1ra-1622/2020 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 1 CP

1ra-1622/2020 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1622/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Condurari Andrian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020 și sentinței

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 17 octombrie 2019, în cauza penală

privind-o pe

Bujac Oxana Xxxxx, născută la xxxxx, originară din or.

Xxxxx, domiciliată r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Bujac Oxana Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:

-art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită definitiv, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 2 luni.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa închisorii,

pe o perrioadă de probațiune de 3 ani și să nu execute pedeapsa stabilită, dacă în

termenul de probațiune nu v-a săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară, v-a îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată și s-a

încasat de la Bujac O. în beneficiul lui Tulba T. suma de 4500 lei, pentru cheltuielile

de tratament, 3500 lei pentru asistență juridică și 5000 lei, în calitate de prejudiciu

moral, iar în total suma de 13.000 lei.

S-a încasat de la Bujac O. în beneficiul statului, cheltuieli judiciare legate de

efectuarea expertizei în cuantum de 448 lei.

data de 08.11.2018, aproximativ la orele 08:30, aflîndu- se în loc public în incinta

instituției preșcolare - grădinița de copii din s. Floreni, r. Anenii Noi, urmărind

1

scopul tulburării ordinii publice, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate

a inițiat un conflict cu Tatiana Tulba, s-a exprimat cu un ton ridicat în adresa

acesteia, în prezența mai multor persoane la observațiile altor persoane de a nu

admite comportament grosolan și amoral în incinta unei instituții unde se află copii,

aceasta demonstrîndu-și supremația fizică, cu o obrăznicie deosebită i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în regiunea feței Tatianei Tulba, drept rezultat al inerției ultima

căzut jos, cauzîndu-i fractura de os coccis cu deplasarea în anterior.

Tot, Bujac Oxana la data de 08.11.2018, aproximativ la orele 08:30, aflîndu-se în

incinta grădiniței de copii din s. Floreni, r. Anenii Noi urmărind scopul provocării

leziunilor corporale Oxanei Bujac pentru a o pedepsi pe ultima, i-a aplicat violent o

lovitură cu pumnul în față drept rezultat al inerției aceasta a căzut jos lovindu-se de

podea, cauzîndu-i astfel părții vătămate Tulba Tatiana vătămări corporale sub formă

de fractură de os coccis cu deplasarea în anterior, care condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămări corporale medii.” (f. d. 198).

Faptele constatate de prima instanță sunt calificate în baza art. 152 alin.(1) Cod

penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată de o dereglare îndelungată a sănătății și art. 287 alin.(1) Cod penal, huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.”

3.1 Avocatului Condurari A., în numele inculpatei, care a solicitat casarea

acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie

dispusă achitarea lui Bujac Oxana pe capătul de învinuire adus în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, recalificarea acțiunilor inculpatei din prevederile art. 152 alin.(1) Cod

penal, în art. 157 Cod penal, care prevede vătămarea medie a integrității corporale sau a

sănătății cauzată din imprudență, pe motiv că în acțiunile inculpatei nu s-a confirmat

prezența laturii subiective a infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal,

astfel inculpata nu a manifestat intenția directă în comiterea vătămărilor medii părții

vătămate. Stabilirea lui Bujac Oxana în baza art. 157 Cod penal, a unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen 3 luni și în baza art. 90 Cod penal, suspendarea

executării pedepsei pe termen de 1 an. Respingerea integrală a acțiunii civile.

În motivarea cererii a indicat:

- acțiunile inculpatei Bujac Oxana greșit au fost calificate ca huliganism agravat

și vătămarea intenționată a integrității corporale. Or, Bujac Oxana a declarat, că

pricina conflictului apărut între ei au fost relațiile ostile create de către Tulba Tatiana

ca urmare a unui comportament îndelungat și batjocuritor al acesteia față de Bujac

Oxana. Acțiunile inculpatei Bujac Oxana nu au fost îndreptate spre încălcarea

grosolană a ordinii publice, ci aveau ca scop clarificarea situație ostile create pentru

evitarea conflictelor pe viitor între acestea;

2

- în situația încadrării juridice în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, se pune

accent pe dorința inculpatului de a cauza urmări prejudiciabile asupra integrității

corporale sau a sănătății victimei, și pe gradul de vătămare a acesteia;

- latura subiectivă a vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a

sănătății se exprimă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă sau

indirectă, iar Bujac Oxana aflându-se la 08.11.2018, aproximativ la orele 08-30 în

incinta instituției preșcolare de copii din s. Floreni r-l Anenii Noi, în baza relațiilor

reciproc ostile survenite în rezultatul unui conflict declanșat între ea și partea

vătămată, nedîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

neprevăzând posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși trebuia și putea să

le prevadă, a îmbrîncit-o pe Tulba Tatiana, care drept rezultat a enerției a căzut jos,

căuzîndu-i fractura de os coccis cu deplasare în anterior care condiționează o

dereglare a sănătății de lungă durată și de califică ca vătămări corporale medii,

(concluzie similară a fost expusă în cadrul dosarului nr. lra-499/16 examinat la CSJ).

