1ra-418/2022 — art. 152 alin. 1, art. 188 alin. 2 CP

1ra-418/2022 — art. 152 alin. 1, art. 188 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-418/2022

1-20077433-01-1ra-18032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către acuzatorul

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Cahul – Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Mocanu Ionel xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Mocanu Ionel

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 4 (patru)

ani închisoare, în baza art. 188 alin.(2), lit. d), e) Cod penal la 9 (nouă) ani închisoare.

Conform art. 84 alin.(1) Cod penal lui Mocanu Ionel, i s-a stabilit definitiv, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 12 (doisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat și s-a dispus încasat din contul lui

Mocanu Ionel, în beneficiul statului suma de 896 (opt sute nouăzeci și șase) lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

A fost admisă acțiunea civilă depusă de succesorul părții vătămate Dănoi Mariana

și s-a dispus încasarea din contul lui Mocanu Ionel, în beneficiul succesorul părții

vătămate Dănoi Mariana suma de 6000 lei (șase mii) cu titlu de prejudiciu material.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la data de 03

septembrie 2019, în jurul orei 15:00, Dănoi Elena aflându-se în ospeție la Mocanu

Ionel, al domiciliul ultimului amplasat în raionul xxxxx, servind băuturi alcoolice, în

urma unui conflict iscate între ea și Mocanu Ionel, ultimul având scopul provocării

intenționate a vătămării corporale medii a sănătății persoanei, a trântit-o pe pat pe

Dănoi Elena, iar numita a început să țipe și a fugit afară. În continuarea acțiunilor sale

infracționale, Mocanu Ionel a ajuns-o din urmă pe Dănoi Elena în ograda domiciliului

său și intenționat i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201911D0296 din 10 decembrie

2019, s-a stabilit că la examinarea documentelor medicale prezentate pe numele Dănoi

Elena, s-a constatat echimoze pe obraz, fractura coastei a VI care au fost cauzate cu

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care au condiționat

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie.

Prin acțiunile sale intenționate, Mocanu Ionel a comis infracțiunea vătămarea

intenționată medie a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările de la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a

sănătății, fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 152 alin.(1) Cod penal.

Tot el, la data de 17 februarie 2019, aproximativ la ora 21:00, acționând

intenționat cu scopul săvârșirii unui atac tâlhăresc asupra unei persoane pentru

sustragerea bunurilor, prin deteriorarea ușii, a pătruns în domiciliul lui Eni Vasili, situat

în satul xxxxx, unde l-a atacat pe acesta, lovindu-l cu pumnii în cap și piept, trântindu-

l la podea, i-a cerut bani lui Eni Vasili și-i căuta prin casă, apoi și-a continuat acțiunile

infracționale, amenințându-l pe Eni Vasili cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei cu ajutorul unui topor, cu muchia căruia îl lovea peste

picioare, cauzându-i, conform concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.

201911D0047 din 06.03.2019: excoriație cu echimoză pe obraz, excoriații pe ambii

genunchi, gamba dreaptă, cap, echimoză pe mâna stângă, ce se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Prin acțiunile sale intenționate Mocanu Ionel a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal, conform semnelor calificative tâlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu aplicarea unui obiect folosit în

calitate de armă.

avocatul acestuia Osadcenco Iulia.

2.1 Inculpatul în cererea sa a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Mocanu Ionel să fie achitat

pe toate capetele de învinuire.

În motivarea cererii de apel inculpatul a indicat că instanța de fond a pus la baza

sentinței de condamnare declarațiile succesorului părții vătămate Dănoi Elena, Dănoi

Mariana, raport de expertiză judiciară nr. 201911DO 296 din 10.11.2019, raportul de

constatare nr. 201911PO557 din 09.09.2-19, raportul de expertiză judiciară nr.

201911D0047 din 06.03.2019, raport de constatare medico-legală nr.201911P0017 din

19.02.2019.

