1ra-1675/2019 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-1675/2019 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1675/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

Judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către

inculpata Măgureanu Svetlana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Măgureanu Svetlana xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.11.2017 - 10.05.2018;

Instanța de apel: 13.02.2019 - 29.05.2019;

Instanța de recurs: 16.07.2019 - 28.11.2019.

A C O N S T A T A T:

Măgureanu Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, la 16 (șaisprezece) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorii victimei, Coșanu Cristina și

Barajin Andriana, a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatei în beneficiul acestora a sumei de 11863 (unsprezece mii opt sute

șaizeci și trei) lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material, iar suma de

500000 (cinci sute mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin infracțiune. În

total a fost încasat în beneficiul succesorilor victimei suma de 511863 (cinci sute

unsprezece mii opt sute șaizeci și trei) lei.

1

Cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatei în

beneficiul statului a sumei de 104000 lei, cu titlu de recuperare a cheltuielilor de

judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Măgureanu Svetlana la 27 aprilie 2017, în intervalul cuprins între orele 07:30 și

20:00, urmărind scopul omorului intenționat al cet. Coșanu Raisa, din motiv de

răzbunare pentru conflictele avute anterior cu victima, profitând de faptul că se

cunoștea cu victima, a pătruns prin acces liber în apartamentul xxxxx, unde,

înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu o deosebită cruzime, a

aplicat victimei Coșanu Raisa multiple lovituri în regiunea capului cu un ciocan,

fapt care a cauzat decesul persoanei indicate.

Acțiunile inculpatei Măgureanu Svetlana au fost încadrate în baza art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal- omorul intenționat, adică omorul unei persoane, săvârșit

cu deosebită cruzime precum și din motive sadice.

casarea acesteia din motiv că nu a comis infracțiunea de care este învinuită, vina

fiind recunoscută sub presiune psihologică din partea poliției.

Susține inculpata că decizia de condamnare nu poate fi bazată doar pe

recunoașterea vinovăției, iar în materialele dosarului penal nu există nici o probă

ce ar dovedi că infracțiunea a fost comisă cu deosebită cruzime, fiind depistate pe

corpul victimei mai multe leziuni corporale.

a atacat cu apel solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Măgureanu Svetlana să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 20 ani, cu executarea în penitenciar de tip

închis pentru femei.

În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită inculpatei este

prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, consecințele produse și

personalitatea inculpatei.

Consideră că pedeapsa nu-și va atinge scopul de corectare a acesteia și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, procurorul menționează că prin sentința primei instanțe s-a

respins cererea cu privire la încasarea din contul inculpatei Măgureanu Svetlana

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în suma de 104461 lei, cheltuieli

suportate ca urmare a acțiunilor inculpatei, în urma cărora a fost necesară

implicarea unui mecanism întreg compus din organul de urmărire penală,

procuror, care au fost nevoiți să efectueze acțiunea de urmărire penală pentru a

2

investiga faptele acesteia, toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea

statului, care în mod normal ar urma să fie recuperate din contul inculpatei.

înaintat apel suplimentar, solicitând casarea sentinței în partea individualizării

pedepsei penale și a respingerii cererii procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare de la Măgureanu Svetlana, cu rejudecarea cauzei penale

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Măgureanu Svetlana să fie recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare pe termen de 20 ani, cu executarea în penitenciar de tip

închis pentru femei, cu încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 106141 lei, suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

În motivarea solicitării privind încasarea din contul inculpatei a

cheltuielilor judiciare, procurorul a menționat că urmărirea și judecarea unei

cauze penale generează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și

transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea

mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice

alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal.

În cheltuielile legate de administrarea probelor se includ și sumele pentru

retribuția cuvenită experților și interpreților. Cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului ca urmare a săvârșirii de către acesta a infracțiunii, temei

juridic constituind vinovăția acestuia, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principal și integral, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în

mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a se

aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

în principal acestuia.

fost respins ca nefondat apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul

Buiucani, Precup Daniel, apelul suplimentar înaintat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și apelul inculpatei

Măgureanu Svetlana cu menținerea sentinței fără modificări.