Astfel, apreciind probele administrate în raport cu circumstanțele stabilite, se

constatată că vătămarea medie a integrității corporale produsă de inculpată părții

vătămate se exprimă prin vinovăție sub forma de imprudență, adică inculpata,

îmbrîncind-o pe partea vătămată, nu și- a dat seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși

trebuia și putea să le prevadă;

- acțiunea inculpatei, sub aspectul laturii subiective, prin prisma prevederilor

art.18 Cod penal, întrunește elementele caracteristice infracțiunii săvârșite din

imprudență, astfel că acțiunile acesteia urmează a fi calificate în baza art. 157 Cod

penal, ca vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență. (...) la calificarea acțiunilor inculpatei în baza art. art. 287 și 152 Cod

penal, trebuie să se țină cont că, în cazul când omorul intenționat sau vătămarea

intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății poate să

reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a

ordinii publice, așa cum este prezentat de către acuzatorul de stat în rechizitoriu și

de instanța de fond în sentința pronunțată, calificarea trebuie făcută, în temeiul art.

145, 151 sau 152 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul

contravențional ca huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri

publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice. în cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în

baza art. 145, 151 sau 152 și art. 287 Cod penal. Or, principiul de neadmitere a

sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere

penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o

desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”, (concluzia expusă în cadrul dosarului nr.

lra-1776/2018 și în pct. 7 al hotărîrii plenului CSJ nr. 6 din 15.05.2017);

- pe episodul de huliganism, imputat de organul de urmărire penală și reținut

totalmente de instanța de judecată, nu s-a ținut cont de Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 6 din 15 mai 2017, „Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism”, potrivit căreia, în sensul art. 287 Cod penal, prin violență

3

se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, fie cu vătămare neînsemnată care nu presupun nici dereglarea de scurtă

durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

-probele administrate demonstrează că, intenția și scopul acțiunilor inculpatei

se bazează pe relațiile reciproc ostile survenite, dar nu în baza acțiunilor huliganice,

astfel că nu este admisibilă răspunderea cumulativă a inculpatei în baza art. 152 alin.

(1) și art. 287 Cod penal or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași

fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în

cazurile de acest gen, violența este cea, care se desemnează prin sintagma aceeași

faptă;

- instanța neîntemeiat a încasat suma de 4500 lei pentru cheltuielile de

tratament, or în speță nu au fost aduse probe ce ar justifica suportarea acestor

cheltuieli de tratament. În partea încasării prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei,

instanța de fond nu a ținut cont de unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral - criteriul echității, care exprimă că indemnizația

trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. Cuantumul despăgubirilor

trebuie astfel stabilit, ca acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victimele daunelor.

3.2 Avocatul Cara-Pali L. în numele părții vătămate, care a solictat casarea

parțială a acesteia, în partea ce ține de soluționarea acțiunii civile cu admiterea

acesteia în întregime, încasarea din contul lui Bujac Oxana în folosul lui Tulba

Tatiana prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile infracționale a inculpatei

în mărime de 4500 lei cheltuieli pentru tratament, 3500 lei cheltuieli pentru asistență

juridică, 50000 mii lei prejudiciu moral, iar în total suma de 58000 mii lei.

În motivarea apelului a indicat:

- instanța urma să țină cont de dispoțiziile legale și să emită o soluție corectă și

echitabilă, care să asigure părții vătămate apărarea drepturilor, să-i ofere

certitudinea și încrederea în restabilirea adevărului și ordinii sociale. Totodată și

satisfacția echitabilă pentru suferințele îndurate;