Instanța de fond a pus la baza condamnării constatări nelegitime (fila sentinței 10)

și anume că, toți martorii fiind audiați au indicat direct asupra cauzării leziunilor

corporale lui Eni Vasile de către Mocanu Ionel. Or, martorul Chetroi Vasile audiat în

instanța de fond a declarat că nu cunoaște nimic despre conflictul lui Mocanu Ionel cu

Eni Vasile. Martorului Moca Mariana a dat declarații din spusele lui Eni Vasile și nu a

dat declarații precum că, Mocanu Ionel este persoană agresivă .

Cauza a fost pornită în baza declarațiilor false depuse de Dănoi Elena.

2.2 Apărarea în cererea de apel a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal în privința lui Mocanu Ionel, pe

faptul maltratării lui Dănoi Elena, să fie încetat, din cauza că acțiunile lui constituie

contravenția prevăzută de art. 78 Cod contravențional;

- pe faptul incriminării comiterii infracțiunii, prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d),

e) Cod penal, Mocanu Ionel urmează a fi achitat;

- de respins cererea acuzatorului de stat cu privire la compensarea cheltuielilor

judiciare, în beneficiul Statului, suma de 896 (opt sute nouăzeci si șase) lei.

- de respins acțiunea civilă depusă de succesorul părții vătămate Dănoi Mariana

privind încasarea, din contul lui Mocanu Ionel, în beneficiul succesorului părții

vătămate Danoi Mariana sumei de 6000 lei (șase mii) cu titlu de prejudiciu material.

În argumentarea cererii de apel apărarea a indicat că concluziile instanței privind

recunoașterea lui Mocanu Ionel vinovat de comiterea infracțiunilor imputate nu se

bazează pe probe directe, depozițiile inculpatului nefiind combătute prin probele

prezentate de acuzatorul de stat.

Apărarea a indicat că declarațiile inculpatului nu au fost combătute de acuzatorul

de stat. Pe epizodul privind maltratarea lui Dănoi Elena în calitate de probă există

numai declarațiile succesorului părții vătămate Dănoi Mariana, care nu a fost prezenta

în momentul conflictului și declară acele evenimente, care presupus au avut loc din

cuvintele auzite a victimei Dănoi Elena.

Apărarea a susținut că neîntemeiat s-a dispus încasarea de la inculpat a

prejudiciului material în suma de 6000 lei, fără a fi prezentate careva probe, precum că

aceasta suma constituie un prejudiciu material, pricinuit în urma acțiunilor inculpatului.

Cu referire la epizodul privind presupusa tâlhărie în privința lui Eni Vasile, toate

depozițiile martorilor se bazează pe ceea ce a spus Eni Vasile, dar nimeni nu a văzut

conflictul însuși.

În concluzie consideră că acțiunile lui Mocanu Ionel, privind faptul maltratării

cet. Dănoi Elena, urmau a fi calificate în baza art. 78 Cod contravențional, iar dacă de

presupus, că leziuni corporale medii cet. Dănoi Elena au fost pricinuite în urma

acțiunilor lui Mocanu Ionel, acestea cuprind maxim elementele infracțiunii, prevăzute

de art. 157 Cod penal - Vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată

din imprudentă.

În conflictul provocat de Eni Vasile, Mocanu Ionel se autoapăra acțiunile lui

nicidecum nu conțin elementele infracțiunii, prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal.

au fost admise apelurile, casată sentința în latură penală în partea stabilirii pedepsei și

în latură civilă în partea admiterii acțiunii civile succesorului părții vătămate Dănoi

Mariana, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru primă instanță, prin care lui Mocanu Ionel recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) i s-a stabilit pedeapsa de 2 (doi)

ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și art.188 alin.(2)

lit. d), e) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor stabilite lui Mocanu Ionel definitiv i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip închis.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate

Dănoi Mariana, lăsând soluționarea acțiunii în ordinea procedurii generale civile.

În rest sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 06 iulie 2021 a fost

menținută.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Verificând materialele cauzei, Colegiul judiciar a concluzionat că, la pronunțarea

sentinței prima instanță just a ajuns la concluzia, că fapta penală reținută în culpa

inculpatului Mocanu Ionel, a avut loc și a fost săvârșită de către acesta, în

circumstanțele descrise mai sus.

