1ra-1452/20 — art.248 al.5 lit. b, d CP

1ra-1452/20 — art.248 al.5 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1452/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Dovgal Anatoliy xxx, născut la xxx, originar din xxx și

domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Anatoliy a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.248 alin.(5) lit. b), d)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, iar potrivit art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea, stabilindu-i termen de probă de 2 ani.

S-a încasat de la Dovgal Anatoliy în beneficiul statului, suma de 184 170,31

lei, ce constituie contravaloarea mijlocului de transport de model „Scania R

144L460", cu n/î „XXX" și semiremorcii de model „Krone SDP27", cu n/î „XXX",

care au fost utilizate la săvârșirea infracțiunii.

martie 2017, aproximativ la ora 20:19, urmărind scopul trecerii peste frontiera

vamală a Republicii Moldova, prin contrabandă, a obiectelor în proporții deosebit

de mari, împreună și de comun acord cu alte persoane neidentificate la moment,

deplasându-se cu mijlocul de transport de model „Scania R 144L460", cu n/î

„XXX", care tracta semiremorca de model „Krone SDP27", cu n/î „XXX", s-a

prezentat în zona de control vamal a postului vamal Giurgiulești-Reni (PVFI rutier

2), unde fără a declara controlului vamal, a introdus pe teritoriul Republicii

Moldova produse din tutungerie de marca „Marlboro Gold", în cantitate de 41913

1

pachete, „Marlboro Red" în cantitate de 4715 pachete și „Bond Blue" în cantitate

de 6970 pachete, cu timbre de acciz din regiunea ucraineană, care conform

raportului de evaluare din 30 martie 2016 a Secției venituri valoare în vamă și

clasificare a mărfurilor a Biroului Vamal Sud, au fost evaluate la suma de

831803.20 lei, pachete de țigări pe care le-a tăinuit în interiorul electrozilor, de

tipul celor utilizate pentru cuptoare, în formă de tuburi, ce erau transportate în

semiremorca indicată supra, și pe care ulterior, la 30 martie 2017, aproximativ la

ora 03:00, a încercat să le scoată de pe teritoriul Republicii Moldova prin postul

vamal Giurgiulești (PVFI rutier 1), unde marfa menționată a fost depistată și

ridicată de către colaboratorii vamali.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia, că prin

acțiunile sale intenționate Dovgal Anatoliy a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, conform indicilor: „trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a obiectelor în proporții deosebit de mari, tăinuindu-

le prin ascundere în locuri special adaptate în acest scop, comisă de două sau mai

multe persoane".

3.1. Procurorul Timofei Osadcenco, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care față de inculpatul Dovgal

Anatoliy să fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea art. 90 Cod

penal.

În motivarea apelului acuzarea a relatat circumstanțele comiterii infracțiunii

de către Dovgal Anatoliy, invocând că:

- instanța corect a adoptat sentința de condamnare a lui Dovgal Anatoliy, în

baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, cu confiscarea mărfii și a contravalorii

vehiculului și semiremorcii, folosite de inculpat în scopul de contrabandă, cum

stabilește art. 106 Cod penal, însă nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către

instanța de fond față de inculpat sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, stabilindu-i termen de probă de 2 ani, în conformitate cu

art. 90 Cod penal;

- pedeapsa sub formă de închisoare, aplicată cu suspendarea condiționată lui

Dovgal Anatoliy nu-și va atinge scopul restabilirii echității sociale și corectarea

condamnatului, cum cere art. 61 Cod penal;

- acuzarea de stat a orientat instanța la aplicarea pedepsii, față de inculpat,

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea reală a pedepsei, în

penitenciar de tip semiînchis. Astfel, de inculpat, conform prevederilor art. 16 alin.

(4) Cod penal, a fost comisă o infracțiune gravă, iar careva circumstanțe atenuante

ale vinovăției lui Dovgal Anatoliy nu au fost stabilite. La rândul său, art. 248 alin.

(5), lit. b), d) din Codul penal prevede pedeapsa numai cu închisoare pe un termen

de la 3 până la 10 ani, adică pedeapsa cu închisoare, sub forma de 3 ani, cu

executarea reală, este o pedeapsa minimă, prevăzută de alin. (5) ale art. 248 Cod

penal;

- Totodată, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetărilor judecătorești,

Dovgal Anatoliy vina nu și-a recunoscut-o; iar din comportamentul inculpatului

2

Dovgal Anatoliy pe parcursul procesului penal, care este cetățean străin și nu are

loc permanent de trai sau chiar temporar în Republica Moldova, rezultă, că el nu o

să execute pedeapsa stabilită de instanță, ceea ce, în ansamblu cu argumentele

enumerate mai sus, dovedește, că condamnarea lui cu suspendarea condiționată a

fost aplicată de instanță nejustificat.

3.2. Avocatul Negru Olesea în interesele inculpatului Dovgal Anatoliy, prin

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Dovgal Anatoliy să fie achitat.

În motivarea apelului apărarea a relatat prevederile art.art.8, 389 alin. (2), (3)

Cod de procedură penală și art. 6 și 41 Cod penal și a invocat următoarele:

- în rezultatul cercetării judecătorești nu a fost argumentată în nici un fel

învinuirea adusă fără a fi dovedită existența în acțiunile lui Dovgal Anatoliy a

elementelor constitutive a infracțiunii imputate. Probele prezentate de acuzare nu

au venit să argumenteze învinuirile aduse ci invers, infirmă versiunea învinuirii și

confirmă declarațiile inculpatului;

- s-a constatat că Expeditor al mărfurilor în cazul în speță este întreprinderea

„Colos Grup" cu sediul Ucraina, or. Kiev, destinatar fiind întreprinderea „Victoria

Trade Company" cu sediul Bulgaria, or. Plovdiv, Tiva Corn cu sediul Bulgaria, or.

Ruse (intermediar în contractarea serviciilor de transport internațional de mărfuri)

la 21 martie 2017 a înregistrat comanda nr. 103452 REF53769 pentru transportul

internațional de mărfuri indicând la rubrica descrierea mărfurilor poziția-electrozi.