- Tulba Tatiana ca urmare a loviturii cu pumnul în față de către Bujac Oxana a

căzut jos, a suferit o comoție cerebrală și și-a fracturat oasele bazinului, a stat două

luni mobilizată la pat; a fost impusă să stea două luni în poziție culcată pentru a se

solida oasele fracturate. În cele două luni de tratament Tulba Tatiana a intrat într-o

depresie profundă care se menține pînă la moment.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Condurari Andrian, în

numele inculpatei și admis apelul declarat de avocatul Cara-Pali Ludmila în numele

părții vătămate Tulba Tatiana, fiind casată sentința parțial, în partea acțiunii civile

referitoare la prejudiciul moral, și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru primă instanță, în partea respectivă, prin care a fost admisă acțiunea

civilă referitoare la prejudiciul moral, înaintată în procesul penal și încasat de la

inculpata Bujac Oxana în beneficiul părții vătămate Tulba Tatiana 10000 lei, cu titlul

4

de reparare a prejudiciului moral produs prin infracțiune. În rest, dispozițiile

sentinței au fost menținute.

partea apărării, precum că inculpata nu a comis infracțiunea de huliganism nu are

suport probatoriu, o dată ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate

și apreciate de primă instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința

instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii imputate inculpatei

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Argumentul apelantului, precum că în cadrul conflictului iscat între Bujac O. și

Tulba T., inculpata a urmărit scopul de a clarifica relațiile ostile create, pentru

evitarea conflictelor pe viitor între acestea – a fost respins ca fiind nefondat, or din

declarațiile părții vătămate, a martorilor Ghițman A. Sprîncean A., audiați în cadrul

ședinței de judecată în primă instanță, se confirmă cu certitudine acțiunile

huliganice ale inculpatei.

Totodată, martorii respectivi au declarat instanței că, conflictul a fost iscat de

către Bujac O. care a adresat mai multe replici în adresa părții vătămate, printre care

,, tu ești a lui Muntean, cea care a scris plângere la poliție...”, ulterior partea

vătămată a fost lovită de către Bujac O. în regiunea nasului, și în urma loviturii a

căzut jos, declarațiile acestora coroborează direct cu raportul de expertiză judiciară

nr. 201809D0134 din 22.11.2018 prin care la examinarea medico-legală a cet. Tulba

Tatiana și a documentelor medicale prezentate s-a depista o fractură de os Coccis cu

deplasarea în anterior - care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect

contodent dur sau la cădere și lovire de așa obiecte, posibil la timpul și

circumstanțele indicate, condiționează o dereglare de lungă durată și conform

acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Motiv pentru aprecierea critică a declarațiilor martorilor indicați în apelul

avocatului, nu există.

Astfel, în speță, instanța de apel a constatat că, locul derulării evenimentelor

este incinta instituției preșcolare - grădinița pentru copii din raionul Anenii - Noi,

satul Floreni, unde, la data de 08 noiembrie 2018, copiii urmau să fie înscriși la

grădiniță în urma prezentării extraselor medicale, asistentei medicale, astfel în incită

erau prezente mai multe persoane. Conflictul a fost inițiat de inculpata Bujac O.

Acțiunile inculpatei au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii

publice și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate. Încălcarea

grosolană evident a ordinei publice s-a manifestat prin: acțiunile violente

intenționate și grosolane ale lui Bujac O. față de partea vătămată, ce au atentat la

regulile sociale și morale de conviețuire (care presupun rezolvarea civilizată și

pașnică a oricărei situații de conflict), manifestate prin aplicarea unei lovituri cu

pumnul.

În rezultatul acțiunilor inculpatei au fost atinse interesele legitime ale părții

vătămate, precum și a altor persoane, de a sta în liniște și siguranță, fiind periclitată

securitatea și ordinea publică în incinta instituției preșcolare - grădinița pentru copii

din raionul Anenii - Noi, satul Floreni.

5

Totodată, susținerea apelantului, precum că acțiunile inculpatei urmează a fi

recalificate de la articolul 152 alin. (1) Cod penal la articolul 157 Cod penal, de

asemenea au fost respinse ca nefondate, or, conform celor relatate supra rezultă

intenția inculpatei de a lovi partea vătămată.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind

că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunilor imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul

procesului penal.

Analizînd totalitatea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de apel a considerat dovedită integral, în afara oricărui dubiu rezonabil,

vina inculpatei Bujac Oxana în săvîrșirea infracțiunilor art. 152 alin.(1) Cod penal cu

indicii de calificare „vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății,

care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care

a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății ” și art. 287 alin.(1) Cod penal cu

indicii de calificare „Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.”

