1ra-1042/2021 — art. 152 alin. 1, 149 alin. 1 CP

1ra-1042/2021 — art. 152 alin. 1, 149 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1042/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

judecători – Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie

2020, în cauza penală privindu-l pe

Topal Iurii Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Iurii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, și i s-a stabilit în privința acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un

termen de 4 (patru) ani, urmînd a fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință, Topal Iurii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit în privința acestuia o pedeapsă

sub formă de închisoare, pe un termen de 2 (doi) ani, urmînd a fi executată în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, s-a aplicat lui Topal Iurii, pedeapsa

definitivă închisoare, pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a respins cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată.

decembrie 2017, aproximativ la ora 20:30 min., aflându-se în domiciliul lui Pascal

Liudmila, situat în satul Doina, raionul Cahul, după ce a consumat alcool cu Radu Ion,

fiind sub influența alcoolului, ca urmare a unor relații ostile apărute pe baza unui conflict

mai vechi, acționând cu intenția de a-i cauza vătămări corporale lui Radu Ion, i-a aplicat

multiple lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu trei căldări metalice în regiunea capului

1

și a feței, cauzându-i potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 340 din 24 ianuarie

2018, vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată sub formă de

fractură deschisă așchiată a oaselor nazale cu plaga contuză a nasului, echimoze, plăgi

ambelor buze, echimoze-edem în jurul ambilor ochi.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Topal Iurii a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 152 alin. (1) Cod penal, conform indicilor - vătămarea intenționată medie a

integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Tot el, la data de 23 decembrie 2017, aproximativ, la ora 20:40 min., aflându-se în

domiciliul lui Pasat Liudmila, situat în satul Doina, raionul Cahul, după ce a consumat

alcool cu Radu Ion, fiind sub influența alcoolului, acționând din imprudență,

neprevăzând posibilitatea survenirii morții cetățeanului Radu Ion, deși trebuia s-o

prevadă, cauzând intenționat vătămări corporale lui Radu Ion, manifestate sub formă de

fracturi așchiate a oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor, plagă contuză la nivelul

șelei nasului, plăgi a ambelor buze, vătămări care, asociate cu starea de ebrietate în care

se afla victima Radu Ion, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 340 din

24.01.2018, au provocat patologie combinată posttraumatică, prin complicații de

aspirație a sângelui în căile respiratorii, pulmoni, care în complex au provocat decesul

lui Radu Ion.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Topal Iurii, a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 149 alin. (1) Cod penal, conform indicilor - lipsirea de viață din imprudență.

Procuratura raionului Cahul, Cara Mihail, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- să fie recunoscut vinovat Topal Iurii de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis;

- să fie recunoscut vinovat inculpatul Topal Iurii de comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 149 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis;

- aplicând art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită lui Topal

Iurii, o pedeapsă definitivă prin cumul parțial al pedepselor stabilite cu închisoare pe un

termen de 7 (șapte) ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis;

- cheltuielile judiciare: 11620 lei - raportul de expertiză judiciară nr. 430 din

31.01.2018; 8400 lei - raportul de expertiză judiciară nr. 431 din 31.01.2018; 2654 lei -

raportul de expertiză judiciară nr. 340 din 24.01.2018, suma totală de 24 684 lei, să fie

încasate de la inculpatul Topal Iurii;

În motivarea apelului procurorul a invocat că, parțial nu este de acord cu sentința

pronunțată de prima instanță, din următoarele considerente.

2

Prima instanță corect a apreciat probatoriul cauzei penale, respectând prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, constatând corect că inculpatul Topal Iurii urmează

să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost imputate.

Însă, pedeapsa stabilită de instanța de fond inculpatului, este una blândă, care nu

va atinge scopurile prevăzute de pedeapsa penală, stabilite în art. 61 Cod penal.

Instanța de fond la individualizarea pedepsei inculpatului Topal Iurii, nu a ținut

cont de criteriile stipulate în art. 75 Cod penal, de care urma să se conducă la

individualizarea pedepsei inculpatului.

De rând cu aceasta, instanța de fond eronat a respins cerința procurorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată. Or, în cadrul urmăririi penale, în

scopul acumulării probatoriului cauzei, au fost efectuate mai multe expertize în scopul

elucidării tuturor circumstanțelor cazului. Cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea

acestor expertize, în temeiul art. 227 Cod de procedură penală, urmează să fie

recunoscute drept cheltuieli judiciare și urmează să fie încasate de la inculpat, în temeiul

art. 229 Cod de procedură penală. Or, în cazul din speță, statul și-a onorat obligațiunea

de a demonstra vinovăția inculpatului prin acțiuni procesuale legale, suportând

cheltuieli.