Astfel, destinatarul a contractat serviciile transportatorului DIGS SPIID OOD cu

sediul în Bulgaria, or. Ruse, în conformitate cu ordinul de încasare a numerarului

103452 din 24 martie 2017 transportatorul a încasat suma avansului în mărime de 1

200 euro. Astfel, transportatorul în persoana șoferului Nereuța Iurii, a preluat

marfa de la expeditor. Conform scrisorii de trăsură aceasta fiind identificată drept

electrozi. Ulterior, constatând că îi expiră viza, ultimul a informat întreprinderea

transportator și, coordonând cu conducerea, au stabilit a transmite transportarea în

continuare a mărfii lui Dovgal Anatoliy. Astfel, la 28 martie 2017 Dovgal Anatoliy

a fost telefonat de către administratorul companiei, care i-a comunicat că urmează

să se deplaseze în satul Sofiania, pentru a prelua autotractorul de model Scania cu

n/î XXX, acesta fiind încărcat cu marfa și urmează să fie transportat în Bulgaria,

orașul Plovdiv. La momentul preluării autocarul era încărcat cu marfă, Dovgal

Anatoliy a verificat dacă marfa este în cantitatea declarată și dacă este intactă și

bine fixată, a preluat actele de însoțire și a pornit spre destinație. Nu a cunoscut

despre conținutul ascuns al electrozilor și nici nu a avut cum să cunoască. Fără a

avea careva dubii în exactitatea informațiilor prezentate în actele de însoțire, s-a

prezentat la postul vamal Giurgiulești-Reni, unde, fiind verificate atât actele de

însoțire, cât și marfa, i s-a permis continuarea călătoriei pentru ca ulterior în postul

vamal Giurgiulești-Galați să se stabilească că electrozii transportați au un conținut

ascuns;

- poziția inculpatului se confirmă prin probele prezentate de acuzare, și

anume - actele de însoțire a mărfii, prin care se confirmă că transportării au fost

prezentate 32 loturi de electrozi - ceea ce nu-i putea trezi dubii șoferului că

transportă careva mărfuri interzise, declarația numitului Nereuța Iurii, cel ce a

preluat marfa și a transmis-o inculpatului, care la fel nu a cunoscut despre

3

conținutul ascuns al mărfurilor, corpurile delicte - electrozii transportați care, fiind

examinați, constată că fizic este imposibil de a stabili că este tăinuită careva marfă

în ei, atât dat fiind că materialul din care sunt confecționați nu este transparent, dar

și datorită caracteristicii lor de a fi un bun unitar, nedezasamblabil. Această

afirmație vine să fie confirmată și prin actul de control fizic vamal din 30 martie

2017, conform conținutului căruia se constată că depistarea mărfii ascunse a fost

posibilă doar la purcederea la controlul distructiv cu utilizarea sculelor și

mijloacelor speciale. De fapt și în cadrul cercetării judecătorești martorul Lupașco

Eugen a declarat că la postul vamal Giurgiulești-Reni nu a fost posibil de a stabili

conținutul mărfii din lipsa dotărilor cu mijloace speciale, pentru verificarea fizică

distructivă au folosit endoscop, aparat de găurit și blaster. Tot acest martor a

declarat că, la ochiul liber nu se poate de verificat;

- analizând conținutul sentinței motivate s-a constatat interpretarea

tendențioasă și analiza parțială a probelor sus nominalizate, or fiind reținute

acestea ca probe, instanța urma să se expună asupra întregii informații prezentate

de acestea și astfel, să fie elucidate circumstanțele prezentei cauze. Instanța nu a

făcut referire la declarațiile martorului Lupașco Eugen, care a explicat în ședința de

judecată care a fost modalitatea depistării mărfurilor ascunse, care a fost atitudinea

și comportamentul inculpatului, la fel au fost inserate parțial declarațiile

inculpatului, nu se analizează actul de control fizic, unde nemijlocit este indicat că

s-a purces la controlul distructiv al mărfii;

- a considerat criticabilă poziția instanței, care argumentează prin faptul că

intenția inculpatului este dovedită, deoarece acesta reprezentând transportatorul

trebuia să verifice conținutul mărfii or, în conformitate cu prevederile Convenției

din 19 mai 1956 privind transportul internațional de mărfuri pe șosele și anume:

art. 8 alin. (1) - la primirea mărfii, transportatorul este obligat sa verifice: a)

exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete,

cât și la marcajul și la numerele lor: b) starea aparentă a mărfii și a ambalajului ei;

art. 11 alin. (1) - în vederea îndeplinirii formalităților de vamă și a altora, care

trebuie făcute înainte de eliberarea mărfii, expeditorul trebuie sa anexeze la

scrisoarea de trăsura sau să pună la dispoziția transportatorului documentele

necesare și să-i furnizeze toate informațiile cerute. Alin. (2) - Transportatorul nu

este obligat să examineze dacă aceste documente și informații sânt exacte sau

suficiente. Expeditorul este răspunzător față de transportator pentru toate daunele,

care ar putea rezulta din lipsa, insuficiență sau din neregularitatea acestor

documente și informații, în afară de cazul în care culpa este a transportatorului;

- nu a fost argumentată în nici un fel învinuirea adusă fără a fi dovedită

existența în acțiunile lui Dovgal Anatoliy a elementelor constitutive a infracțiunii

imputate.

Astfel, apărarea a solicitat instanței de a pronunța unica soluție posibilă în

circumstanțele menționate - sentința de achitare în cauza penală de învinuire a lui

Dovgal Anatoliy de comiterea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b) și d)

Cod penal.

2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror.

Admis apelul declarat de către avocatul inculpatului, Negru Olesea, casată

4

sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Dovgal Anatoliy a fost achitat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a constatat că,

la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a stabilit în deplină măsură

circumstanțele de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea unei sentințe

neechitabile și distorsionate de la cerințele de conținut ale respectivului act, cât și

la stabilirea eronată a vinei inculpatului Dovgal Anatoliy în acuzarea acestuia în

baza art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal.

Contrar prevederilor art.389 alin.(1) Cod de procedură penală, prima instanță

necătând la faptul că a invocat constatarea comiterii de către inculpatul Dovgal

Anatoliy a infracțiunii imputate, s-a limitat doar la enumerarea probelor prezentate

de acuzare la dosar, considerând că Dovgal Anatoliy ca declarant al mărfurilor

poartă răspundere deplină, deoarece inculpatul era obligat să verifice marfa, ca

ulterior să o declare la trecerea frontierelor, instanța considerându-l persoană

responsabilă pentru operațiunea de trecere a mărfurilor peste frontieră și

concluzionând totuși că inculpatul cade sub învinuirea prevederilor art.248 alin.(5)

lit. b), d) Cod penal. Prima instanță nu a identificat elementele concrete ale

componenței de infracțiune pentru care l-a găsit culpabil pe inculpatul Dovgal

Anatoliy.