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpatei se confirmă obiectiv prin

probele administrate la cauza penală și cercetate în ședința de judecată, coroborate

între ele, și anume declarațiile inculpatei, a părții vătămate, declarațiile martorilor

Untură Mariana, Ghițman Alexandru, Sprinceană Ana, care indică direct că,

inculpata aflîndu-se în instituția preșcolară față de copii și părinții acestora a inițiat

o ceartă după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței părții vătămate,

cît și faptul că aceasta prin acțiunile sale a perturbat activitatea asistentei medicale

din cadrul grădiniței. Acțiunile inculpatei privind atentarea la sănătatea persoanei

vătămate a fost demonstrată prin raportul de expertiză nr. 201809D0134 din

22.11.2018 prin care la examinarea medico-legală a cet. Tulbu Tatiana și a

documentelor medicale prezentate s-a depista o fractură de os coccis cu deplasarea

în anterior - care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent

dur sau la cădere și lovire de așa obiecte, posibil la timpul și circumstanțele indicate,

condiționează o dereglare de lungă durată și conform acestui criteriu se califică ca

vătămare medie.

Pedeapsa penală aplicată inculpatului este în limitele legii, astfel motivele

invocate de apelant, ce vizează asprimea pedepsei, se apreciază ca fiind nefondate.

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 și 90

Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunilor săvârșite și circumstanțele care influențează asupra

pedepsei.

Astfel, în viziunea instanței de apel, prima instanță motivat a stabilit categoria

și măsura de pedeapsă și, în așa mod, corect a concluzionat că, atingerea scopului

pedepsei se v-a obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea

6

condiționată a executării pedepsei pe termenul fixat. Pedeapsa urmează a fi aplicată

în condițiile articolului 84 alin. (1) Cod penal - concurs de infracțiuni, or Bujac O. a

săvârșit două infracțiuni fără să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele.

Chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare este soluționată în conformitate cu

prevederile articolele 227 - 229 Cod de procedură penală.

Cu privire la motivele invocate în apeluri, ce vizează soluționarea acțiunii

civile, instanța de apel, analizând conținutul sentinței atacate, a observat că prima

instanță nu s-a expus motivat asupra acțiunii civile, în partea cuantumului

prejudiciului moral produs prin infracțiune.

În opinia instanței de apel, nu este motivată suficient concluzia instanței de

judecată cu privire la mărimea despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral

cuvenite părții civile, de vreme ce lipsește evaluarea cuvenită a cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral și nu sunt luate în considerație

consecințele infracționale, precum și circumstanțele cauzei, care au influențat

considerabil starea psihică și starea sănătății a părții vătămate. În atare situație,

mărimea prejudiciului moral produs prin infracțiune, stabilită prin sentință, este

incomensurabilă cu prejudiciul moral produs părții vătămate.

Procedând în asemenea mod, prima instanță n-a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de procedură penală,

astfel încât au fost comise erori judiciare, iar, pe cale de consecință juridică, acțiunea

civilă înaintată în procesul penal n-a fost soluționată în conformitate cu legislația.

Soluționând acțiunea civilă, în partea prejudiciului moral produs prin

infracțiune, se aplică prevederile articolelor 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de

procedură penală. Din lucrările cauzei, cu certitudine se constată, că în rezultatul

infracțiunii săvârșite de inculpată, părții vătămate i-au fost cauzate suferințele

psihice și fizice.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral se

i-a în considerație rezultatele infracționale, care au influențat considerabil starea

psihică a părții vătămate, precum și starea sănătății acesteia, care, potrivit raportului

de expertiză medico - legală nr. 201809D0134 din 22.11.2018, părții vătămate Tulba

T., în rezultatul infracțiunilor, i-a fost cauzată vătămare medie. (f. d. 41-42).

Prin urmare, în opinia instanței de apel, cuantumul prejudiciului moral produs

prin infracțiune, în proporțiile corespunzătoare, se va încasa de la inculpată în

beneficiul părții vătămate Tulba T.

Instanța de apel a reținut, că, în cuprinsul apelului, partea civilă, solicită

încasarea sumei de 50 000 mii lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral produs

prin infracțiune, cuantum care, în opinia instanței de apel, este exagerat și

nejustificat în raportul de complexitatea cazului și rezultatele infracționale, fapt ce

impune, respingerea parțială a solicitării respective, cu încasarea sumei de 10 000 lei

cu titlu de reparare a prejudiciului moral produs prin infracțiune, fiind una reală și

rezonabilă.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că prima instanță corect a soluționat

chestiunile cu privire la cuantumul prejudiciului material produs prin infracțiune și

