1ra-2276/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-2276/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2276/2021

1-20059795-01-1ra-24122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Cahul, sediul Taraclia din 19 martie 2021 și deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Anghelcev Vasili xxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxxx, originar din xxxxxxxxxx,

domiciliat în xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 03.06.2020 – 02.07.2020;

30.10.2020 – 19.03.2021;

Instanța de apel: 24.07.2020 – 24.09.2020;

31.05.2021 – 29.09.2021;

Instanța de recurs: 24.12.2021 – 13.04.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Anghelcev

Vasili a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, echivalent bănesc 30000 lei.

S-a încasat de la Anghelcev Vasili în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în mărime de 1760 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

24 septembrie 2020, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată total

sentința și dispusă rejudecarea cauzei penale privind învinuirea lui

Anghelcev Vasili de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod

penal, de către prima instanță – Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată.

1

3.1 Instanța de apel a stabilit că, potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată din 23 iunie 2020, la judecarea cauzei în prima instanță inculpatul

Anghelcev Vasili a menționat, că nu are avocat ales, nu dorește să fie asistat

de un apărător și va încerca să se apere singur. Fiind întrebat dacă lipsa

avocatului este legată de starea materială, inculpatul nu a dat un răspuns

concret, insistând că se va apăra de sine stătător.

Cu toate că prima instanță a explicat inculpatului că dânsul este în

drept să beneficieze de asistență juridică garantată de stat și în orice moment

al procesului penal poate să invite un apărător sau să solicite desemnarea

unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, instanța de apel a

considerat că instanța urma să determine dacă interesele justiției cer sau nu

asistența obligatorie a apărătorului, și în cazul în care ajunge la concluzia că

interesele justiției nu impun asigurarea inculpatului Anghelcev Vasili cu

avocat – cel puțin să expună această poziție, ceia ce ar presupune că instanța a

analizat problema dreptului la apărare prin prisma interesului justiției; iar în

cazul în care ajunge la concluzia că interesele justiției impun asigurarea

inculpatului Anghelcev Vasili cu avocat – să expună motivele acestei hotărâri.

În continuare a menționat că, este dificil de a vedea în această cauză

cum ar fi putut inculpatul Anghelcev Vasili să-și exercite și să-și apere

drepturile sale legitime fără a fi asistat de un apărător calificat în cursul

examinării cauzei și să beneficieze de un proces echitabil, în situația în care

dânsul are studii medii, muncește în calitate de mecanizator, evoluările sale

din ședința de judecată nu atestă că ar avea un nivel de pregătire mai înalt

decât cel corespunzător studiilor și ocupației, iar complexitatea cauzei este

una sporită grație specificului componenței de infracțiune imputată și

circumstanțelor evenimentului infracțiunii, care necesită implicarea unui

specialist calificat.

Chiar dacă cererea de apel a inculpatului Anghelcev Vasili este

întocmită mai mult sau mai puțin cu un conținut adecvat, este evident faptul,

că nu el a întocmit cererea de apel, și în afara procesului dânsul recurge la

asistența altei persoane. Or, una din garanțiile desfășurării procesului de

judecare a cauzei bazat pe principiul contradictorialității este asigurarea

dreptului la apărare al inculpatului.

Complexitatea cauzei în speță rezidă și din acel fapt, că pentru

constatarea adevărului s-a recurs la petrecerea experimentului și la efectuarea

expertizei judiciare care să determine existența posibilității tehnice pentru

inculpatul Anghelcev Vasili de a evita accidentul rutier, și pentru a analiza

raportul de expertiză în mod evident sunt necesare cunoștințele unui avocat.

Cu atât mai mult, că Anghelcev Vasili pe parcursul întregului proces penal nu

a recunoscut vinovăția, iar din probele administrate și apreciate de prima

instanță în favoarea acuzării există o multitudine de inadvertențe: - în

procesul-verbal de cercetare la fața locului suprafața carosabilă este indicată

2

din beton (f.d.10), iar în fapta constatată prima instanță a constatat că

suprafața este acoperită cu asfalt; - prima instanță nu a clarificat dacă

coeficientul de aderență care influențează distanța de oprire este același

pentru suprafețele din beton și din asfalt, pentru a analiza corectitudinea

concluziilor expertului din raportul din 11.03.2020 (f.d.192 vol. I), în care

distanța de oprire la fel a fost calculată în corelație cu suprafața carosabilului

din asfalt; din procesul-verbal de cercetare la fața locului nu este clar cum

agentul constatator a stabilit locul ciocnirii unităților de transport; - prima

instanță nu a dat aprecierii declarațiile părții vătămate Ceceli Veaceslav de la

urmărirea penală (f.d.111 vol. I), unde acesta declară, că ”m-am uitat în

oglindă și am inclus semnalizatorul, am văzut că pe banda opusă la distanță

de aproximativ 50-60m merge automobilul ”VAZ”, care mă depășește, dar nu

am văzut ca la automobil să ardă semnalizatorul”, precum și nu a dat

apreciere schemei amplasării unităților de transport întocmită de partea

vătămată Ceceli V. în cadrul audierii sale de la urmărirea penală; - organul de

urmărire penală în cadrul verificării declarațiilor părții vătămate Ceceli V. la

fața locului (f.d.186 vol. I) a constatat, că partea vătămată a văzut automobilul

în spatele său la distanța de 69m, iar în cadrul verificării declarațiilor

bănuitului Anghelcev V. la fața locului (f.d.152 vol. I) a constatat, că

Anghelcev a observat începerea manevrei de către motoretă de la distanța de

64,8m; însă la efectuarea expertizei tehnice auto calculele au reieșit doar din

datele relatate de partea vătămată; - la dispunerea expertizei tehnice auto prin

ordonanța ofițerului de urmărire penală din 26.02.2020 (f.d.186 vol. I),

întrebările au fost formulate superficial, fără indicarea datelor inițiale de reper

constatate; - din raportul de expertiză din 11.03.2020 rezultă că expertului i-au

fost prezentate materialele dosarului penal pe 52 file, dar nici în ordonanța de

dispunere a expertizei, nici în raportul de expertiză nu este indicat care

anume documente din materialele dosarului i-au fost prezentate expertului,

or la acel moment dosarul era constituit din mai bine de 180 file.

Anghelcev Vasili a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

S-a încasat de la Anghelcev Vasili în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în mărime de 1760 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut ca fiind

constatate următoarele circumstanțe de fapt: Anghelcev Vasili la data de

12.06.2019, în jurul orei 2000, deținând permisul de conducere nr. xxxxx, ce

permite conducerea vehiculelor de categoria „A, B, C”, conducând

automobilul de model „xxxxx”, cu nr/î xxxxxxxx, deplasându-se pe traseul G-

3

139 20-1km+500m, între localitățile Vinogradovca și Musaitu, r-nul Taraclia,

pe drum asfaltat, pe timp senin și cu vizibilitate normală, încălcând pct.45)

alin.(1) lit. a),b),d), alin.(2), pct. 51 lit. b),c),d), pct.52 alin.(1),(2) ale

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357

din 13.05.2009, care stipulează, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul,

ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului. De asemenea, înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie

să se asigure că: cel care îl precedă pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția

de a depăși sau intenția de a preselecta spre stânga; poate efectua depășirea

fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe

care urmează să se angajeze are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce

urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre; și el poate să revină

pe banda precedentă fără a stânjeni vehiculul depășit…, văzând la distanța de

aproximativ 70m motocicleta de model „Viper”, care se deplasa în fața lui în

aceiași direcție, fără număr de înmatriculare, condusă de Ceceli V., a început

să depășească mijlocul de transport dat, deplasându-se pe banda de sens

opus, și, văzând că Ceceli, care se deplasa în fața lui pe motocicletă „Viper”, a

redus viteza de deplasare și a început manevra de întoarcere în sens opus,

fără a se asigura că manevra dată poate pune în pericol siguranța traficului,

nu a ținut cont de starea sa psihofiziologică, ce influențează atenția, reacția, și

situația rutieră, nu a redus viteza chiar până la oprire, neschimbând direcția

de deplasare, iar după frânare a virat la stânga, în rezultat a pierdut controlul

vehiculului și s-a tamponat cu motocicleta condusă de Ceceli V., căruia i-au

fost cauzate vătămări corporale medii în formă de plăgi contuze pe umăr

stâng, sacrului, regiune lombară, capului, fractură închisă a corpului vertebrei

toracale Th XII, iar motocicletei deteriorări tehnice.

Acțiunile lui Anghelcev Vasili au fost încadrate juridic conform

prevederilor art. 264 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi:

,,Încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății”.

atacată cu apel, de către avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului, prin

care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Anghelcev Vasili să fie achitat din lipsă în acțiunile acestuia a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate.

5.1 În susținerea cererii de apel a menționat următoarele aspecte:

4

- din materialul probator administrat s-a constatat că Anghelcev V. a

respectat cerințele regulamentului circulației rutiere;

- declarațiile părții vătămate Ceceli V. din cadrul urmăririi penale și în

instanța de judecată diferă la capitolul producerii accidentului și acțiunilor

sale la acel moment, în pofida acestui fapt declarațiile în cauză au fost

acceptate și puse la baza învinuirii;

- la caz nu au fost constatate probe concludente și pertinente ce

confirmă comiterea infracțiunii de către Anghelcev V., fapt ce instituie casarea

sentinței primei instanțe.

