1ra-1907/18 — Art. 171 alin. 3 lit. a, f, 201 1 alin. 1 lit. b Cp

1ra-1907/18 — Art. 171 alin. 3 lit. a, f, 201 1 alin. 1 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1907/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de

către inculpatul Topală Constantin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 iunie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Topală Constantin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.11.2017 – 07.02.2018;

Instanța de apel: 14.03.2018 – 21.06.2018;

Instanța de recurs: 22.08.2018 – 06.11.2018;

A C O N S T A T AT :

inculpatul Topală Constantin a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de 171 alin. (3) lit. a), f) și art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal și i s-a aplicat pedeapsa în baza art. 171 alin. (3) lit. a), f) Cod penal, sub

forma de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, în baza art. 2011

alin. (1) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infractiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Topală Constantin, о pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 16 (saisprezece) ani cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a admis acțiunea civilă inaintată de reprezentantul legal al părții vătămate

Topală Valentina.

S-a încasat din contul lui Topală Constantin, în beneficiul lui Topală

Valentina, prejudiciul material cauzat în marime de 10850 (zece mii opt sute

cincizeci) lei.

1

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Topală

Constantin a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, ca fiind neîntemeiată.

Constantin, locuind împreună cu cei 6 copii minori ai săi, dintre care și minora

XXXXX, nascută la XXXXX, în domiciliul comun, situat în XXXXX, începând cu

anul 2016 până în vara anului 2017, a avut un comportament agresiv și

autoritar față de fiica sa, XXXXX. Astfel, urmărind scopul exercitării controlului

personal și psihologic asupra fiicei minore, XXXXX, nu-i permitea frecventarea

orelor de studii la Liceul Teoretic „XXXXX" din satul XXXXX, raionul XXXXX, unde

minora era elevă, astfel ultima fund izolată de prieteni și comunitate. Totodată,

Topală Constantin nu-i permitea fiicei XXXXX, să discute cu mama sa XXXXX,

care se afla la muncă în străinătate de mai bine de cinci ani. Continuându-și

comportamentul său ilicit Topală Constantin, prin comiterea de abuzuri sexuale

repetate, față de fiica minoră XXXXX, îi provoca ultimei stări de tensiune,

umilință și înjosire, care о intimidau și înfricoșau, ultima devenind închisă în

sine, fapt ce-i permitea lui Topală Constantin să-și impună voința și controlul

personal asupra victimei. Actiunile lui Topală Constantin, au provocat minorei

XXXXX, suferinte fizice și psihice, manifestate prin sentimentul de umilință,

rușine, frică și înjosire.

Acțiunile lui Topală Constantin, au fost încadrate în prevederile art. 2011

alin. (1) lit. b) Cod penal, conform indicilor - violența în familie, adică acțiunea

sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin izolare, intimidare în scop de impunere a

voinței sau a controlului personal asupra victimei.

Tot el, în perioada lunilor ianuarie-martie 2017, aflându-se la domiciliul

comun din XXXXX, urmărind scopul de a-și satisface pofta sexuală cu fiica sa,

XXXXX, nascută la XXXXX, care se afla în grija, ocrotirea și educarea lui, știind cu

certitudine că este minoră și din cauza vârstei este în imposibilitate de a-și

exprima voința, profitând de faptul ca soția sa se află peste hotarele țării de mai

mulți ani, a creat о stare de dependență a minorei față de el și în continuare

aplicând constrângerea fizică și psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra și exprima voință, a întreținut rapoarte sexuale în formă naturală, cu

fiica minoră XXXXX, în rezultatul cărora ultima a rămas însărcinată.

Acțiunile lui Topală Constantin, au fost încadrate în prevederile art. 171

alin. (3) lit. a), f) Cod penal, conform indicilor - violul, adică raport sexual

săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra

persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, educarea acestuia, săvârșit asupra

unui membru al familiei, cu buna știință asupra unui minor, soldat cu urmări

grave.

Constantin și avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului Topală

Constantin.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Caragherghi Mariana, a

declarat apel împotriva sentinței, solicitând admiterea apelului cu casarea

2

sentinței, în partea ce ține de aplicarea pedepsei și încasarea cheltuielilor de

judecată, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanța, prin care Topală Constantin, să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor, prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. a), f)

Cod penal și să-i fie aplicate pedepsele în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal

3 ani închisoare; în baza art. 171 alin. (3) lit. a), f) Cod penal, detențiunea pe

viață. Potrivit art. 84 alin. (5) Cod penal, a stabili pedeapsa definitivă,

detențiune pe viață, cu executarea în penitenciar de tip închis. La fel, a solicitat

încasarea din contul inculpatului Topală Constantin, a cheltuielilor judiciare în

mărime de 3260 lei, invocând următoarele argumente:

- prima instanță corect a stabilit starea de fapt și corect a ajuns la concluzia

despre vinovăția inculpatului, însă a aplicat о pedeapsă prea blândă;

- instanța de fond neîntemeiat a refuzat încasarea de la inculpat, în contul

statului a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale,

motivând ca acestea sânt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale, în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului, care urmează să fie trecute în contul statului.