Colegiul judiciar a constată că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate, ce coroborează între ele

și careva divergențe între probele scrise care ar trezii dubii, nu au fost reținute.

Mai mult de atât, prin prisma tuturor probelor prezentate de către acuzatorul de

stat, examinate în ședința de judecată a instanței de fond, administrate adăugător în

instanța de apel, Colegiul judiciar a menționat faptul că, starea de fapt probată în faza

de urmărire penală prin incriminarea inculpatului a faptelor imputate s-a confirmat în

totalitate în instanța de apel.

Referitor la motivele invocate de apelant, sub aspectul că probele prezentate în

sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate în baza articolului 152 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat că, la

caz s-a constata existența elementelor constitutive a infracțiunii incriminate

inculpatului, or conținutul suportului probator indică incontestabil asupra faptului că,

anume inculpatul la data de 03 septembrie 2019, în jurul orei 15:00, a maltratat-o pe

Dănoi Elena când ultima se afla în ospeție la Mocanu Ionel, al domiciliul ultimului. Au

servit băuturi alcoolice, în urma unui conflict iscat între ea și Mocanu Ionel, ultimul

având scopul provocării intenționate a vătămării corporale medii a sănătății persoanei,

a trântit-o pe pat pe Dănoi Elena, iar numita a început să țipe și a fugit afară. În

continuarea acțiunilor sale infracționale, Mocanu Ionel a ajuns-o din urmă pe Dănoi

Elena în ograda domiciliului său și intenționat i-a aplicat lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului. Conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201911D0296 din 10 decembrie 2019, s-a stabilit că la examinarea documentelor

medicale prezentate pe numele Dănoi Elena, s-a constatat echimoze pe obraz, fractura

coastei a VI care au fost cauzate cu obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, care au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și se

califică ca vătămare medie.

Mai mult faptul maltratării lui Dănoi Elena se deduce și din declarațiile

inculpatului care a comunicat că i-a aplicat lovituri lui Dănoi Elena însă nu ține minte

pe ce părți ale corpului. Tot inculpatul a comunicat că a aflat despre faptul că ulterior

loviturilor sale lui Dănoi Elena i-a fost fracturată o coastă, dar ei s-au împăcat și ea la

iertat. Circumstanțe ce atestă faptul maltratării parții vătămate de către inculpat.

În acest sens nu a fost reținută poziția apărării precum că inculpatul nu recunoaște

locul comiterii faptei care este indicat în rechizitoriu ca fiind domiciliul lui Dănoi

Elena, or potrivit rechizitoriului acuzatorul de stat a indicat locul infracțiunii ca fiind

domiciliul inculpatului unde a fost maltratată Dănoi Elena (f.d.101. vol.III).

Instanța de apel a constatat că, obiectul juridic special al infracțiunii îl formează

relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, care în prezenta speță rezultă din

dereglarea sănătății părții vătămate pe un termen lung, or la caz Dănoi Elena a fost

supusă violenței periculoase pentru viață.

Obiectul material al vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a

sănătății îl constituie corpul persoanei și anume în speță acestea a constituit echimoze

pe obraz, fractura coastei VI a părții vătămate Dănoi Elena.

Latura subiectivă a vătămării intenționate grave a integrității corporale și a

sănătății se exprimă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă sau

indirectă, or inculpatul conștientiza consecințele loviturii aplicate, motivul infracțiunii

fiind răzbunarea, or, el însuși nu a negat aplicarea violenței față de Dănoi Elena, iar

faptul că inculpatul consideră că acestea au fost neînsemnate nu-l scutește de

răspunderea pe care o poartă pentru faptele comise. În susținerea acestei ipoteze au fost

reținute probele administrate inclusiv și concluzia raportului de constatare nr.

201911P0557 din 09.09.2019, concluzia raportului de expertiză judiciară nr.

