1ra-1384/2020 — art. 326 alin.2 lit. d CP

1ra-1384/2020 — art. 326 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1384/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie

2020, în cauza penală în privința lui

Covdii Anatoli xxxxx, născut la xxxxx, originar

satul xxxxx, domiciliat or. xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.10.2017 – 03.01.2019;

Instanța de apel: 20.02.2019 – 11.03.2020;

Instanța de recurs: 22.05.2020 –01.10.2020.

A C O N S T A T A T :

Covdii Anatoli, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.326 alin.2 lit. d) Cod penal, și aplicată în baza acestei Legi,

pedeapsă sub formă de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate cu

închisoarea lui Covdii Anatoli a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 2(doi)ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cauza penală a fost judecată în baza probelor administrate de organul de

urmărire penală potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

calitate de avocat în baza licenței nr.xxxxx din xxxxxx, apărând drepturile

și interesele bănuitului, iar ulterior ale învinuitului xxxxxxx în cauza

penală nr.xxxxxxx pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2641

1

alin.(1) Cod penal, a săvârșit infracțiunea de trafic de influență în

următoarele circumstanțe: Covdii Anatoli acționând în mod intenționat și

din interes material, începând cu data de 18.11.2015, apărând în baza

art.69-art.70 Cod de procedură penală drepturile și interesele lui xxxxxx,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal

în cauza penală nr.xxxxxxxx din gestiunea organului de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Drochia și conducerea urmăririi penale de către

Procuratura r-lui Drochia, susținând că are influență asupra procurorului

din cadrul Procuraturii r-lui Drochia care conduce urmărirea penală în

cauza penală nr.xxxxx și care, reieșind din prevederile Codului de

procedură penală, are atribuții de a conduce urmărirea penală, de a

controla legalitatea acțiunilor procesuale efectuate de către organul de

urmărire penală și de a dispune una din soluțiile prevăzute de art.291 Cod

de procedură penală, pentru a-l determina pe procuror să dispună

încetarea urmăririi penale cu liberarea de răspundere penală și tragerea la

răspundere contravențională în baza art.55 din Codul penal a numitului

xxxx, a pretins personal de la xxxxxxx suma de 600 dolari SUA.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 19.11.2015,

aflându-se pe str. xxxxxx din orașul Drochia, susținând în continuare că are

influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii r-lui Drochia care

conduce urmărirea penală în cauza penală nr.xxxxx, pentru a-l determina

pe procuror să dispună încetarea urmăririi penale cu liberarea de

răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională în baza art.55

din Codul penal a lui xxxxxx, Covdii Anatoli a acceptat și a primit personal

de la xxxxxx bani ce nu i se cuvin în sumă de 600 dolari SUA, bani care la

acel moment, conform cursului valutar oficial stabilit de Banca Națională a

Moldovei constituiau suma de 11956,56 lei.

În aceeași zi, adică la data de 19.11.2015, prin ordonanța

procurorului interimar al r-lui Drochia, Anatolie Banaru, urmărirea penală

în cauza penală nr.xxxxxxxîn privința învinuitului xxxx privind săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, a fost încetată în baza

art.55 Cod penal cu liberarea de răspundere penală și tragerea la

răspundere contravențională a învinuitului.

Acțiunile lui Covdii Anatoli au fost calificate în baza art.326 alin.2

lit. d) Cod penal - traficul de influență, cu următoarele semne calificative:

Pretinderea, acceptarea și primirea, personal de bani, pentru sine sau

pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care

susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

2

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni săvârșite urmate de influența

promisă și de obținerea rezultatului urmărit.

3.1 Procuror, care a invocat blândețea pedepsei și a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea ce ține de neaplicarea prevederilor art.65 Cod

penal și neîncasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 963,42 lei,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu pronunțarea unei noi

hotărâri în partea respectivă prin care Covdii Anatoli să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.326 alin.(2) lit. d) Cod

penal și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

3000(trei mii) unități convenționale, cu aplicarea art.10 Cod penal - unitatea

convențională de 20 lei.

