1ra-329/20 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-329/20 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-329/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul

Bondarenco Oleg în numele părții vătămate Popa Tudor, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2019, în cauza

penală în privința inculpatei

Boicenco Nina xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.10.2017 - 26.07.2018;

Instanța de apel: 03.12.2018 - 14.03.2019;

Instanța de recurs: 01.10.2019 - 26.05.2020.

A C O N S T A T A T

fost încetat procesul penal privind săvârșirea de către Boicenco Nina a infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, din motivul expirării prescripției

tragerii la răspundere penală.

a contestat sentința cu recurs, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei de către prima instanță, din motiv că sentința a fost adoptată în lipsa

inculpatei.

art. 444 alin. (1) pct. (6) Cod de procedură penală, a contestat sentința cu recurs,

solicitând casarea parțială a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri.

1

de asemenea a contestat sentința, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către prima instanță.

15 septembrie 2017, au fost admise recursurile, casată integral sentința cu

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

Pentru formularea soluției nominalizate, instanța de recurs a reținut că

contrar prevederilor art. art. 321, 332 alin. (1), 285 alin. (1), (2), 275 pct. 4) Cod de

procedură penală, prima instanță soluționând chestiunea privind participarea

inculpatei la judecarea cauzei și efectele absenței ei, urma mai întâi să audieze

inculpata în vederea stabilirii vinovăției, precum și voința ei privind încetarea

procesului penal în temeiul intervenirii prescripției privind tragerea la răspundere

penală.

Boicenco Nina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

În legătură cu intervenirea termenului de prescripție al tragerii la răspundere

penală pentru infracțiunea respectivă, Boicenco Nina a fost liberată de răspundere

penală.

Procesul penal în cauza lui Boicenco Nina, care a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

Boicenco Nina, activând în funcție de inginer cadastral al

Oficiului Cadastral Chișinău, fiind persoană publică, contrar prevederilor art. 2 al

Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, potrivit

cărora număr cadastral – număr individual, irepetabil pe teritoriul țării, al bunului

imobil; Se atribuie conform procedurii stabilite de legislație și se păstrează pe toată

perioada de existență a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic;

art. 14 alin. (1) lit. c) – Lucrările cadastrale se compun din identificarea bunurilor

imobile în baza documentelor ce confirmă drepturile; art. 16 – Lucrările de

identificare: alin. (1) Identificarea bunului imobil se efectuează prin confruntarea

datelor din cadastru cu datele constatate pe teren, alin. (2) Identificarea bunului

imobil se legalizează printr-un act de constatare pe teren, care va conține informații

referitoare la gradul de corespundere a datelor despre componența, suprafața și

despre alte caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadastru, alin. (3) în cazul

constatării de modificări în componența bunului imobil, precum și al divizării

terenului sau comasării de terenuri, în afara lucrărilor de identificare se vor efectua

și alte lucrări cadastrale necesare; art. 40 – înregistrarea dreptului de proprietate

comună în diviziune, alin. (1) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în

2

diviziune asupra bunului imobil, în registrul bunurilor imobile se indică cota ideală

a fiecărui proprietar în patrimoniu, care: a) se determină reieșind din mărimea

suprafeței totale sau suprafeței locative fie din valoarea unor încăperi și/sau a

suprafețelor unor terenuri, fie în alt mod convenit între cotitularii dreptului de

proprietate comună în diviziune și b) se exprimă sub formă de fracție ordinară sau

în procente la mărimea sau valoarea bunului imobil și c) se indică în contract sau în

alt document ce confirmă drepturile, făcându-se referire la modul de determinare a

ei, alin. (2) înscrisul în registrul bunurilor imobile privind mărimea cotei se

efectuează în baza documentului ce confirmă cotele determinate în bunul imobil. În

cazul în care cotele dintr-un teren și/sau dintr-o construcție capitală stabilite

separat sânt indicate în diferite documente ce confirmă drepturile, înscrisul se

efectuează conform acestor documente, alin. (3) La înregistrarea nașterii,

transmiterii, grevării sau stingerii dreptului de proprietate asupra încăperilor

izolate din asociațiile de proprietari ai locuințelor privatizate, se înregistrează

concomitent dreptul, legat indisolubil de acesta, de proprietate comună în diviziune

asupra patrimoniului comun; art. 48 – răspunderea pentru modificarea, folosirea și

dispunerea nesancționată de informația referitoare la înregistrarea drepturilor,

alin. (1) Introducerea, modificarea, eliminarea înscrisului din registrul bunurilor

imobile cu încălcarea modului stabilit, precum și difuzarea și furnizarea

nesancționată a datelor din cadastru atrag după sine răspunderea lucrătorilor

organului cadastral teritorial în conformitate cu legislația în vigoare, a comis

depășirea atribuțiilor de serviciu soldate cu urmări grave în următoarele

circumstanțe.

Astfel, în baza Deciziei nr. 21/12-3 din 28 iulie 1994, cet. Popa Tudor i-a fost

autorizată demolarea casei vechi și construirea unei case particulare noi în xxxxx,

după care la 30 noiembrie 2005, în baza procesului-verbal de recepție finală a casei

de locuit, bunul imobil nou construit, a fost înregistrat după el la 24 martie 2008 în

Oficiul cadastral teritorial, fiind atribuit numărul cadastral xxxxx Proprietar al casei

vechi pe care a demolat-o în baza Deciziei Primăriei mun. Chișinău, cet. Popa Tudor

a devenit la 04 aprilie 1994 în baza contractului de vânzare-cumpărare a 1/3 cotă-

parte din bunul imobil al cet. Golovina Maria.