201911D0296 din 10.12.2019, potrivit cărora s-a constatat cu certitudine că inculpatul

Mocanu Ionel la data de 03 septembrie 2019 în jurul orei 15:00, în urma unui conflict

iscat între Dănoi Elena și Mocanu Ionel, ultimul având scopul provocării intenționate

a vătămării corporale medii a sănătății persoanei, a trântit-o pe pat pe Dănoi Elena, iar

numita a început să țipe și a fugit afară. În continuarea acțiunilor sale infracționale,

Mocanu Ionel a ajuns-o din urmă pe Dănoi Elena în ograda domiciliului său și

intenționat i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 201911D0296 din 10

decembrie 2019, s-a stabilit că, la examinarea documentelor medicale prezentate pe

numele Dănoi Elena, s-a constatat echimoze pe obraz, fractura coastei VI, care au fost

cauzate cu obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care au

condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie.

În speță legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmarea survenită se

confirmă prin declarațiile succesorului părții vătămate, precum și declarațiile

inculpatului Mocanu Ionel, care au confirmat aplicarea loviturilor fața de partea

vătămată, or, inculpatul însuși nu neagă aplicarea violenței periculoase pentru viață.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție, or inculpatul a declarat

că partea vătămată Dănoi Elena după ce a fost trântită pe pat a țipat și a fugit din casă,

inculpatul urmărind scopul cauzării vătămării corporale intenționat a urmărito pe partea

vătămată, ajungând-o în curtea casei i-a aplicat mai multe lovituri, doar că nu ține minte

pe ce părți ale corpului.

În contextul elementelor constitutive analizate, instanța de fond, just a încadrat

acțiunile lui Mocanu Ionel în baza art. 152 alin.(1) Cod penal conform indicilor

calificativi vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările de la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății.

Cu referire la cel de al doilea episod, instanța de fond just a constatat că probele

cercetate și anexate în susținerea învinuirii confirmă vinovăția lui Mocanu Ionel în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. d) și e) Cod penal, or conținutul

acestora indică incontestabil asupra faptului că, anume inculpatul la data de 17

februarie 2019, aproximativ la ora 21:00, acționând intenționat cu scopul săvârșirii

unui atac tâlhăresc asupra unei persoane pentru sustragerea bunurilor, prin deteriorarea

ușii, a pătruns în domiciliul lui Eni Vasili, unde l-a atacat pe acesta, lovindu-l cu pumnii

în cap și piept, trântindu-l la podea, i-a cerut bani lui Eni Vasili și-i căuta prin casă,

apoi și-a continuat acțiunile infracționale, amenințându-l pe Eni Vasili cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei cu ajutorul unui topor, cu

muchia căruia îl lovea peste picioare, cauzându-i, conform concluziilor raportului de

expertiză judiciară nr. 201911D0047 din 06.03.2019: excoriație cu echimoză pe obraz,

excoriații pe ambii genunchi, gamba dreaptă, cap, echimoză pe mâna stângă, ce se

califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Achitarea inculpatului se solicită și în baza episodului încadrat la art. 188 alin.(2)

lit. d) și e) Cod penal, pe motiv că probele nu confirmă că ultimul l-a maltratat pe Eni

Vasile, or potrivit declarațiilor inculpatului ultimul personal a confirmat faptul că la

data de 17.02.2019 a fost în domiciliul lui Eni Vasile și i-a aplicat careva lovituri cu

pumnul în regiunea feței, deoarece Eni Vasile a tentat să-l lovească cu un topor mic.

La caz instanța de apel a constatat că, obiectul material îl formează corpul

persoanei, victima infracțiunii care este persoana agresată și anume Eni Vasile. Astfel,

Mocanu Ionel, prin acțiunile sale intenționate, a periclitat în principal - relațiile sociale

cu privire la posesia asupra bunurilor părții vătămate Eni Vasile, iar în plan secundar -

relațiile sociale cu privire la sănătatea părții vătămate Eni Vasile, precum și asupra

libertății psihice a acesteia. Respectiv, instanța de judecată apreciază că în speță

obiectul juridic și-a găsit confirmare integral.