Ținând cont de caracterul infracțiunii săvârșite de către inculpat și

anume, acționarea acestuia cu folosirea situației de serviciu în interes

material în calitatea sa de avocat, în conformitate cu prevederile art.65 Cod

penal, de a-l priva pe Covdii Anatoli de a exercita activitatea de avocat pe

un termen de 4(patru) ani.

A încasa de la Covdii Anatoli în folosul stalului cheltuielile judiciare

calculate în mărime de 963,42 lei în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală, în rest menținerea sentinței fără modificări.

În argumentarea apelului procurorul, a invocat că:

- instanța de judecată nu a acceptat solicitarea acuzatorului de stat

de a-l priva pe inculpat de dreptul de a exercita activitatea de avocat, astfel

acordându-i acestuia posibilitatea de a activa în continuare în funcția

deținută, necătând la faptul că inculpatul a făcut uz de funcția sa pentru a

săvârși infracțiunea ce i-a fost încriminată,

- la fel, prin sentința pronunțată (dispozitivul sentinței), instanța de

judecată nu s-a expus asupra solicitării acuzatorului de stat privind

încasarea de la inculpatul Covdii Anatoli a cheltuielilor judiciare legate de

efectuarea acțiunilor de urmărire penală;

- în speță, instanța de judecată nu s-a expus asupra solicitării de

încasare de la Covdii Anatoli a cheltuielilor suportate de stat în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și care urmează a fi plătite

din contul inculpatului în sumă totală de 963,42 lei;

3.2 Inculpatul Covdii Anatoli, a invocat dezacordul cu sentința,

solicitând casarea sentinței.

3

procedura de apel referitor la apelul declarat de inculpatul Covdii Anatoli

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 03.01.2019 pe

cauza penală de învinuire a lui Covdii Anatoli în baza art.326 alin.(2)lit. d)

Cod penal, în legătură cu retragerea apelului de către inculpat.

2020, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează: Covdii Anatoli a fost considerat condamnat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.326 alin. (2) lit. d) Cod penal, și stabilită

pedeapsa potrivit art.3641 alin.8 Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 3(trei) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și în baza art.65 alin.1, 3 Cod penal, cu

privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat pe un termen de

2(doi) ani.

În baza art.90 alin.1 Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei închisorii cu stabilirea perioadei de probațiune pe un

termen de 2/doi/ ani.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de la

Covdii Anatoli a cheltuielilor judiciare.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, judecând

cauza penală prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în fapta incriminată și făcând o încadrare juridică

justă a acțiunilor lui Covdii Anatoli în baza art.326 alin.2 lit. d) Cod penal,

care de altfel nu se atacă.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului nu a acordat deplină eficiență principiilor generale de

aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.2 Cod penal și incorect nu a

aplicat pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a exercita activitatea

de avocat în baza art.65 Cod penal.

Ținând cont de circumstanțele speței, scopul și motivele faptei

comise, personalitatea și comportarea inculpatului după comiterea

infracțiunii, prima instanță a considerat că, inculpatului Covdii Anatoli,

4

urmează a-i fi aplicată o pedeapsă fără izolarea lui de societate și anume

aplicarea art.90 Cod penal – condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei. La aplicarea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

prevederile art.3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei

complementare în privința inculpatului privarea de dreptul de a ocupa

funcția de avocat, prima instanță a constatat necesitatea respingerii

solicitării date, art.65 Codul Penal.

Astfel, aplicarea normei penale date în raport cu acțiunile

inculpatului, nu are un caracter imperativ, prima instanță constatând

domeniul de activitate al inculpatului fiind unica sursă de existență,

ultimul fiind de o vârstă înaintată, având starea de sănătate

nesatisfăcătoare, ultimul alegând o procedură simplificată de examinare a

cauzei, evident a conștientizat consecințele acțiunilor comise.

