1ra-610/2021 — art. 201/1 alin. 3, lit. a CP

1ra-610/2021 — art. 201/1 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-610/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 septembrie 2020 și sentinței

Judecătoriei Cahul, sediul Central din 09 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui

Gîrneț Vladimir xxxxx, născut la xxxxxx,

domiciliat în satul xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 26.05.2020 – 09.06.2020;

Instanța de apel: 27.06.2020 – 24.09.2020;

Instanța de recurs: 17.12.2020 –17.03.2021.

A C O N S T A T A T :

Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

S-a încasat din contul inculpatului Gîrneț Vladimir în beneficiul

statului suma de 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

Gîrneț Vladimir la data de 24 septembrie 2019, aproximativ la ora 2155 a

intrat cu acordul proprietarului în domiciliul vecinului său Căpățînă

Sergiu, amplasat în r-nul xxxxxxxxxx, unde se afla concubina sa Vancea

Olga, ca urmare a unui conflict izbucnit între acesta și concubina sa,

urmărind scopul săvârșirii violenței în familie în privința unui membru al

familiei, a scos din buzunar un cuțit, pe care îl avea asupra sa și cu care i-a

aplicat concubinei o lovitură în coapsa piciorului stâng, cauzându-i astfel

potrivit raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din 18 martie 2020, o

plagă tăiată – înțepată a coapsei stângi, cu lezarea arterei rurale, hematom

1

masiv a coapsei stângi care au fost cauzate cu un obiect ascuțit – tăietor,

care se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

În drept, fapta inculpatului Gîrneț Vladimir a fost calificată juridic ca

infracțiune prevăzută de art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, conform

semnelor: violență în familie, acțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei ce au cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

numele inculpatului Gîrneț Vladimir prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea art. 90

Cod penal, să fie suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate, cu

stabilirea unui termen de probă de 2 ani.

3.1 În motivarea apelului avocatul Covaliov Vitali a indicat că:

- inculpatul a recunoscut vina și a solicitat prin cerere examinarea

cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, de comportamentul

inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu a încălcat

restricțiile impuse în faza de urmărire penală și de instanța de judecată, are

la întreținere un copil minor, respectiv este posibilă stabilirea în privința

inculpatului a pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal și stabilirea unui

termen de probă de 2 ani.

2020 a fost respins apelul avocatului Covaliov Vitali în numele inculpatului

Gîrneț Vladimir, și menținută sentința Judecătoriei Cahul, sediul central

din 09 iunie 2020.

4.1 Instanța de apel a concluzionat că: prima instanță judecând cauza în

procedură simplificată a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt

și de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat

a ajuns la concluzia că fapta inculpatului Gîrneț Vladimir corect a fost

încadrată judiciar ca infracțiune prevăzută de art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod

penal, după indicii: violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, ce a cauzat

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, iar vinovăția

acestuia în comiterea faptei prejudiciabile imputate pe deplin și-a găsit

confirmarea.

Instanța de apel verificând legalitatea sentinței sub aspectul criticii, a

constatat că, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Gîrneț

2

Vladimir a respectat principiile de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 7, 75 Cod penal, aplicându-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele

stabilite de sancțiunea normei de incriminare.

Instanța de apel analizând materialele dosarului, a reținut că la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Gîrneț Vladimir

prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familie acestuia.

Întru justificarea alegerii pedepsei cu închisoare pe un termen de 4

ani în privința inculpatului Gîrneț Vladimir, au servit drept temei

ansamblul de circumstanțe în care au fost săvârșite acțiunile de violență

fizică manifestate de inculpat în privința părții vătămate cu utilizarea unei

arme, care este un mijloc periculos pentru viața și sănătatea persoanelor,

gravitatea leziunilor corporale cauzate părții vătămate, cât și

circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului Gîrneț Vladimir,

respectivele circumstanțe denotă cu certitudine că corectarea și reeducarea

inculpatului nu va fi posibilă cu stabilirea pedepsei cu închisoare cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Argumentele avocatului indicate în apel și susținute în ședința de

judecată precum că prima instanță a stabilit inculpatului Gîrneț Vladimir o

pedeapsa prea aspră instanța de apel l-a respins, deoarece pedeapsa

aplicată inculpatului este una echitabilă, legală și direct proporțională cu

gravitatea faptei comise, de atitudinea numitului față de infracțiunea

săvârșită și va fi în măsură să contribuie la corectarea și reeducarea

acestuia, cât și la descurajarea pe viitor în aplicarea violenței fizice în

privința membrilor de familiei.