7

cheltuielile judiciare suportate în legătură cu asistența juridică acordată părții

vătămate, în cadrul procesului penal, conform articolelor 217 - 219 alin. (1) -(4), 220

alin. (1) - (3) și 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, și, pe această linie de

gândire, a reținut că sunt dovedite temeiurile și mărimea acestui prejudiciu și se

consideră că este dovedit cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare, motiv pentru care, solicitarea respectivă, a fost admisă.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, cerințele înaintate de inculpat cu

privire la respingerea integrală a acțiunii civile nu sunt motivate.

către avocatul Condurari A. în numele inculpatei, care solicită casarea acestora cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

achitarea lui Bujac Oxana pe capătul de învinuire adus în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, recalificarea acțiunilor inculpatei din prevederile art. 152 alin.(1) Cod penal,

în art. 157 Cod penal, care prevede vătămarea medie a integrității corporale sau a

sănătății cauzată din imprudență, pe motiv că în acțiunile inculpatei nu s-a

confirmat prezența laturii subiective a infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod

penal, astfel inculpata nu a manifestat intenția directă în comiterea vătămărilor

medii părții vătămate. Stabilirea lui Bujac Oxana în baza art. 157 Cod penal, a unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen 3 luni și în baza art. 90 Cod penal,

suspendarea executării pedepsei pe tennen de 1 an. Respingerea integrală a acțiunii

civile.

În argumentarea cererii de recurs invocă următoarele:

- sentința, precum și decizia instanței de apel sînt pasibile casării, ca fiind

nefondate în partea stabilirii situației de fapt, calificării acțiunilor inculpatei,

argumentării vinovăției inculpatei și aplicării pedepsei;

- probele prezentate de acuzatorul de stat și reținute de către instanțele

inferioare nu dovedesc, că intenția inculpatei Bujac Oxana pe data de 08.11.2018 a

fost îndreptată la încălcarea grosolană a ordinii publice, iar acțiunile ei au exprimat

o vădită lipsa de respect față de societate;

- instanța de fond, precum și cea de apel ilegal au condamnat-o pe Bujac Oxana

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin.(1) și 152 alin.(1) Cod

penal, deoarece neîntemeiat au ajuns la concluzia, că în acțiunile acesteia sunt

întrunite elementele infracțiunilor imputate, și nu au ținut cont de faptul, că pricina

conflictului apărut între ea și partea vătămată au fost relațiile ostile create de către

Tulba Tatiana ca urmare a unui comportament îndelungat și batjocuritor al acesteia

față de Bujac Oxana;

- sentința primei instanțe și menținută de instanța de apel este adoptată în baza

unor probe contradictorii, bazate doar pe presupuneri și în lipsa unor dovezi

incontestabile, ce ar confirma vinovăția inculpatei de comitere a infracțiunilor

incriminate. Vinovăția persoanei nu poate fi întemeiată pe presupuneri, iar dubiile

în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea

inculpatului, nefiind nimeni obligat să-și demonstreze nevinovăția, norma ignorată

de instanța de fond;

8

- acțiunile inculpatei Bujac Oxana greșit au fost calificate ca huliganism agravat

și vătămarea intenționată a integrității corporale. Or, Bujac Oxana a declarat, că

pricina conflictului apărut între ei au fost relațiile ostile create de către Tulba

Tatiana ca urmare a unui comportament îndelungat și batjocuritor al acesteia față

de Bujac Oxana. Acțiunile Inculpatei Bujac Oxana nu au fost îndreptate spre

încălcarea grosolană a ordinii publice, ci aveau ca scop clarificarea situație ostile

create pentru evitarea conflictelor pe viitor între acestea;

- este absolut eronată și lipsită de logică versiunea primei instanțe și menținută

de instanța de apel, rezumându-se exclusiv la învinuirea adusă de partea acuzării

care este una absolut neîntemeiată, nefondată dar și lipsită de rezistență deoarece

nu este dovedită prin probe care ar demonstra vinovăția inculpatei Bujac Oxana în

comiterea infracțiunilor încriminate. în privința circumstanțelor și versiunii părții

apărării instanțele inferioare practic nu s-au expus, nu au dat nici o apreciere, cel

mai probabil din lipsă de argumente.