6.1. Respingând apelul, instanța de judecată a constatat că prima instanță

just a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și a ajuns la concluzia că inculpata

Măgureanu Svetlana a săvârșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care

au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Astfel, deși inculpata vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a punctat că

prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția

3

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, bazându-se pe probele prezentate

de acuzare, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele.

Totodată, instanța de apel a reiterat că declarațiile succesorilor părții

vătămate Barajin Andriana și Coșanu Cristina, a martorilor Carpova Nina și

Țurcanu Olesea sunt veridice, deoarece acestea au fost date sub jurământ,

persoanele fiind avertizate de răspundere penală, la fel fiind audiate la diferite

etape a urmăririi penale și în instanța de fond au dat declarații analogice,

consecvente, fiind în coroborare și cu alte probe cercetate.

Instanța de apel, a mai menționat că declarațiile succesorilor părții

vătămate Barajin Andriana și Coșanu Cristina, a martorilor Carpova Nina și

Țurcanu Olesea nu o dezvinovățesc pe inculpată de fapta comisă.

6.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de judecată a

reținut că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 și 78 Cod

penal, corect a concluzionat că pedeapsa respectivă aplicată de prima instanță

este proporțională faptei comise de inculpată.

6.3. Cât privește cheltuielile judiciare, instanța de apel, bazându-se pe

prevederile art. 75 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, a menționat că

prima instanță corect a statuat că în cazurile când expertizele au fost dispuse de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate

din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum

pledează procurorul.

Astfel, expertizele menționate au fost ordonate de către organul de

urmărire penală în vederea stabilirii cauzei morții sau în vederea stabilirii altor

circumstanțe utile cazului, în rezultatul săvârșirii infracțiunii de către inculpata

Măgureanu Svetlana, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

penală, a declarat în termen legal recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, procurorul invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel, argumentând că atât prima instanță cât și instanța de apel nu

au acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, prin ce

incorect au ajuns la concluzia stabilirii unei pedepse prea blânde și

neproporționale cu pedeapsa aplicată, cu pericolul social a acțiunilor criminale

comise.

Totodată, procurorul consideră că instanțele de fond au omis faptul că

infracțiunea comisă este una excepțional de gravă, care prevede în calitate de

4

pedeapsă și detențiunea pe viață, de unde se poate concluziona că pedeapsa

aplicată inculpatei este prea blândă.

Pe de altă parte procurorul este de opinia că soluția instanței de apel, prin

care a fost respins apelul suplimentar al procurorului referitor la neîncasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare, și

anume art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală.

Menționează recurentul că art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală

invocat în decizia instanței de apel este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Procurorul subliniază intenția legiuitorului prin abrogarea alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în

Monitorul Oficial la 09.02.2018), de a pune cheltuielile judiciare în sarcina

inculpatului.

În baza celor expuse procurorul consideră că instanța de apel nu a

îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. art. 101, 394, 414 Cod de

procedură penală, nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului

declarat de acuzatorul de stat, iar aceasta constituie temei de drept pentru recurs

ordinar prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea ce

ține de respingerea solicitării procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată.

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și rejudecarea

cauzei.

În argumentarea recursului menționează că nu a fost ascultată, iar

colaboratorii de poliție au amenințat-o, în rezultat fiind condamnată fără careva

probe ce i-ar dovedi vinovăția.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că

acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

5

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate

prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

După cum rezultă din materialele cauzei, procurorul invocă drept temeiuri

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Totodată, deși inculpata Măgureanu Svetlana nu a invocat expres un temei

pentru recurs din cele 16 conținute în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

din esența argumentelor formulate în recursul declarat se atestă prezența

temeiului de casare prevăzut la pct. 6) din norma de drept sus-menționată

potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Examinând argumentele recursurilor prin prisma temeiurilor de casare

nominalizate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din

considerentele ce urmează.

Astfel, cercetând materialele cauzei deduse judecății Colegiul penal atestă

că la etapa judecării cauzei în prima instanță, la momentul ultimului cuvânt,

inculpata Măgureanu Svetlana a comunicat că la etapa urmăririi penale a fost

amenințată de către polițiști să recunoască vina (f.d. 97, vol.III).

Aceleași argumente au fost invocate de către inculpata Măgureanu Svetlana

și în cererea de apel (f.d. 133, vol.II), ca ulterior să fie invocate și în cererea

acesteia de recurs (f.d. 194, vol.III).