Neîntemeiate au fost reținute și afirmațiile părții apărării precum că

în privința inculpatului poate fi aplicată pedeapsa cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, conform art.90 Cod penal, în acest sens

instanța de apel a menționat, că potrivit practicii judiciare constante

suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de

condamnare de a se suspenda pentru o anumită perioadă de timp

executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cât și

dacă se ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia.

În rezultatul analizei întregului material caracterizant al inculpatului

Gîrneț Vladimir anexat la dosarul penal, s-a ajuns la concluzia că nu este

posibil de a fi atins scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

3

acestuia fără executarea reală a pedepsei stabilite, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în raport cu fapta comisă și urmările

prejudiciabile survenite, este prea blândă.

Covaliov Vitali în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 5,

6 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea

deciziei, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care al recunoaște vinovat pe Gîrneț Vladimir de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiind-ui stabilită

o pedeapsa non-privativă de libertate.

5.1 În susținerea recursului avocatul Covaliov Vitali a invocat că:

- condamnarea lui Gîrneț Vladimir la pedeapsa penală sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu executare a reală a închisorii o

consideră severă nu are nici un suport legal și întemeiat și contravine

totalmente cu normele legale în acest sens;

- concluzia primei instanțe la stabilirea inculpatului Gîrneț Vladimir

unei pedepse penale sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis, o consideră

nefondată și neargumentată;

- ținând cont de circumstanțele cauzei, inculpatul Gîrneț Vladimir a

recunoscut vina și a solicitat, prin cerere, acceptată de instanța, examinarea

cauzei în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, de

comportamentul inculpatului pînă și după săvârșirea infracțiunii,

inculpatul nu a încălcat restricțiile puse la faza de urmărire penală și de

instanța de judecată, are la întreținere un copil minor, consideră că este

posibilă stabilirea în privința lui Gîrneț Vladimir unei pedepse cu aplicarea

art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite inculpatului Gîrneț Vladimir, cu stabilirea acestuia unui termen de

probă;

- consideră că de prima instanță nu au fost luate în considerare

circumstanțele atenuante prevăzute de art.76 Cod penal, cum ar fi

recunoașterea vinovăției, faptul că Gîrneț Vladimir are loc permanent de

trai, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, nu se află la

evidența medicilor narcolog, psihiatru, celibatar;

- consideră că nu poate fi reținut ca un argument a primei instanțe

invocat în sentință, precum că inculpatul Gîrneț Vladimir nu a conștientizat

caracterul penal al acțiunilor sale. Consideră că în cazul respectiv scopul

pedepsei putea fi asigurat și prin aplicarea unei pedepse non privative de

libertate;

- consideră că instanțele de judecată la pronunțarea sentinței și a

deciziei cu o pedeapsă destul de aspră, nu a contat pe prevederile art.5

4

CEDO, care stipulează că orice persoană are dreptul la libertate și la

siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția unor

cazuri și potrivit căilor legale;

- consideră că în urma unei analize mai profunde a tuturor

circumstanțelor cazului menționat și a personalității inculpatului Gîrneț

Vladimir, instanțele judecătorești dispuneau de temeiurile legale de a-i

aplica o pedeapsă mai blîndă de cît cea care este supusă contestării

cu acest recurs, fiind posibilă aplicarea unei pedepse mai blânde;

- consideră că nu s-au respectat condițiile art.385 alin.(1) pct.6), 7), 8)

Cod de procedură penală;