3.2. Inculpatul Topală Constantin, a depus apel împotriva sentinței, exprimând

dezacord cu aceasta, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, pentru a

putea să-și crească copiii minori, aflați la întreținerea sa, invocând următoarele

argumente:

- se cășăiește sincer de cele comise și solicită rejudecarea cauzei, cu

aplicarea unei pedepse mai blânde. Are la întreținere 5 copii minori și mama sa,

care este bolnavă. Pe toată perioada urmăririi penale a colaborat cu ancheta, nu

s-a eschivat de la organul de urmărire penală. Fiind în stare de arest la

domiciliu, și ulterior chiar în stare de libertate, el s-a prezentat la fiecare citare a

instanței de judecată.

3.3. Avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului Topală Constantin a

declarat apel nemotivat împotriva sentinței, solicitând: admiterea apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, din motiv

ca fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Recalificarea acțiunilor lui Topală

Constantin, din art. 171 alin. (3) lit. a), f) Cod penal, în art. 201 Cod penal, cu

stabilirea pedepsei în limitele prevederilor art. 201 Cod penal.

3.4. La 19 aprilie 2018, avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului

Topală Constantin, a depus apel motivat, invocând următoarele argumente:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată și pasibilă de casare, din

următoarele considerente. La emiterea sentinței contestate, instanța de fond nu

a luat în considerație că, atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul

examinării cauzei în instanța de judecată, nu au fost prezentate și examinate

careva probe concludente, care ar dovedi că, inculpatul Topală Constantin, a

comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal. Or, martorii

audiați în cadrul ședinței de judecată au declarat că partea vătămată XXXXX,

este о fire închisă și pe parcursul mai multor ani școlari nu comunica cu colegii

de clasă. Pe parcursul mai multor ani, partea vătămată XXXXX, lipsea de la

3

școală, respectiv nefiind confirmat faptul ca inculpatul Topală Constantin, nu

permitea părții vătămate să frecventeze orele de studii, precum și faptul că о

izola de prieteni și comunitate. Fiind audiați în ședința de judecată în prima

instanță, membrii familiei Topală, au declarat că, din anul 2016 până în vara

anului 2017, inculpatul nu a avut un comportament agresiv și autoritar față de

partea vătămată XXXXX;

- în cadrul examinării cauzei, nu a fost prezentată și examinată nici о probă,

ce ar demonstra că, inculpatul Topală Constantin, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (3) lit. a), f) Cod penal. Acuzatorul de stat nu a

confruntat declarațiile inculpatului, precum că ultimul a întreținut raportul

sexual cu partea vătămată XXXXX, cu acordul ultimei. Respectiv, consideră, că

acțiunile inculpatului urmează să fie recalificate din art. 171 alin. (3) lit. a),

f) în art. 201 Cod penal. Îndoielile și dubiile la care face referire instanța de fond

în sentința contestată, poartă un caracter imperativ, subiectiv și nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare. Prima instanță nu și-a motivat și argumentat

soluția adoptată, reținând greșit că la materialele cauzei au fost administrate

probe, care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului, în comiterea

infracțiunilor imputate. Acuzarea nu a prezentat probe incontestabile, care pot

combate poziția inculpatului, decât declarațiile părții vătămate, care este

singura persoană, care a comunicat, ca inculpatul a întreținut cu ea relații

sexuale. Martorii audiați în cadrul examinării cauzei, au declarat că nu cunosc,

dacă relațiile sexuale au fost benevole sau forțate. Astfel, din cele menționate,

prima instanța nu a luat în considerație faptul că, învinuirea adusă inculpatului,

nu se bazează pe probe directe, pertinente și concludente. Astfel, în cazul în care

învinuirea este bazată pe probe indirecte, acuzarea trebuie să expună toate

versiunile posibile, să le confrunte cu probele administrate și să demonstreze că

învinuirea înaintată este una corectă.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, admise apelurile inculpatului