Eroarea aplicării eronate de către prima instanță a legii, soldată cu judecarea

eronată a cauzei, au dus la încălcarea drepturilor prevăzute la at. 6 CțEDO, dreptul

la un proces echitabil ce determină necesitatea casării integrale a sentinței atacate

și pronunțării unei noi hotărâri.

Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate, și

nici nu au fost audiate repetat persoanele audiate în prima instanță, așa cum nu au

fost contestate declarațiile acestora, și părțile nu au formulat astfel de cereri, dar,

dat fiind faptul, că inculpatul a contestat vinovăția, solicitându-se achitarea lui

Dovgal Anatoliy de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d)

Cod penal, întru asigurarea principiului contradictorialității, reglementat de art.24

Cod de procedură penală, la solicitarea procurorului au fost cercetate suplimentar

probele administrate în instanța de fond.

Analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în instanța de apel, prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de

fond privind condamnarea inculpatului Dovgal Anatoliy în comiterea faptei

prejudiciabile prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal este incorectă,

deoarece nu este fundamentată pe careva probe pertinente și concludente, or,

învinuirea înaintată inculpatului Dovgal Anatoliy în baza art.248 alin.(5) lit. b), d)

Cod penal, nu și-a găsit confirmare, iar acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunii în legătură cu ce, se impune soluția privind achitarea lui

Dovgal Anatoliy, în temeiul art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală - fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a ajuns la concluzia, că ponderea probatorie a declarațiilor

5

de acuzare ale martorului Lupașcu Eugeniu și materialele dosarului, contrapuse

declarațiilor inculpatului, nu ating nivelul suficient pentru a justifica condamnarea

inculpatului Dovgal Anatoliy în baza art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal.

Martorul Lupașcu Eugeniu în virtutea atribuțiilor de serviciu a monitorizat

acțiunile inculpatului, prin efectuarea mai multor măsuri întru depistarea obiectelor

ascunse și nedeclarate la punctul vamal al Republicii Moldova în mijlocul de

transport de model „Scania R144L460", cu n/î „XXX" și semiremorca de model

„Krone SDP27", cu n/î „XXX", condusă de către Dovgal Anatoliy.

De asemenea s-a reținut, că martorul Lupașcu Eugeniu în ședința de judecată

a declarat că, aproximativ la ora 02:00 la punctul vamal Giurgiulești-Galați s-a

prezentat un autocamion, care a fost supus controlului cu ajutorul scanerului, și în

urma unei suspiciuni asupra mărfii transportate, respectiv a anunțat șeful. După

care automobilul a fost cântărit și trimis pentru efectuarea controlului fizic, în urma

căruia au fost depistate țigările de marca „Marlboro Gold"; „Marlboro Red" și

„Bond Blue", aproximativ 5 000 de cartoane, care erau tăinuite în 6 tuburi de

grafit.

Iar pentru depistarea mărfii aținute și nedeclarate a fost necesară spargerea

electrozilor transportate de către Dovgal Anatoliy.

Tot în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că, inculpatul Dovgal

Anatoliy este angajat în calitate de șofer la compania „KalinaKoloiana" din

Bulgaria de aproximativ 09 luni, iar în total activează din anul 1992. A fost stabilit

cu certitudine, că autocamionul de model „Scannia" a fost preluat de inculpat de la

angajatul firmei din satul Sofiani, raionul Izmail, regiunea Odesa, la cererea

directorului companiei, din motiv că șoferului în cauză, care de regulă activează pe

acest automobil, i-a expirat viza la data de 28 martie 2017 în Bulgaria. La

preluarea autocamionului încărcat cu marfă, Dovgal Anatoliy a verificat exteriorul

mărfii și cantitatea, vizual fiind în imposibilitatea de stabilit că în electrozii

transportați sunt ascunse alte careva obiecte, cu atât mai mult că electrozii de tipul

celor utilizate pentru cuptoare erau împachetați și nu aveau careva deteriorări la

ambalaj.

Reieșind din conținutul probelor care au fost analizate supra, instanța de apel

a constatat că acestea nu stabilesc vina inculpatului Dovgal Anatoliy în comiterea

laturii obiective a infracțiunii de contrabandă, care potrivit actului de învinuire s-a

realizat prin „acțiunea de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

obiectelor în proporții deosebit de mari, tăinuindu-le prin ascundere în locuri

special adaptate în acest scop, comisă de două sau mai multe persoane".

Din coroborarea probelor indicate supra, instanța de apel a constatat că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.248

alin.(5) lit. b), d) Cod penal.

După cum a fost stabilit, prin Ordonanța privind disjungerea cauzei penale

din 19 aprilie 2017, prin care s-a dispus de disjuns într-o procedură separată a

materialelor în copii, conform anexei, din cauza penală nr. 2017869050, în privința

persoanelor neidentificate la moment care au comis infracțiune împreună și de

comun acord cu Dovgal Anatoliy, în baza bănuielii rezonabile de comitere a

infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, iar procurorul nu a

prezentat careva probe întru confirmarea în concordanță împreună și de comun

6

acord de către inculpatul Dovgal Anatoliy și alte persoane că, au elaborat un plan

criminal complex pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a decis asupra vinovăției

inculpatului Dovgal Anatoliy în lipsa unui temei legal conducându-se în baza

învinuirii aduse de acuzare, fiind în prezența lipsei unor circumstanțe obiective.

La speță acuzarea a invocat că, inculpatul Dovgal Anatoliy a folosit acei 32

electrozi în scopul tăinuirii produselor de tutungerie și, anume țigări în cantitate de

41913 pachete de marca „Marlboro Gold"; 4715 pachete marca „Marlboro Red" și

6970 pachete cu marca „Bond Blue" ambalate în sacoșe din polietilenă de culoare

neagră.

Astfel, instanța de apel a reținut ca întemeiat argumentul apărării că, la 28

martie 2017 Dovgal Anatoliy a fost telefonat de către administratorul companiei,

care i-a comunicat că urmează să se deplaseze în satul Sofiania pentru a prelua

autocamionul de model Scannia cu n/î XXX care este încărcat cu marfă și urmează

să fie transportată în Bulgaria, orașul Plovdiv, din motiv că șoferului care a

încărcat marfa și urma să o transporte spre Bulgaria, îi expira viza, fapt confirmat

prin copia Vizei pe numele lui Niereutsa Yurii, care expira la 30 martie 2017.

