1ra-68/ 2020 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-68/ 2020 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-68/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Turcan Anatolie, Cobzac Elena

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, din 23 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Balan Victor x, născut la x, originar r-nul

x, domiciliat în r-nul x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.01.2019 – 28.02.2019;

Instanța de apel: 15.03.2019 – 23.04.2019;

Instanța de recurs: 24.06.2019 – 18.02.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2019, Balan Victor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, și condamnat în baza acestei Legi

prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul prevederilor art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod

penal, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Balan Victor prin

prezenta sentință, a fost suspendată condiționat pe un termen de 2 (doi) ani

cu calcularea termenului de probă din momentul intrării în vigoare

prezentei sentințe, precum dacă, în termenul de probă, condamnatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Obligația supravegherii condamnatului Balan Victor în perioada de

probă s-a pus în sarcina Biroului de Probațiune de la locul de trai al

1

acestuia, unde se obligă să se prezinte Balan Victor termen de 5 zile de la

data devenirii definitive a hotărârii judecătorești.

În temeiul art.90 alin.(6) lit. a) Cod penal, se obligă Balan Victor să nu-

și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent (organul

de probațiune în a cărui rază teritorială se află dornicii inculpatului).

Cheltuielile judiciare în sumă de 450,45 lei au fost achitate de către

inculpatul Balan Victor.

Balan Victor, la 07 noiembrie 2018, aproximativ ora 16.00, fără a deține

permis de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

fapt demonstrat prin rezultatul testării alcoolscopice, fiind de 0,78 mg/1,

conducând tractorul de model „x cu numărul de înmatriculare x, fără

semiremorcă, în care se afla ca pasagerul cet. Salin Serghei, deplasându-se

pe o porțiune de drum de țară al s. x, ce mărginește cu partea carosabilă a

traseului direcțional s. x, manifestăm imprudență în traficul rutier,

încălcând prevederile pct. 45.1) al Regulamentului circulației rutiere

aprobat prii Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 - care îl obliga

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; situația rutieră, pct. 45. 2) al RCR care prevede că - în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, e trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului, nu a adaptat viteza de deplasare a

vehiculului la starea psihofiziologică proprie, la dexteritatea în conducere

și a tamponat în spate căruța care staționa pe aceeași porțiune de drum în

care se aflau Balan Igor, Ochievschi Ion și Dodon Gheorghe, unde în urma

coliziunii lui Dodon Gheorghe i-a fost cauzate, conform raportului de

expertiză m 201825D0295 din 10.12.2018, traumatism cranio-cerebral

manifestat prin contuzie cerebrală gravă, fractur înfundată multieschiloasă

fronto-temporo-parietală pe dreapta, fractură de bază craniană pe dreapta,

hemator epidural temporo-parietal pe dreapta, otoree pe dreapta, care în

comun se califică ca vătămare gravă.

Astfel, prin acțiunile sale Balan Victor comis infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (4) Cod penal, adică, încălcarea regulilor de securitate

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

care a provocat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale,

săvârșită în stare de ebrietate.

raionului Orhei, Alexandru Morgun prin care a solicitat admiterea

2

apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care a-l recunoaște culpabil pe

Balan Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal și a-i stabili o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare în penitenciar

de tip deschis.

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- potrivit art.75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, în prezenta cauză penală s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul a comis o infracțiune, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca

fiind gravă;

- la pronunțarea sentinței în privința inculpatului, prima instanță nu a

respectat exigențele normei art. 61 alin. (2) Cod penal;

- prima instanță urma să țină cont de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului de faptul că viața persoanei,

constituie cea mai mare valoare socială ocrotită de legea penală;

- procurorul apreciază că prin pedeapsa prea blândă aplicată de către

prima instanță, nu au fost realizate scopurile legii penale, deoarece având

la bază circumstanțele sus menționate, nu putem vorbi de o careva

corectare a inculpatului, unde instanța de judecată a pronunțat o sentință

cu aplicarea în privința inculpatului Balan Victor a unei pedepse prea

blânde, motiv din care aceasta urmează a fi casată.