6

Verificând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor formulate de

către inculpată, instanța de recurs constată că fiind învestită cu judecarea

apelurilor procurorului și al inculpatei, instanța de apel contrar prevederilor

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a pătruns în esența

solicitărilor inculpatei, expunându-se în mod superficial asupra acestora,

totodată preluând integral argumentele formulate de către prima instanță, care

i-au stabilit convingerea în sensul vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Or, reieșind din conținutul deciziei recurate se atestă că instanța de apel

printr-o frază generală a statuat, că „…declarațiile depuse de către inculpata

Măgureanu Svetlana, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii

imputate, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se

eschiva de la răspunderea penală și se combat prin probele analizate…”

Instanța de apel a mai reținut că „…inculpata cunoștea detalii care nu erau

cunoscute organului de urmărire penală, detalii relevate și în cadrul verificării

declarațiilor la fața locului. Această circumstanță indică la faptul că inculpata a

comis fapta și din această cauză îi sunt cunoscute detaliile acestei infracțiuni.

Versiunea inculpatei precum că colaboratorii poliției au impus-o nu corespunde

adevărului. Urmează a fi menționat că inculpata a indicat la unele circumstanțe

care nu erau cunoscute organului de urmărire penală. Astfel, este imposibil ca

inculpata să fie impusă să indice ceva ce nici organul de urmărire nu cunoștea.”

Cu toate acestea, instanța de recurs reține că în fundamentarea concluziei

privind vinovăția inculpatei Măgureanu Svetlana, atât prima instanță cât și

instanța de apel au reținut în calitate de probă doar procesul-verbal de verificare

a declarațiilor la locul infracțiunii din 13 mai 2017 (f.d. 257-258, vol.I), omițând

faptul că Măgureanu Svetlana a depus declarații în calitate de bănuită la data de

11 mai 2017 (f.d. 253-verso, vol.I) și în calitate de învinuită la 13 mai 2017 (f.d.

259-260, vol.III) din conținutul cărora rezultă că există contradicții în declarațiile

inculpatei referitor la consecutivitatea acțiunilor descrise de aceasta, numărul

loviturilor de ciocan aplicate părții vătămate (în procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul infracțiunii vorbește despre o lovitură de ciocan, iar în

procesul-verbal de audiere suplimentară în calitate de învinuit vorbește despre încă

două lovituri cu ciocanul aplicate în baie), despre acțiunile sale ulterioare

comiterii infracțiunii și ștergerea urmelor infracțiunii (inițial vorbește că a pus

scurta la uscat pe firele de sârmă din afară, iar ulterior că la balconul din interiorul

apartamentului).

Astfel, instanțele judecătorești au examinat superficial cauza penală, fără a

cerceta amănunțit probatoriul administrat la dosar, or, deși în declarațiile

menționate ale inculpatei au fost sesizate contradicții, instanțele nu au dispus

citirea declarațiilor inculpatei depuse în cursul urmăririi penale, așa cum

7

prevede art. 368 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Mai mult, potrivit art. 380 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă

inculpatul, în ultimul cuvânt, relevă fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru

soluționarea cauzei, instanța poate dispune reluarea cercetării judecătorești

pentru verificarea acestora.

La caz, după cum rezultă din materialele cercetate se atestă că atât instanța

de fond cât și instanța de apel au examinat superficial argumentele inculpatei

Măgureanu Svetlana, aceasta afirmând în continuare că nu a fost auzită de către

instanțele de judecată.

Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței constante a Curții

Europene a drepturilor omului, în primul rând, rolul instanțelor judecătorești

naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și asupra

relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori

de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și

se consideră temei de recurs.

Sub aspectul argumentelor formulate de procuror în cererea de recurs,

Colegiul penal reține că instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în

prevederile art. art. 101, 394, 397 pct. 5), 414 Cod de procedură penală, urmând

ca la rejudecarea cauzei să indice cu suficientă claritate și motivele pentru care

dispune încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, ținând cont de faptul că prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în

vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47

art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile

art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și recursuri, iar în dependență de datele obținute,

8

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către inculpata

Măgureanu Svetlana, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Măgureanu Svetlana xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 10 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

9