La 30 aprilie 1999, Boicenco Nina, activând în funcție de inginer cadastral al

OCT Chișinău, contrar atribuțiilor de serviciu, intenționat, a îndeplinit acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

nerespectând atribuirea numerării cronologice, dublând numerarea construcțiilor,

adăugând lit. „A”, (inventariată în anul 1964) la casa deja demolată și constatând

inexistența casei demolate, a eliberat certificatul 12020 din 30 aprilie 1999 pentru

recepția finală pe numele cet. Golovina Maria cu cota-parte de 1.0.

În temeiul actului juridic menționat, prin decizia Primăriei mun. Chișinău

nr. 14/44-2 din 27 iunie 2000, a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra

3

imobilului construit neautorizat pe teritoriul s. Botanica, mun. Chișinău și anume

casa de locuit lit. „А” din xxxxx, cu suprafața totală de 30,6 m2 și suprafața locativă

de 18,2 m2, construită precum că de către dna Golovina Maria, decizia în cauză fiind

înregistrată la organul cadastral la 20 iulie 2000, cu numărul xxxxx.

La 29 iunie 2006, cet. Golovina Maria, în baza contractului de donație, legalizat

de către notarul Semionova Rodica, a donat 2/3 din bunul imobil terenul cu numărul

cadastral xxxxx, aflat în folosință, precum și construcțiile aflate pe terenul indicat

care constau din casă de locuit cu suprafața totală de 30,6 m2, inclusiv 21,3 m2 de

spațiu locativ, veceul și gardul către doamna Șișchina Tamara.

La 01 februarie 2007, cet. Golovina Maria a decedat, decesul ei fiind trecut în

registrul de stare civilă la 03 februarie 2007 cu nr. 507.

La 04 octombrie 2007, cet. Șișchina Tamara a donat în baza contractului de

donație, autentificat notarial, bunurile dăruite ei de către cet. Golovina Maria, către

cet. Belîi Andrei și anume 2/3 din suprafața terenului de 0,06 ha aflat în folosință,

construcțiile aflate pe teren, înregistrate cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața totală

de 42,3 m2 și anume casa de locuit lit. A, alte construcții, veceu – lit. 5, gard, lit. II,

astfel imobilul cu numărul cadastral xxxxx a pierit încă în anul 1995, iar la momentul

întocmirii contractelor de donație din 29 iunie 2006 și 04 octombrie 2007, bunul

imobil donat deja nu mai exista în realitate.

Astfel, numărul cadastral xxxxx urma a fi păstrat doar pe perioada existenței

bunului imobil și radiat odată cu pierirea bunului imobil.

Prin acțiunile sale intenționate, Boicenco Nina a cauzat urmări grave în

cuantum de 163169 lei, exprimate prin pierderea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil menționat pe care l-a construit, prin faptul atribuirii cet. Belîi Andrei

a 2/3 cotă-parte.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal,

depășirea atribuțiilor de serviciu, manifestate prin săvârșirea de către o persoană

publică din cadrul oficiului cadastral teritorial Chișinău a unor acțiuni care depășesc

în mod vădit limitele drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

soldate cu urmări grave.

care a solicitat casarea integrală a sentinței și a încheierii primei instanțe din

14 noiembrie 2017 cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat împotriva

lui Boicenco Nina în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, să fie încetat în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum și declararea nulității

următoarelor acte:

- ordonanței CNA din 13 ianuarie 2015 de pornire a cauzei penale, ca fiind

exercitată după expirarea termenului prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal

(red. 2002), în conjuncție cu art. art. 275, 230 Cod de procedură penală;

4

- ordonanței de punere sub învinuire a cet. Boicenco Nina din 14 septembrie

2015 și rechizitoriul din 18 octombrie 2016, ca fiind lovite de nulitate absolută, ca

acte procedurale exercitate în baza unui act procedural nul – ordonanța CNA din

13 ianuarie 2015.

Suplimentar apărarea a solicitat și pronunțarea unei hotărâri de achitare de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod

penal în privința lui Boicenco Nina, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

8.1. În motivarea apelului a invocat că prima instanță nu a examinat în fond

cererile părții apărării privind încetarea procesului penal sub aspecte cu caracter

decisiv în sensul că ordonanța de punere sub învinuire pe Boicenco Nina din

14 septembrie 2015 și rechizitoriul întocmit la 18 octombrie 2016, sunt lovite de

nulitate absolută ca acte procedurale efectuate peste expirarea termenului de

prescripție a tragerii la răspundere penală de 15 ani.

Relevă că cauza penală a fost pornită de către Centrul Național Anticorupție

prin ordonanța din 13 ianuarie 2015, iar potrivit rechizitoriului, fapta penală

presupusă a fi săvârșită de către inculpata Boicenco Nina, a avut loc la

30 aprilie 1999.

Susține că potrivit art. 16 alin. (4) Cod de procedură penală, infracțiunea

prevăzută de la art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, se consideră o infracțiune gravă,

iar în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă au expirat 15 ani de la ziua săvârșirii unei infracțiuni grave.

Ca urmare, ultimul termen de pornire a dosarului penal a fost 30 aprilie 2014,

or cauza penală a fost pornită ilegal, după expirarea termenului, la 13 ianuarie 2015

prin ordonanța Centrului Național Anticorupție, contrar prevederilor legale

menționate.