- consideră că lui Balan Victor nu-i poate fi aplicată pedeapsa

complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

ținând cont de faptul că la comiterea infracțiunii nu s-a folosit de acest

drept, unde conform informației Acces, ultimul nu deține permis de

conducere.

- consideră oportună aplicarea față de inculpat a unei pedepse legate

de privarea acestuia de libertate ca să fie atins scopul pedepsei penale.

aprilie 2019 a fost admis din alte motive apelul procurorului, casată

sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Balan Victor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal i s-a aplicat pedeapsa

complimentară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

3

La pronunțarea sentinței prima instanță la aplicarea pedepsei nu a

ținut cont de sancțiunea normei incriminate inculpatului, din care motiv,

instanța va face uz de prevederile art. 409 Cod de procedură penală.

Astfel, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a

săvârșit anume infracțiunea pentru care au fost condamnat, însă la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

ale inculpatului în coroborare cu prevederile art. 61 Cod Penal, raportate la

sancțiunea impusă de legiuitor la art. 264 alin.(4) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel, a reiterat că în ședința de judecată a primei

instanțe, Balan Victor fiind audiat a recunoscut vinovăția și faptele indicate

în rechizitoriu, de asemenea, aceleași declarații au fost susținute în instanța

de apel.

În continuare, prima instanță a indicat că deși inculpatul a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate lui, culpa acestuia este

demonstrată prin sistemul de acte și documente acumulate și administrate

în cadrul urmăririi penale, enumerându-le conform rechizitoriului.

În această ordine de idei, instanța de apel analizând și apreciind

sistemul de probe indicat supra prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și

utilității lor le apreciază ca fiind dobândite cu respectarea normelor de

procedură, fiind concludente, pertinente, utile, care coroborează între ele și

din care Colegiul a stabilit indubitabil că Balan Victor, a comis infracțiunea

prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal, individualizată prin încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport în stare de ebrietate. încălcare ce a provocat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Balan Victor,

reține că deși, prima instanță a reiterat prevederile art. art. 6. 7. 61. 75 - 78

Cod Penal, nu le-a aplicat corespunzător, însă în esență instanța de apel nu

a reținut argumentele procurorului, care de fapt nu sunt plauzibile.

Astfel, referitor la pedeapsa principală, instanța de apel a reținut că

conform prevederilor art. 61 alin. (1) Cod Penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată. în numele legii,

4

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Iar. potrivit alin.(2) al aceleiași dispoziții legale, pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Potrivit prevederilor art.76 Cod penal, au fost reținute în calitate de

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Balan Victor, următoarele:

căința sinceră, contribuirea benevolă pentru tratamentul și intenția de a

repara prejudiciul material părții vătămate, faptul că este pentru prima dat

pe banca acuzării.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului Balan Victor,

conform art.77 Cod penal, nu au fost identificate.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei fată de inculpatul Balan Victor,

instanța de apel ținând cont de personalitatea inculpatului s-a ghidat de

criteriile ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse legale și

individualizate.

În continuare, instanța de apel a stabilit că, prima instanță aplicând

inculpatului pedeapsa principală sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, cu stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani, a aplicat o pedeapsă

echitabilă și proporțională faptelor comise, prin urmare, argumentele

procurorului în partea în acer a solicita aplicarea în privința inculpatului a

pedepsei sub formă de închisoare cu executare nu sunt plauzibile.

Astfel, instanța de apel, a reținut că prima instanță întemeiat a reținut

că suspendarea executării pedepsei cu închisoarea stabilite inculpatului

Balan Victor pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu stabilirea obligațiilor

prevăzute de art. 90 alin.(6) Cod penal, va constitui o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptei comise, circumstanțe ce impun de a conchide că

argumentele expuse de procuror în apelul său sunt neîntemeiate, or

procurorului nu a evidențiat nici o circumstanță reală ce ar impune ca

pedeapsa cu închisoarea stabilită inculpatului să fie executată real.