- concluziile organului de urmărire penală au fost bazate pe presupuneri, și

toate dubiile că, Bujac Oxana ar fi comis infracțiunile încriminate, acuzarea de stat

precum și instanțele de judecată le-au interpretat în defavoarea inculpatei și nu

invers așa cum prevede legea în art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală;

- nici o probă a părții acuzării și constatată de instanța de judecată în mod

eronat, nu indică direct că intenția lui Bujac Oxana a fost îndreptată asupra

încălcării ordinii publice și cauzării de vătămări corporale părții vătămate;

- în situația încadrării juridice în baza arț. 152 alin. (1) Cod penal, se pune

accent pe dorința inculpatului de a cauza urmări prejudiciabile asupra integrității

corporale sau a sănătății victimei, și pe gradul de vătămare a acesteia;

- latura subiectivă a vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a

sănătății se exprimă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă

sau indirectă, iar Bujac Oxana aflîndu-se la 08.11.2018 aproximativ la orele 08-30 în

incinta instituției preșcolare de copii din s. Floreni r-l Anenii noi, în baza relațiilor

reciproc ostile survenite în rezultatul unui conflict declanșat între ea și partea

vătămată, nedîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

neprevăzînd posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși trebuia și putea

să le prevadă, a îmbrîncit-o pe Tulba Tatiana, care drept rezultat a enerției a căzut

jos, căuzîndu-i fractura de os coccis cu deplasare în anterior care condiționează o

dereglare a sănătății de lungă durată și de califică ca vătămări corporale medii,

(concluzie similară a fost expusă în cadrul dosarului nr. lra- 499/16 examinat la CSJ).

Astfel, apreciind probele administrate în raport cu circumstanțele stabilite, se

constatată că vătămarea medie a integrității corporale produsă de inculpată părții

vătămate se exprimă prin vinovăție sub forma de imprudență, adică inculpata,

îmbrîncind-o pe partea vătămată, nu și- a dat seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși

trebuia și putea să le prevadă;

-acțiunea inculpatei, sub aspectul laturii subiective, prin prisma prevederilor

art. 18 Cod penal, întrunește elementele caracteristice infracțiunii săvîrșite din

9

imprudență, astfel că acțiunile acesteia urmează a fi calificate în baza art. 157 Cod

penal, ca vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență;

- pe episodul de huliganism, imputat de organul de urmărire penală și reținut

totalmente de instanța de judecată, nu s-a ținut cont de hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 6 din 15 mai 2017 „Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism”, potrivit căreia, în sensul art. 287 Cod penal, prin

violență se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau

a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată care nu presupun nici dereglarea de scurtă

durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă;

- probele administrate demonstrează că, intenția și scopul acțiunilor inculpatei

se bazează pe relațiile reciproc ostile survenite, dar nu în baza acțiunilor huliganice,

astfel că nu este admisibilă răspunderea cumulativă a inculpatei în baza art. 152

alin. (1) și art. 287 Cod penal or, principiul de neadmitere a sancționării duble a

aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași

faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, care se desemnează prin sintagma

aceeași faptă;

- în partea admiterii acțiunii civile și încasării sumei de 4500 lei pentru

cheltuielile de tratament, 3500 lei pentru asistența juridică și 10000 în calitate de

prejudiciu moral, iar in total suma de 18000 lei considerăm hotărîrea neîntemeiată și

pasibilă a fi casată integral;

- instanța neîntemeiat a încasat suma de 4500 lei pentru cheltuielile de

tratament, or în speță nu au fost aduse probe care ar justifica suportarea acestor

cheltuieli de tratament;

- în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, instanța de fond

nu a ținut cont de unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral - criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, ca acesta să

aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor;

- prezenta cerere de recurs urmează a fi considerată ca fiind depusă în termen.

penală, au depus referință privind opina acestora asupra recursului declarat:

7.1 Procurorul, solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece recursul nu este

motivat sub aspectul casării hotărârii recurate, iar instanța de apel în conformitate cu

prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală, a dat apreciere întregului sistem

de probe, just a ajuns la concluzia menținerii sentinței de condamnare a lui Bujac O.

7.2 Partea vătămată Tulba T., solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece avocatul Condurari A. în numele inculpatei, incorect a dat

apreciere probelor, iar instanța de apel a motivat just soluția. Vinovăția inculpatei s-a

confirmat prin probele administate la cauza penală, iar decizia corespunde

prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, este argumentată, motivată, fiind

10

legală și întemeiată, astfel nu se constată vreo eroare de drept, ce ar afecta legalitatea

hotărârii contestate.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că avocatul

Condurari A. în numele inculpatei, critică soluțiile hotărârilor judecătorești adoptate în

cauză, în partea stabilirii situației de fapt, calificării acțiunilor inculpatei și faptului că

instanța de apel nu s-a expus la argumentele apărării.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării cauzei

în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Ca supoziție a celor enunțate, se menționează că în sensul cerințelor art. 414 Cod

de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sânt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a

fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă

participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe

atenuante și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

11

drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul constată că, în prezenta speță prima instanță a recunoscut-o vinovată și a

condamnat-o pe Bujac O. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, art. 287 alin. (1) Cod

penal.

La acest capitol Colegiul penal lărgit atestă faptul că, în partea descriptivă a

sentinței de condamnare, la descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

prima instanță a menționat: „Bujac Oxana, la data de 08.11.2018, aproximativ la orele 08:30,

aflîndu- se în loc public în incinta instituției preșcolare - grădinița de copii din s. Floreni, r.

Anenii Noi, urmărind scopul tulburării ordinii publice, exprimînd o vădită lipsă de respect față

de societate a inițiat un conflict cu Tatiana Tulba, s-a exprimat cu un ton ridicat în adresa

acesteia, în prezența mai multor persoane la observațiile altor persoane de a nu admite

comportament grosolan și amoral în incinta unei instituții unde se află copii, aceasta

demonstrîndu-și supremația fizică, cu o obrăznicie deosebită i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea feței Tatianei Tulba, drept rezultat al inerției ultima căzut jos, cauzîndu-i fractura de

os coccis cu deplasarea în anterior.

Tot, Bujac Oxana la data de 08.11.2018, aproximativ la orele 08:30, aflîndu-se în incinta

grădiniței de copii din s. Floreni, r. Anenii Noi urmărind scopul provocării leziunilor corporale

Oxanei Bujac pentru a o pedepsi pe ultima, i-a aplicat violent o lovitură cu pumnul în față drept

rezultat al inerției aceasta a căzut jos lovindu-se de podea, cauzîndu-i astfel părții vătămate

Tulba Tatiana vătămări corporale sub formă de fractură de os coccis cu deplasarea în anterior,

care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca vătămări corporale

medii.”

În continuare, judecând apelurile, instanța de apel, în decizie, la descrierea faptei

constatate de prima instanță, a reținut următoarele: „Starea de fapt și de drept stabilită

prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță”

12

Elocvent în acest sens, Colegiul lărgit evidențiază, că în partea descriptivă a

sentinței la pag. 202 v. I, prima instanță constată că „Analizând elementele infracțiunii,

instanța constată fapta incriminată inculpatei Bujac Oxana prevăzută de art. 287 alin.(1) CP se

deosebește printr-un cinism și obrăznicie deosebită. Esența motivelor huliganice comise de

inculpată au fost în atitudinea profund desprețuitoare a făptuitorului față de întreaga societate,

față de ordinea publică, în dorința ei de a se confrunta cu opinia publică, cu normele etice, locul

public și anume instituția preșcolară, unde martorii oculari au fost niște copii cu o vîrstă

preșcolară, care au asistat la conflict și aplicarea loviturii părții vătămate. În sensul prevederilor

art. 287 CP prin „violență” se are în vedere violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici

dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de

muncă. În ipoteza în care acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică sunt însoțite de o

violență mai gravă, ele nu mai pot reprezenta o parte a infracțiunii prevăzute la art. 287 CP.

Astfel, trebuie percepută distinct violența mai gravă, în cazul dat vătămarea intenționată medie

a integrității corporale sau a sănătății ce însoțește acțiunile prin care se încalcă grosolan ordinea

publică. Respectiv vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății a

reprezentat violența care a fost aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii

publice. Potrivit Hotărîrii Plenului CSJ nr.4 din 19.06.2006 „privind practica judiciară despre

infracțiunile despre huliganism” cu modificările ulterioare din 15.02.2017 nr.6, pct.5 ,,Doar în

cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de omor intenționat ori de

vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvîrșite se

vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform art. 287 și

art. 145, 151 sau 152 Cod Penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(1) se consideră consumată din momentul aplicării

loviturii părții vătămate și părăsirea instituției preșcolare. În cazul art. 152 alin.(1) CP,

infracțiunea se consideră consumată în momentul survenirii consecințelor. Latura subiectivă a

infracțiunilor se manifestă prin vinovăție cu intenție directă, inculpata conștientizînd

caracterul ilegal al acțiunii sale manifestată prin aplicarea loviturii cu pumnul în față a părții

vătămate, atentînd la valorile ce ocrotesc viața și sănătatea persoanei. Inculpata, fiind persoana

fizică responsabilă, care conștientizînd acțiunile sale prejudiciabile, fiind într-o instituție

preșcolară, unde se aflau părinți cu copii minori, în văzul acestora a iniția un scandal și i-a

aplicat o lovitură a părții vătămate. Astfel, inculpata este subiect al infracțiunii atît de

huliganism cît și subiectul infracțiunii de vătămarea intenționată medie a integrității corporale

sau a sănătății. Conform art. 385 alin. (1) pct. 3) din Codul de procedură penală la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea. Concluzii similare,

preluate din sentință se regăsesc și în pct. 11.1 al deciziei adoptate de către instanța de

apel.