La momentul preluării autocamionului, acesta era încărcat cu marfă, Dovgal

Anatoliy a verificat dacă marfa este în cantitatea declarată și dacă este intactă și

bine fixată, a preluat actele de însoțire și a pornit spre destinație. Nu a cunoscut

despre conținutul ascuns al electrozilor și nici nu a avut cum să cunoască. Fără a

avea careva dubii în exactitatea informațiilor prezentate în actele de însoțire s-a

prezentat la postul vamal Giurgiulești-Reni, unde, fiind verificate atât actele de

însoțire, cât și marfa i s-a permis continuarea călătoriei pentru ca ulterior în postul

vamal Giurgiulești-Galați să se stabilească că electrozii transportați au un conținut

ascuns.

Aceste fapte fiind confirmate și prin declarațiile inculpatului Dovgal

Anatoliy, pe care instanța de apel nu le poate aprecia critic, din motiv că la

preluarea mărfii au fost respectate toate regulile necesare, iar electrozii erau

împachetați, ambalajul acestora nefiind deteriorat, electrozii și tuburile nu erau

sigilate, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Lupașcu Eugen.

Cu atât mai mult martorul Lupașcu Eugen a declarat că, produsele de

tutungerie au fost depistate prin intermediul scanerului special utilizat. Mai declară

martorul că nu cunoaște dacă automobilul condus de către Dovgal Anatoliy a fost

urmărit sau a fost permanent în raza de viziune a colaboratorilor vamali. Marfa -

electrozii și tuburile, nu erau sigilate.

Totodată expeditor al mărfurilor în cazul în speță este întreprinderea Colos

Grup cu sediul Ucraina or. Kiev, destinatar fiind întreprinderea Victoria Trade

Company cu sediul Bulgaria, or. Plovdiv, Tiva Corn cu sediul Bulgaria, or. Ruse

(intermediar în contractarea serviciilor de transport internațional de mărfuri) la 21

martie 2017 a înregistrat comanda nr. 103452 REF53769 pentru transportul

internațional de mărfuri indicând la rubrica descrierea mărfurilor poziția - electrozi.

Astfel, destinatarul a contractat serviciile transportatorului DIGS SPIID OOD cu

sediul în Bulgaria, or. Ruse.

Adică, șoferul anterior al autocamionului „Scannia" a preluat deja marfa

încărcată de la expeditor întreprinderea Colos Grup cu sediul Ucraina or. Kiev

7

această urmând a fi transportată către Victoria Trade Company cu sediul Bulgaria,

iar în urma intervenirii a situației excepționale - expirarea vizei la șoferul Niereutsa

Yuri, la solicitarea directorului companiei unde este angajat inculpatul, acesta s-a

deplasat în satul Sofiana din Ucraina și a preluat marfa. În circumstanțele

constatate nu se poate impune lui Dovgal Anatoliy participația la comiterea

infracțiunii imputate, or, el a fost sunat neprevăzut de către angajatorul său. Cu atât

mai mult, că s-a stabilit, că pentru depistarea mărfii transportate ilegal în

autocamionul de model „Scania R 144L460" cu n/î XXX, condus de Dovgal

Anatoliy, au fost utilizate mijloace speciale de dotare „endoscop" și „baster", scule

și aparat de găurit.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat:

- în cadrul cercetării judecătorești, cu certitudine s-a constatat faptul, că

inculpatul a săvârșit nemijlocit fapta de contrabandă, adică trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a obiectelor în proporții deosebit de mari, tăinuindu-

le de controlul vamal prin ascundere în locuri special adaptate în acest scop,

comisă de două sau mai multe persoane, iar prin justificarea probelor expuse,

instanța de fond corect a determinat încadrarea juridică a infracțiunii comise de

către inculpatul Dovgal A. în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal;

- probatoriul administrat relevă faptul că, acțiunile lui Dovgal A. au fost

concomitente si cooperante în vederea realizării scopului propus îndreptat spre

trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în proporții

deosebit de mari, tăinuindu-le de controlul vamal prin ascundere în locuri special

adaptate în acest scop, săvârșită de două sau mai multe persoane, or aceștia au

desfășurat în mod concordant împreună și de comun acord, au elaborat un plan

criminal complex;

- Dovgal A. la data de 29-30 martie 2017 nu a întocmit înscris personal

declarația vamală, așa cum a declarat că nu are careva bunuri pentru a fi declarate,

în afara de bunurile transportate oficial „electrozi de tipul celor utilizați pentru

cuptoare", deci poartă răspundere, pentru declarațiile depuse și înscrise, cât și de

marfa transportată, dat fiind faptul, că conform art. 176 alin. (4) Cod vamal,

responsabil pentru depunerea declarației vamale în termenul stabilit este titularul

mărfurilor sau mijloacelor de transport supuse declarării ori, în lipsa acestuia,

transportatorul lor;

- concluzionăm ca fiind pertinente și concludente declarațiile martorului

Lupașcu E., prin care se atestă că, în cadrul controlului documentar și fizic detaliat

al automobilului, în interiorul electrozilor, de tipul celor utilizate pentru cuptoare,

în formă de tuburi, ce erau transportate în semiremorcă tractată de mijlocul de

transport de model „Scania R144L4460", cu n/î XXX, condus de către Dovgal A.,

au fost depistate ascunse și nedeclarate controlului vamal produse din tutungerie;

- trebuie de apreciat critic declarațiile inculpatului, așa cum ultimul a

încercat să excludă răspunderea penală, indicând în concret la faptul că nu știa

despre existența țigărilor tăinuite în semiremorca tractată de mijlocul de transport,

pe care îl conducea;

8

- inculpatul a avut libertatea de a acționa și de a transpune în practică o

decizie pe care a luat-o în mod conștient și liber, or răspunderea penală este o

răspundere personală, astfel că în cazul în care destinatarul normei legale înțelege

să nu se conformeze obligației edictate de aceasta, acestuia i se va aplica pedeapsa

prevăzută cu efect preventiv și punitive;