Mai remarcă, că în cazul în care legea expres interzice pornirea urmăririi

penale în raport cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală,

este interzis sub nulitatea absolută exercitarea oricăror acte procesuale, iar dacă

astfel de acte vor fi adoptate, vor fi afectate de un viciu fundamental.

Menționează că vinovăția inculpatei nu va fi dovedită, deoarece urmărirea

penală nu urma a fi începută, iar fiind ilegal începută, urma a fi încetată încă la etapa

urmăririi penale.

Subliniază că toate actele procesuale exercitate de Centrul Național

Anticorupție și Procuratura Anticorupție, începând de la ordonanța de pornire a

urmăririi penale din 13 ianuarie 2015 și terminând cu rechizitoriul, inclusiv

sentința pronunțată, sunt ilegale și nule, fiind lipsite de putere juridică, iar în acest

sens invocând cauza Ialamov vs Republica Moldova din 12 decembrie 2017.

Consideră că ordonanța de punere sub învinuire a lui Boicenco Nina din

14 septembrie 2015 și rechizitoriul întocmit la 18 octombrie 2016, sunt lovite de

5

nulitate absolută ca acte procedurale efectuate peste expirarea termenului

prescripției tragerii la răspundere penală de 15 ani, stipulat expres la

art. 60 Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 275 Cod de procedură penală.

În ședințele de judecată a înaintat două cereri despre încetarea procesului

penal cu declararea nulității tuturor actelor procedurale efectuate la etapa urmăririi

penale, în temeiul art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 230 și

391 pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece termenul de prescripție prevăzut de

art. 60 Cod penal, a intervenit până la pornirea urmării penale, din care motiv

procesul penal urma a fi încetat de către instanța de judecată la faza punerii pe rol a

cauzei, indiferent de faptul dacă inculpata recunoaște sau nu acuzațiile incriminate,

însă prima cerere a fost respinsă prin încheierea din 14 noiembrie 2017, iar a doua

cerere înaintată la 23 aprilie 2018, nici nu a fost examinată, ceea ce constituie

violarea art. 6 § 1 CEDO.

Este de opinia, că organul de urmărire penală la primirea oricărei sesizări

despre săvârșirea unei fapte, având termen rezonabil de 30 zile stipulat la

art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru a investiga circumstanțele

esențiale care pot decide pornirea urmăririi penale, urma să verifice existența

circumstanțelor care exclud pornirea urmăririi penale, una din ele fiind prevederile

art. 60 Cod penal.

Cu referire la respingerea motivelor despre lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii, apărarea menționează că sentința este lipsită de motivare, fiind comise

erori grave de fapt în sensul art. 6 pct. 111 Cod de procedură penală, prin stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor și neglijarea probelor care le

confirmă sau prin denaturarea conținutului acestora.

La fel, rechizitoriul nu conține date exacte cu privire la constatarea

caracterului și mărimea daunei cauzate prin infracțiune, eroare de drept ce nu poate

fi corectată, în cazul în care procurorul nu a modificat învinuirea formulată.

Accentuează apărarea, că instanța a constatat în fapt că prin acțiunile

intenționate ale inculpatei, au fost cauzate urmări grave în cuantum de 163169 lei,

exprimate prin pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil menționat,

pe care l-a construit, prin faptul atribuirii cet. Belîi Andrei a 2/3 cotă-parte, însă nu

a constatat modul de calculare al acestora, care urma a fi raportat la modalitatea de

calcul a proporțiilor cauzării pagubelor în proporții mari sau deosebit de mari,

prevăzută de Codul penal.

Relevă că acuzațiile aduse lui Boicenco Nina sunt neîntemeiate, purtând un

caracter de raporturi civile care au fost examinate definitiv și irevocabil de către

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

prin deciziile din 10 noiembrie 2010, 08 iulie 2015, 14 septembrie 2016, motiv din

care nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal.

Totodată, instanța de judecată a denaturat esența probei potrivit căreia

6

martorul Stoian Victor, administratorul OCT mun. Chișinău, a concretizat că

Actul de inventariere întocmit de către Boicenco Nina în anul 1999, nu avea efecte

juridice, astfel că doar Actul de recepție finală la fața locului semnat de mai multe

persoane oficiale, aveau о forță juridică în baza căruia se înregistra dreptul de

proprietate la OCT mun. Chișinău.

Aceste acuzații imprecise au afectat grav dreptul inculpatei la apărare în

sensul art. 6 CEDO, la caz fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, care fiind о

garanție fundamentală în contextul prezumției nevinovăției, asigură ca în măsura în

care, în pofida dovezilor administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat,

îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu о probă

pozitivă de nevinovăție.

Cu referire la încadrarea juridică, apărarea a subliniat că instanța de judecată

a acceptat poziția acuzării și în lipsa unei motivări a constatat în fapt că prin acțiunile

intenționate ale inculpatei, a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de

art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, individualizată prin depășirea atribuțiilor de

serviciu, manifestate prin săvârșirea de către о persoană publică din cadrul

Oficiului cadastral teritorial Chișinău, însă acuzatorul și instanța de judecată, nu au

constatat dacă Boicenco Nina este subiect al infracțiunii prevăzute de

art. 328 Cod penal, și anume excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu,

presupuse a fi comise în anul 1999, în contextul în care pe parcurs au fost operate

modificări la art. 328 Cod penal, în acest sens fiind invocată jurisprudența CEDO,

hotărârea Adrian Constantin c. România din 12 aprilie 2011 și hotărârea

Barrber c. Spania din 1988.