Deci, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanțele de fond în hotărârile

adoptate, Colegiul observă că, aceste instanțe au considerat dovedită vina inculpatei în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, art. 287 alin. (1) Cod

penal, descriind și hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2006

„Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, fără a fi ajutată

13

la circumstanțele cauzei și speța dată și fără a verifica dacă este admisibilă aplicarea

răspunderii, în baza art. 152 și art.287 Cod penal, în cazul „ aplicarii unei singure lovituri

cu pumnul în față, ce a dus la vătămări corporale medii”, ținând cont de faptul că, principiul

de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la

răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe

care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

Astfel, instanța de apel nu a dat răspuns la principalele argumente ale apărării că:

- învinuirea înaintată și faptele constatate de instanțele de fond, în baza art. 152

alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (1) Cod penal, sunt aceleași, violența fiind cea care o

desemnează prin sintagma „aceeași faptă”;

- principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea

de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este faptul

că, în partea descriptivă a sentinței la pag. 204 v. I, este indicat că „...instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei, de probele prezentate și anexate la materialele cauzei

penale, va admite parțial acțiunea civilă a părții vătămate și va dispune încasarea de la

inculpată a sumei de 4500 lei pentru cheltuielile de tratament...”raționamente reținute de

instanța de apel, care a menționat că „prima instanță corect a soluționat chestiunile cu

privire la cuantumul prejudiciului material produs prin infracțiune...”, fără a verifica dacă

este dovedită mărimea pagubei materiale cerute de partea vătămată, reieșind din

probele anexate a cererea de chemare în judecată (f.d.117-126 v. I), la care este anexată

doar chitanța privind serviciile avocatului și extrase din fișa medicală, nefiind anexate

careva bonuri privind suportarea reală a cheltuielilor de tratament. Astfel, Colegiul

penal reține că instanța de apel nu a dat răspuns și la argumentul apelantului, precum

că instanța neîntemeiat a încasat suma de 4500 lei pentru cheltuieli de tratament, or în

speță nu au fost aduse probe ce ar justifica suportarea acestor cheltuieli de tratament.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța ierarhic

inferioară nu s-a expus asupra tuturor motivelor esențiale menționate în apeluri, fără o

fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt

respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu expunerea selectivă doar

asupra unora din ele.

După cum se învederează în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești, pentru a fi de

calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil drept rezultatul unei

aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și al unei aprecieri

convingătoare a faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în

principal de calitatea motivației. O motivație bună este o necesitate imperioasă care nu

poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivația permite nu numai o mai bună

înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție

împotriva arbitrarului. De aceea, aceasta trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de

ambiguități și de contradicții, care trebuie să permită urmărirea unui raționament ce a

condus judecătorul la soluția adoptată în final.

14

În subsidiar, în același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să răspundă

pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare.

Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că

pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.

La caz, instanța de apel nu a dat răspuns la toate cele invocate în cererile de apel,

prin aceasta nerezolvând fondul apelurilor declarate.

Caracterul succint al concluziei formulate de instanța de apel față de criticele

părții apărării este calificat de Colegiul penal lărgit ca fiind o motivare insuficientă și

irelevantă, contrară standardelor procedurale inserate la art. 6 paragraf. 1 din

Convenția Europeană.

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța de contencios

european, a statuat că unul din standardele art. 6 din Convenție declară că este în

sarcina instanțelor naționale de a considera cele mai importante argumente ridicate de

părți și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă sfera

argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă argumente proprii poate

depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a considera un

argument serios sau examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în sine

incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în

prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre

asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți,

care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate

la caz.

Așadar, în decizie instanța de apel urmează să analizeze argumentele importante

invocate de apelanți și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de fapt și de drept,

ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelanți. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de procedură

penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat

răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelanți, care în opinia lor au importanță

în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel

în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către această

instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând

atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesual penale.

15

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze

la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpaților, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Condurari Andrian în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza penală privind-o pe Bujac Oxana Xxxxx, și

se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 17 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

16