În sensul dat instanța de apel a considerat, că prima instanță

nemotivat s-a expus referitor la neaplicarea pedepsei complementare,

totodată a motivat privind aplicarea pedepsei sub formă de amendă în

privința inculpatului, deși a stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de

închisoare cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel a conchis că neaplicarea pedepsei sub formă de

privare de dreptul de a exercita activitatea de avocat în privința lui Covdii

Anatoli contravine atât art.65 Cod penal, cât și materialelor cauzei și ca

rezultat nu a fost respectate în tot criteriile de individualizare a pedepsei.

Analizând sentința adoptată, în raport cu circumstanțele cauzei

constatate la caz, instanța de apel a considerat, că soluția primei instanțe

privind neaplicarea pedepsei complementare față de inculpat este

neîntemeiată și la adoptarea soluției nu s-a ținut cont în deplină măsură de

dispozițiile art.75 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că prima instanță a lăsat fără

apreciere faptul, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, activând în

funcție de avocat, pretinzând și primind sume de bani în valută, susținând

că are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii r-lui Drochia

care conduce urmărirea penală în cauza penală nr.xx, denigrând prin

acțiunile sale imaginea Procuraturii în fața cetățenilor.

În urma celor expuse, instanța de apel a reținut, că prima instanță

eronat nu a privat inculpatul de dreptul de a exercita profesia de avocat, de

care s-a folosit inculpatul la comiterea infracțiunii, ținând cont de faptul, că

infractorul care a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe care le

5

acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție, trebuie să fie

privat de dreptul de a ocupa această funcție, or anume astfel va fi atins

scopul pedepsei penale aplicate față de acesta.

Astfel, luând în considerație caracterul infracțiunii săvârșite de

inculpat, care a acționat contrar obligațiilor sale de serviciu, urmărind

interesul material și prejudiciind imaginea funcției de avocat, instanța de

apel a considerat eronată concluzia primei instanțe prin care a considerat

posibilă păstrarea de către Covdii Anatoli a dreptului de a ocupa în

continuare funcția menționată, neaplicând fără temei pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a exercita profesia de avocat.

Referitor la circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care este

la prima abatere penală și se caracterizează pozitiv, este de vârstă înaintată

și are o stare de sănătate nesatisfăcătoare, prima instanță considerând astfel

posibilă păstrarea de către inculpat a dreptului de a exercita profesia de

avocat, instanța de apel a indicat, că circumstanțele menționate nu

influențează asupra neaplicării pedepsei complementare, o dată ce se

consideră imposibilă păstrarea de către inculpat a dreptului de a ocupa în

continuare funcția de avocat, reieșind din specificul infracțiunii comise de

către aceasta raportat la privilegiile și atribuțiile de serviciu pe care le avea

la momentul comiterii infracțiunii, inclusiv pretinsa influență asupra

procurorului, circumstanțe recunoscute de inculpat și demonstrate prin

probele cercetate. Anume că circumstanțele enunțate impun necesitatea și

justifică aplicarea sancțiunii complementare, sancțiune ce va contribui la

atingerea scopului pedepsei penale de reeducare a inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a remarcat că pedeapsa stabilită de

către prima instanță fără aplicarea pedepsei complementare, a fost

individualizată contrar prevederilor legale și nu este echitabilă, întru-cât

nu este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și

de alte persoane

Instanța de apel în circumstanțele stabilite a cauzei penale a

constatat, că judecând cauza penală în privința lui Covdii Anatoli, în latura

încasării cheltuielilor judiciare, prima instanță nu a admis derogări de la

procedura penală, în legătură cu ce apelul declarat în latura încasării

cheltuielilor judiciare se respinge ca nefondat, temei de casare a sentinței

din motivele invocate de procuror nefiind constatate.

6

În acest context instanța de apel a indicat, că din materialele cauzei

penale rezultă, că în cauza penală dată la etapa urmăririi penale au fost

suportate cheltuieli de judecată.

În sensul dat, instanța de apel a reținut că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, prin efectuarea acțiunilor procesuale,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu pot

fi puse în seama condamnatului.