În continuare, instanța de apel a reținut că deși prima instanță a făcut

concluzii corecte vis-a-vis de stabilirea pedepsei principale nu a ținut cont

de faptul că sancțiunea art. 264 alin.(4) Cod penal, la momentul comiterii

faptei prevedea și pedeapsa complimentară obligatorie, privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, prin urmare, atâta timp cât

legiuitorul a stabilit clar și obligator sancțiune complimentară privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, instanța consideră necesar a

aplica această sancțiune inculpatului.

5

Mai mult, art.24 Cod Penal, statuează că, persoana care a săvârșit o

infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu

este liberată de răspundere penală.

În acest mod, instanța de apel a ajuns la concluzia de a casa sentința

inclusiv din oficiu și a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei în instanța de

apel în alt complet.

6.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- atât prima instanță cât și instanța de apel au admis erori de drept

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, erori de drept cuprinse

de pct. 10 alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală;

- consideră că pronunțând o decizie de condamnare cu suspendare

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unor infracțiuni cu un

grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost

atins scopul principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni

de către inculpat, precum și de către alte peroane;

- instanța de apel nu s-a expus supra prevederilor art. art. 6. 7. 61. 75 -

78 Cod Penal, nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea

durate și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea

art. 90 Cod penal, a ignorat prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală;

- consideră că decizia adoptată la motivarea stabilirii pedepsei

contravine art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei;

- consideră greșite concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului și în contradicție cu

probatoriul administrat, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care

inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate, o infracțiune gravă și

accidentul sa soldat cu cauzarea de vătămări corporale grave.

avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Balan Victor, prin care a

expus că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motivele legale pe

6

care se întemeiază soluția, considerând astfel, că lipsesc temeiuri de casare

considerând inadmisibil recursul înaintat.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect

aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit reține că, recursul depus de către procuror este

fundamentat de drept, în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, considerând că instanța de apel nu și-a motivat în plină

măsură soluția referitor la individualizarea pedepsei aplicate.

Astfel, cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, Colegiul penal lărgit

constată, că acest temei de casare invocate de recurent, nu și-a găsit

confirmarea la judecarea recursului declarat.

În această ordine de idei Colegiul penal lărgit reține că, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în

partea individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel

încât concluziile sale conțin raționamente întemeiate asupra menținerii

pedepsei principale aplicate de prima instanță inculpatului.

Astfel, instanța de recurs ordinar reieșind din textul deciziei atacate,

remarcă lipsa temeiul de casare invocat de procuror în baza art.427 alin.(1)

pct.6), privind nemotivarea de către instanța de apel a hotărârii adoptate,

Colegiul penal constatând că aceasta este întocmită în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și cuprinde,

inclusiv temeiurile de fapt și de drept, cu referințele respective, pentru

casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în conformitate cu

7

prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, expunându-se

argumentat asupra aplicării pedepsei complimentare și menținerii

pedepsei principale aplicate inculpatului de către prima instanță.

Astfel, Colegiul penal lărgit nu a constatat nici prezența în cauză a

temeiul pentru recurs invocat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece, după cum s-a menționat,

instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată în partea

aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendându-i condiționat executarea pedepsei cu închisoare, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, fără a fi

admise careva erori în acest sens, stabilind în privința acestuia o pedeapsă

echitabilă sub formă de închisoare, cu suspendare condiționată, pe o

perioadă de probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări eronate a modului de executare a pedepsei aplicate în

privința inculpatului, care nu va atinge scopul pedepsei penale, instanța de

recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată

este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1)

art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice

și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art.

90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

8

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Deci, instanțele de judecată în mod legal, la caz, au ales și aplicat acel

tip de pedeapsă și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente

pentru atingerea scopului legii, motivându-și soluție prin concluzionarea

argumentată că, pedeapsa mai aspră, în limitele prevederilor articolului,

poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului scontat.