- argumentele inculpatului despre faptul că el nu a știut despre existența

țigărilor poartă un caracter declarativ și urmărește doar scopul eschivării de la

răspundere penală. In consecință, susținerile inculpatului în sensul că nu a

intenționat să participe la comiterea infracțiunii imputate, dar conjunctural a fost

implicat, nu pot fi reținute, desfășurarea faptelor în sensul reținut de acuzare

rezultând din coroborarea tuturor mijloacelor de probă enumerate anterior;

- instanța de fond întemeiat a respins argumentele apărării, care indica la

achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece

inculpatul nu cunoștea despre aflarea țigărilor tăinuite în interiorul electrozilor, de

tipul celor utilizate pentru cuptoare, în formă de tuburi, ce erau transportate în

semiremorca.

mai 2018, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei,

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, verificând asupra

principiului respectării normelor de drept, a constatat că, potrivit sentinței

inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248

alin.(5) lit. b), d) Cod penal - contrabanda, adică trecerea peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a obiectelor în proporții deosebit de mari prin tăinuire de

controlul vamal, tăinuindu-le prin ascundere în locuri special adaptate în acest

scop, comisă de două sau mai multe persoane. Însă, instanța de apel a adoptat o

hotărâre prin care inculpatul, Dovgal A., a fost achitat din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând hotărârea adoptată de către instanța de apel, instanța de recurs a

constatat, că deși în partea dispozitivă a hotărârii este indicat temeiul de achitare și

anume - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, însă în partea

descriptivă a hotărârii, instanța de judecată indică concluzii din care rezultă și alt

temei de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv.

Astfel, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect,

prin prisma conținutului deciziei - potrivit hotărârii de achitare, în partea

descriptivă, instanța de apel a indicat un șir de concluzii cum ar fi: ,,în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit că, inculpatul Dovgal Anatoliy este angajat în

calitate de șofer la compania „KalinaKoloiana" din Bulgaria de aproximativ 09

luni, iar în total activează din anul 1992. A fost stabilit cu certitudine, că

autocamionul de model „Scannia" a fost preluat de inculpat de la angajatul firmei

din satul Sofiani, raionul Izmail, regiunea Odesa, la cererea directorului companiei,

din motiv că șoferului în cauză care de regulă activează pe acest automobil i-a

expirat viza la data de 28 martie 2017 în Bulgaria. La preluarea autocamionului

încărcat cu marfa, Dovgal Anatoliy a verificat exteriorul mărfii și cantitatea, vizual

fiind în imposibilitatea de a stabilit că în electrozii transportați sunt ascunse alte

careva obiecte, cu atât mai mult că electrozii de tipul celor utilizate pentru cuptoare

9

erau împachetați și nu aveau careva deteriorări la ambalaj".

Reieșind din concluziile enunțate mai sus de către instanța de apel, instanța

de recurs a atestat, că de fapt aceasta semnalează temeiul de achitare prevăzut la

pct.2) alin.(1) art.390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, sentința de

achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În continuare, instanța de recurs a menționat, că de rând cu motivele de

achitare indicate de instanța de apel în hotărârea sa, relevă și alte concluzii sub

aspectul temeiului de achitare prevăzut la pct.3) alin.(1) art.390 Cod de procedură

penală, care a și fost enunțat în concluziile finale și în partea dispozitivă a hotărârii,

și anume - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Alte concluzii a instanței de apel, sub aspectul neîntrunirii elementelor

infracțiunii imputate în acțiunile inculpatului și anume că acesta nu este incident, în

prezenta speța, de a fi subiectul infracțiunii de contrabandă, pe motiv că procurorul

nu a prezentat careva probe întru confirmarea elaborării, împreună și de comun

acord, de către Dovgal A. și alte persoane, a unui plan criminal complex pentru

comiterea infracțiunii de contrabandă.

În cele din urmă, instanța de recurs a constatat că instanța de apel a conchis

că inculpatul, Dovgal A., urmează a fi achitat, din motivul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Deci, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanța de apel în

hotărârea adoptată, instanța de recurs a observat o inadvertență în stabilirea

temeiului ce stă la baza achitării lui Dovgal A., fiind constatate concluzii cu

temeiuri de achitare diferite: „fapta nu a fost săvârșită de inculpat" și „fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii", temeiuri prevăzute de art.390

alin.(1) pct.2) și 3) Cod de procedură penală.

Mai ales, că în situația când se pronunță o sentință de achitare pe motiv că

fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, poate atrage efectele juridice prevăzute

la art.3961 Cod de procedură penală și anume la cererea procurorului, acestuia i se

restituie dosarul penal pentru a relua urmărirea penală în vederea identificării

făptuitorului infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs a stabilit că menționarea concomitentă a 2 temeiuri

de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o

eroare de procedură, fapt ce în viziunea instanței de recurs, semnalează prezența

temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii",

care este prevăzută la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs a constatat că, judecarea cauzei în instanța de

apel a avut loc în lipsa inculpatului Dovgal Anatoliy, care deși legal citat, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele dosarului, din motive

necunoscute instanței nu s-a prezentat la ședințele stabilite, astfel instanța

dispunând examinarea cauzei în lipsa acestuia. Astfel, instanța de recurs a reiterat

că, citarea în procesul penal constituie acțiunea procedurală prin care instanța de

judecată asigură prezentarea unei persoane în fața sa pentru desfășurarea normală a

procesului penal, iar potrivit art.238 alin.(7) Cod de procedură penală, citarea

persoanelor de peste hotare se efectuează în condițiile prevederilor tratatelor de

asistență juridică în materie penală, în cazul dat fiind aplicabile prevederile

Tratatului nr. 1993 din 13.12.1993 între Republica Moldova și Ucraina, privind

10

asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală, fapt neglijat de

către instanța de apel.

Din considerentele expuse, instanța de recurs a statuat, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și a fost admis

apelul declarat de către avocatul Negru Olesea în interesele inculpatului, casată

total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Dovgal Anatoliy a fost achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat.

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, probe noi în

cadrul examinării apelului nu au fost prezentate, precum și nu au fost contestate

declarațiile participanților la proces audiați în ședința de judecată a primei instanțe,

așa cum părțile nu au formulat astfel de cereri. Iar, la solicitarea procurorului, în

instanța de apel au fost examinate materialele din dosar, verificate probele

administrate în ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile necontestate ale

martorului Lupașcu Eugeniu și inculpatului Dovgal Anatoliy, depuse în ședința de

judecată în prima instanță.

Instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Dovgal Anatoliy, invocată de către procuror în apelul declarat,

nicidecum nu poate fi apreciată în defavoarea acestuia. Or, recunoașterea sau

nerecunoașterea vinovăției, este un drept absolut al inculpatului în care ultimul nu

poate fi limitat.

Argumentele procurorului privind comportamentul de rea-credință a

inculpatului Dovgal Anatoliy, în cadrul procesului penal, la fel sânt neîntemeiate,

or, nu au fost probate prin careva probe pertinente și verosimile.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a determinat și nu a elucidat

pe deplin toate circumstanțele importante pentru justă soluționare a cauzei, precum

și a apreciat greșit probele prezentate, pronunțând o soluție eronată, care nu poate

fi menținută.

A reiterat prevederile art.385 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni în

următoarea consecutivitate: 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel consideră că, la evaluarea chestiunii respective, prima

instanță eronat a ajuns la concluzia că, fapta prejudiciabilă de contrabandă, a fost

săvârșită de către inculpatul Dovgal Anatoliy, și în susținerea acestei poziții a

invocat următoarele aspecte de fapt și drept.

Instanța de apel a constatat că, deși prima instanță a stabilit existența în

cauză a semnelor laturii obiective a infracțiunii de contrabandă, totuși nu a fost

constatat incontestabil prin probe pertinente și concludente, precum că anume

inculpatul Dovgal Anatoliy, a realizat latura obiectivă a infracțiunii respective.

În acest sens, instanța de apel consideră că, prima instanță a dat o apreciere

eronată declarațiilor martorului Lupașcu Eugeniu, reținând greșit declarațiile

11

acestuia în sensul condamnării inculpatului Dovgal Anatoliy. Or, apreciind

declarațiile martorului menționat, instanța de apel constată că, declarațiile acestuia

sânt în corelație cu versiunea inculpatului și în coroborare cu alte probe materiale

din dosar, demonstrează nevinovăția inculpatului Dovgal Anatoliy, în săvârșirea

infracțiunii de contrabandă.

Potrivit declarațiilor martorului Lupașcu Eugeniu, depuse în ședința de

judecată în prima instanță, care nu au fost contestate de către părți, într-adevăr în

cadrul controlului fizic al autocamionului condus de inculpatul Dovgal Anatoliy, în

conținutul mărfii transportate de către acesta, au fost depistate produse de

tutungerie, tăinuite de la control vamal. În motivarea soluției adoptate, prima

instanță s-a bazat exclusiv pe faptul respectiv și pe actele de control vamal

întocmite, care reflectă faptul depistării produselor de tutungerie în electrozii de

tipul celor utilizați pentru cuptoare, transportați cu autocamionul condus de către

inculpatul Dovgal Anatoliy. Însă, prima instanță nu a luat în considerație

declarațiile martorului Lupașcu Eugeniu, referitor la faptul procedurii de depistare

a produselor de tutungerie în cauză. Or, potrivit declarațiilor martorului, produsele

de tutungerie nu puteau fi observate cu ochiul liber, fără recurgerea la controlul

distructiv a mărfurilor, cu ajutorul mijloacelor speciale. Totodată, martorul în

cauză a declarat că, reacția inculpatului Dovgal Anatoliy, la faptul depistării

produselor de tutungerie, a fost una de mirare și nu părea că acesta cunoștea despre

țigările transportate.

Aceste declarații pe deplin coroborează cu declarațiile inculpatului Dovgal

Anatoliy, care fiind audiat în ședința de judecată în prima instanță, a declarat că nu

a asistat la încărcarea mărfii în autocamion, ci doar a preluat autocamionul cu

marfa încărcată deja, de la alt conducător auto pe prenume Iurie, la care expirase

viza și era în imposibilitatea de a traversa frontierele de stat. Inculpatul a declarat

că, la preluarea autocamionului a verificat cantitatea mărfii și ambalarea acesteia,

însă având în vedere declarațiile martorului Lupașcu Eugeniu, precum că produsele

de tutungerie nu puteau fi observate cu ochiul liber, instanța de apel a constatat că,

inculpatul în circumstanțele relatate de el și de către martorul Lupașcu Eugeniu, nu

putea să cunoască despre conținutul ascuns al mărfii transportate cu autocamionul.

Mai mult ca atât, instanța de a invocat că, organul de urmărire penală nu a

stabilit, dacă inculpatul Dovgal Anatoliy, a participat la încărcarea mărfii

transportate, dacă a cunoscut despre produsele de tutungerie ascunse în electrozi,

precum și nu a stabilit în general cercul persoanelor participante la încărcarea

electrozilor transportați.

Astfel, în această ordine de idei, nu se poate de constatat ferm, incontestabil

că, inculpatul Dovgal Anatoliy, a participat la săvârșirea infracțiunii în cauză.

Aceste dubii nu au fost înlăturate nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul

judecării cauzei în prima instanță, și în conformitate cu art.8 Cod de procedură

penală, urmează să fie tratate în favoarea inculpatului.

Versiunea inculpatului Dovgal Anatoliy, se confirmă în volum deplin prin

actele de însoțire a mărfii transportate, anexate la materialele cauzei penale.

Potrivit declarației primare vamale nr. GY09727152, compania ,,Cols Grup" din

Ucraina a vândut companiei „Victoria Trade Company" din Bulgaria, electrozi de

tipul celor utilizate pentru cuptoare, în număr de 32 de bucăți.

12

Potrivit declarației vamale nr. UA100130/2017/428526, transportarea acestei

mărfi, urma să fie efectuată de către compania ,,DIGS SPEED LTD", cu utilizarea

transportului auto și în persoana conducătorului auto, Nereuța Iurie.

Faptul vânzării de către compania ,,Cols Grup" din Ucraina a electrozilor

către compania ,,Victoria Trade Company" din Bulgaria, se confirmă prin facturile

Invoice nr. 5 din 21 martie 2017, cu anexele întocmite de către compania

ucraineană, anexate la materialele cauzei.

Astfel, probele materiale invocate supra, vin în corelație cu versiunea

inculpatului Dovgal Anatoliy, precum că marfa urma să fie transportată cu

autocamionul de către numitul Nereuța Iurie, însă din cauza că, la acesta a expirat

viza pentru intrare în Bulgaria, în urma coordonării cu conducerea companiei

transportatoare de mărfuri, s-a hotărât ca marfa să fie transportată în continuare de

către inculpatul Dovgal Anatoliy.

