptul asupra acestora, urmând ca

aceste acțiuni să fie comise prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau

ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima

să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări chiar la momentul apariției acesteia, ca rezultat al acțiunilor întreprinse de

făptuitor și a intenției pe care el o poartă de dobândire ilicită a bunului străin.

Respectiv, învinuirea înaintată prin rechizitoriu, acțiunile inculpatului au fost

încadrate la art. 190 alin. (1) Cod penal ca escrocherie manifestată prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean. Însă, în raport cu probele materiale administrate la faza urmăririi penale, ce au

servit obiect de cercetare judecătorească, învinuirea înaintată inculpatului în acest sens,

nu și-a găsit confirmare.

4.1. Pe marginea recursului a depus referință procurorul de nivelul Curții

Supreme de Justiție, care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că instanța de

apel a pronunțat o soluție legală și motivată, întemeiată pe probe concludente, care au

determinat încadrarea juridică corectă a faptei incriminate inculpatului prin actul de

învinuire.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,

să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

11

Potrivit cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă

există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Cât privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Pe lângă chestiunile de fapt și de drept desfășurate supra, în speța dată, se atestă

a fi relevante prescripțiile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, care stabilesc că

instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de

apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți

situația apelantului.

În concret, Colegiul penal punctează că la data de 24.12.2021 a fost adoptată

Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, care a intrat în vigoare la data de 31 decembrie

2021.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei.

Pe de altă parte, prevederile art. 107 alin. (1) și (3) Cod penal, stabilesc că

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Concomitent, Colegiul lărgit atrage atenția asupra faptului că, decizia contestată

cu recurs ordinar a fost pronunțată la data de 17 mai 2022, deci la judecarea cauzei în

ordine de apel, Legea nr. 243 menționată mai sus era în vigoare, însă, instanța ierarhic

inferioară a desconsiderat acest aspect.

Acestea fiind punctate, Colegiul penal lărgit constată că eroarea admisă de către

instanța de apel cade sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, cu casarea totală a deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

12

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile

legii penale și procesual penale, să țină seama de cele reflectate în prezenta decizie, și

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Craiu Serghei în numele

inculpatului Mocanu Ion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 mai 2022, în cauza penală în privința lui Mocanu Ion XXXXX, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 10 august 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Puica Viorica

13

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-08-15
0,96
1ra-469/22 — art. 190 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-469/22 1-19103011-01-1ra-24032022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 20 iunie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte: Toma Nadejda Judecătorii: Diaconu Iurie, C
CSJ 2020-05-06
0,96
1ra-873/2020 — art. 186 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-873/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 martie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Cobzac Elena examinând admisibilita
CSJ 2022-11-23
0,96
1ra-1088/2022 — art. 190 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1088/2022 1-19103038-01-1ra-22072022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 octombrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, exami
CSJ 2022-05-04
0,96
1ra-418/2022 — art. 152 alin. 1, art. 188 alin. 2 CP
Dosarul nr.1ra-418/2022 1-20077433-01-1ra-18032022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 04 mai 2022 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte - Timofti Vladimir Judecători - Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie ex
CSJ 2020-06-24
0,96
1ra-1156/2020 — art. 42 alin. 2, 186 alin. 2 lit. b, c, d și art. 187 alin. 2 lit. d, f CP
Dosarul nr. 1ra-1156/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilitatea î
Sursă