3.1. La fel, la data de 24 februarie 2020, avocatul Reșulschi Galina în numele

inculpatului Topal Iurii, a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care a

solicitat:

- casarea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 04 februarie 2020, prin

care inculpatul Topal Iurii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de alin. (1) art. 149 și alin. (1) art. 152 Cod penal, cu achitarea inculpatului de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de alin. (1) art. 149 Cod penal;

- să fie recunoscut vinovat inculpatul Topal Iurii în săvârșirea infracțiunii prevăzută

de alin. (1) art. 152 Cod penal, cu stabilirea pedepsei nonprivative de libertate.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, nu este de acord cu condamnarea

inculpatului Topal Iurii în săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod

penal, deoarece decesul părții vătămate Radu Ion nu a survenit în urma leziunilor

corporale provocate de inculpatul Topal Iurii. Decesul părții vătămate a fost unul

imprevizibil. Mai mult ca atât, dereglarea de respirație a părții vătămate în urma căreia

a survenit decesul, a fost provocată în urma stării de intoxicație alcoolică. Respectiv,

inculpatul nu putea să prevadă urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, deoarece de la

leziunile corporale cauzate părții vătămate, este exclus producerea decesului persoanei.

Concluzia respectivă rezultă din raportul de expertiză judiciară nr. 340 din 24

ianuarie 2018, însă instanța de fond nu a indicat în sentința atacată, concluzia completă

al acestui raport de expertiză judiciară.

Totodată, lipsirea de viață din imprudență nu se manifestă prin acțiunea de aplicare

a leziunilor corporale, ci survine în urma conduitei greșite a făptuitorului. În aceste

considerente, inculpatului Topal Iurii nu-i poate fi imputat faptul săvârșirii infracțiunii

3

prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal, ori acțiunile acestuia deja au fost încadrate

conform alin. (1) art. 152 Cod penal.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului Topal Iurii pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal, aceasta nu se contestă, or, în ședința

de judecată în prima instanță, inculpatul a recunoscut că a aplicat părții vătămate Radu

Ion câteva lovituri în regiunea feței. Însă, a considerat că pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal, inculpatului Topal Iurii urma să-i fie stabilită

pedeapsă nonprivativă de libertate.

a fost respins apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Cara

Mihail.

Apelul declarat de către avocatul Galina Reșulschi în numele inculpatului Topal

Iurii a fost admis.

A fost casată parțial sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 04 februarie

2020, adoptată în cauza penală, privindu-l pe Topal Iurii, învinuit în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 149 alin. (1) Cod penal, în partea

condamnării lui Topal Iurii în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, și în partea stabilirii

pedepsei pe art. 152 alin. (1) Cod penal.

S-a rejudecat cauza și a fost pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

Topal Iurii a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

149 alin. (1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Lui Topal Iurii, recunoscut vinovat pe art. 152 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni, urmînd a fi

executată în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 04 februarie 2020, a fost

menținută.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a invocat că, sentința primei instanțe

a fost contestată de procuror, doar în partea stabilirii pedepsei și cerinței privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, faptele pentru care a fost condamnat

inculpatul Topal Iurii, fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, pedeapsa

pentru care este închisoarea de până la 3 ani și respectiv de până la 5 ani.

Instanța de apel a constatat că, solicitând stabilirea inculpatului Topal Iurii pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal a pedepsei de 3 ani

închisoare, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal a

pedepsei de 5 ani închisoare, procurorul nu a adus nici un argument plauzibil în

motivarea cerinței respective.

Instanța de apel a menționat că, procurorul a solicitat stabilirea pedepsei maxime

prevăzute de legea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor respective. Însă, procurorul

nu a motivat din care considerente inculpatului urmează să-i fie stabilită anume pedeapsa

4

maximă prevăzută de legea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor din cauză. În

susținerea poziției de înăsprire a pedepsei, procurorul s-a limitat doar la invocarea

normelor legale privind individualizarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii,

neinvocând careva argumente concrete, de care nu a ținut cont instanța de fond, la

individualizarea pedepsei inculpatului. Invocând că instanța de fond nu a elucidat toate

aspectele la individualizarea pedepsei inculpatului, procurorul în apelul declarat nu a

indicat concret care aspecte de fapt sau de drept nu au fost elucidate de către prima

instanță. Respectiv, argumentele procurorului privind necesitatea înăspririi pedepsei

inculpatului, au fost invocate pur formal, fără a fi susținute în fapt și în drept, urmînd a

fi respinse.