În acest sens, instanța de apel a atras atenția la declarațiile inculpatului, în

care ultimul declară că, a preluat autocamionul cu marfa nu direct din depozitul

unde a avut loc încărcarea, dar din locul unde staționa, din satul Sofiani, raionul

Izmail, Ucraina. Astfel, s-a constatat cu certitudine că, inculpatul Dovgal Anatoliy,

nu a asistat la încărcarea mărfii din depozit.

În atare circumstanțe, coroborând acest fapt cu declarațiile martorului

Lupașcu Eugeniu, precum că produsele de tutungerie nu puteau fi observate cu

ochiul liber, din cauza naturii mărfurilor transportate, instanța de apel a constatat

că, inculpatul nu a știut despre produsele de tutungerie ascunse în conținutul mărfii

transportate. Argumentele instanței de fond precum că, inculpatul Dovgal Anatoliy

urma să verifice înainte de deplasare marfa transportată, nu sânt unele plauzibile și

nu pot avea marja decisivă pentru condamnarea acestuia. Or, în declarațiile sale,

inculpatul a comunicat că a verificat cantitatea mărfii și ambalarea acesteia. Este

important de menționat că și martorul Lupașcu Eugeniu, a declarat în mod expres

că, depistarea produselor de tutungerie a fost posibilă doar prin procedura

controlului destructiv al electrozilor, iar potrivit declarațiilor inculpatului,

conducătorul auto poartă răspundere pentru integritatea mărfii transportate și

cantitatea acesteia. Respectiv, la caz inculpatului, nu poate fi imputat faptul

neverificării mărfii transportate, cu atât mai mult că el nu a fost prezent la

momentul încărcării mărfii, primirii de facto.

Mai mult ca atât, potrivit prevederilor Convenției relativă la contractul de

transport internațional al mărfurilor pe șosele nr. 1956 din 19 mai 1956, în vigoare

pentru Republica Moldova din 26 mai 1993, în sarcina transportatorului nu intră

verificarea conținutului mărfii transportate. Potrivit prevederilor Convenției

menționate, transportatorul este responsabil doar pentru cantitatea și integritatea

mărfurilor transportate. Astfel, instanța de apel consideră neîntemeiat argumentul

instanței de fond, precum că, inculpatul a fost obligat să verifice conținutul mărfii

transportate. Or, acest argument a fost invocat fără a invoca un suport legal, pe

când argumentele inculpatului Dovgal Anatoliy, sânt întemeiate în baza

prevederilor Convenției sus menționate, pe care Republica Moldova a ratificat-o și

prevederile acesteia sânt obligatorii.

Instanța de apel a constatat că, aceste probe în mod obiectiv confirmă

versiunea relatată de către inculpatul Dovgal Anatoliy, privind nevinovăția

13

acestuia. Prima instanță nu a dat o apreciere probelor respective, neindicând în

motivarea sentinței pronunțate, din care motive a respins aceste probe, ceea ce

contravine prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, care reglementează dreptul părților la un proces echitabil,

parte integrantă a căruia este motivarea hotărârilor.

În acest sens, instanța de apel constată că, nu poate fi apreciată în sensul

demonstrării vinovăției inculpatului, declarația vamală DV-8 depusă de inculpatul

Dovgal Anatoliy, potrivit căreia ultimul nu a declarat careva mărfuri. Or, reieșind

din cumulul de probe invocate mai sus, instanța consideră că, inculpatul nu a

cunoscut despre conținutul ascuns al mărfurilor transportate, motiv din care și a

declarat că, nu are mărfuri care urmează să fie supuse declarării obligatorii, adică a

declarat ceea ce cunoștea cu adevărat.

Motivarea instanței de fond precum că, inculpatul Dovgal Anatoliy, este

responsabil pentru operațiunea trecerii mărfurilor peste frontiera vamală, la caz nu

este una convingătoare, pentru a constata că inculpatul a săvârșit infracțiunea de

contrabandă.

Totodată, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a motivat din care

considerente și în baza la care probe, a ajuns la concluzia că inculpatul Dovgal

Anatoliy, a săvârșit fapta prejudiciabilă în cooperare cu alte persoane.

Reieșind din cele expuse mai sus, instanța de apel a constatat că, faptul

realizării laturii obiective al infracțiunii de contrabandă săvârșită de două sau mai

multe persoane și în proporții deosebit de mari de către inculpatul Dovgal

Anatoliy, nu a fost demonstrat.

Latura subiectivă al infracțiunii de contrabandă, se caracterizează prin

intenție directă. În majoritatea cazurilor, motivul infracțiunii constă în interesul

material al făptuitorului.

Instanța de apel consideră că, la caz nu a fost demonstrată nici realizarea

laturii subiective a infracțiunii de contrabandă de către inculpatul Dovgal Anatoliy.

Or, în cadrul examinării cauzei nu a fost demonstrat precum că, inculpatul Dovgal

Anatoliy, a cunoscut despre produsele de tutungerie ascunse și în mod conștient și

deliberat a încercat să realizeze trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova, în mod fraudulos a acestor produse de tutungerie.

În acest sens, poziția instanței de fond precum că, aflarea inculpatului

Dovgal Anatoliy, la volanul autocamionului reprezintă o componență a modului de

concepere a activității infracționale, este una absolut eronată și neîntemeiată, și

urmează să fie exclusă. Or, inculpatul, în declarațiile sale a explicat cu lux de

amănunte în ce circumstanțe a preluat mijlocul de transport în cauză și care a fost

necesitatea preluării acestuia.

Reieșind din motivul achitării inculpatului Dovgal Anatoliy, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, instanța de apel

consideră că, în privința acestuia nu poate fi aplicată încasarea contravalorii

autocamionului de model ,,Scania R144L460", și semiremorcii de model ,,Krone

SDP27", utilizate la săvârșirea infracțiunii. Or, în situația în care nu s-a stabilit

culpa inculpatului în săvârșirea faptei penale, încasarea contravalorii

autocamionului și semiremorcii din contul acestuia, va fi una arbitrară și nu va fi

conformă prevederilor art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția europeană

14

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În final, instanța de apel a conchis că concluziile instanței de fond nu sânt

întemeiate pe probe pertinente și concludente, și respectiv nu pot fi reținute în

sensul condamnării inculpatului. Prima instanță nu a demonstrat că, inculpatul

Dovgal Anatoliy, era în cunoștință de cauză despre existența produselor din

tutungerie ascunse în electrozi, existența intenției directe și interesului material al

acestuia în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova, a produselor de

tutungerie depistate, în cadrul controlului vamal.