Instanța de apel făcând trimitere la dispozițiile art.227 și art.228 Cod

de procedură penală, a motivat și faptul că legea procesual penală, cât și

procesual civilă, nu prevede încasarea de la inculpat a cheltuielilor

solicitate de procuror.

Astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a decis

respingerea solicitării procurorului în latura încasării cheltuielilor judiciare

de la inculpat, deși nu a indicat în partea dispozitivă a sentinței soluția

adoptată, astfel că în latura dată se casează sentința și se adoptă o hotărâre,

prin care se respinge solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor

judiciare.

În rest, acuzarea fără careva temei legal în dovedirea

circumstanțelor pe care le invocă drept temei al solicitării a depus apelul,

motiv pentru care apelul declarat de procuror în latura respectivă se

respinge ca nefondat.

inculpat, care a solicitat casarea parțială a deciziei în partea ce ține

aplicarea pedepsei complementare, privarea de dreptul de a exercita

activitatea de avocat pe un termen de 2(doi) ani.

5.1 În motivarea recursului inculpatul a indicat că:

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. art. 2, 7, 75 - 78

Cod penal cât și de explicațiile Plenului Curții Supreme de Justiție a

Hotărîrii nr. 16 din 31.05.2004 ” Cu privire la aplicarea în practica judiciară

a principiului individualizării pedepsei;

- la stabilirea pedepsei complimentare nu s-a luat în atenție faptul

precum că la momentul comiterii infracțiunii sancțiunea art. 326 alin. 2 Cod

penal nu prevedea pedeapsa privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate. în cazul dat instanța a

aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;

- este pentru prima dată tras la răspundere penală, nu a avut abateri

anterior, în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești a recunoscut

7

benevol și integral vinovăția în comiterea infracțiunii, a depus cerere

privind examinarea cauzei în ordine simplificată conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, se caracterizează pozitiv la locul de

domiciliu, starea sănătății este nesatisfăcătoare, la întreținerea sa se află

soția, care nu este angajată în câmpul muncii, vârsta sa de 69 de ani. După

comiterea infracțiunii a făcut concluziile necesare, și se căiește sincer de

cele comise.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de

lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit

art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, recursul inculpatului nu conține niciun temei din cele

nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile

de conținut. Instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal

8

de recurent.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Lecturând recursul declarat, Colegiul penal constată că, nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor, dar critică decizia instanție de apel referitor la aplicarea

pedepsei complementare ,, privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat

pe un termen de 2(doi) ani“, argument, care se încadrează în temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului, Colegiul penal constată, că o astfel de eroare de drept nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Potrivit sentinței, Covdii Anatoli, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.326 alin.2 lit. d) Cod penal, și aplicată în baza acestei

Legi, pedeapsă sub formă de 3(trei) ani închisoare. În baza art.90 Cod penal,

executarea pedepsei aplicate cu închisoarea lui Covdii Anatoli a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2(doi)ani, dacă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

La rândul său, judecând apelul declarat de către procuror, instanța

de apel a ajuns la concluzia casării sentinței, în latura pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care s-a dispus aplicarea pedepsei

complementare stabilită în temeiul art. 65 alin. (1 și 3) Cod penal sub formă

de privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat pe un termen de 2 (doi)

ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

În susținerea concluziei cu privire la aplicarea pedepsei

complementare vizate, instanța de apel a reținut că ,, prima instanță a lăsat

fără apreciere faptul, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, activând în

funcție de avocat, pretinzând și primind sume de bani în valută, susținând

9

că are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii r-lui Drochia

care conduce urmărirea penală în cauza penală nr.x, denigrând prin

acțiunile sale imaginea Procuraturii în fața cetățenilor.