Latura obiectivă a infracțiunii instanța de judecată a reținut că pentru a fi în

prezența tâlhăriei fapt consumat este necesară și suficientă comiterea atacului însoțit în

mod alternativ de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și a tentativei de

sustragere. În speță Mocanu Ionel aplicând lovituri asupra lui Eni Vasile a cerut bani

de la acesta în acest sens a răscolit casa părții vătămate, aceste circumstanțe se confirmă

prin declarațiile vecinie care a venit prima la fața locului și a constata dezordine în casă

și a telefonat fiicei părții vătămate.

În acest context acțiunile lui Mocanu Ionel au fost individualizate ca fiind tâlhărie

în varianta agravată prevăzută la art.188 alin.(2) lit.d) și e) Cod penal - atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșit prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea unui obiect folosit în calitate de armă.

Probele prezentate în acest sens reflectă faptul că în acțiunile inculpatului Mocanu

Ionel sunt prezente semnele specifice laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie or, la

data de 17 februarie 2019, aproximativ la ora 21.00, acționând intenționat cu scopul

săvârșirii unui atac tâlhăresc asupra unei persoane pentru sustragerea bunurilor, prin

deteriorarea ușii, a pătruns în domiciliul lui Eni Vasili, situat în satul Brînza, raionul

Cahul, unde l-a atacat pe acesta, lovindu-l cu pumnii în cap și piept, trântindu-l la

podea, i-a cerut bani lui Eni Vasile și-i căuta prin casă, apoi și-a continuat acțiunile

infracționale, amenințându-l pe Eni Vasile cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei cu ajutorul unui topor, cu muchia căruia îl lovea peste

picioare, cauzându-i, conform concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.

201911D0047 din 06.03.2019: excoriație cu echimoză pe obraz, excoriații pe ambii

genunchi, gamba dreaptă, cap, echimoză pe mâna stângă, ce se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Instanța de apel a reținut că, circumstanțele în cauză atestă că instanța de fond just

a reținut în acțiunile lui Mocanu Ionel semnele laturii obiective ale infracțiunii

prevăzute la art.188 alin.(2) lit.d) și e) Cod penal, în contextul în care Mocanu Ionel a

atacat vădit victima cu un topor, aplicând violență periculoasă pentru viața și pentru

sănătatea acesteia, precum și a amenințat-o cu aplicarea violenței.

Astfel la caz nu există careva dubii cu referire la faptul că anume inculpatul

Mocanu Ionel a comis faptele imputate acestuia, or, martorii audiați în ședința de

judecată au declarat despre caracterul agresiv a lui Mocanu Ionel. Martorii au indicat

faptul că Mocanu Ionel a cauzat leziuni corporale lui Eni Vasile, mai mult martorul

Chetroi Nicolae a menționat că nu a văzut personal cearta dinte Mocanu Ionel și Eni

Vasile, dar însuși Mocanu I. i-a comunicat că a aplicat câteva lovituri lui Eni Vasile,

deoarece ultimul îl numește hoț.

Circumstanțele în cauză atestă în afara oricărui dubiu că vinovăția lui Mocanu

Ionel în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit.d) și e) Cod penal a fost

demonstrate în cadrul instanței de judecată, dat fiind că însăși inculpatul Mocanu Ionel

nu neagă aplicarea loviturilor cu pumnul lui Eni Vasile ci neagă aplicarea loviturilor

cu toporul, fapt combătut integral prin concluzia raportului de constatare medico-legală

nr. 201911P0087 din 19.02.2019, potrivit căruia la Eni Vasile s-au constatat excoriație

cu echimoză pe obraz, excoriații pe ambii genunchi, gamba dreaptă, cap, echimoză pe

mâna stângă, care au fost cauzate cu obiect dur contondent și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, or, aceste leziuni nu puteau apărea ca urmare a aplicării

loviturii în regiunea feței.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, poziția apărării este irelevantă, or

simpla afirmație a stării de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu

poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată, respectiv negarea

realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe de necombătut.

Prezumția de nevinovăție a inculpatului nu este absolută ci relativă, ea putând fi

răsturnată prin orice mijloc de probă administrat în mod legal.