La fel, a fost respinsă și cerința procurorului privind încasarea de la inculpatul

Topal Iurii, a cheltuielilor de judecată suportate de către organul de urmărire penală în

cadrul prezentului proces penal.

Instanța de apel a constatat că, în cadrul urmăririi penale au fost efectuate - raportul

de expertiză judiciară nr. 340 din 24 ianuarie 2018, privind stabilirea leziunilor corporale

și cauzei decesului părții vătămate Radu Ion; raportul de expertiză judiciară nr. 430 din

31 ianuarie 2018 privind stabilirea apartenenței sângelui de pe obiecte depistate și

ridicate de la fața locului și raportul de expertiză judiciară nr. 431 din 31 ianuarie 2018,

privind stabilirea apartenenței sângelui de pe obiecte depistate și ridicate de la fața

locului (f/d 51-53; 61-63; 70-72 vol. I).

Instanța de apel a menționat că în conformitate cu alin. (1), pct. 1), 2), 6), (2), art.

143 Cod de procedură penală, în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor, expertiza

judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei

morții; 2) gradului de gravitate și caracterului vătămărilor integrității corporale; 6) altor

cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

(2) Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la data de 31.01.2018, când au fost efectuate

expertizele judiciare nr.nr. 430, 431, 432 și la data de 24.01.2018, când a fost efectuată

expertiza judiciară nr. 340 în cauză, prevederile legislației procesual-penale prevedeau

expres că, plata pentru expertizele efectuate în condițiile art. 143 Cod de procedură

penală, se efectuează din bugetul statului, fără careva excepții.

Instanța de apel a conchis că trimiterile procurorului la practica judiciară potrivit

căreia de la inculpat urmează să fie încasate cheltuielile de judecată, nu sunt relevante

cauzei. Or, prevederile privind modificarea art. 143 Cod de procedură penală, au intrat

în vigoare la data de 09 februarie 2018, adică după săvârșirea infracțiunilor în cauză.

Totodată, prevederile respective sunt în defavoarea inculpatului Topal Iurii.

Instanța de apel a menționat că potrivit alin. (1), (2), art. 10 Cod penal, legea penală

care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare

5

a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale.

(2) Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Reieșind din aceste prevederi legale imperative, instanța de apel a considerat că

prevederile art. 143 Cod de procedură penală în redacția actuală, nu sunt aplicabile

speței, deoarece înrăutățesc situația inculpatului Topal Iurii, ceea ce este interzis de legea

penală.

Astfel, reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis de a respinge apelul

declarat de către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Cara Mihail, ca nefondat.

Instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul declarat de către avocatul

Reșulschi Galina, în numele inculpatului Topal Iurii, și de a casa parțial sentința primei

instanțe în partea condamnării inculpatului Topal Iurii pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal și în partea stabilirii pedepsei pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal, cu pronunțarea în această parte

unei noi hotărâri, din următoarele considerente.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță greșit a ajuns la concluzia că în speța în

cauză a avut loc săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal, și

respectiv greșit a găsit pe inculpatul Topal Iurii vinovat de săvârșirea acesteia.

În acest sens, prima instanță greșit a apreciat probatoriul cauzei penale, din care

considerente sentința adoptată, în această parte a fost desființată.

După cum s-a menționat, inculpatului Topal Iurii i se incriminează săvârșirea

vătămării integrității corporale medii și lipsirea de viață din imprudență, prin unele și

aceleași acțiuni.

Totodată, apărarea nu neagă faptul vătămării integrității corporale medii a părții

vătămate Radu Ion, de către inculpatul Topal Iurii.

Însă, apărarea a apreciat critic poziția acuzării, precum că inculpatul Topal Iurii

este vinovat de lipsirea părții vătămate Radu Ion de viață din imprudență, deoarece

inculpatul nu a putut să prevadă decesul părții vătămate.

Instanța de apel a menționat că în conformitate cu art. 18 Cod penal se consideră

că infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență dacă persoana care a săvîrșit-o își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate ori nu își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Potrivit art. 20 Cod penal fapta se consideră săvîrșită fără vinovăție dacă persoana

care a comis-o nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii

sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform

circumstanțelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

Respectiv, este important de constatat dacă inculpatul a prevăzut consecințele

nefavorabile în urma acțiunilor sale, sau trebuia să le prevadă.

6

Astfel, instanța de apel a conchis că probele acumulate în prezenta cauză penală nu

demonstrează prezența în cauză a infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal.

Acest fapt reiese din declarațiile martorului Pascal Liudmila depuse în cadrul judecării

cauzei în prima instanță, care a comunicat că, după conflictul ce a avut loc dintre

inculpatul Topal Iurii și partea vătămată Radu Ion, ultimul nu se plângea că se simte rău.

La fel, martorul a declarat că partea vătămată era în stare de ebrietate medie, avea un

comportament adecvat și nu se plângea pe careva dureri, înainte de a pleca la culcare

(f.d 71-73, vol. II).

Declarațiile martorului Pascal Liudmila coroborează pe deplin cu raportul de

expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018, potrivit căruia s-a constatat că, traumatismul

facial cu fractura oaselor nazale nu provoacă deces singură de la sine și nu poate fi

calificată, ca vătămarea corporală gravă, periculoasă pentru viață cu consecință de deces.

Totodată, s-a constatat că, înainte de a primi vătămări corporale, partea vătămată Radu

Ion se afla în stare de intoxicație gravă de alcool, care provoacă stare de somnolență,

stopor, dereglarea cunoștinței și respirației, comă alcoolică grad minor, ce necesită

calificare ca legătură cauzală indirectă cu cauza decesului ca factor stimulator. În lipsa

vătămărilor corporale, starea intoxicației grave de alcool singură de la sine putea produce

decesul (f/d 51-53 vol.I).

Potrivit aceluiași raport de expertiză judiciară, decesul părții vătămate Radu Ion, a

fost unu imprevizibil, ceea ce exclude legătura cauzală a decesului cu leziunile corporale

ce au fost cauzate părții vătămate, de către inculpatul Topal Iurii.

În raportul de expertiză judiciară menționat mai sus, este indicat că leziunile

corporale depistate la partea vătămată Radu Ion, de regulă de la sine nu pot provoca

decesul persoanei, contrar celor invocate de instanța de fond în sentința contestată. În

acest sens, poziția instanței de fond este una inexplicabilă, or, instanța a ajuns la

concluzia de condamnare a inculpatului Topal Iurii, în baza unor constatări inexistente.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul Topal Iurii nu dispune de cunoștințe

medicale speciale, pentru a prevedea decesul părții vătămate Radu Ion, prin pătrunderea

sângelui în căile respiratorii.

Decesul părții vătămate Radu Ion, a fost determinat prin acțiunile însuși a părții

vătămate, care nu a întreprins nici o acțiune, pentru a ușura situația sa.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat că, este întemeiată poziția

apărătorului inculpatului Topal Iurii, avocatul Reșulschi Galina relatată în apelul

declarat, precum că pentru cauzarea leziunilor corporale părții vătămate Radu Ion,

inculpatul Topal Iurii, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal. Astfel, recunoscând vinovat pe

inculpatul Topal Iurii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal,

instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului prin concurs, constatând că prin

acțiunile sale inculpatul a săvârșit diferite infracțiuni din Partea specială a Codului penal,

și condamnând pe inculpat pentru săvârșirea acțiunilor sale, în baza a două norme penale

diferite.

7

În opinia instanței de apel o astfel de calificare este una inadmisibilă.

Așadar, conform art. 19 Cod penal dacă, drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a

infracțiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei

penale și care nu erau cuprinse de intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru atare

urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în

mod ușuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea

survenirii acestor urmări, deși trebuia și putea să le prevadă. În consecință, infracțiunea

se consideră intenționată.

Respectiv, inculpatul a săvârșit o singură acțiune, care a produs consecințe dorite

de el, cât și nedorite, însă, inculpatul a fost recunoscut vinovat în baza unei singure

norme penale.

Instanța de apel a indicat că toate aceste probe în coroborare demonstrează că la

caz, lipsește fapta infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal, motiv din care

inculpatul Topal Iurii a fost achitat de săvârșirea acestei infracțiuni.

În ceea ce ține de săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal,

instanța de apel a constatat că, sentința în această parte nu a fost contestată de către

apărătorul inculpatului.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a constatat că, la

caz a avut loc săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal. Or, în

ședința de judecată în prima instanță, cât și în apelul declarat, inculpatul Topal Iurii a

recunoscut faptul cauzării leziunilor corporale medii părții vătămate Radu Ion. De rând

cu aceasta, faptul cauzării părții vătămate Radu Ion a leziunilor corporale medii, a fost

constatat prin raportul de expertiză judiciară nr. 340 din 24 ianuarie 2018.

Însă, instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a individualizat

pedeapsa stabilită inculpatului Topal Iurii, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

alin. (1) art. 152 Cod penal.

Prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Topal Iurii pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal, a constatat prezența în cauză a

circumstanței agravante, și anume săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate.

Totodată, instanța de fond a constatat că, potrivit revendicării eliberate pe numele

inculpatului Topal Iurii, ultimul s-a mai aflat anterior în conflict cu legea penală. (f/d

136 vol. I)

La fel, instanța de fond a constatat că, potrivit cazierului contravențional, inculpatul

Topal Iurii a fost de mai multe ori sancționat pentru comiterea diferitor contravenții. (f.d

138, vol. I)

Potrivit caracteristicii eliberate pe numele inculpatului Topal Iurii de către ofițerul

de sector, inculpatul se caracterizează negativ, întrebuințează băuturi alcoolice, a

încălcat de mai multe ori ordinea publică, precum și a fost observat în cercul persoanelor

care reprezintă interes operativ. (f.d 144, vol. I)

8

Deși toate circumstanțele îl caracterizează pe inculpatul Topal Iurii din punct de

vedere negativ, totuși prima instanță neîntemeiat a stabilit inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 152 Cod penal, pedeapsă spre limita maximă.

Or, prima instanță nu a luat în considerație faptul că, inculpatul Topal Iurii a cauzat

părții vătămate Radu Ion vătămări corporale în cadrul unui conflict apărut spontan. În

cadrul judecării cauzei s-a stabilit că, inculpatul Topal Iurii nu era inițiatorul conflictului,

ci conflictul s-a iscat spontan, pe fundalul unui conflict mai vechi. Instanța de apel a

considerat că, această circumstanță urmează să fie luată în considerație la

individualizarea pedepsei, și urmează să fie tratată în folosul inculpatului Topal Iurii.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a respinge solicitarea apărării

privind stabilirea inculpatului Topal Iurii a unei pedepse nonprivative de libertate.

Instanța de apel a constatat că, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1)

art. 152 Cod penal, legiuitorul a prevăzut pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 de ore și închisoare pe un termen de până la 5 ani.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță just a stabilit inculpatului Topal Iurii

pedeapsa sub formă de închisoare, deoarece apreciind în cumul toate circumstanțele

constatate și reieșind din personalitatea inculpatului, numai pedeapsa sub formă de

închisoare este de natură să restabilească echitatea socială, perturbată prin infracțiune,

precum și să contribuie la atingerea scopurilor pedepsei penale. Însă, instanța de apel a

considerat că la caz, inculpatului Topal Iurii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

alin. (1) art. 152 Cod penal, urmează să-i fie stabilită pedeapsa spre limita minimă.

Dumitru, în termen, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei atacate, și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, invocînd că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Cu privire la achitarea inculpatului Topal Iurii de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin.(1) Cod penal, procurorul invocă următoarele:

- instanța de apel a menționat că: „...probele acumulate în prezenta cauză penală

nu demonstrează prezența în cauză a infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod

penal. Acest fapt reiese din declarațiile martorului Pascal Liudmila (f. d 71-73, vol. II);

raportul de expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018 (f. d 51-53, vol. I); declarațiile

martorului Tolstic Liudmila, cât și din declarațiile inculpatului Topal Iurii date în

ședința de judecată în prima instanță, care au declarat că, după conflict, partea

vătămată Radu Ion deși și era în stare de ebrietate, nu se plângea pe careva dureri…”;

- recurentul menționează că, din declarațiile tuturor părților audiate și materialele

cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv declarațiile

martorilor date în cadrul ședinței instanței de fond, fără a evalua celelalte probe și fără a

efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra

9

admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la

caz;

- recurentul consideră că instanța de apel în urma aprecierii eronate a declarațiilor

martorilor Pascal Liudmila, Tolstic Liudmila, cât și a inculpatului Topal Iurii depuse în

cadrul judecării cauzei în prima instanță, greșit a ajuns la concluzia că probele acumulate

nu demonstrează prezența în cauză a infracțiunii prevăzute de alin.(l) art.149 Cod penal;

- declarațiile martorilor Pascal Liudmila, Tolstic Liudmila, cât și a inculpatului

Topal Iurii, precum că, partea vătămată Radu Ion era în stare de ebrietate, nu se plângea

pe careva dureri și se observa că se simte rău, nu demonstrează sub nici o formă

nevinovăția inculpatului Topal Iurii în comiterea infracțiunii prevăzute de alin.(l) art.149

Cod penal. Or, conform raportului de expertiză nr.340 din 24 ianuarie 2018, s-a constatat

că, înainte de a primi vătămări corporale, partea vătămată Radu Ion se afla în stare de

intoxicație gravă de alcool, care provoacă stare de somnolență, stopor, dereglarea

cunoștinței și respirației, comă alcoolică grad minor, ce necesită calificare ca legătură

cauzală indirectă cu cauza neapărată a decesului ca factor stimulator. În aceste condiții,

declarațiile martorilor, precum că partea vătămată nu se plângea pe careva dureri trebuie

să fie apreciate critic reieșind din starea psiho-fiziologică în care s-a aflat partea

vătămată Radu Ion;

- recurentul menționează că alegațiile instanței de apel, precum că, „...declarațiile

martorului Pascal Liudmila coroborează pe deplin cu raportul de expertiză nr.340 din

24 ianuarie 2018, potrivit căruia s-a constatat că, traumatismul facial cu fractura

oaselor nazale nu provoacă deces singură de la sine și nu poale fi calificată, ca

vătămarea corporală gravă, periculoasă pentru viață cu consecință de deces…;

…potrivit aceluiași raport de expertiză judiciară, decesul părții vătămate Radu Ion, a

fost unu imprevizibil, ceea ce exclude legătură cauzală a decesului cu leziunile

corporale ce au fost cauzate părții vătămate, de către inculpatul Topal Iurii”, trebuie să

fie apreciate critic, or, reieșind din declarațiile martorului Tolstic Liudmila depuse în

cadrul judecării cauzei în prima instanță inculpatul a aplicat părții vătămate trei lovituri

cu pumnul în regiunea feței și câteva lovituri cu picioarele, declarații care coroborează

pe deplin cu raportul de expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018, potrivit căruia s-a

constatat că, decesul a survenit de patologie combinată posttraumatică cu fracturi

așchiate a oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor, plagă contuză la nivelul șelei

nasului, plăgi a ambelor buze, prin complicații de aspirație a sângelui în căile

respiratorii, pulmoni, ca cauza neapărată a decesului. Concluzia despre cauza decesului

este confirmată prin: plagă contuză la nivelul nasului cu fracturi așchiate a oaselor nazale

cu complicații prin aspirația sângelui în căile respiratorii, prin prezența semnelor

macroscopice: edem-echimoză a obrazului, ambelor orbite, revărsări sangvine în globul

ocular stâng, plăgi contuze pe ambele buze, prezența sângelui în orificiile nazale,

cavitatea bucală, laringe, trahee, bronhii. Țesutul pulmonar cu multiple pete Tardie și

focare de infiltrat hemoragie cu dimensiuni de la 0,5 x 0,5 până la 1,5 x 1,5 cm prin

aspirație, pete Tardie sub epicard;

10

- recurentul consideră că, sub aspectul laturii obiective, Topal Iurii provocând

leziunile corporale prin acțiunile componenței infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(l)

Cod penal a admis că în urma acțiunilor sale, să survină decesul persoanei și nu a

întreprins măsuri de a reduce efectul acțiunilor. Astfel, latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art.149 alin.(l) Cod penal, are legătura de cauzalitate dintre acțiunile lui

Topal Iurii, prin care a aplicat leziunile corporale părții vătămate Radu Ion, localizarea

cărora demonstrează că anume din cauza leziunilor corporale aplicate părții vătămate, la

o perioadă relativ scurtă de timp după producerea vătămărilor corporale, în urma

complicațiilor apărute, conform raportului de expertiză judiciară nr. 340 din 24.01.2018,

vicitima a mai supraviețuit nu mai mult 1-2 ore până la survenirea decesului. Totodată,

după aplicarea leziunilor corporale părții vătămate Radu Ion, inculpatul Topal Iurii nu a

întreprins careva acțiuni pentru a reduce pericolul și gravitatea acțiunilor sale și urmările

prejudiciabile survenite în rezultatul acestor acțiuni și inacțiuni, or martorul Tolstic

Liudmila în ședința de judecată în prima instanță, a declarat că, „când plecau de la Radu

Ion, ultimul era galben pe față și se simțea rău”;

- sub aspectul laturii subiective, Topal Iurii a manifestat imprudență asupra

efectelor acțiunior sale, manifestată prin încrederea exagerată că în urma acțiunilor sale

nu va surveni decesul victimei, considerând în mod ușuratic că decesul nu va surveni.

Referitor la respingerea solicitării procurorului privind încasarea de la

inculpatul Topal Iurii a cheltuielilor judiciare în sumă de 24684 lei, pentru efectuarea

expertizelor judiciare, procurorul o consideră neîntemeiată, din următoarele

considerente:

- din materialele cauzei, procurorul a solicitat încasarea de la Topal Iurii în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea: raportului

de expertiză judiciară nr.430 din 31.01.2018 - 11620 lei; raportului de expertiză judiciară

nr.431 din 31.01.2018 - 8400 lei; raportului de expertiză judiciară nr.340 din

24.01.2018-2654 lei, suma totală de 24684 lei. Astfel, la materialele cauzei au fost

anexate actele respective, ce confirmă cheltuielile juridice suportate de stat la efectuarea

expertizelor judiciare.

Colegiul penal lărgit ajunge la următoarele.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarat în speță, procurorul își

întemeiază dezacordul cu decizia contestată doar în partea achitării inculpatului pe art.

149 Cod penal și în partea cheltuielilor de judecată, pe temeiurile pentru recurs prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

11

fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând motivele aduse de către partea acuzării în cererea de recurs ordinar,

Colegiul penal lărgit subliniază că acesta critică decizia instanței de apel, prin care

inculpatul Topal Iurii a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin.

(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, invocînd

nemotivarea acesteia.

Instanța de recurs ordinar atestă că motivarea clară, convingătoare și pertinentă a

hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita

controlul judiciar. În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea

Europeană privind aplicabilitatea art.6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei

persoane la un proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și

motiveze hotărârea adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții stabilite de

CtEDO pentru existența unui proces echitabil. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții, în

cazurile aplicării art.6 al Convenției, s-a statuat că o hotărâre motivată demonstrează că

părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37,

Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Instanța de apel prin decizia din 11 decembrie 2020, a concluzionat că probele

acumulate în prezenta cauză penală nu demonstrează prezența în cauză a infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, acest fapt reieșind din declarațiile martorului

Pascal Liudmila, raportul de expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018 și din declarațiile

martorului Tolstic Liudmila.

Colegiul penal lărgit reține, că soluția instanței de apel pe art.149 alin. (1) Cod

penal este contradictorie și neargumentată, or în partea descriptivă a deciziei pe

deoparte, instanța de apel descrie lipsa probelor și lipsa laturii subiective, menționînd că

„inculpatul nu a putut să prevadă decesul părții vătămate” (f.d. 163, vol. II din decizie),

iar pe de altă parte indică că „decesul părții vătămate a fost determinat prin acțiunile

însuși a părții vătămate, care nu a întreprins nici o acțiune, pentru a ușura situația sa”

(f. d. 164, vol. II din decizie), iar în final consideră că lipsește fapta, indicînd că „toate

aceste probe în coroborare demonstrează că la caz, lipsește fapta infracțiunii prevăzute

de art. 149 alin. (1) Cod penal, motiv din care inculpatul Topal Iurii urmează să fie

achitat de săvîrșirea acestei infracțiuni” (f. d. 165, vol. II din decizie).

Mai mult ca atît, instanța de apel a dat apreciere contrar prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală raportului de expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018, luînd la bază

doar o parte din concluzie, menționînd că „traumatismul facial cu fractura oaselor

nazale nu provoacă deces singură de la sine și nu poate fi calificată, ca vătămarea

corporală gravă, periculoasă pentru viață cu consecință de deces. Totodată, s-a

constatat că, înainte de a primi vătămări corporale, partea vătămată Radu Ion se afla

în stare de intoxicație gravă de alcool, care provoacă stare de somnolență, stopor,

dereglarea cunoștinței și respirației, comă alcoolică grad minor, ce necesită calificare

12

ca legătură cauzală indirectă cu cauza neapărată a decesului ca factor stimulator. În

lipsa vătămărilor corporale, starea intoxicației grave de alcool singură de la sine putea

produce decesul (f.d 51-53 vol.I)”, fără a-l analiza în ansamblu cu alte probe, cum ar fi

declarațiile martorului Tolstic Liudmila, depuse în cadrul judecării cauzei în prima

instanță, care a declarat că „inculpatul a aplicat părții vătămate trei lovituri cu pumnul

în regiunea feței și câteva lovituri cu picioarele”, în coroborare cu concluzia din același

raport de expertiză, potrivit căruia s-a constatat că, „decesul a survenit de patologie

combinată posttraumatică cu fracturi așchiate a oaselor nazale cu deplasarea

fragmentelor, plagă contuză la nivelul șelei nasului, plăgi a ambelor buze, prin

complicații de aspirație a sângelui în căile respiratorii, pulmoni, ca cauza neapărată a

decesului. Concluzia despre cauza decesului este confirmată prin: plagă contuză la

nivelul nasului cu fracturi așchiate a oaselor nazale cu complicații prin aspirația

sângelui în căile respiratorii, prin prezența semnelor macroscopice: edem-echimoză a

obrazului, ambelor orbite, revărsări sangvine în globul ocular stâng, plăgi contuze pe

ambele buze, prezența sângelui în orificiile nazale, cavitatea bucală, laringe, trahee,

bronși. Țesutul pulmonar cu multiple pete Tardie și focare de infiltrat hemoragie cu

dimensiuni de la 0,5 x 0,5 până la 1,5 x 1,5 cm prin aspirație, pete Tardie sub epicard”,

concluzie asupra căreia instanța de apel a evitat să se expună.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că din declarațiile tuturor părților

audiate și materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat

selectiv declarațiile martorilor date în cadrul ședinței instanței de fond, fără a evalua

celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte,

cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente

probele administrate la caz. Or, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se

întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a

evaluărilor făcute. Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu

în parte, pentru a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În

cadrul operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se

unele pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția

dată cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

De altfel, Colegiul penal lărgit constată și faptul, că deși instanța de apel a descris

în decizie următoarele probe: declarațiile martorului Pascal Liudmila (f. d. 71-73, vol.