- consideră că decizia instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

temeiul că la pronunțarea hotărârilor în cazul dat, nu s-au respectat

prevederile art.427 alin.(1) pct.5), 6) Cod de procedură penală, cauza fiind

judecată în primă instanță și în apel fără citarea legală a unei părți sau care,

legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate, precum și că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat și a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia ca

fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel nu a comis erori de drept

în raport cu motivele invocate, iar decizia contestată conține motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul

împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel se declară în termen de

30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale

și au declarat recursuri ordinare în termen.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

5

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocatul Covaliov Vitali în

numele inculpatului, Colegiul penal atestă, că autorul critică decizia, prin

prisma pct.6) și pct. 5) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a

se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel, prevăzut

art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să

menționeze că, recursul nu a fost motivat sub acest aspect, iar cauza a fost

examinată cu prezența tuturor participanților la proces nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel, prevăzut

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul reține, că de fapt

că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiuni inculpatului însă critică

decizia instanțelor de fond numai cu referire la pedeapsa stabilită

inculpatului, invocând că pedeapsa închisorii este nefondată și

neargumentată, în opinia recurentului fiind necesară aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului și

temeiurile de drept invocate, referitor la pedeapsa stabilită inculpatului de

către instanțele inferioare, Colegiul penal consideră că acestea și-au motivat

just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolelor

incriminate, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

6

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Colegiul penal consideră că soluția instanțelor inferioare este una

justificată, deoarece pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și

să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea

specială.

Or, studiind textul sentinței constată că prima instanță a efectuat o

temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Gîrneț Vladimir,

menținută și de către instanța de apel, atât sub aspectul naturii cît și al

cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art.

75 Cod penal.

Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă

în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvîrșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului.

Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei

în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a

Codului penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

Colegiul penal constată că, prima instanță a efectuat o corectă

individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 4 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, apelul

declarat de avocatul Covali Vitali în numele inculpatului fiind corect

respins ca nefondat și menținută fără modificări sentința.

În context, Colegiul penal constată, că conform ordinii stabilite pentru

prima instanță, luând în considerație prevederile articolelor 6, 7, 61, 75, 78

Cod penal, prima instanță corect a ajuns la concluzia de a aplica în privința

inculpatului Gîrneț Vladimir pedeapsa, fără aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

De asemenea, și instanța de apel corect a susținut poziția aleasă de

prima instanță, reieșind din faptul că inculpatul Gîrneț Vladimir a comis o

infracțiune, care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor grave, anterior nu a fost atras la răspundere penală, nu este

încadrat oficial în câmpul muncii, la locul de trai se caracterizează

7

satisfăcător, are un copil la întreținere, nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, în familie există patologie legată de abuzul social,

potrivit anchetei sociale și evaluarea inițială din 27 ianuarie 2020. Iar

pentru luarea tuturor măsurilor pentru protejarea victimei de acțiunile

violente manifestate împotriva acesteia, cât și în scopul aplicării unei

pedepse suficient de aspre pentru a descuraja violența în familie, justificat

și echitabil a stabilit inculpatului Gîrneț Vladimir pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 4 ani.

Prin urmare, nu este echitabil de a aplica în privința acestuia

prevederile art. 90 Cod penal, deoarece aplicând prevederile articolului

dat, nu va putea fi atins scopul de corectare a inculpatului Gîrneț Vladimir

și nici scopul de prevenire în comiterea infracțiunilor atât din partea

inculpatului cît și altor persoane.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

de comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, astfel

argumentele recurentului privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

de către instanțele judecătorești sunt neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs precizează că

argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt

declarative și neîntemeiate, or criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li

s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin

și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură

penală, temeiuri de casare a hotărârii nu s-au stabilit.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că temeiuri

de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în

motivarea soluției sale pe aceste aspecte contestate și în prezentul recurs,

nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței, iar

motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

8

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, Colegiul penal precizează că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele

pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6

CoEDO.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile

indicate de recurent nu sânt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul rejudecării hotărârii judecătorești și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 septembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Gîrneț Vladimir xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9