Concluzionează apărarea că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe

care se bazează, este confuză și superficială, aceasta nefiind suficient motivată, prin

ce s-a încălcat art. 6 CEDO.

a fost admis apelul cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Procesul penal în privința lui Boicenco Nina învinuită de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție, în conformitate cu prevederile art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

9.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță eronat a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpata Boicenco Nina, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, nu au fost apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că inculpata Boicenco Nina, în ședința de judecată a

7

instanței de apel, în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, cât și în cadrul

urmăririi penale, nu a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de

învinuire, iar verificând motivele din apel, prin prisma normelor legale raportate la

circumstanțele speței, le-a apreciat ca fiind plauzibile.

Instanța de apel a constatat că începerea urmăririi penale, s-a dispus prin

ordonanța ofițerului de urmărire penală, șef al Direcției nr. 4 a D.G.U.P. a C.N.A,

l-nt colonel Crîșmari Luca din 13 ianuarie 2015, iar temei pentru pornirea urmăririi

penale au servit pretinsele fapte ilegale săvârșite în anul 1999 de persoane publice

din cadrul Primăriei mun. Chișinău și a Oficiului cadastral teritorial Chișinău.

Instanța a remarcat, că infracțiunea imputată inculpatei Boicenco Nina,

potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se

atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Din circumstanțele faptei imputate inculpatei, instanța de apel a menționat că

fapta ilegală ar fi fost săvârșită în aprilie 1999, iar urmărirea penală a fost pornită în

ianuarie 2015, astfel că din momentul săvârșirii infracțiunii – 30 aprilie 1999, care

în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, și până la pornirea urmăririi penale, au curs mai mult de 15 ani, iar din

materialele cauzei nu se atestă prezența înscrisurilor din care ar rezulta

suspendarea sau întreruperea curgerii prescripției.

Instanța de apel a conchis ca fiind întemeiate argumentele părții apelante și

prin prisma art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a considerat aplicabile

prevederile art. 60 alin. (1) Cod penal, în privința inculpatei Boicenco Nina.

a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

acesteia și menținerea sentinței fără modificări.

În argumentarea recursului, acuzatorul de stat menționează, că soluția

instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură penală,

considerând la caz neaplicabile prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură

penală, iar soluția legală fiind recunoașterea vinovăției inculpatei și liberarea ei de

răspunderea penală în baza art. 60 Cod penal.

Acuzarea evidențiază, că lipsa acordului învinuitei a generat pornirea și

expedierea cauzei în instanța de judecată cu rechizitoriu, menționând în acest sens

că potrivit practicii judiciare, încetarea procesului penal în cazul când a intervenit

termenul de prescripție sau actul de amnistie e posibilă numai cu acordul

învinuitului și/sau reprezentantului lui legal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței

de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea în vigoare a

sentinței primei instanțe.

Recurentul invocă că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor și

8

solicitărilor din apel privind nulitatea actelor procesuale emise la etapa urmăririi

penale, și anume: a ordonanței privind pornirea urmăririi penale, a ordonanței de

punere sub învinuire a inculpatei și a rechizitoriului, nu a argumentat necesitatea

casării în totalitate a sentinței, în contextul în care prima instanță a emis aceeași

soluție de încetare a procesului penal, cu invocarea aceluiași motiv faptic pentru

încetarea procesului, și anume intervenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală și cu invocarea aceleiași norme în vederea încetării procesului.

Menționează că soluția instanței de apel și soluția primei instanțe sunt

identice, deosebindu-se doar prin faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra

vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii ce i-a fost imputată, și anume că prin

sentința primei instanțe, inculpata a fost recunoscută vinovată în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar în decizia instanței de apel o astfel de constatare lipsește,

totodată lipsind și motivarea soluției de casare totală a sentinței primei instanțe.

În motivarea deciziei recurate, instanța de apel nu a invocat un argument sau

circumstanță esențială din care să rezulte raționamentele acesteia privind

necesitatea anulării sentinței primei instanțe, cu adoptarea simultană a unei alte

soluții identice cu soluția primei instanțe.

Ca urmare, instanța de apel a omis să se expună asupra vinovăției inculpatei,

considerând că prima instanță în mod ilegal a respins cererea apărării înaintată în

ședința preliminară privind încetarea procesului penal, până la trecerea etapei

cercetării judecătorești și examinării probatoriului, astfel constatând nulitatea

actelor procesuale prin care a fost începută urmărirea penală.

Consideră că concluzia instanței de apel despre constatarea eronată de către

prima instanță a stării de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpata

Boicenco Nina, este arbitrară și lipsită de motivare, iar lipsa argumentării necesității

casării totale a sentinței primei instanțe, afectează temeinicia, legalitatea și forța de

convingere a deciziei, invocând jurisprudența CEDO expusă în cazurile aplicării

art. 6.

La fel, instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și a

reținut parțial argumentele apărătorului invocate referitor la încetarea procesului

penal în privința inculpatei, astfel dispunând încetarea procesului penal în baza

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, fără a se expune în privința

declarării nulității actelor procesuale de pornire a urmării penale, punerea

inculpatei sub învinuire și actului de sesizare a instanței.