Topală Constantin și avocatului său, Bojenco Nicolae, casată parțial sentința în

latura penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

instanță, prin care:

A fost achitat Topală Constantin de săvârșirea infracțiunii prevăzute

art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, considerând că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Topală Constantin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 11 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

apel, la solicitarea procurorului, au fost examinate materialele din dosar,

verificate probele administrate în ședința primei instanțe, inclusiv declarațiile

necontestate ale parții vatamate XXXXX, ale reprezentantului legal al parții

vătămate XXXXX, ale martorilor XXXXX, Vutcariov Alexandra, Cojan Svetlana,

4

Manoli Zinovia, Dolganiuc Ion, XXXXX, XXXXX și a inculpatului Topală

Constantin, depuse în prima instanță.

Alte probe decât declarațiile martorilor, parții vătămate minore, ale

inculpatului, administrate în instanța de fond și verificate în instanța de apel

sunt:

- procesul-verbal de autosesizare din 13 iulie 2017 (f. d. 7, vol. I);

- procesul-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatarea bănuielii

rezonabile privitor la о infracțiune comisă, din 29 iunie 2017 (f. d. 8, vol. I);

- scrisoarea Centrului National de Prevenire a Abuzului fata de Copii, din

03 iulie 2017 (f. d. 22, vol. I);

- ancheta socială, în care comisia de examinare a condițiilor locative și

sociale a constatat că, starea sanitară a gospodăriei este nesatisfăcătoare.

Copiilor le sunt afectați următorii factori de bunăstare - siguranța, sănătatea,

afecțiune, activism, respect responsabilitate, incluziune (f. d. 84-85, vol. I);

- caracteristica eliberată părții vătămate minore, eleva a clasei a IX-a,

XXXXX, potrivit căreia se comunică că, este о elevă retrasă și nu se implica în

activitățile extrașcolare și nu s-a încadrat în colectiv, deoarece se izola singură.

În relații cu profesori avea aceeași atitudine de copil retras și timid (f. d. 93, vol.

I);

- concluzie de investigare a cazului de paternitate contestabilă nr. 708/07-

2017 din 26 iulie 2017, potrivit căreia a fost constatat că inculpatul Topală

Constantin, poate fi tatăl biologic al fătului avortat de către partea vătămata

minoră XXXXX. Probabilitatea paternității adevărate constituie peste 99,9%

ceea ce corespunde formulării verbale paternitatea este practic dovedită (f. d.

104-113, vol. I);

- raportul de expertiză judiciară nr. 249 din 25 august 2017 (f. d. 132-135

vol. I);

- raportul de expertiză judiciară nr. 518 din 21 iulie 2017 (f. d. 141, vol. I);

- acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material cauzat în urma

infracțiunii, prin care parte civilă XXXXX, a solicitat încasarea din contul

inculpatului Topală Constantin, a prejudiciului material în mărime de 10850 lei,

suportat pentru stabilirea paternității (f. d. 34, vol. II);

- raportul de expertiza judiciara nr. 392 din 19 decembrie 2017 (f. d. 81 –

85, vol. II).

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a stabilit

circumstanțele de fapt ale cauzei în ceea ce ține de latura penală, ceea ce a dus

la soluționarea greșită a cauzei penale respective.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță greșit a ajuns la concluzia

despre vinovăția inculpatului Topală Constantin, de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, și a considerat necesar de a-l

achita pe inculpat, de săvârșirea acestei infracțiuni, dat fiind că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, din următoarele

considerente.

A menționat instanța de apel că, prima instanță, condamnând inculpatul în

baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, eronat a constatat circumstanțele de

fapt și de drept ale cauzei, eronat concluzionând asupra vinovăției acestuia. Or,

5

potrivit materialelor dosarului, inculpatul prin ordonanța procurorului din

06 iulie 2017, a fost pus sub învinuire în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal,

conform indicilor - violența în familie, adică acțiunea intenționat comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestat prin izolare,

intimidare cu scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra

victimei.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că, materialele cauzei penale nu

confirmă în nici un mod, că în acțiunile inculpatului, sunt prezente semnele

violenței psihologice, îndreptate împotriva părții vătămate minore XXXXX. Or,

potrivit probelor acumulate, cât și a declarațiilor martorilor audiați în prima

instanță, nu rezultă că, din partea inculpatului, a avut loc violența psihologică

asupra părții vătămate minore.

Examinând probele acumulate, instanța de apel a constatat că de către

acuzare nu a fost probat faptul izolări părții vătămate minore de la familie,

prieteni și comunitate. În acest sens sânt relevante declarațiile martorilor

XXXXX, Vutcariov Alexandra, XXXXX, XXXXX.