Totodată, argumentele inculpatului și părții apărării, instanța de apel le-a respins

ca o poziție evazivă îndreptată spre inducerea în eroare a instanței de judecată,

urmărind drept scop evitarea pedepsei penale, dat fiind că atât în cazul cu Dănoi Elena

cât și în cazul Eni Vasile însăși inculpatul Mocanu Ionel a confirmat faptul aplicării

loviturilor față de părțile vătămate.

Astfel, probele administrate la etapa urmăririi penale și cercetate în ședință de

judecată, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și utilității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de judecată constată că dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția

inculpatului Mocanu Ionel în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 152 alin. (1)

și art.188 alin.(2), lit. d), e) din Codul penal, a fost dovedită.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a reținut personalitatea inculpatului care se

află în relație de concubinaj, are la întreținere doi copii minori, face abuz de alcool, nu

este pentru prima dată pe banca acuzaților, nu se află la evidența medicului narcolog,

antecedentele anterioare au relevanță cazului în contextul condamnării acestuia pentru

violență în familie, la locul de trai se caracterizează negativ, se află în vizorul poliției,

a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, iar alta din categoria celor

grave, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar în calitate de circumstanțe

agravante a fost reținut faptul comiterii infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză; săvârșirea infracțiunii

cu bună știință împotriva unei femei profitând de starea de neputință cunoscută sau

evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate; săvârșirea infracțiunii de către

o persoană în stare de ebrietate.

Analizînd aceste circumstanțe, ținând cont de comportamentul inculpatului în

timpul și după consumarea infracțiunilor, reieșind din limita prevăzută de pedeapsa

infracțiunii constatate instanța a considerat că în privința acestuia, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) și art.188 alin.(2), lit. d), e) Cod penal, este

echitabilă aplicarea unei pedepse de sub formă de închisoare, care în opinia instanței

va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Prin cumul parțial al pedepselor aplicate, luând în considerare totalitatea

împrejurărilor de ordin obiectiv și subiectiv, instanța de apel a considerat oportun de a

stabili inculpatului Mocanu Ionel, o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ținând cont

în acest sens de prevederile art. 84 Cod penal. Circumstanțele constatate la caz

determină instanța de apel de a considera, că pedeapsa cu închisoarea va asigura

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Mocanu Ionel în

realizarea scopului legii penale stabilit la art.61 Cod penal.

Ținând cont de dispozițiile art. 227, 229 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța

de apel a constatat că, instanța de fond întemeiat a admis solicitarea procurorului

privind încasarea din contul inculpatului Mocanu Ionel în contul statului, a sumei de

896 lei în calitate de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, or potrivit art.143 alin. (1)

pct. 2), 3), 5) Cod de procedură penală, expertiza judiciară se dispune și se efectuează,

în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale. Or, în speță, au fost petrecute următoarele expertize:

Raportul de constatare nr. 201811P0087 din 19.02.2019, raportul de expertiză judiciară

nr. 201911D0047 din 06.03.2019, pentru care s-au cheltuit - 448 lei, precum și pentru

cel de al doilea episod s-au petrecut raportul de constatare nr. 201911P0557 din

09.09.2019 și raportul de expertiză judiciară nr. 201911D0296 din 10.12.2019, în sumă

totală - 448 lei.

În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Dănoi

Mariana, Colegiul judiciar a reținut că potrivit materialelor cauzei succesorul părții

vătămate a solicitat încasarea prejudiciul material din contul inculpatului în sumă de 6

000 lei, care au fost cheltuiți pentru tratamentul medical, investigații medicale și

produse medicamentoase a mamei sale - partea vătămată Dănoi Elena.

Prin prisma prevederilor art. art. 219 alin. (1)-(3); 225 alin. (1)-(3) și art. 220 alin.