Este de opinia, că în cazul admiterii argumentelor apărătorului despre

ilegalitatea sentinței primei instanțe, instanța de apel urma să declare nulitatea

actelor procesuale la care s-a referit apărarea, în contextul în care acesta a invocat

că organul de urmărire penală nu era în drept să înceapă urmărirea penală în

privința inculpatei ca urmare a expirării termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, or instanța de apel s-a limitat doar la constatarea faptului

9

expirării termenului de prescripție, fără a se expune asupra legalității pornirii

urmăririi penale, legalității punerii inculpatei sub învinuire și transmiterii cauzei

spre examinare în instanță.

Mai relevă, că faptul pornirii urmăririi penale după expirarea termenului de

prescripție cu titlu de circumstanță care exclude pornirea urmăririi penale, nu poate

fi obiectul cererii părții apărării înaintate primei instanțe și instanței de apel în baza

art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece conform

art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, această circumstanță nu este prevăzută,

pentru a fi invocată la orice fază a procesului.

În acest sens susține, că nulitatea ordonanței din 13 ianuarie 2015 privind

pornirea urmăririi penale pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală, trebuia sa fie solicitată de către partea apărării sau inculpata

Boicenco Nina, în momentul când au aflat despre pornirea cauzei penale în modul

stabilit de prevederile art. 298-299, 313 Cod de procedură penală, or nu-i poate fi

imputat acuzatorului de stat faptul că prin cererea din 09 august 2016, apărătorul

s-a limitat doar la faptul solicitării încetării urmăririi penale, fără a contesta conform

legii, refuzul încetării urmăririi penale sau refuzul declarării nulității ordonanței de

pornire a urmăririi penale.

marginea recursurilor ordinare declarate, pledând pentru inadmisibilitatea

acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Cu referire la argumentele acuzatorului de stat, care a invocat că încetarea

procesului penal când a intervenit termenul de prescripție, este posibilă numai cu

acordul învinuitului, apărarea menționează că acesta în mod evaziv a trecut cu

vederea soluția corectă a instanței de apel, în sensul prevederilor

art. 275 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazul în care

a intervenit termenul de prescripție.

Referitor la argumentele avocatului Bondarenco Oleg în numele părții

vătămate Popa Tudor, apărarea a menționat că instanța de apel nu era în drept și nu

s-a expus asupra vinovăției inculpatei, aceasta concluzionând corect despre

nulitatea actelor procedurale, ordonanța de pornire a urmăririi penale și ordonanța

de punere sub învinuire , fapt ce a impus casarea totală a sentinței primei instanțe.

motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea

urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

10

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală, rezultă că temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decât de

drept, fiind determinate expres de lege.

Astfel, hotărârile instanțelor de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

În atare situație, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă fapta este

constatată conform legii este un temei de drept, deoarece privește încadrarea

juridică dată faptei săvârșite, astfel ea cade sub controlul instanței de recurs, pentru

care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită atunci când se constată ilegalități.

La caz, din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, rezultă că acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, argumentele recurenților se focusează pe dezacordul cu soluția

instanței de apel cu privire la încetarea procesului penal în privința lui

Boicenco Nina învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3)

lit. d) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, în

conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Având în vedere motivele care au servit temei pentru pronunțarea soluției

enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate argumentele

recurenților cu privire la netemeinicia soluției instanței de apel, din considerentele

ce urmează a fi desfășurate în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

Drept circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere

penală în privința inculpatei Boicenco Nina, de către instanța de apel au fost

invocate prevederile art. 60 Cod penal cu privire la intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

11

Pornind de la prevederile art. 285 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, se

va reține, că încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de

răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, în cazul în care pe temei

de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia. Încetarea urmăririi penale

are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din

prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art. 53

din Codul penal sau dacă se constată că:

1) plângerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată, a fost încheiată

o tranzacție în cadrul procesului de mediere sau părțile s-au împăcat – în cazurile în

care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plângerii prealabile sau legea

penală permite împăcarea;

2) persoana nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală;

3) persoana a săvârșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate

și nu este necesară aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical.

În acest context instanța de recurs ține să accentueze, că potrivit prevederilor

art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)–9), 285

alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la art. 275

pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest

caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Totodată, potrivit prevederilor art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a

săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de

răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și de către instanța

de judecată la judecarea cauzei în cazul prescripției de tragere la răspundere penală.

Colegiul penal lărgit constată că soluția instanței de apel cu privire la încetarea

procesului penal în privința inculpatei Boicenco Nina din motivul intervenirii

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, este greșită și nu poate

fi menținută, deoarece aceasta contravine prevederilor legale enunțate mai sus.

Aici urmează a se accentuat că pe tot parcursul desfășurării procesului penal,

inculpata Boicenco Nina a pledat nevinovată, aducând în acest sens diferite

argumente, iar această poziție a inculpatei contravine din start prevederilor art. 332

alin. (5) Cod de procedură penală și denotă imposibilitatea încetării procesului

penal în ședința de judecată, din motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

12

De altfel, aici urmează a se accentua că în prima rundă a procedurii de

judecare a cauzei penale respective, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2017 a fost casată sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 23 decembrie 2016 anume din motivul că prima instanță urma

mai întâi să audieze inculpata în vederea stabilirii vinovăției, precum și voința ei

privind încetarea procesului penal în temeiul intervenirii prescripției privind

tragerea la răspundere penală.