La caz, prima instanță nu a argumentat soluția privind neaplicarea

pedepsei complementare raportată la situația de fapt reținută în cauză,

astfel, luând în considerație caracterul infracțiunii săvârșite de inculpat,

care a acționat contrar obligațiilor sale de serviciu, urmărind interesul

material și prejudiciind imaginea funcției de avocat, instanța de apel a

considerat eronată concluzia primei instanțe prin care a considerat posibilă

păstrarea de către Covdii Anatoli a dreptului de a ocupa în continuare

funcția menționată, neaplicând fără temei pedeapsa complementară

privarea de dreptul de a exercita profesia de avocat.

Astfel, instanța de apel a statuat că, prima instanță neaplicând

pedeapsa complementară, nu a ținut cont în măsură deplină de principiile

generale de individualizare a pedepsei, precum și de prevederile Părții

generale a Codului penal, fapt ce a impus necesitatea de a se interveni în

decizia supusă apelului.

Referitor la circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care este

la prima abatere penală și se caracterizează pozitiv, este de vârstă înaintată

și are o stare de sănătate nesatisfăcătoare, prima instanță considerând astfel

posibilă păstrarea de către inculpat a dreptului de a exercita profesia de

avocat, instanța de apel a indicat, că circumstanțele menționate nu

influențează și exclud pedeapsa complementară. Reieșind din specificul

infracțiunii comise de către aceasta raportat la privilegiile și atribuțiile de

serviciu pe care le avea la momentul comiterii infracțiunii, inclusiv pretinsa

influență asupra procurorului, circumstanțe recunoscute de inculpat și

demonstrate prin probele cercetate, denotă imposibilitatea păstrării de

către inculpat a dreptului de a ocupa în continuare funcția de avocat.

Anume aceste circumstanțe enunțate impun necesitatea și justifică

aplicarea sancțiunii complementare, sancțiune ce va contribui la atingerea

scopului pedepsei penale de reeducare a inculpatului.

În concluzie, instanța de apel just a remarcat că pedeapsa stabilită

de către prima instanță fără aplicarea pedepsei complementare, a fost

individualizată contrar prevederilor legale și nu este echitabilă, întru-cât

nu este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și

de alte persoane.”

10

Având în vedere raționamentele care au format convingerea

instanței de apel cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 65 Cod penal și

anume stabilirea pedepsei complementare – privarea de dreptul de a exercita

activitatea de avocat pe un termen de 2(doi) ani, instanța de recurs o apreciază

ca fondată, urmând a fi menținută decizia instanței de apel în partea

complementară menționată din următoarele considerente.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 326 alin. (2) lit.

d) Cod penal, iar sancțiunea acestei norme stipulează pedeapsa cu amendă

în mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6

ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Cu referire motivul de critică din recurs, precum că sancțiunea art.

326 alin. (2) lit. d) Cod penal nu prevede în calitate de pedeapsă principală sau

complementară privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau de a

ocupa anumite funcții, iar instanța de apel a aplicat pedeapsa în alte limite decât

cele prevăzute de lege, Colegiul penal reține, că dispoziția art. 65 alin. (3) Cod

penal, prevede că privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară

și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru

infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând cont de

caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități,

instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a

dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Instanța de apel a argumentat soluția privind aplicarea pedepsei

complementare raportată la situația de fapt reținută în cauză, în condițiile

în care dispozițiile art. 65 alin. (3) Cod de procedură penală. Or, la caz

pedeapsa complementară a fost aplicată în strictă conformitate cu

prevederile legii ținând cont de circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, răspunzând atât principiului proporționalității cât și scopului

pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel

s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de inculpat,

motivându-și soluția de respingere a apelului declarat.

Astfel, Colegiul penal statuează, că instanța de apel la aplicarea

pedepsei complementare a ținut cont în măsură deplină de principiile

generale de individualizare a pedepsei, precum și de prevederile Părții

generale a Codului penal, pronunțând o decizie legală și pe deplin

argumentată.

11

Raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414- 417 Cod de procedură penală, iar recursul

declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie

2020, în cauza penală în privința lui Covdii Anatoli xxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători

Boico Victor

Toma Nadejda

12