(3) Cod procedură penală, raportate la acțiunea civilă înaintată de succesorul părții

vătămate Dănoi Mariana prin care ultima a solicitat încasarea prejudiciului material în

mărime de 6000 lei, Colegiul judiciar a conchis că instanța de fond nejustificat a admis

acțiunea civilă, în pofida faptului că a constatat lipsa unor probe în acest sens, or la caz

se atestă că pretențiile de ordin material în suma solicitată de 6 000 lei nu sunt probate

prin careva acte confirmative, iar simpla afirmație a solicitantului nu poate constitui

temei de iure pentru a justifica încasarea prejudiciului material anume în acest

cuantum, din care considerente, instanța de apel a considerat oportun de a admite în

principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Dănoi Mariana, lăsând

soluționarea acțiunii în ordinea procedurii generale civile instanței de fond.

stat, procuror în Procuratura de circumscripție Cahul – Tomița Mihail, care invocând

temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală solicită

admiterea recursului, casarea deciziei cu menținerea sentinței în vigoare, invocând că

pedeapsa stabilită lui Mocanu Ionel, este prea blândă și nu corespunde principiului

individualizării pedepsei penale.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit textului recursului se invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod procedură penală, susținând că, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

5.1 Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal

constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelul apărării, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate,

dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

Colegiul constată că, temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece, instanța de apel la adoptarea soluției de admitere a apelului în partea

stabilirii pedepsei și în latură civilă, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs apreciază, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

5.2 Totodată, verificând hotărârea atacată sub aspectul individualizării corecte a

pedepsei, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75-78 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia. Complementar, la numirea

pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont inclusiv de prevederile art. 84 Cod

penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale.

Referitor la argumentul recurentului precum că, la stabilirea pedepsei

inculpatului nu s-a ținut cont de totalitatea circumstanțelor cauzei, gravitatea

infracțiunilor, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspundere, personalitatea

inculpatului, comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii Colegiul penal,

nu îl va considera suficient pentru a interveni în hotărârea atacată, în vederea stabilirii

în privința inculpatului a unei pedepse sub forma de închisoare pe un termen de 12 ani

potrivit solicitărilor acuzatorului de stat deoarece, instanța de apel, la stabilirea

pedepsei inculpatului a reținut anume aceste circumstanțe, personalitatea inculpatului

care se află în relație de concubinaj, are la întreținere doi copii minori, face abuz de

alcool, nu este pentru prima dată pe banca acuzaților, nu se află la evidența medicului

narcolog, antecedentele penale, la locul de trai se caracterizează negativ, se află în

vizorul poliției, a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, iar alta din

categoria celor grave, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar în calitate de

circumstanțe agravante a fost reținut faptul comiterii infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată, săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unei

femei profitând de starea de neputință a victimei, care se datorează vârstei înaintate,

săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Or, pedeapsa penală

este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară

demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.152

alin. (1) Cod penal, prevede ca pedeapsă muncă neremunerată în folosul comunității

de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar art. 188 alin.(2), lit. d), e)

Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 8 la 10 ani. Astfel, instanța de apel, a

aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani în baza

art.152 alin.(1) Cod penal, și 9 ani în baza art.188 alin.2 lit.d),e) Cor penal, stabilindu-

i pedeapsa definitivă potrivit art.84 alin.(1) Cod penal -10 ani închisoare, nefiind

comisă nici o eroare de drept, pedeapsa fiind în limitele normelor legale, cu respectarea

rigorilor prevăzute la art.75-78 Cod penal.

Instanța de recurs nu poate accepta ca temei pentru casarea deciziei contestate,

argumentul acuzării precum că, inculpatul a fost anterior condamnat, or, din

materialele cauzei rezultă, că antecedentele penale indicate de acuzator, sunt stinse, iar

toate circumstanțele cauzei și datele privind personalitatea inculpatului au fost luate în

considerație la stabilirea pedepsei inculpatului de către instanța de apel.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de apel a

argumentat pe deplin motivele pentru care a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă de

10 ani închisoare, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, a atitudinii inculpatului

față de cele comise și influența pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia, din

care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile procurorului,

precum că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă.

Față de cele ce preced, Colegiul consideră că, pedeapsa individualizată de instanța

de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și

de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

iar din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-au

găsit confirmare temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive

de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității recursul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura

de circumscripție Cahul – Tomița Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror

în Procuratura de circumscripție Cahul – Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Mocanu Ionel xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivată la 04 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie