1ra-1939/2021 — Art.325 al. 1CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 23 aprilie 2021, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Mereuța Sergiu, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul sumei de 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Mereuța Sergiu, pe un termen de probațiune de 1 (un) an. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1

Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, prima instanță a constatat că, Mereuța Sergiu, fiind angajat în calitate de conducător auto pe rute, la data de 02 martie 2021, în calitate de șofer al unității de transport condus de dânsul de model ,,Mercedes Sprinter” cu numerele de înmatriculare xxxxxxxxxxx, s-a deplasat peste hotarele țării, ieșind prin punctul de control și trecere al frontierei de stat xxxxxx. La 10 martie 2021, la orele 1557 el, în calitate de șofer al unității de transport condus de dânsul de model ,,Mercedes Sprinter” cu numerele de înmatriculare xxxxxxxxxx, a intrat în postul vamal xxxxxxxx auto la intrare pe teritoriul Republicii Moldova, unde fiind încărcat cu mărfuri, având și persoane în calitate de pasageri, de către angajații Sectorului de Poliție de Frontieră xxxxxxxxxx, i- au fost solicitate actele la control, cât al mijlocului de transport, atât și actele (licența) ce-i permit transportul de pasageri. Prin urmare, Mereuța Sergiu, fiind conștient de faptul că, nu dispune de actele (licența) ce-i permit transportul de pasageri, conștientizând că, poate fi tras la răspundere pentru acțiunile sale ilegale, urmărind scopul evitării pedepsei contravenționale, în scopurile menționate, în continuarea și în urma realizării intențiilor sale infracționale, având drept scop oferirea și darea, personal unei persoane publice a mijloacelor financiare ce nu i se cuvin, adică, pentru aceasta, pentru a îndeplini sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia, tot la 10 martie 2021, aflându- se în postul vamal Giurgiulești-Galați auto la intrarea pe teritoriul Republicii Moldova, la momentul controlului fizic al unității de transport condus de dânsul de model ,,Mercedes Sprinter” cu numerele de înmatriculare xxxxxxxxx, a oferit angajaților Sectorului de Poliție de Frontieră xxxxxxx aflați în serviciu, adică pentru xxxxxxxxxxxx, bani în sumă de 20 Euro, echivalentul a 419, 02 lei, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, pe care i-a pus într-o husă de pașaport, pentru ca aceștia din urmă să nu documenteze cazul cu privire la transportarea ilegală de pasageri în regim internațional. Acțiunile lui Mereuța Sergiu, au fost încadrate juridic în baza alin. (1), art. 325 Cod penal, conform indicilor – oferirea și darea, personal, unei persoane publice de bunuri, sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a îndeplini sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Sentința nominalizată a fost atacată cu cerere de apel de către avocatul Saganscaia Oxana și inculpat prin care au solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, fără aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă. 3.1. În motivarea cererii de apel au invocat că: 2 - prima instanță a aplicat o pedeapsă prea aspră și la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, precum și nu a aplicat corespunzător prevederile art. 75 Cod penal; - inculpatul Mereuța Sergiu, cât la urmărirea penală, atât și la judecarea cauzei, pe deplin și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate, cauza penală a fost judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar în ședința de judecată inculpatul s-a căit sincer de cele comise, promițând că astfel de fapte nu se vor repeta; - în cadrul judecării cauzei a fost stabilit că, inculpatul nu este angajat în câmpul muncii și nu dispune de un venit stabil, inculpatul Mereuța Sergiu a comunicat că, starea sa financiară este precară și la moment are grijă de mama sa, care este bolnavă de cancer și este mobilizată la pat; - inculpatul a solicitat neaplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă, deoarece nu are posibilitatea de a o achita; - la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație și personalitatea inculpatului Mereuța Sergiu, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale și nu se află în evidența medicului narcolog sau psihiatru, în cadrul judecării cauzei penale a fost stabilit că, corectarea inculpatului Mereuța Sergiu, este posibilă fără aplicarea pedepsei complementare cu amendă.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul, din 29 iunie 2021, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Saganscaia Oxana și inculpat și menținută sentința. 4.1. Instanța de apel a stabilit că, prima instanță corect a examinat și a acceptat cererea inculpatului Mereuța Sergiu, privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că, din probele administrate rezultă că, fapta inculpatului este stabilită și există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, după cum o cer prevederile alin. (4), art. 3641 Cod de procedură penală, și corect a stabilit starea de fapt. Verificând aspectele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului Mereuța Sergiu, de către prima instanță, instanța de apel a considerat că, aceasta a individualizat corect pedeapsa stabilită inculpatului, elucidând pe deplin toate aspectele faptice și juridice ale cauzei. În continuare a constatat că, infracțiunea prevăzută la alin. (1), art. 325 Cod penal, reținută în culpa inculpatului Mereuța Sergiu, potrivit alin. (4), art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru săvârșirea infracțiunii respective este doar 3 pedeapsa cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 până la 4000 unități convenționale. În ceea ce ține de argumentele apărătorului inculpatului Mereuța Sergiu, avocatului Saganscaia Oxana, privind aplicarea în speță a prevederilor alin. (1), art. 79 Cod penal, instanța de apel lea considerat neîntemeiate, or prevederile acestei norme penale nu sunt aplicabile speței în cauză. În cadrul judecării apelului nu a fost constatată nici o situație care să se refere la situațiile