II); raportul de expertiză nr. 340 din 24 ianuarie 2018 (f.d. 51-53, vol. I); declarațiile

martorului Tolstic Liudmila, totuși soluția adoptată de către instanța de apel nu rezultă

din aprecierea acestor probe separat și în coroborare cu celelalte probe aduse în sprijinul

învinuirii în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind

înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură penală,

în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare analiza probelor pe

care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza

13

pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi reapreciate,

admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă

sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, instanța de recurs ordinar menționează că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de părțile

din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența

și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea

acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează. Toate probele în

ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării lor, cu respectarea art. 101

Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează, că cercetarea judecătorească este un proces de

stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a probelor de către

instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei reprobabile și dacă eventuala

persoană inculpată a comis sau nu fapta infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza legii.

Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor să nu fie

arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v. Italia [MC], 23

februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie 2019, § 58; Makeyan și alții v.

Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera apreciere a probelor

exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante dinainte stabilite unei probe.

Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată ca urmare a examinării

conjugate a tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Libera apreciere

a probelor nu presupune arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și

14

imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată

în acte procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele

potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe și la respingerea

altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei asemenea soluții (a se vedea

HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor. Respectarea

acestor criterii permite instanțelor de judecată să tragă concluzii privind existența sau

inexistența faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției făptuitorului.

Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar putea crea o aparență falsă

asupra unor fapte care trebuie dovedite și, totodată, ar putea conduce instanța la concluzii

eronate asupra realității. Prin urmare, la caz se constată că este incidentă prezența

temeiului prevăzut la pct. 6 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, soluția în partea achitării inculpatului Topal Iurii în baza art. 149 Cod

penal fiind motivată contradictoriu.

6.1. Totodată, instanța de recurs ordinar relevă, că argumentele recurentului

invocate în recurs, referitor la încasarea de la inculpatul Topal Iurii, a cheltuielilor de

judecată în sumă de 24684 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate de către

organul de urmărire penală în cadrul prezentului proces penal, au fost obiect de dispută

în cadrul instanței de apel (f. d. 161-162, vol. II), asupra cărora s-au formulat și s-au

punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra acestor alegații ale recurentului, pe care

Colegiul penal lărgit le însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

La fel, sunt irelevante și nefondate argumentele recurentului precum, că instanța de

apel nu a soluționat corect chestiunea legată cu cheltuielile judiciare, nefiind aplicabile

la caz spețele invocate în recurs ca practică judecătorească cauza nr.1ra-585/2019 Luca

Leonid, decizia CSJ din 21.05.2019, cauza nr. 1ra-1047/2019 Guci Constantin, decizia

CSJ din 25.06.2019 și cauza Croissant contra Germaniei din 25.09.1992, nr. 13611/88,

or circumstanțele prezentei cauze nu sunt relevante spețelor menționate.

6.2. Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel la examinarea

cauzei penale în partea infracțiunii prevăzute la art.149 alin.(1) Cod penal, a comis erori

de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeieză soluția adoptată și instanța a admis

15

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În concluzie, Colegiul penal lărgit consideră că eroarea judiciară comisă de instanța

de apel se încadrează în temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, care nu poate fi reparată în prezenta procedură, deoarece chestiunile privind

aplicarea prevederilor legale la judecarea cauzei în fond țin de competența instanței de

apel, prin urmare decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial în partea achitării

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal și art. 84 Cod penal, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în această parte.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

deciziei adoptate în partea soluției pe art.149 alin.(1) Cod penal și, cu respectarea

prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate în partea dată, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză pe acest capăt de învinuire, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să se pronunțe argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate

în recursul ordinar declarat, în limitele competenței, să respecte prevederile art.art.394,

414, Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, conform prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează parțial decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 11 decembrie 2020, în partea achitării de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal și art. 84 Cod penal, în cauza penală privindu-

l pe Topal Iurii Xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

16