Sancțiunile infracțiunii pentru care a fost recunoscut vinovat

inculpatul și anume cea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal (în

vigoare la momentul săvârșirii infracțiuni), stipula ca pedeapsă sub formă

de cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 4 la 5 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca

una gravă, potrivit alin. (3) art. 16 Cod penal.

În cauza supusă judecării, instanțele de fond au conchis că,

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea stabilite inculpatului Balan

Victor pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu stabilirea obligațiilor

prevăzute de art. 90 alin. (6) Cod penal, va constitui o pedeapsă echitabilă

și proporțională faptei comise.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă

instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În prezenta cauză, instanțele de fond au conchis că, inculpatului Balan

Victor, urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda

condiționat executarea pedepsei cu închisoare stabilită, pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

Conform alin. (1), (2) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

9

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă.

Perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă se stabilește de instanța

de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani. Prevederi legale, potrivit dispoziției

alin. (4) al normei menționate mai sus, nu se aplică în cazul persoanelor

care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului,

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând de la condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă

faptul incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o

pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune gravă săvârșită din

imprudență ce nu depășește 7 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni

deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit menționează că,

instanțele de fond în prezenta speță au reținut ca circumstanțe atenuante

căința sinceră a inculpatului, contribuirea benevolă pentru tratament și

intenția de a repara prejudiciul material părții vătămate, faptul că este

pentru prima dată pe banca acuzării iar circumstanțe agravante la caz nu

au fost stabilite. Din materialele cauzei se atestă că, inculpatul a solicitat în

cele din urmă ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece a recunoscut

vina, și-a cerut scuze de la partea vătămată și a manifestat intenția de a

restitui în timp recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate în

rezultatul săvârșirii infracțiunii imputate, nu se află la evidența medicului

narcolog.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de

convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal lărgit

consideră că, instanța de apel întemeiat a menținut hotărârea primei

instanțe în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința

10

inculpatului, învederând faptul că acesta a comis o infracțiune din intenție

ce se califică ca una gravă, circumstanțe agravante nu au fost stabilite la

caz, și-a manifestat intenția de a recupera prejudicul material cauzat părții

vătămate, iar în condiții de detenție acesta nu va fi în stare să-și onoreze

obligațiile față de victimă, respectiv acest fapt în sine, deja, se echivalează

cu o pedeapsă pecuniară ce va avea inclusiv și un impact moral asupra

persoanei vinovate de comiterea faptelor prejudiciabile.

Toate împrejurările menționate au permis instanțelor de fond de a da

dovadă de clemență față de inculpat, considerând că acesta a fost un

incident în viața lui, în urma căruia își va face concluziile necesare de a nu

admite pe viitor comiterea faptelor ce intră în sfera interesului penal.

Totodată, prin aplicarea la caz a dispozițiilor art. 90 Cod penal, se vor

evita neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din

penitenciar, iar instanțele de fond stabilindu-i inculpatului o perioadă de

probațiune în limitele prevăzute de lege, au avut intenția pentru ca acesta

să-și facă concluziile respective și astfel să fie atins scopul legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs ordinar de asemenea

consideră că, nu este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de

către inculpatul Balan Victor.

Astfel, instanța de recurs ordinar apreciază că, la individualizarea

pedepsei și îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că

pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptelor infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și resocializare

a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca

urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind efectuarea

contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei individualizări

a pedepsei în privința lui Balan Victor.

Astfel, instanța de apel și-a motivat hotărârea privind menținerea

aplicării în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, respectiv, în

opinia Colegiului penal lărgit, careva interdicții la aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, nu se atestă în cauza deferită judecării.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că, în cauza

dată nu și-au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire

recurentul și nu sânt motive de a interveni în soluția adoptată de către

instanța de apel, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului Balan Victor, a

fost individualizată potrivit legii.