Astfel, potrivit caracteristicii părții vătămate minore XXXXX, eliberată de

diriginta clasei, Vutcariov Alexandra, partea vătămate minoră XXXXX, în toată

perioada din clasa a 5-a și până în clasa a 9-a, a fost о eleva retrasă, nu se

implica în activități extrașcolare și nu se încadra în colectiv, din cauza că se izola

singură de colegi.

Unica probă a acuzări din care ar rezulta aplicarea violentei psihologice

asupra părții vătămate minore XXXXX, din partea inculpatului Topală

Constantin, este însușii declarațiile părții vătămate minore, care la rândul lor nu

coroborează cu alte probe acumulate în cadrul urmăririi penale. Or, potrivit

declarațiilor martorilor audiați în instanța de fond, partea vătămată minoră

singură nu se ducea la școală, deoarece nu dorea, dar nu din cauza interzicerii

de a frecventa orele de studii din partea inculpatului Topală Constantin.

În acest caz, instanța de apel a menționat că, faptul neîndeplinirii sau

îndeplinirii necorespunzătoare de către inculpat, a obligațiilor de educare și

instruire a părții vătămate, ca tată, nu pot fi calificate drept ca acțiuni de

violentă în familie.

Respectiv art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, nu este aplicabil în speța dată.

La fel, de către acuzare nu a fost demonstrată intenția inculpatului, de a aplica în

privința părții vătămate minore XXXXX, a violenței psihologice.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în speță raportul sexual săvârșit

de către inculpat, prin constrângere fizică și psihică, profitând de

imposibilitatea părții vătămate minore, de a se apăra și de a-și exprima voința -

inculpatul și partea vătămată minoră, fiind membri de familie, - adică de către

un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, - atrage răspunderea

numai conform alin. (2) lit. b2) art. 171 Cod penal și nu poate fi calificată în baza

alin. (1) art. 2011 Cod penal. În acest caz lit. b2) alin. (2) art. 171 Cod penal,

reprezintă о norma specială în raport cu art. 2011 Cod penal.

Astfel, reieșind din ansamblu probatoriului invocat, s-a constatat că

vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii de violentă în familie împotriva

fiicei sale, XXXXX, nu a fost dovedită. Or, în acțiunile acestuia nu se regăsesc

6

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal, motiv pentru care instanța de apel a admis solicitarea apărării privind

achitarea inculpatului pe acest capăt al învinuirii.

Instanța de apel a considerat că, în cadrul examinării cauzei, cu certitudine

s-a stabilit vinovăția inculpatului Topală Constantin, în comiterea infracțiunii de

viol asupra fiicei sale XXXXX, însă acțiunile acestuia greșit au fost încadrate

juridico-penal în baza art. 171 alin. (3) lit. a), f) Cod penal, și urmează să fie

reîncadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, din următoarele

considerente.

Astfel, instanța de apel a specificat că, în urma examinării și analizei

probelor administrate, inculpatul a atentat la inviolabilitatea sexuală a părții

vătămate minore XXXXX, care are calitatea de membru de familie, fiind fiica

inculpatului.

Latura obiectivă a infracțiunii, constă în fapta prejudiciabilă concretizată în

acțiuni de două tipuri: 1) acțiunea principală, adică raportul sexual; 2) acțiunea

adiacentă exprimată în oricare din următoarele trei modalități: a)

constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de imposibilitatea

victimei de a se apăra ori de a-si exprima voința. Latura obiectivă a infracțiunii

de viol este îndeplinită numai în cazul în care acțiunea principală este însoțită

de acțiunea adiacentă, manifestată în orice formă din cele menționate. În

ipoteza infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, victima,

mizând de afecțiunea presupusă a făptuitorului, nu este avizată despre intențiile

acestuia și nu ia măsuri de apărare, ceea ce poate să înlesnească comiterea

infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că, în cazul de față s-a demonstrat pe deplin

realizarea laturii obiective a infracțiunii de către inculpatul Topală Constantin.

Or, aceasta a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În cadrul ședinței instanței de fond și în cadrul ședinței instanței de apel,

inculpatul, a negat faptul comiterii violului asupra părții vătămate minore,

menționând că raporturile sexuale au fost întreținute în mod benevol, însă

aceste alegații au fost combătute integral prin probele anexate la materialele

dosarului.

