1ra-608/2021 — Art. 264 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 iunie 2020, Crețu Mihail, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) și, în baza acestei Legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Crețu Mihail pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. S-a încasat din contul lui Crețu Mihail în beneficiul bugetului de stat cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 2048,00 (două mii patruzeci și opt,00) lei. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. Cauza a fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Crețu Mihail, la 06 ianuarie 2020, în jurul orei 17:35, fără a deține permis de conducere, conducea automobilul de model „BMW” tipul „525” varianta 1 „TD” cu numărul de înmatriculare „xxxxxxxx”, care era în stare tehnică bună, în satul Pelinei, raionul Cahul. În timpul deplasării conducătorul auto, Crețu Mihail nu a manifestat prudență sporită la conducerea automobilului dat, manifestând imprudență exprimată prin încredere exagerată în sine, dându-și seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe nefaste, nu a ținut permanent seama de dexteritatea sa și totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului, ignorând prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care stipulează, că: „pe drumurile publice pot conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de conducere de categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada înlocuitoare, cu drept de circulație, a permisului”; încălcând cerințele art. 22 alin. (4) și 23 alin. (3) lit. a) din Legea nominalizată, care prevede că, „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic. Conducătorul de autovehicul este obligat să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere.” Totodată a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume: - pct. 10.1) lit. b), care prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele Regulamentului circulației rutiere, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; - pct. 10.2) lit. a) conform căruia, trebuia să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus; - pct. 39) care obligă conducătorul mijlocului de transport înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic; - pct. 41.1) lit. d) și 41.2) care prevede că, conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că, o poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care câmpul vizual în spate 2 este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara autovehiculului. Mersul cu spatele este interzis în locurile în care vizibilitatea drumului este mai mică de 100 metri, cel puțin într-o direcție, dacă conducătorul vehiculului nu este ajutat de o persoană aflată în afara vehiculului; - pct. 45.1) și 2) care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și neținând cont de situația rutieră, aflându-se în preajma magazinului „La Misheli” din satul Pelinei, raionul Cahul, a început să execute manevra de deplasare cu spatele, vizibilitatea drumului fiind mai mică de 100 metri, nefiind ajutat de o persoană care se află în afara vehiculului. În rezultat, neasigurându-se în securitatea manevrei executate, a tamponat pietonul Panioglo Hristofor. În consecință, Panioglo Hristofor, a suportat vătămări corporale grave în rezultatul cărora a decedat la 07 ianuarie 2020. În rezultatul accidentului rutier, conform raportului de expertiză judiciară - nr. 202011C00012 din 29 ianuarie 2020, s-a stabilit că: Decesul defunctului Panioglo Hristofor, a survenit în rezultatul șocului spinal, ca rezultat al traumei vertebro-medicale închise cu lezarea măduvei spinării la nivelul gâtului, ce se confirmă prin modificările patologice depistate la examinarea medico-legală a cadavrului. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat: - Traumă vertebro-medicală închisă, cu fractură-dehiscență a vertebrelor cervicale C6-C7, cu lezarea măduvei, hemoragii epidurale și subdurale, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente; - Trauma feței, plagă contuză pe frunte din stânga, echimoză peri-orbital stânga, hemoragii în țesuturile moi pericraniene frontal stânga; - Traumă abdominală contuză închisă, ruptură capsulei ficatului. Leziunile sus-descrise au fost cauzate la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, au legătură cauzală directă cu decesul, prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare gravă. Acțiunile inculpatului Crețu Mihail au fost încadrate de prima instanță în limitele indicilor calificativi prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal – „încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în 3 Procuratura raionului Cahul, Bahnari Irina prin care a solicitat casarea sentinței sus enunțate, în partea individualizării pedepsei penale contrar prevederilor legale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu stabilirea unei pedepse lui Crețu Mihail, pe art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, de 2 (doi) ani închisoare cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis. 3.1 În argumentarea cererii de apel procurorul a invocat circumstanțele de fapt: - la judecarea acțiunilor inculpatului, instanța corect a calificat acțiunile infracționale și a încasat cheltuielile de judecată și calificarea juridică nu se contestă, însă pedeapsa stabilită acestuia partea acuzării o consideră prea blândă și neproporțională cu pericolul social al acțiunilor criminale comise și impactul negativ asupra succesorului părții vătămate și a rudelor; - consideră că, deși instanța de judecată a reținut, că infracțiunea imputată a fost comisă de către inculpat, nu a ținut cont de toate circumstanțele cazului și anume gradul și pericolul social pe care îl reprezintă infracțiunea, și urmările grave care au survenit în rezultatul comiterii acesteia - decesul unei persoane; - sentința o consideră ca fiind ilegală sub aspectul blândeții acesteia, deoarece instanța de judecată nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei și, nu a indicat motivele condamnării cu suspendare condiționată în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal; - deși inculpatul a perceput gravitatea faptei săvârșite, consideră că reeducarea și încadrarea acestuia în societate urmează a fi efectuată prin privarea de libertate, care, în viziunea acuzării este o pedeapsă proporțională faptei comise; - este inadmisibil tolerarea unor astfel de fapte ce privește aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Crețu Mihail și este contrară prevederilor art. 2 alin. (2) Cod penal, care stipulează, că legea penală are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar art. 75 alin.(1) Cod penal stipulează, că „persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului Penal”; - instanța de judecată a diminuat acel factor de abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către inculpat; - consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Crețu Mihail, sub formă de închisoare 2 (doi) ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis, potrivit art. 90 Cod penal, fiind dispusă suspendarea 4 condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Crețu Mihail pe un termen de probă de 3 (trei) ani, este prea blândă și contrară prevederilor art. 61 din Codul penal, și nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui, cât și din partea altor persoane; - consideră că, instanța de judecată incorect a aplicat termen de probațiune, dat fiind faptul că, potrivit art. 89 alin. (3) Cod penal, persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probațiunea, iar militarilor - termenul de probă, urmând la caz a fi aplicată probațiunea; - consideră că, pedeapsa aplicată lui Crețu Mihail de către instanța de judecată este prea blândă, datorită numărului și pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat, comportamentului și personalității acestuia.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul, din 22 septembrie 2020, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Crețu Mihail și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Crețu Mihail recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în Penitenciar de tip deschis. În temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei lui Crețu Mihail pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului de probațiune. În rest sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 iunie 2020, a fost menținută. 4.1 Instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptei infracționale comise și nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului și că prima instanță nu a ținut pe deplin cont și nu s-a expus argumentat asupra regulilor de individualizare a pedepsei, asupra circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului, caracterului și gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și neîntemeiat a aplicat drept pedeapsă inculpatului o pedeapsă minimă prevăzută de articolul corespunzător. La individualizarea pedepsei pentru inculpatul Crețu Mihail prima instanță nu a apreciat în deplină măsură personalitatea acestuia, și că acesta în lipsa unui permis de conducere a mijloacelor de transport, fără să posede cunoștințe și dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, a urcat la volan și a comis un accident rutier, prin care acțiuni a pus în pericol siguranța participanților la traficul rutier. În 5 scopul de a evita răspunderea penală, nu a recunoscut de la bun început că, la volanul automobilului în momentul impactului s-a aflat el, dar a declarat că s-a aflat altă persoană. La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Crețu Mihail, instanța de apel considerat necesar a ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia. A considerat că, luând în calcul a tuturor criteriilor de individualizare stabilite la art.75-78 Cod penal, pedeapsa echitabilă pentru inculpatul Crețu Mihail pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, poate fi rațională și-și va găsi efectul numai prin aplicarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu suspendarea pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (6) Cod penal. Instanța de apel a motivat că a ținut cont de toți factorii legali relevanți, raportându-i la circumstanțele concrete ale cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat, care la locul de trai se caracterizează pozitiv,(f.d. 56), anterior nu a fost atras la răspundere penală (f.d.58), de poziția succesorului părții vătămate, care a declarat că, inculpatul a acordat ajutor material, acțiune civilă nu a înaintat, consideră că nu este necesar de a fi privat de libertate real inculpatul, însă a considerat că urmează să execute o pedeapsă, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia. Și a concluzionat că, stabilirea unei pedepse alternative închisorii î- și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni și va asigura conștientizarea de către Crețu Mihail a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate, fapt ce este confirmat prin comportamentul inculpatului până și după comiterea faptei.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: - procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, care nu agravează situația condamnatului, prin care să fie dispusă executarea de către Crețu Mihail pedepsei de 3 (trei) ani închisoare în penitenciar de tip deschis. - avocatul Stoian Ion în numele inculpatului prin care invocând 6 incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu menținerea sentinței. 5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că: - instanța de apel a dispus incorect în temeiul art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare de 3 ani stabilite în privința inculpatului Crețu Mihail pe o perioadă de probațiune de 4 ani; - în rezultatul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, care este infracțiunea gravă, obiect al căreia ai constituit relații sociale cu privire la siguranța traficului rutier; - instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - consideră că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, sunt temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală. 5.2 În susținerea recursului avocatul a invocat că: - consideră greșită colocazia instanței de apel că cauza a fost examinată în procedură simplificată și probată, este judecat pentru prima oară, caracteristica pozitivă, lipsa circumstanțelor agravante, etc..., prima instanță just a stabilit aplicarea unei pedepse cu termen de probă, nu este întemeiat apelul procurorului de a se aplica pedeapsa excepțională, dar, pedeapsa aplicată de 2 ani privațiune de libertate cu aplicarea art.90 Cod penal, termen de probă 3 ani, nu corespunde individualizării pedepsei, de aceia, este necesar de a aplica o pedeapsă de 3 ani privațiune de libertate cu aplicarea art.90 Cod penal, termen de probă 4 ani.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în 7 recursurile ordinare a procurorului și avocatului Stoian Ion în numele inculpatului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării. Or, instanța de apel just a reținut că, din cumulul criteriilor de individualizare stabilite la art.75-78 Cod penal, și a stabilit în speță, că pedeapsa echitabilă pentru inculpatul Crețu Mihail pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, poate fi rațională și-și va găsi efectul numai prin aplicarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu suspendarea pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (6) Cod penal. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. 8 Pe lângă aceasta, se observă că recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1 și 5.2 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Or, Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa 9 individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul Stoian Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Crețu Mihail xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 10