Așa fiind, având în vedere că încetarea procesului penal în ședința de judecată

are loc pe temeiuri de nereabilitare, o condiție necesară în acest sens fiind mai întâi

de toate constatarea vinovăției inculpatului, Colegiul penal lărgit constată că soluția

instanței de apel contravine esenței prevederilor legale citate și temeiurilor de

încetare a procesului penal în contextul în care inculpata Boicenco Nina vinovăția

de săvârșirea faptelor incriminate, nu a recunoscut.

În contextul acelorași statuări, instanța de recurs menționează și faptul, că

partea apărării în cererea de apel prin prisma prevederilor art. 275 Cod de

procedură penală, a invocat că urmărirea penală a fost pornită ilegal, după expirarea

termenului de prescripție, iar din acest considerent a fost solicitată nulitatea

ordonanței CNA din 13 ianuarie 2015 de pornire a cauzei penale, precum și a

ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului.

Însă având în vedere lipsa acordului învinuitei Boicenco Nina privind

încetarea procesului la faza de urmărire penală și nerecunoașterea vinovăției,

instanța de recurs apreciază că aceste circumstanțe au și constituit motivul de

expediere a cauzei în instanța de judecată cu rechizitoriu, sub acest aspect nefiind

sesizate careva erori de procedură.

În continuare, având în vedere că soluția instanței de apel este greșită,

deoarece apelul a fost greșit admis, instanța de recurs se va referi și la corectitudinea

soluției primei instanțe.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 26 iulie 2018, a fost

pronunțată următoarea soluție:

„Boicenco Nina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

În legătură cu intervenirea termenului de prescripție al tragerii la răspundere

penală pentru infracțiunea respectivă, Boicenco Nina a fost liberată de răspundere

penală.

Procesul penal în cauza lui Boicenco Nina, care a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.”

Constatând vinovăția inculpatei Boicenco Nina în baza art. 328 alin. (3) lit. d)

Cod penal, prima instanță a descris ca fiind dovedită următoarea situație de fapt

„Boicenco Nina, activând în funcție de inginer cadastral al Oficiului Cadastral

13

Chișinău, fiind persoană publică, contrar prevederilor art. 2 al Legii cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, potrivit cărora număr cadastral

– număr individual, irepetabil pe teritoriul țării, al bunului imobil; Se atribuie conform

procedurii stabilite de legislație și se păstrează pe toată perioada de existență a

bunului imobil în calitate de obiect de drept unic; art. 14 alin. (1) lit. c) – Lucrările

cadastrale se compun din identificarea bunurilor imobile în baza documentelor ce

confirmă drepturile; art. 16 – Lucrările de identificare: alin. (1) Identificarea bunului

imobil se efectuează prin confruntarea datelor din cadastru cu datele constatate pe

teren, alin. (2) Identificarea bunului imobil se legalizează printr-un act de constatare

pe teren, care va conține informații referitoare la gradul de corespundere a datelor

despre componența, suprafața și despre alte caracteristici ale bunului imobil cu datele

din cadastru, alin. (3) în cazul constatării de modificări în componența bunului imobil,

precum și al divizării terenului sau comasării de terenuri, în afara lucrărilor de

identificare se vor efectua și alte lucrări cadastrale necesare; art. 40 – înregistrarea

dreptului de proprietate comună în diviziune, alin. (1) La înregistrarea dreptului de

proprietate comună în diviziune asupra bunului imobil, în registrul bunurilor imobile

se indică cota ideală a fiecărui proprietar în patrimoniu, care: a) se determină reieșind

din mărimea suprafeței totale sau suprafeței locative fie din valoarea unor încăperi

și/sau a suprafețelor unor terenuri, fie în alt mod convenit între cotitularii dreptului

de proprietate comună în diviziune și b) se exprimă sub formă de fracție ordinară sau

în procente la mărimea sau valoarea bunului imobil și c) se indică în contract sau în

alt document ce confirmă drepturile, făcându-se referire la modul de determinare a ei,

alin. (2) înscrisul în registrul bunurilor imobile privind mărimea cotei se efectuează în

baza documentului ce confirmă cotele determinate în bunul imobil. În cazul în care

cotele dintr-un teren și/sau dintr-o construcție capitală stabilite separat sânt indicate

în diferite documente ce confirmă drepturile, înscrisul se efectuează conform acestor

documente, alin. (3) La înregistrarea nașterii, transmiterii, grevării sau stingerii

dreptului de proprietate asupra încăperilor izolate din asociațiile de proprietari ai

locuințelor privatizate, se înregistrează concomitent dreptul, legat indisolubil de

acesta, de proprietate comună în diviziune asupra patrimoniului comun; art. 48 –

răspunderea pentru modificarea, folosirea și dispunerea nesancționată de informația

referitoare la înregistrarea drepturilor, alin. (1) Introducerea, modificarea,

eliminarea înscrisului din registrul bunurilor imobile cu încălcarea modului stabilit,

precum și difuzarea și furnizarea nesancționată a datelor din cadastru atrag după

sine răspunderea lucrătorilor organului cadastral teritorial în conformitate cu

legislația în vigoare, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu soldate cu urmări grave

în următoarele circumstanțe.