Astfel, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 392 din 19 decembrie

2017, s-a constatat că, partea vătămată minoră XXXXX, este capabilă să

înțeleagă conținutul și caracterul acțiunilor de influență psihică și de abuz

sexual comise împotriva sa, a fost în stare să înțeleagă și să perceapă corect

acțiunile săvârșite în privința ei, respectiv poate să depună declarații adecvate

în cadrul cauzei penale. Totodată, potrivit raportului s-a constatat că,

particularitățile de vârstă, specificul situației analizate, atașamentul și

dependența față de agresor, precum și condițiile concrete în care se desfășurau

evenimentele, generau părții vătămate minore XXXXX, imposibilitatea de a-și

exprima atitudinea față de acțiunile întreprinse asupra ei, precum și să opună

rezistență activă situației create.

Totodată, instanța de apele a indicat că este important de menționat că,

fiind audiat în ședința primei instanțe de judecată, inculpatul, a declarat că,

7

partea vătămată l-a rugat să se oprească, deoarece este părintele ei, însă el nu

s-a oprit.

Astfel, instanța de apel a conchis că, raporturile sexuale au avut loc în mod

forțat, și declarațiile părții vătămate minore XXXXX, date în cadrul urmăririi

penale și în instanța de fond urmează a fi reținute ca veridice. A menționat că,

partea vătămată minoră, a depus declarațiile doar după ce inculpatul, a fost

plasat în arest preventiv, fapt ce demonstrează influența inculpatului asupra

părții vătămate și teama ultimei față de inculpat.

Un alt argument decisiv în susținerea îndeplinirii laturii obiective al

infracțiunii de viol imputață inculpatului, sunt concluziile de investigare a

cazului de paternitate contestabilă nr. 708/07-2017, efectuată de Centrul de

Medicină „BrioMedTest", potrivit căreia, Topală Constantin, poate fi tatăl

biologic al fătului avortat de către partea vătămată minoră XXXXX.

Probabilitatea paternității adevărate constituie peste 99,9 %, ceea ce

corespunde formulării verbale paternitatea este practic dovedită.

Așadar, probatoriul examinat în cadrul cauzei penale, exclude orice dubii

cu privire la întreținerea raporturilor sexuale în mod forțat și nicidecum nu

atestă că întreținerea raporturilor sexuale între inculpat și partea vătămată

minoră a avut loc în mod benevol.

În ceea ce privește agravantele reținute în acțiunile inculpatului, și anume:

„violul săvârșit asupra unui membru de familie", instanța de apel a reținut că, о

asemenea fapță relevă un pericol comparativ mai mare în raport cu violul

prezentat la alin. (1) art. 171, deoarece în acest caz fapta are mai mare

rezonanță socială, încalcă mai grav principiile morale ale societății, deoarece

victima nu este orice persoana, ci una despre care se presupune ca făptuitorul îi

este apropiat. Indiscutabil, о agresiune foarte gravă în sine cum este violul

dobândește un plus de gravitate și are un ecou profund reprobator în societate

atunci, când făptuitorul о comite asupra unuia dintre membrii propriei familii.

Pentru realizarea circumstanței agravante prevăzute la alin. (3) lit. a)

art. 171 Cod penal, si anume „violul persoanei care se află în grija, sub ocrotirea,

educarea făptuitorului", este necesar ca între făptuitor și victimă să existe, la

momentul săvârșirii faptei, un raport special. Pentru realizarea agravantei

respective, victima trebuie să se afle în grija făptuitorului, atunci când aceasta

are obligația contractuală sau morală, să acorde victimei asistenta socială, ori, în

virtutea relațiilor de rudenie, are îndatorirea legală să îngrijească victima.

Îngrijirea presupune obligația de a acorda ajutor și asisteța curentă victimei

aflate în nevoie datorită vârstei, stării de sănătate, absenței persoanelor care au

această obligație potrivit legii etc. Victima se află sub ocrotirea făptuitorului

atunci când acesta are calitatea de tutore sau de curator în raport cu victima,

sau când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de a ocroti un minor. Victima se

află la educarea făptuitorului atunci când acesta face parte din rândul cadrelor

didactice sau al personalului pedagogic, fie că este о persoană angajată de către

părinții victimei, pentru educarea și instruirea acesteia.

Instanța de apel a specificat că, nu a fost constatat în speța dată prezența

agravantelor enumerate supra, sub nici о formă. Mai mult ca atât, în speța în

cauză, partea vătămată minoră XXXXX, poartă о calitate specială și anume acea

8

de membru de familie, oferită acesteia prin prisma art. 133' Cod penal.