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea totală a acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și pasibilă casării. În acest sens a menționat că, în cadrul cercetării

judecătorești, cu certitudine s-a constatat faptul, că inculpatul a săvârșit nemijlocit

fapta de contrabanda, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

obiectelor în proporții deosebit de mari, tăinuindu-le de controlul vamal prin

ascundere în locuri special adaptate în acest scop, comisă de două sau mai multe

persoane, iar prin justificarea probelor expuse, instanța de fond corect a determinat

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpatul Dovgal Anatoliy în

baza art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal.

A notat că, probatoriul administrat relevă faptul, că acțiunile lui Dovgal

Anatoliy au fost concomitente si cooperante în vederea realizării scopului propus

îndreptat spre trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în

proporții deosebit de mari, tăinuindu-le de controlul vamal prin ascundere în locuri

special adaptate în acest scop, săvârșită de două sau mai multe persoane, or aceștia

au desfășurat în mod concordant împreună și de comun acord, au elaborat un plan

criminal complex.

La caz, consideră că în comparație cu instanța de apel, prima instanță just a

constatat existența elementelor constitutive a infracțiunii incriminate inculpatului

Dovgal Anatoliy.

Concluzionează ca fiind pertinente și concludente declarațiile martorului

Lupașcu E., prin care se atestă că, în cadrul controlului documentar și fizic detaliat

al automobilului, în interiorul electrozilor, de tipul celor utilizate pentru cuptoare,

în formă de tuburi, ce erau transportate în semiremorcă tractată de mijlocul de

transport de model „Scania R144L4460", cu numărul de înmatriculare XXX,

condus de către inculpatul Dovgal Anatoliy, au fost depistate ascunse și

nedeclarate controlului vamal produse din tutungerie.

Relevă că, trebuie de apreciat critic declarațiile inculpatului, așa cum ultimul

a încercat să excludă răspunderea penală, indicând în concret la faptul că nu știa

despre existența țigărilor tăinuite în semiremorca tractată de mijlocul de transport,

pe care îl conducea. Inculpatul a avut libertatea de a acționa și de a transpune în

practică o decizie pe care a luat-o în mod conștient și liber, or răspunderea penală

este o răspundere personală, astfel că în cazul în care destinatarul normei legale

înțelege să nu se conformeze obligației edictate de aceasta, acestuia i se va aplica

pedeapsa prevăzută cu efect preventiv și punitiv.

Argumentele inculpatului despre faptul că el nu a știut despre existența

15

țigărilor poartă un caracter declarativ și urmărește doar scopul eschivării de la

răspundere penală. În consecință, susținerile inculpatului în sensul că nu a

intenționat să participe la comiterea infracțiunii imputate, dar conjunctural a fost

implicat, nu pot fi reținute, desfășurarea faptelor în sensul reținut de acuzare

rezultând din coroborarea tuturor mijloacelor de probă enumerate anterior.

A remarcat că, instanța de fond întemeiat a respins argumentele apărării,

care indicau la achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, deoarece inculpatul nu cunoștea despre aflarea țigărilor tăinuite în

interiorul electrozilor, de tipul celor utilizate pentru cuptoare, în formă de tuburi, ce

erau transportate în semiremorca.

A susținut că, inculpatul Dovgal Anatoliy, ca declarant al mărfurilor, poartă

răspundere deplină, deoarece inculpatul era obligat să verifice marfa, ca ulterior să

o declare la trecerea frontierelor.

Nu pot fi reținute declarațiile inculpatului precum că, el nu a verificat marfa

transportată, nu a fost prezent la momentul încărcării mărfii, circumstanțe, care nu-

1 liberează de răspunderea pentru marfa, ce o transportă, el fiind nemijlocit

persoana responsabilă pentru operațiunea de trecere a mărfurilor peste frontieră.

Vinovăția inculpatului este dovedită prin probe pertinente și concludente,

care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor dovedesc vinovăția acestuia

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b) și d) Cod penal.

Probele administrate în cadrul procesului penal, la urmărire penală și în

prima instanță, nu au fost declarate inadmisibile sau nule, potrivit prevederilor

art.art.95, 251 Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

16

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că instanța de

apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să

menționeze următoarele.

În primul rând, potrivit dispozitivului deciziei, instanța de apel a dispus

achitarea inculpatului Dovgal Anatoliy de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.248 alin.(5) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat, în temeiul art.390 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală,

însă concluziile formulate de instanța de apel poartă un caracter generic, fapt ce

duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete și cu o doză sporită de incertitudine

asupra calității efectuării actului de justiție.

La caz, Colegiul penal lărgit apreciază drept neîntemeiate argumentele

instanței de apel în vederea achitării inculpatului Dovgal Anatoliy precum că,

,,martorul a declarat că, reacția inculpatului în momentul depistării produselor de

tutungerie, a fost una de mirare și nu părea că acesta cunoștea despre țigările

transportate”. Or, concluziile instanței de apel urmează a fi realizate într-o manieră

clară și cu suport probatoriu.

Astfel, în contextul indicat supra, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că,

motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă,

întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de

jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile

litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și

mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Cu referire la alegațiile că, în decizia instanței de apel, nu au fost date

răspunsuri concrete la argumentele invocate în apel de către acuzatorul de stat,

Colegiul penal lărgit conchide că – într-adevăr, instanța de apel nu a ținut cont de

cerințele art.414 alin.(5) Cod de procedură penală și nu sa pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Astfel, deși la pct.3.1 din prezenta decizie, sunt expuse motive clare, care se

pretind a fi semnificative pentru soluționarea corectă a cauzei, instanța de apel nu

17

se expune asupra acestora, limitându-se doar la o frază de ordin generic că, ,,

consideră nefondat apelul declarat de procuror … argumentele procurorului privind

comportamentul de rea-credință a inculpatului Dovgal Anatoliy, în cadrul

procesului penal, la fel sânt neîntemeiate, or, nu au fost probate prin careva probe

pertinente și verosimile”.

Pe de altă parte, instanța de apel în decizie a enumerat probele verificate în

ședința de judecată la solicitarea procurorului și părții apărării, însă nu a verificat

minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

18

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.9 din

prezenta decizie.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Dovgal Anatoliy xxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 31 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

19