1ra-1057/2021 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-1057/2021 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1057/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma.

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 decembrie 2020, declarate

de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, de

avocata Galina Reșulschi în numele inculpatului

Munteanu Mihail XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.10.2018 – 26.06.2020,

instanța de apel: 16.07.2020 – 21.12.2020,

instanța de recurs: 01.03.2021 – 26.04.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 25.000 lei.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare a fost respinsă.

de primar al comunei XXXXX, raionul XXXXX, confirmat în această funcție prin

Hotărârea Judecătoriei Cahul din 17.07.2015, fiind, potrivit Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28.12.2006, șeful administrației publice

locale, înțelegând și conștientizând caracterul acțiunilor sale ilegale, având în

atribuțiile sale de serviciu conducerea, coordonarea și controlul activității serviciilor

publice locale, totodată fiind responsabil de confirmarea prin semnătură și ștampilă

a „Tabelului de pontaj” (formularul interdepartamental tipizat nr. MR-13, aprobat

prin Hotărârea Departamentului Statistică al RM nr. 01 din 10.01.1997, care este

documentul de bază, potrivit căruia se efectuează calculul orelor și prezența la locul

1

de muncă, în baza căruia lunar se calculează și se achită salariul și că acestea se

atribuie la categoria documentelor oficiale) pentru angajații primăriei, aflându-se în

comuna XXXXX, raionul XXXXX, în perioada ianuarie 2017 – martie 2018, data

precisă nefiind stabilită cu certitudine, fiind în exercițiul funcției deținute, urmărind

scopul producerii unor consecințe juridice și săvârșirea unei fapte cu intenție, care

poate produce consecințe socialmente periculoase, urmărind scopul falsificării

actelor oficiale, cunoscând cu certitudine că angajații aparatului Primăriei com.

XXXXX, raionul XXXXX, contabilul-șef Nichiforeac A. a lipsit de la serviciu de la

04.01.2017 până la 06.01.2017, 20.01.2017, 22.12.2017, de la 26.12.2017 până la

27.12.2017 și 12.01.2018; specialistul pe probleme de percepție fiscală Burleanu M.

a lipsit de la serviciu la 19.05.2017, 30.11.2017, 14.12.2017, 16.02.2018 și

30.03.2018; specialistul în reglementarea regimului funciar Cojocari N. a lipsit de la

serviciu la 05.07.2017 și 14.12.2017; contabilul Axentii V. a lipsit de la serviciu la

10.10.2017, 30.11.2017, 21.12.2017, 16.02.2018 și 30.03.2018; secretara Dimin T.

a lipsit de la serviciu la 25.01.2017, în perioadele sus menționate nu au activat și,

respectiv, s-au aflat peste hotarele țării, a introdus în „Tabelele de pontaj” la rubrica

„zile prezență, efectiv lucrate” date false și denaturate, adică, împrejurări

necorespunzătoare adevărului, astfel falsificând acte oficiale, care acordă drepturi și

eliberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare, urmare a cărui fapt, acordând dreptul să recepționeze ilegal salariul

Nichiforeac A. în sumă de 1281,72 lei, Burleanu M. - 551,30 lei, Cojocari N. -

182,88 lei, Axentii V. - 504,80 lei și Dimin T. - 90,88 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, ca

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi și liberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și formă juridică

de organizare.

Instanța a reținut că, inculpatul a indicat că tabelele de pontaj de semnarea

cărora este învinuit, nu reprezintă documente oficiale, acestea au fost completate de

către secretara primăriei, semnate de el și transmise contabilului pentru recalcularea

salariului. Nu a cunoscut că angajații primăriei au lipsit de la lucru, din motiv că în

perioada dată s-a aflat la seminare, iar Dimin T., Burleanu M., Cojocari N., Axenti

V. și Nichiforeac A. nu i-au comunicat că au lipsit de la serviciu. Nu a avut careva

înțelegeri cu aceste persoane și nu a semnat intenționat un document fals. Banii au

fost returnați în contul primăriei în sumă de 2611,58 lei, angajatele fiind sancționate

pentru faptul că au lipsit nemotivat. Responsabil de tabelul de pontaj este primarul,

iar de întocmirea tabelului de pontaj este responsabil secretarul primăriei.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral, acțiunile lui urmând a

fi încadrate pe art. 361 Cod penal, ca confecționarea, deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi și liberează de obligații, indiferent

de tipul de proprietate și formă juridică de organizare.

Recomandarea Rec(2002)2 Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei,

către Statele membre, privind accesul la documentele publice din 21.02.2002,

stipulează că „documentele publice” semnifică toate informațiile înregistrate în orice

formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au legătură cu

funcția administrativă, excepție făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

2

Termenul de „documente publice” reprezintă, în sensul recomandării, toate

informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise,

înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații

stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc.). Atât

documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de la terți și care

au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

În sensul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din

11.05.2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care: 1) conține

informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate

de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către

alți subiecți de drept; 2) atestă faptul având relevanță juridică; 3) circulă în cadrul

unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al circulației.

Astfel, tabelul de pontaj este document oficial, deoarece prin acest act este

dusă evidența orelor de lucru care sunt remunerate din bugetul instituției pe care a

condus-o inculpatul, iar latura obiectivă a componenței infracțiunii se manifestă prin

introducerea datelor eronate, or, în cazul identificării acestora, chiar dacă acestea nu

au fost introduse primar, urmau a fi corectate prin îndeplinirea unui nou tabel de

pontaj.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că martorii audiați au confirmat că inculpatul nu a cunoscut

despre absența lor la serviciu și nicio probă cercetată în ședința de judecată nu

demonstrează vinovăția acestuia.

Mai mult, potrivit practicii judiciare a Curții Supreme de Justiție expuse în

cauza penală nr.1ra-252/2015 de învinuire a lui Onei S. în baza art. 361 alin. (2) lit.

d) Cod penal: „...în esența sa, tabelul de pontaj nu reprezintă un act oficial...”.

Deci, lipsind latura obiectivă a infracțiunii incriminate, inculpatul urmează a

fi achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Deoarece acuzarea nu a demonstrat vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, nu a indicat care a fost interesul material al acestuia, scopul

falsificării tabelului de pontaj, odată ce el nu a avut un interes material, în acțiunile

ultimului nu există latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.

361 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, în circumstanțele în care instanța de fond nu a dat apreciere

declarațiilor martorilor, nu s-a expus asupra elementelor componenței de infracțiune,

vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată în cadrul ședinței de judecată și acesta

urmează de a fi achitat.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că tabelele de pontaj, de semnarea cărora este învinuit, nu

reprezintă, în sensul art. 361 Cod penal, documente oficiale care acordă drepturi și

obligații. Potrivit Codului penal, documentele oficiale care acordă drepturi pot fi:

diplome, adeverințe despre absolvirea studiilor, permisul de conducere, adeverință

de pensionar, licență, patentul, ordinul - adică acte emise de o autoritate de drept

public sau privat.

3

Conform orientărilor de practică judiciară, expuse în decizia Curții Supreme

de Justiție nr. 4-1ril-2/2014 din 20.03.014, la examinarea recursului în interesul legii,

care au avut ca obiect de dispută interpretarea noțiunii de „act oficial”, care cade sub

incidența art. 361 Cod penal, s-a statuat: „Astfel, se evidențiază concluzia că

documentul oficial este acel document care emană de la o autoritate publică de orice

nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o autoritate. Deci, noțiunea

„document oficial” se referă nu doar la „documentele eliberate de autoritățile

publice”, dar și la „ documentele prezentate autorităților publice”. În această ordine

de idei, luând în considerare conținutul art. 6 al Legii RM privind accesul la

informație, documentul oficial poate să apară și sub forma documentului privat, pus

la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile legii de către alți subiecți

de drept.”

Totodată, potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție nr. lra-252/2015 din

10.03.2015, fiind examinată o cauza penală identică, a fost stabilit că „...în esența

sa, tabelul de pontaj nu reprezintă un act oficial...".

Deci, tabelul de pontaj nu subscrie noțiunea de document oficial în sensul

obiectului material al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal.

În același timp, comparând acțiunea de „introducere a datelor vădit

denaturate” cu cele 4 modalități alternative ale laturii obiective a componenței

prevăzute la art. 361 Cod penal, se atestă că aceasta nu se regăsește în niciuna dintre

acestea.

Totodată, interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii

penale sunt interzise.

Mai mult, sentința de condamnare a instanței de fond este adoptată peste

termenul de prescripție stabilit de lege, fiind una ilegală.

fost admise, instanța dispunând: „Se casează în latura penală sentința, prin care Munteanu

Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei de formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale ceea ce

constituie 25.000 lei.

Se rejudecă cauza în această parte cu pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează.

În privința lui Munteanu Mihail, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (1) Cod penal, se încetează procesul penal pe temeiul intervenirii termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală.

În rest, sentința se menține.”.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond nu a stabilit în deplină măsură

circumstanțele de fapt și de drept, iar aplicarea eronată de către prima instanță a

legii, soldată cu judecarea eronată a cauzei, determină necesitatea casării sentinței

în latura penală, rejudecarea în această parte și pronunțării unei noi hotărâri.

Astfel, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia că probele

administrate în cadrul cercetărilor judecătorești au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei incriminate.

Potrivit art. 30 Cod penal, infracțiunea prelungită se consumă din momentul

săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

4

În conformitate cu art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere

penală în cazul expirării termenului de prescripție.

Ultima acțiune în fapta imputată inculpatului a avut loc în 30.03.2018,

respectiv, au trecut mai mult de 2 ani, prin urmare, infracțiunea este prescrisă și

atrage încetarea procesului penal, iar inculpatul se liberează de pedeapsa penală

prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, în temeiul expirării termenului prescripției

răspunderii penale.

În același timp, conform pct. 1 din Anexa la dispoziția nr. 1 din 18.03.2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de

urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să

curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență

instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17.03.2020 (17 martie -15 mai

2020), termenul de prescripție în speță a fost suspendat până la expirarea stării de

urgență.

Deoarece, ultima acțiune în fapta imputată inculpatului a avut loc pe

30.03.2018, respectiv termenul de prescripție a răspunderii penale urma să expire la

30.03.2020, însă dat fiind că starea de urgență a expirat la 15.05.2020, termenul de

prescripție a fost reluat și expiră la 29.05.2020.

a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de răspundere penală în cazurile expirării

termenului de prescripție.

Art. 389 alin. (6) Cod de procedură penală prevede că la adoptarea sentinței

de condamnare cu liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără

stabilirea pedepsei, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de

Codul penal, adoptă sentința dată.

Deci, încălcând prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil,

prescris la art. 6§2 din CEDO, nu este posibil de dispus încetarea procesului

constatând prescripția în cazul când inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în

comiterea infracțiunii.

Mai mult, potrivit art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală, încetarea

urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar

voinței acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a

persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Or, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate

și nu și-a expus în mod expres opțiunea privind încetarea urmăririi penale sau

liberarea de răspundere în temeiul expirării termenului de prescripție, apărarea

insistând asupra nevinovăției acestuia. Prin urmare, instanța de apel nu putea

dispune încetarea procesului penal.

Totodată, motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii.

5

Astfel, în descriptivului deciziei instanței de apel este indicat că: „Ultima

acțiune în fapta imputată inculpatului a avut loc la 30.03.2018, respectiv, au trecut

mai mult de 2 ani, prin urmare, infracțiunea este prescrisă și atrage după sine

încetarea procesului penal, iar inculpatul se liberează de pedeapsa penală prevăzută

de art. 361 alin. (1) Cod penal, în temeiul expirării termenului de prescripție”

Iar potrivit dispozitivului deciziei: ,,în privința lui Munteanu Mihail

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal

se încetează procesul penal pe temeiul intervenirii termenului de prescripție de

atragere la răspundere penală”.

Pe lângă aceasta, norma de drept ce reglementează intervenirea termenului de

prescripție a tragerii la răspundere penală, de liberarea de pedeapsa penală și soluția

ce urmează a fi adoptată de instanțele de judecată (art. 389 alin. (4) pct.3) Cod de

procedură penală), aplicată în hotărârea atacată contravine unor hotărâri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în decizia nr. 1ra-

329/20 din 26.05.2020 în privința lui Boicenco A. și decizia nr. 1ra-2085/2020 din

17.11.2020 în privința lui Ababi C.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Galina Reșulschi, în care solicită

casarea deciziei menționate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat.

Recurenta a menționat că instanța de fond nu a indicat prin ce probe se

confirmă vinovăția inculpatului.

Ori, probele acuzării nu demonstrează vinovăția inculpatului, și anume, că a

cunoscut cu certitudine despre absența angajaților la serviciu. Acesta nu a avut nicio

înțelegere, nu a săvârșit fapta cu intenție sau ar fi urmărit scopul falsificării actelor,

după cum i se incriminează, iar martorii audiați au confirmat că inculpatul nu a

cunoscut despre lipsa lor la serviciu, mai mult, nicio probă cercetată în cadrul

ședinței de judecată nu demonstrează vinovăția lui.

Astfel, în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii

prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece acesta nu a urmărit și nu a

beneficiat de niciun interes material.

Conform Hotărârii Plenului CSJ privind sentința judecătorească nr. 5 din

19.06.20-5, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în

cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale.

Însă, instanța nu a dat apreciere declarațiilor martorilor și nu s-a expus asupra

tuturor elementelor componenței de infracțiune.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

6

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când acesta este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit art. 394

alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței contestate

(pct. 2. din decizie), instanța de fond:

a) doar a trecut în revistă dovezile cercetate, însă nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, nespecificând

motivele pentru care a admis unele probe și a respins alte probe din cele administrate,

pe fiecare episod infracțional în parte, neindicând motivele pentru care a respins

versiunile și probele apărării.

7

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar;

b) a calificat neclar acțiunile inculpatului și conform calificativelor din art.

361 alin. (1) Cod penal - indiferent de tipul de proprietate și formă juridică de

organizare, omițând că acestea, potrivit dispoziției normei vizate, se referă la o altă

componență a infracțiunii - confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor

sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, circumstanțe de

fapt neimputate inculpatului prin rechizitoriu;

c) a omis să aprecieze circumstanțele de fapt și de drept ale speței și prin

prisma deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2014 din 20.03.014, la

examinarea recursului în interesul legii cu privire la determinarea modului unitar de

interpretare și aplicare a prevederilor art. 361 alin. (1) Cod penal.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În corespundere cu art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. Conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat

termenul de prescripție. Potrivit art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă,

instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă

sentința dată. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. În corespundere cu art.

395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

8

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. În corespundere cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, și, repetându-le întocmai, indicând neclar și

divergent în descriptiv că: „...instanța de fond nu a stabilit în deplină măsură circumstanțele

de fapt și de drept, iar aplicarea eronată de către prima instanță a legii, soldată cu judecarea

eronată a cauzei, determină necesitatea casării sentinței în latura penală, rejudecarea în această

parte și pronunțării unei noi hotărâri..., astfel, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia

că probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești au confirmat vinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei incriminate...”, nu a desființat total sentința, cu rejudecarea cauzei

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând,

în dispozitiv, parțial o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) concluzia divergentă că: „potrivit art. 30 Cod penal, infracțiunea prelungită se

consumă din momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale..., ultima acțiune

în fapta imputată inculpatului a avut loc în 30.03.2018..., dat fiind că starea de urgență a expirat

la 15.05. 2020, termenul de prescripție a fost reluat și expiră la 29.05.2020”, nu a fost

raportată sub nicio formă, în drept și în fapt, și la calificativul incriminat inculpatului

- folosirea documentelor oficiale false;

c) concluzionând sumar și divergent că: „în conformitate cu art. 389 alin. (4) pct. 3)

Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu

liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de prescripție..., prin urmare,

infracțiunea este prescrisă și atrage încetarea procesului penal, iar inculpatul se liberează de

pedeapsa penală...”, nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la

răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată supra (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP).

Ori, este absolut neclar ce fel de sentință a pronunțat - de încetare a procesului

penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau o sentință de condamnare, în

descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambelor

categorii de asemenea hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc;

d) în dispozitiv a hotărât inițial că: „Se casează în latura penală sentința, prin care

Munteanu Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale

ceea ce constituie 25.000 lei. Se rejudecă cauza în această parte cu pronunțarea unei noi

9

hotărâri”, apoi s-a contrazis dispunând că: „În privința lui Munteanu Mihail, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, se încetează procesul

penal ... În rest, sentința se menține.”, nefiind clar ce a casat și ce a menținut din sentința

contestată.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, și că recursurile ordinare sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari și de avocata Galina Reșulschi, casează

total decizia Curții de Apel Cahul din 21 decembrie 2020, în privința inculpatului

Munteanu Mihail XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 21 mai

2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

10