Respectiv agravanta prevăzută la alin. (3) lit. a) art. 171 Cod penal, nu poate fi

reținută la calificarea acțiunilor inculpatului, nu poate fi imputată.

De asemenea în speța dedusă judecății, nu a putut fi aplicată nici agravanta

prevăzută de alin. (3) lit. f) art. 171 Cod penal „soldat cu alte urmări grave", or,

legislația penală nu cuprinde nici o dispoziție în care ar fi definită noțiunea

„urmări grave". În circumstanțele date, instanța de apel a reținut că, în speța

dată, la imputarea inculpatului Topală Constantin, a agravantei stipulată la

lit. f) alin. (3) art. 171 Cod penal, există pericolul real să fie încălcată una din

regulile statuate la alin. (2) art. 3 Cod penal, conform căreia, interpretarea

extensivă defavorabilă a legii penale este interzisă.

Instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a menționat că, ultimul

a comis infracțiunea de viol în una de formele agravante al acestei infracțiuni, și

anume violul săvârșit asupra unui membru de familie. Totodată, instanța de

apel a considerat necesar de menționat atitudinea inculpatului față de fapta

comisă. Or, ultimul a recunoscut faptul întreținerii relațiilor sexuale cu partea

vătămată minoră, doar atunci când i-a fost adusă la cunoștință concluzia

medicului din testul de stabilire a paternității contestate, potrivit căreia s-a

constatat că el este tatăl fătului avortat de partea vătămată minoră XXXXX. Mai

mult ca atât, atitudinea inculpatului față de fapta săvârșită s-a manifestat și în

cadrul ședințelor de judecată, în care ultimul nu recunoștea faptul întreținerii

relațiilor sexuale cu partea vătămată minoră în mod forțat, plasând vinovăția în

sarcina părții vătămate minore, care singură ar fi fost vinovată pentru cele

întâmplate.

Având în vedere cele menționate supra și lipsa circumstanțelor atenuante,

instanța de apel a considerat necesar de a stabili inculpatului, pedeapsa

închisorii ridicată spre limita maximă prevăzută de sancțiunea alin. (2) art. 171

Cod penal, iar pedeapsa stabilită urmează sa о execute în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, instanța de apel a respins cerința procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului în mărime de 3260 lei în

beneficiul statului, or, expertizele nr. 249 din 28 august 2017, nr. 518 din 21

iulie 2017 și nr. 392 din 19 decembrie 2017, au fost efectuate în baza

ordonanțelor organului de urmărire penală. Prin urmare, aceste cheltuieli sunt

trecute în contul statului și nu urmează a fi puse în seama inculpatului.

procurorul și inculpatul Topală Constantin.

6.1. La 02 august 2018, în termen, procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, declarând recurs ordinar, a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 12)

alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

9

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția cu privire la motivul achitării și motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii;

- violența în familie manifestată prin izolare, intimidare în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei - a fost dovedită

prin probele anexate la materialele dosarului;

- inculpatul Topală Constantin este tatăl părții vătămate minore XXXXX,

având obligația de a îngriji ultima, de a-i acorda ajutor și asistență, fiind în

relații de rudenie cu aceasta care are și vârsta minoră. Respectiv, calificarea

acțiunilor inculpatului urmează a fi făcută potrivit art. 171 alin.(3) lit.a) Cod

penal;

- prin termenul "alte urmări grave" trebuie sa fie luat în considerație faptul

că partea vătămată care este minoră și este fiica inculpatului, care a rămas

însărcinată în urma violului. Sarcina părții vătămate constituia 5 luni, adică

aproximativ 20 săptămâni;

- instanța de apel neîntemeiat a refuzat încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului în beneficiului statului.

6.2. La 02 august 2018, prin intermediul oficiului poștal, în termen, inculpatul

Topală Constantin, declarând recurs ordinar, a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu a luat în considerație că a recunoscut vina și se căiește

sincer, are la întreținere 5 copii minori și mama care este bolnavă, a colaborat

cu ancheta și instanța de judecată, nu s-a eschivat de la organul de urmărire

penală, anterior nu a fost judecată;

- mama copiilor se află peste hotare, iar copii au rămas fără sprijin.

recursului declarat de procuror, solicitând declararea inadmisibilității acestuia

ca fiind vădit neîntemeiat, cu admiterea recursului declarat de către el.

lărgit concluzionează, că urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ordinar

declarate de către inculpatul Topală Constantin, iar recursul ordinar declarat de

către procuror, urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța poate respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, iar în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2)

lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în

10

drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs ordinar la judecarea recursului verifică, dacă în

speță a fost aplicată corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit va supune verificării argumentele invocate în

recursurile declarate prin prisma erorilor de drept prevăzute de pct. 6), 10) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Procurorul invocă în recursul declarat temei de drept prevăzut de pct. 6) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

11

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă un temei de casare.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul lărgit

reține că temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, invocate și de recurent, și-au găsit confirmarea în cauza dată,

sub aspectul că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită”, din următoarele considerente.

În acest sens, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel greșit și

pripit și-a motivat soluția privind achitarea inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, lăsând fără

aprecierea cuvenită celelalte argumente și probe aduse de către părți, fără a se

expune în modul cuvenit asupra învinuirii înaintate inculpatului.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Topală Constantin, a fost învinuit de faptul că

„locuind împreună cu cei 6 copii minori ai săi, dintre care și minora XXXXX,

născută la XXXXX, în domiciliul comun situat în XXXXX, începând cu anul 2016

până în vara anului 2017, a avut un comportament agresiv și autoritar față de

fiica sa XXXXX. Astfel, urmărind scopul exercitării controlului personal și

psihologic asupra fiicei minore XXXXX, nu-i permitea frecventarea orelor de

studii la Liceul Teroretic „XXXXX”, din XXXXX, unde minora era elevă, astfel

ultima fiind izolată de prieteni și comunitate. Totodată, Topală Constantin nu-i

permitea fiicei XXXXX, să discute cu mama sa XXXXX, care se afla la muncă în

străinătate de mai bine de cinci ani. Continuându-și comportamentul să ilicit,

Topală Constantin prin comiterea de abuzuri sexuale repetate, față de fiica

minoră XXXXX, îi provoca ultimei stări de tensiune, umilință și înjosire, care o

intimidau și înfricoșau, ultima devenind închisă în sine, fapt ce-i permitea lui

Topală Constantin să-și impună voința și controlul personal asupra victimei.

Acțiunile lui Topală Constantin au provocat minorei XXXXX, suferințe fizice și

psihice, manifestate prin sentimentul de umilință, rușine, frică și înjosire.”

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, reieșind din

actul de învinuire, se desprinde cu certitudine învinuirile în faptul precum că,

inculpatul Topală Constantin, îi provoca suferințe psihice părții vătămate atât

înaintea comiterii infracțiunii de viol în privința fiicei sale, cât și după comiterea

acestei infracțiuni, care se caracterizau prin umilință, rușine, frică și înjosire,

12

având scop de a nu divulga acțiunile ilegale și amorale pe care le-a comis, însă

instanța de apel în motivarea soluției adoptate a omis să se expună asupra

acestui capăt al acuzării, reținând doar faptul că, în speță raportul sexual

săvârșit de către inculpatul Topală Constantin, prin constrângere fizică și

psihică, profitând de imposibilitatea părții vătămate minore XXXXX, de a se

apăra și de a-și exprima voința – inculpatul și partea vătămată minoră, fiind

membri de familie, adică de către un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, atrage răspunderea numai conform alin. (2) lit. b2) art. 171

Cod penal și nu poate fi calificată în baza alin. (1) art. 2011 Cod penal. În acest

caz lit. b2) alin. (2) art. 171 Cod penal, reprezintă o normă specială în raport cu

art. 201 Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității probele anexate la materialele

dosarului, constatând pripit asupra faptul precum că, nu se demonstrează în

mod cert comportamentul agresiv și autoritar al inculpatului față de partea

vătămată, or, în acest sens au rămas fără careva apreciere declarațiile

martorilor Dolganiuc Ion (primar) (f. d. 14 – 15, vol. I), Manoli Zinovia (asistent

social) (f. d. 16, vol. I), Topală Valentina (f. d. 45 – 46, vol. I), Gojan Svetlana

(medic de familie) (f. d. 61 – 62, vol. I), care au relatat că, în familia Topală există

agresiune psihologică în privința părții vătămate din partea inculpatului, fapt

confirmat și prin ancheta socială din 04 iulie 2017 întocmită de către primarul

Dolganiuc Ion, asistentul social Manoli Zinovia și șeful de post Zglavoci Ion (f. d.

84 – 85, vol. I), prin care s-a stabilit că, în această familie există patologii

familiale și anume – violență domestică din partea tatălui.

Totodată, instanța de apel s-a contrazis, or, apreciind critic declarațiile

părții vătămate la stabilirea infracțiunii de violență în familie în privința

inculpatului, și menționând că, organul de urmărire penală în afara de

declarațiile părții vătămate nu a mai prezentat careva probe întru

demonstrarea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal, a reținut

contrariul la stabilirea vinovăției prevăzute de art. 171 Cod penal în privința lui

Topală Constantin și anume a indicat că „... Un argument important de

menționat, este faptul că, partea vătămată minoră XXXXX, a depus declarațiile

doar după ce inculpatul Topală Constantin, a fost plasat în arest preventiv, fapt ce

demonstrează influența inculpatului asupra părții vătămate, și teama ultimei față

de inculpat”, la fel a mai reținut precum că „...în cazul de față pe deplin a fost

demonstrată aplicarea constrângerii psihice din partea inculpatului...”.

În consecință se constată că instanța de apel a adoptat o decizie de achitare

în această parte în privința lui Topală Constantin învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, printr-o motivare

superficială, fără a indica motive pe care se întemeiază soluția.

La fel, cu toate că instanța de apel corect a exclus agravanta prevăzută de

lit. a) alin. (3) art. 171 Cod penal din fapta imputată inculpatului, precum că

partea vătămată minoră XXXXX, poartă o calitate specială și anume cea de

membru de familie, oferită acesteia prin prisma art. 1331 Cod penal, Colegiul

penal lărgit apreciază critic excluderea de către instanța de apel a calificativului

„soldat cu alte urmări grave” din fapta incriminată inculpatului prevăzută la

13

lit. f) alin. (3) art. 171 Cod penal, iar motivarea instanței de apel prin care a

reținut că, legislația penală nu cuprinde nici o dispoziție în care ar fi definită

noțiunea „urmări grave”, este una pripită, or jurisprudența Curții Supreme de

Justiție și practica judiciară constantă stabilește, că în sensul prevederilor de la

art. 171 alin. (3) lit. f) și art. 172 alin. (3) lit. e) Cod penal, prin "alte urmări

grave" se înțelege: sinuciderea; pierderea capacității de naștere normală (fără

cezariană); graviditatea extrauterină; pierderea capacității de a duce o viață

sexuală normală; apariția gravidității în cazul contraindicațiilor medicale pentru

naștere sau întreruperea sarcinii etc.

Prin urmare, în speța dedusă judecății, „urmările grave” s-au manifestat

prin apariția gravidității în cazul contraindicațiilor medicale (minoratul), cât și

întreruperea sarcinii, or, partea vătămată minoră a fost însărcinată în urma

violului de către tatăl său biologic, ulterior fiind impusă să avorteze întru

evitarea unor consecințe nefaste ce ar putea afecta nou-născutul, mai mult ca

atât actul de învinuire este unul clar, în care se reflectă „urmările grave”

survenite în urma violului, fapt care a fost lăsat fără apreciere de către instanța

de apel.

Astfel, ținând cont de faptul, că erorile comise de către instanța de apel, nu

pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, Colegiul penal

lărgit a ajuns la concluzia de a casa total decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată în conformitate cu prevederile legale.

Cât ține de cerința acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Topală Constantin, a cheltuielilor judiciare în mărime de 3260 lei,

instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate, or, cheltuielile suportate de către

organul de urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de a impune

cheltuieli neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume

de către stat.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite

pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

14

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate

în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de

urmărire penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt

obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea

vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,

traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la

citarea organului de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea

însărcinării respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la

recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat

în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Prin urmare, suma de 3260 lei este compusă din efectuarea expertizei

judiciare psihiatrice-psihologice (Raportul nr. 249 din 25 august 2017

(f. d. 132 – 135, vol. I), expertizei medico-legale (Raportul nr. 518 din 21 iulie

2017 (f. d. 141, vol. I) și expertiza judiciară (Raportul nr. 392 din 19 decembrie

2017 (f. d. 81 – 85, vol. II)), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală

sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea

cauzei.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Topală

Constantin.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa aplicată este prea aspră, însă Colegiul penal lărgit nu va supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma temeiului de recurs prevăzut de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, dat fiind faptul că, decizia instanței de apel atacată

de către inculpat este casată total și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, iar potrivit art. 436 alin. (1) Cod de

procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în

recurs se desfășoară conform regulilor generale pentru examinare, fapt ce

15

presupune că la noua rejudecare instanța de apel va aplica o altă pedeapsă în

dependență de motivele arătate supra. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul

penal lărgit a ajuns la concluzia că, recursul declarat urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către inculpatul

Topală Constantin.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru casează total decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 21 iunie 2018 privindu-l pe Topală Constantin

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 06

decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

16