reflectate în norma penală respectivă. În acest sens instanța de apel a considerat întemeiate argumentele procurorului precum că, în prezenta cauza penală nu au fost constatate circumstanțe excepționale legate de personalitatea inculpatului, din care considerente prevederile alin. (1), art. 79 Cod penal, nu pot fi aplicate în cauză. A considerat argumentul apărătorului privind aprecierea ca circumstanță atenuantă a recunoașterii vinovăției de către inculpat. Or, recunoscând vinovăția și solicitând judecarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Mereuța Sergiu, a beneficiat de reducerea cu 1/3 din limitele pedepsei cu închisoare, prevăzută pentru infracțiunea în cauză. La fel a respins argumentele invocate de către inculpat, precum că nu este angajat în câmpul muncii, motiv din care nu dispune de surse financiare pentru executarea pedepsei penale cu amendă, or, în cadrul urmăririi penale, a fost stabilit că, inculpatul Mereuța Sergiu este angajat în calitate de șofer pe rute internaționale la Societatea cu Răspundere Limitată ,,Colorado”, fapt confirmat prin copia contractului individual de muncă anexat la materialele dosarului penal.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului, prin care invocând temei de drept art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei complimentare, cu rejudecarea cauzei și stabilirea pedepsei penale fără pedeapsa complimentară - amenda judiciară. 5.1 În susținerea recursului avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului invocă: - la stabilirea pedepsei s-a aplicat inculpatului Mereuța Sergiu o pedeapsă prea aspră și nu s-a luat în considerație principiile individualizării pedepsei penale; - la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele nu au luat în considerație și personalitatea inculpatului Mereuța Sergiu, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale și nu se află în 4 evidența medicului narcolog sau psihiatru.

Procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocat în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel reieșind din temeiurile de drept prevăzute de norma menționată. Din conținutul recursului declarat se constată că titularul acestuia deși invocă temei de drept art. 427 Cod de procedură penală, acesta nu aduce critici împotriva actelor judecătorești nemijlocit prin prisma dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală însă de fapt, critică sentința și decizia contestată sub aspectul stabilirii unei pedepse prea aspre inculpatului în raport cu fapta comisă și circumstanțele cauzei. Astfel, partea apărării susține că cauza penală vizată a fost judecată în procedură simplificată conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală iar la stabilirea pedepsei s-a aplicat inculpatului Mereuța Sergiu o pedeapsă prea aspră și nu s-a luat în considerație principiile individualizării pedepsei penale. Verificând materialele cauzei și lucrările instanței de apel, Colegiul penal constată că cauza a fost judecată potrivit regulilor prescrise la art. 3641 Cod de procedură penală, iar în temeiul acestei proceduri simplificate, inculpatul a beneficiat de noi limite de pedeapsă prevăzute la art. 325 alin. (1),Cod penal și anume: închisoare de până la 4 ani cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unități convenționale, deci ambele pedepse au caracter obligatoriu de aplicare și ar putea să nu fie aplicate doar dacă ar exista, după cum prevede art. 79 Cod penal, circumstanțe excepționale ale cauzei legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată ar fi putut să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie însă recurenta nu a invocat asemenea circumstanțe excepționale și nu le-a prezentat nici în instanțele ierarhic inferioare. 5 Colegiul reține că, conform art. 75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, reieșind din hotărârea pronunțată de instanța de apel, se constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75, 90 Cod penal, luând în considerație recunoașterea vinovăției, faptul că infracțiunea se atribuie la categoria celor grave, modul cum a fost săvârșită or, toate aceste circumstanțe, per ansamblu, au permis instanței de apel menținerea pedepsei de 1 an, cu suspendarea condiționată pe un termen de probațiune de 1 an și cu aplicarea amenzii în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul sumei de 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei. Colegiul conchide că, pedeapsa a fost stabilită corespunzător gravității faptei în raport cu circumstanțele cauzei, ținând cont de faptul că inculpatul se căiește sincer de cele comise și le regretă precum și de personalitatea autorului, și că nu are antecedente penale. La fel, Colegiul reține că criticile formulate la individualizarea pedepsei au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, astfel încât temeiuri de casare nu s-au stabilit. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a exclude amenda și instanța de recurs preia întru totul argumentele instanței de apel. Față de cele expuse, se mai precizează că, deși art. 6 § 1 obligă instanțele de a prezenta motive în susținerea hotărârilor sale, norma nu poate fi înțeleasă întru a obliga să fie adus un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v. the Netherlands, 19 Aprilie 1994, §§ 59 și 61, Series A no. 288, și Burg and Others v. France (dec.), ECHR 2003-II), extinderea obligației de a motiva poate depinde în special de natura deciziei și urmează a fi apreciată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe în parte (a se vedea Ruiz Torija v. Spain and Hiro Balani v. Spain, hotărâri din 9 decembrie 1994, § 29 și § 27, respectiv, Series A nos. 303-A și 303-B, respectiv, și Helle vs. Finland, 19 decembrie 1997, Reports 1997-VIII, § 55). Prin alte cuvinte, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument avansat de părți, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație 6 de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Mereuța Sergiu xxxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 05 mai 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie 7