Astfel, în baza Deciziei nr. 21/12-3 din 28 iulie 1994, cet. Popa Tudor i-a fost

autorizată demolarea casei vechi și construirea unei case particulare noi în

xxxxx după care la 30 noiembrie 2005, în baza procesului-verbal de recepție finală a

14

casei de locuit, bunul imobil nou construit, a fost înregistrat după el la 24 martie 2008

în Oficiul cadastral teritorial, fiind atribuit numărul cadastral xxxxx Proprietar al

casei vechi pe care a demolat-o în baza Deciziei Primăriei mun. Chișinău, cet. Popa

Tudor a devenit la 04 aprilie 1994 în baza contractului de vânzare-cumpărare a 1/3

cotă-parte din bunul imobil al cet. Golovina Maria.

La 30 aprilie 1999, Boicenco Nina, activând în funcție de inginer cadastral al

OCT Chișinău, contrar atribuțiilor de serviciu, intenționat, a îndeplinit acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

nerespectând atribuirea numerării cronologice, dublând numerarea construcțiilor,

adăugând lit. „A”, (inventariată în anul 1964) la casa deja demolată și constatând

inexistența casei demolate, a eliberat certificatul 12020 din 30 aprilie 1999 pentru

recepția finală pe numele cet. Golovina Maria cu cota-parte de 1.0.

În temeiul actului juridic menționat, prin decizia Primăriei mun. Chișinău

nr. 14/44-2 din 27 iunie 2000, a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra

imobilului construit neautorizat pe teritoriul s. Botanica, mun. Chișinău și anume casa

de locuit xxxxx, cu suprafața totală de 30,6 m2 și suprafața locativă de 18,2 m2,

construită precum că de către dna Golovina Maria, decizia în cauză fiind înregistrată

la organul cadastral la 20 iulie 2000, cu numărul xxxxx.

La 29 iunie 2006, cet. Golovina Maria, în baza contractului de donație, legalizat

de către notarul Semionova Rodica, a donat 2/3 din bunul imobil terenul cu numărul

cadastral xxxxx, aflat în folosință, precum și construcțiile aflate pe terenul indicat care

constau din casă de locuit cu suprafața totală de 30,6 m2, inclusiv 21,3 m2 de spațiu

locativ, veceul și gardul către doamna Șișchina Tamara.

La 01 februarie 2007, cet. Golovina Maria a decedat, decesul ei fiind trecut în

registrul de stare civilă la 03 februarie 2007 cu nr. 507.

La 04 octombrie 2007, cet. Șișchina Tamara a donat în baza contractului de

donație, autentificat notarial, bunurile dăruite ei de către cet. Golovina Maria, către

cet. Belîi Andrei și anume 2/3 din suprafața terenului de 0,06 ha aflat în folosință,

construcțiile aflate pe teren, înregistrate cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața totală de

42,3 m2 și anume casa de locuit lit. A, alte construcții, veceu – lit. 5, gard, lit. II, astfel

imobilul cu numărul cadastral xxxxx a pierit încă în anul 1995, iar la momentul

întocmirii contractelor de donație din 29 iunie 2006 și 04 octombrie 2007, bunul

imobil donat deja nu mai exista în realitate.

Astfel, numărul cadastral xxxxx urma a fi păstrat doar pe perioada existenței

bunului imobil și radiat odată cu pierirea bunului imobil.

Prin acțiunile sale intenționate, Boicenco Nina a cauzat urmări grave în

cuantum de 163169 lei, exprimate prin pierderea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil menționat pe care l-a construit, prin faptul atribuirii cet. Belîi Andrei a

2/3 cotă-parte.”

15

Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii

cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

În contextul acestor prevederi legale, Colegiul penal lărgit atestă că încadrarea

juridică a faptelor inculpatei efectuată de prima instanță în baza art. 328 alin. (3)

lit. d) Cod penal, potrivit semnelor depășirea atribuțiilor de serviciu, manifestate

prin săvârșirea de către o persoană publică din cadrul oficiului cadastral teritorial

Chișinău a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice, soldate cu urmări grave, corespunde

încadrării juridice din rechizitoriu.

Cu toate acestea instanța de recurs accentuează, că la 01 octombrie 2018,

Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea nr. 22 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal (excesul de

putere și depășirea atribuțiilor de serviciu soldate cu urmări grave), prin care

norma respectivă a fost declarată neconstituțională.

În hotărârea enunțată, Curtea Constituțională a evidențiat, că art. 328 alin. (3)

lit. d) din Cod prevede răspunderea pentru comiterea acelorași acțiuni prevăzute la

art. 328 alin. (1) Cod penal, doar că urmările prejudiciabile sunt soldate în acest caz

cu „urmări grave”.

În ipoteza în care infracțiunea are urmări grave, gradul prejudiciabil al

infracțiunii este mai mare decât în cazul în care infracțiunea provoacă daune în

proporții considerabile, așa precum este prevăzut la alin. (1) art. 328 Cod penal.

Totodată, Curtea Constituțională a remarcat că nu există niciun text normativ

care ar defini noțiunea de „urmări grave”, utilizată în articolul 328 alin. (3) lit. d) din

Codul penal. De asemenea, legea nu stabilește niciun criteriu material care să

cuantifice gravitatea urmării prejudiciabile. Astfel, există riscul ca gravitatea să fie

apreciată în baza unor criterii arbitrare și discreționare de către cei dotați cu

competența aplicării legii penale.

Articolul 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal instituie în mod evident pedepse

mai mari decât alin. (1) al aceluiași articol, dacă prin excesul de putere sau prin

depășirea atribuțiilor de serviciu s-au produs „urmări grave”.

În acest context, Curtea Constituțională a menționat că norma contestată îi

acordă instanței de judecată o marjă largă de discreție, fapt care a generat o practică

judiciară neunitară, justițiabilul aflându-se într-o stare de insecuritate juridică.