11

Având în vedere considerentele enunțate supra, instanța de recurs

ordinar concluzionează că, recursul declarat de către procuror în prezenta

speță, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Balan Victor x.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12

18 februarie 2020 Dosarul nr. 1ra-68/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Cobzac Elena și Toma Nadejda

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-l pe Balan Victor x.

2012, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în cauza penală în

privința lui Balan Victor x.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că recursul

ordinar declarat de procuror, urma a fi admis, casată parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în partea modului de executare a

pedepsei - aplicării art. 90 Cod penal, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această

parte o nouă hotărâre privind excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

Considerăm, că instanțele de fond corect au determinat circumstanțele de fapt și

de drept, just ajungând la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și

corect au încardat acțiunile acestuia în baza art. 264 alin. (4) Cod penal.

Totodată, considerăm eronată soluția în partea aplicării art. 90 Cod penal, astfel

condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute

de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Considerăm că instanțele de fond insuficient au abordat condițiile ce vizează

natura infracțiunii și faptul că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

În susținerea raționamentelor date, notăm, că potrivit lucrărilor dosarului,

inculpatul, deși a săvârșit o infracțiune din imprudență, adică cea prevăzută la art. 264

alin. (4) Cod penal, această faptă prejudiciabilă a fost comisă în variantele agravate și

anume în stare de ebrietate, care a provocat vătămare gravă a integrității corporale,

părții vătămate Dodon G., care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, este o infracțiune

gravă, atentând la relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, care pe cale

de consecință subsidiar a afectat și relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, în

urma cărora a cauzat vătămare gravă părții vătămate Dodon G.

13

Prin urmare, considerăm, că instanțele de fond nu au învederat în măsură deplină

modalitatea comiterii faptei prejudiciabile și consecințele produse, de către inculpat, ce

s-au soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave.

În opinia Colegiului, deși la caz au fost reținute circumstanțele atenuante căința

sinceră, contribuirea benevolă pentru tratamentul și intenția de a repara prejudiciul

material cauzat părții vătămate, faptul că este pentru prima dată pe banca acuzării,

circumstanțe ce au stat și la baza stabilirii pedepsei mai aprope de limita minimă sub

formă de închisoare, prevăzută de legea penală, totuși aceste circumstanțe nu sunt

incomensurabile, în raport cu urmările prejudiciabile survenite, adică vătămarea gravă

a integrității corporale, respectiv aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, nu este proporțională cu

fapta prejudiciabilă săvârșită.

Un alt aspect, care nu a fost abordat suficient de către instanțele de fond la

individualizarea executării pedepsei este și faptul că, scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea acesteia.

Sub acest aspect, menționăm, că norma penală imputată inculpatului, este

instituită de legislator pentru a fi apărate relațiile sociale cu privire la siguranța

traficului rutier și sănătatea persoanelor, în contextul în care la moment un număr

mare de încălcări a regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a

mijloacelor de transport, de către conducătorii autovehiculelor în Republica Moldova

duc în cote majore la vătămări corporale și decesuri. Deci, în situația în care în urma

săvârșirii infracțiunii de încălcarea a regulilor de securitate a circulației rutiere de către

inculpat, care era în stare de ebrietate, cu provocarea vătămării corporale grave a

persoanei, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în prezenta speță, nu va avea un

impact scontat asupra atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la art. 61 alin. (2)

Cod penal și anume restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, considerăm că în speța dată, sunt întemeiate argumentele recursului

declarat de procuror și constatăm că, concluzia instanțelor de fond, precum că scopul

legii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei reale cu închisoare, aplicând

prevederile art. 90 Cod penal, ca fiind eronată și neîntemeiată.

Astfel, considerăm că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în prezenta speță,

nu va avea un impact scontat asupra atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la

art. 61 alin. (2) Cod penal și anume restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat de procuror, cu casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 aprilie 2019, doar în partea individualizării pedepsei, optînd pentru

excluderea aplicării art. 90 Cod penal, în cauza penală de învinuire a lui Balan Victor x

14

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu menținerea în

rest a hotărârii contestate.

Judecătorii Toma Nadejda

Cobzac Elena

15