1ra-1482/2019 — art. 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1482/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui

Movileanu Tudor xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.01.2019 - 28.02.2019;

Instanța de apel: 25.03.2019 - 23.04.2019;

Instanța de recurs: 12.06.2019 - 12.11.2019.

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, Movileanu Tudor a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Cheltuielile judiciare suportate pentru întocmirea rapoartelor de expertiză

judiciară în mărime de 4834 (patru mii opt sute treizeci și patru) lei, au fost trecute

în contul statului.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate, Tofilat Gheorghe, fiind dispusă încasarea în beneficiul ultimului din

contul inculpatului Movileanu Tudor a sumei de 80000 (optzeci mii) lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

Movileanu Tudor, la 05 decembrie 2018, în xxxxx, fiind în stare de ebrietate,

aflându-se la domiciliul lui Tofilat Vasile, urmărind scopul omorului intenționat,

i-a aplicat ultimului o lovitură cu un raz metalic în regiunea treimea inferioară a

gâtului pe stânga, în rezultat ce lui Tofilat Vasile i-au fost cauzate vătămări

corporale grave care au adus la decesul victimei.

Acțiunile lui Movileanu Tudor au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal după indicii calificativi - „omorul unei persoane”.

acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care de la Movileanu Tudor să fie încasate

cheltuielile judiciare suportate în mărime totală de 4838 lei.

În argumentarea apelului acuzarea a invocat, că prin prisma prevederilor

art. art. 227-229 Cod de procedură penală, instanța de judecată urma să încaseze

de la inculpatul Movileanu Tudor, în contul statului, cheltuielile judiciare efectuate

în cauza penală în sumă totală de 4838 lei.

apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a statuat, că

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Movileanu Tudor a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

4.2. De asemenea, instanța de apel a concluzionat că, în privința

inculpatului Movileanu Tudor corect a fost aplicată de către instanța de fond

pedeapsa închisorii pe un termen de 7 ani, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

4.3. Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 4838 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea expertizelor, instanța de apel având în susținere

prevederile art. art. 227-229 Cod de procedură penală și art. 75 alin. (3) din Legea

nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar, a menționat că în prezenta cauză penală, ordonatorul expertizei judiciare

a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea cerere din partea părții

apărării.

Drept urmare, în cazurile când expres a fost dispusă de organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești

a bugetului de stat.

Astfel, instanța de apel a conchis că cheltuielile judiciare suportate în cadrul

procesului penal, se trec în contul statului, or, acestea sunt cheltuieli suportate în

2

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea respingerii solicitării procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel în cadrul

examinării cauzei și emiterii hotărârii nu a luat în considerație faptul, că în cadrul

cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 4838 lei, urmare

a expertizelor dispuse și petrecute pe caz, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat

în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 - 229 Cod de procedură

penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397

pct. 5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurentul invocă drept temei

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Din conținutul acelorași norme este de înțeles, că instanța de apel, urma să

soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual

penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale

prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată

3

cu rejudecarea cauzei.

Potrivit recursului declarat se atestă că, partea acuzării este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel în partea soluționării

cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat

întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Prin urmare, temeiurile invocate de procuror și-au găsit confirmare în cauza

dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura civilă, în

partea soluționării cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Având în vedere cele constatate, instanța de recurs atestă că referitor la

cerințele procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului,

instanța de apel a indicat în motivarea soluției adoptate, că „…ordonatorul

expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea

cerere din partea părții apărării…”, astfel considerând necesară respingerea

apelului procurorului sub acest aspect.

Analizând soluția instanței de apel prin prisma prevederilor legale aplicabile

speței, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța ierarhic inferioară nu a pătruns pe

deplin în esența problemei dedusă judecății, or, la soluționarea chestiunii cu

privire la încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, instanța de apel urma în primul rând să verifice dacă procurorul a

înaintat o acțiune civilă în cadrul procesului penal, așa cum prevăd cerințele

art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, din conținutul cărora rezultă, că

procurorul poate intenta și susține acțiunea civilă intentată pentru compensarea

prejudiciului cauzat autorităților publice prin infracțiune, precum și pentru

anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la pornirea procesului penal până

la terminarea cercetării judecătorești. Cererea de chemare în judecată poate fi

depusă indiferent de acordul autorității publice.

Totodată, deși instanța de apel la soluționarea apelului procurorului a făcut

trimitere la prevederile art. art. 227 alin. (1) și (3), 229 alin. (1)-(3), 142 alin. (2),

art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 ,,Cu privire la expertiza

judiciară”, totuși instanța a omis faptul că prin Legea nr. 316 din

22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul

Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar

rapoartele de expertiză nr. 201822P0614 din 06 decembrie 2018 și

nr. 201822C0166 din 02 ianuarie 2019 au fost efectuate după intrarea în vigoare

4

a acestor prevederi legale.

În această ordine de idei Colegiul lărgit constată că, dispunând menținerea

sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel nu a ținut cont în deplină

măsură de prevederile legislației procesual-penale, adoptând o soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414

Cod de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a

fi casată parțial, în partea soluționării cerinței procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, cu remiterea cauzei în această

parte pentru rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în

rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate urmând a fi menținute.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Movileanu Tudor xxxxx, în partea soluționării cerinței procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată și se dispune rejudecarea cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

5