Rezumând cele enunțate supra, Curtea a conchis că prevederile articolului

328 alin. (3) lit. d) din Codul penal sunt formulate de o manieră imprecisă și neclară

și le conferă autorităților care le aplică o marjă excesivă de discreție.

16

Prin urmare, ele nu îndeplinesc standardul calității legii penale, fiind contrare

articolelor 1 alin. (3) și 22, coroborate cu articolul 23 alin. (2) din Constituție.

Având în vedere aspectele evidențiate mai sus, în contextul declarării

neconstituționalității prevederilor art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, Colegiul penal

lărgit consideră necesar de a interveni în hotărârea primei instanțe, prin excluderea

semnului „urmări grave” din faptele imputate inculpatei, în rezultat acțiunile

inculpatei Boicenco Nina fiind circumscrise prevederilor art. 328 alin. (1) Cod penal,

depășirea atribuțiilor de serviciu, manifestate prin săvârșirea de către o persoană

publică din cadrul oficiului cadastral teritorial Chișinău a unor acțiuni care depășesc

în mod vădit limitele drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

soldate cu daune în proporții considerabile.

Totodată analizând sentința primei instanțe, instanța de recurs constată că

vinovăția inculpatei corect a fost constatată în urma analizei și aprecierii

următoarelor probe: declarațiile părții vătămate Popa Tudor, declarațiile martorilor

Stratu Ion, Cojocaru Vasile, Nica Angela, Celac Maria, Stoian Victor, precum și prin

probele scrise anexate la materialele dosarului: procesul-verbal de ridicare din 04

mai 2015 de la Oficiul Cadastral teritorial Chișinău (f.d. 148, vol.I); procesul-verbal

de ridicare din 11 mai 2015 de la Oficiul Cadastral teritorial Chișinău (f.d. 151, vol.I);

dosarul cadastral al bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx pe 66 file; copia

autentificată a registrului bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx pe 10 file, dosarul de

inventariere tehnică nr. xxxxx cu numărul de păstrare 20230, pe 131 file; procesul-

verbal de examinare din 19 iunie 2016 ridicat de la Oficiul Cadastral teritorial

Chișinău (f.d. 136/137, vol.II).

Deși prima instanță corect a constatat vinovăția inculpatei, menționând că

săvârșirea infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu de către Boicenco Nina

rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate, a martorilor și înscrisurilor

administrate, totodată combătând și argumentele apărării cu privire la nevinovăție,

Colegiul penal lărgit consideră că prima instanță greșit a ajuns la concluzia liberării

de răspundere penală a inculpatei Boicenco Nina, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală și încetarea procesului

penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că în conformitate cu

prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată.

Potrivit alin. (4) pct. 3) din aceeași normă, sentința de condamnare se adoptă

fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în

art. 57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din

Codul penal sau al expirării termenului de prescripție.

17

Din conținutul alin. (6) din același articol rezultă, că la adoptarea sentinței de

condamnare cu liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără

stabilirea pedepsei, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de

Codul penal, adoptă sentința dată.

Generalizând aspectele punctate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că

prima instanță în mod întemeiat a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatei

Boicenco Nina a fost dovedită prin cumulul de probe analizate în cuprinsul sentinței

primei instanțe, sub acest aspect careva erori de fapt sau de drept nefiind

semnalizate, însă din considerentul declarării neconstituționalității art. 328 alin. (3)

lit. d) din Codul penal prin hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din 01 octombrie

2018, inculpata Boicenco Nina urmează a fi recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

De asemenea Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că expirarea termenului de

prescripție constituie un temei de liberare de răspundere penală, dar este un temei

de nereabilitare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală,

încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea

loc contrar voinței acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de

reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.

În speță, inculpata Boicenco Nina nu și-a expus în mod expres opțiunea

privind încetarea urmăririi penale sau liberarea de răspundere penală în temeiul

expirării termenului de prescripție, apărarea insistând asupra nevinovăției

inculpatei și fără a contesta soluția instanței de apel, care a invocat expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru pronunțarea

soluției de încetare a procesului penal, deși acesta este un temei de nereabilitare.

Din aceste considerente organul de urmărire penală nu putea dispune

încetarea urmăririi penale, iar instanța de apel dispunând liberarea inculpatei de

răspundere penală urma așa cum de altfel a procedat prima instanță să constate

existența infracțiunii și vinovăția inculpatei în săvârșirea acesteia.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal a ajuns la concluzia că decizia

instanței de apel urmează a fi casată, deoarece instanța de apel a admis greșit apelul,

în speță urmând a fi menținută soluția primei instanțe de condamnare, dar cu

reîncadrarea acțiunilor în baza art. 328 alin.(1) Cod penal, cu liberarea inculpatei

Boicenco Nina de pedeapsă penală, soluție ce corespunde prevederilor art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, în rest dispozițiile sentinței urmând a fi

menținute.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

18

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul Bondarenco Oleg în numele

părții vătămate Popa Tudor, se casează total decizia Colegiului penal a Curții de Apel

Chișinău din 14 martie 2019 și parțial sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

din 26 iulie 2018, în cauza penală în privința inculpatei Boicenco Nina xxxxx cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Boicenco Nina xxxxx se recunoaște vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Boicenco Nina xxxxx se liberează de pedeapsă penală, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, dispozițiile sentinței se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

19