29 septembrie 2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul avocatul Covaliov

Vitali în numele inculpatului, și menținută fără modificări sentința

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 19 martie 2021, privindu-l pe

Anghelcev Vasili.

6.1 Instanța de apel a stabilit că, la pronunțarea sentinței prima

instanță just a ajuns la concluzia, că fapta penală reținută în culpa inculpatului

Anghelcev Vasili, a avut loc și a fost săvârșită de către acesta, în

circumstanțele descrise mai sus.

În continuare a constatat în afara oricărui dubiu rezonabil faptul că,

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată

prin cumulul de probe cercetate, ce coroborează între ele și careva divergențe

între probele scrise care ar trezi dubii, nu au fost reținute.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în

cererea de apel, instanța de apel a constatat că acestea nu-și găsesc

confirmarea la judecarea apelului declarat de către partea apărării și inculpat,

neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării

sentinței și achitării inculpatului Anghelcev Vasili. Prima instanță a stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

La fel a conchis, că prima instanță a pronunțat o sentință întemeiată și

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat, la caz fiind

constatată încălcarea regulilor de securitate a circulației reglementat de lit. a),

b), d) alin. (1) și lit. b), c), d) alin. (2) p. 45 și sub p. 1), 2) p. 51, p. 52

„Regulamentului de Circulație Rutieră", aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr. 357 din 13.05.2009. Or, suportul probator reflectă o situație rutieră

favorabilă în timpul producerii accidentului și anume suprafața carosabilului

era acoperită cu asfalt, era uscată, vizibilitate a drumului foarte bună, condiții

meteo bune, fapt confirmat prin procesele verbale de cercetarea a locului

accidentului rutier și planșele fotografice, declarațiile martorilor și părții

5

vătămate, circumstanțe ce permiteau în volum deplin inculpatului Anghelcev

Vasili de a evita coliziunea și de a se deplasa conform regulilor prevăzute de

Regulamentul de Circulație Rutieră, asigurând astfel siguranța traficului

rutier.

Referitor la motivele invocate de apelant, sub aspectul că probele

prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate în baza articolului 264 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a menționat că, argumentele apelantului sunt combătute atât

prin declarațiile părții vătămate Ceceli V. cât și a martorilor Claraș A.,

Șvîdcenco S., Tuluș O., Șerepera G., Șișcova V., Nicu S. și Diacova I. acestea

fiind în corespundere cu probele acumulate și puse la baza rechizitoriului.

Cu referire la poziția apărării precum că declarațiile părții vătămate

Ceceli Veaceslav și a martorilor - Calaraș Alexandr, Șvîdcenco Serghei,

Diacova Irina, Șerepera Galina, Șișcov Vasilii, Tuluș Oleg, Nicu Serghei sunt

contradictorii, instanța de apel a reținut că apărarea în instanța de apel a

confirmat că în prima instanță au avut posibilitatea să adreseze întrebări cu

referire la circumstanțele accidentului, mai mult apelantul invocând existența

declarațiilor contradictorii nu a indicat care anume sunt acestea indicând la

general reaudierea martorilor invocați și in instanța de apel. Relevant este că

la examinarea cauzei în apel a fost prezentă și partea vătămată Ceceli

Veaceslav, cu toate acestea apărarea nu a solicitat darea citirii a declarațiilor

din primă instanță a părții vătămate care în viziunea sa ar constitui careva

contradicții, circumstanțe ce confirmă lipsa contradicțiilor invocate de partea

apărării. Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în

strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor

procedurale efectuate.

Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la

individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului Anghelcev Vasili, instanța

de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal, se pedepsește cu amendă

în mărime de până 600 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani,

cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de pînă la 2 an.

Reieșind din faptul că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea pentru

săvârșirea căreia a fost condamnat inculpatul, se califică ca fiind o infracțiune

mai puțin gravă, lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, instanța de judecată a stabilit

pedeapsă sub formă amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

6

În atare împrejurări se atestă că la stabilirea și individualizarea

pedepsei pentru inculpatul Anghelcev Vasili prima instanță nu a admis

abateri de la criteriile de individualizare a pedepsei, or echitatea socială a

pedepsei se realizează când față de inculpat se aplică sancțiunea penală

corespunzătoare gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor

cauzei și personalității acestuia. Un alt scop important al pedepsei penale, este

scopul reeducării și resocializării condamnatului, după executarea pedepsei

penale stabilite.

Prin prisma expertizelor efectuate la caz prima instanță a calculat că în

cadrul examinării cauzei penale au fost suportate cheltuieli de judecată în

mărime de 1760 lei. Ținând cont de faptul că rapoartele de expertiză judiciară

au fost efectuate după modificările operate de legiuitor la prevederile art. 143

Cod de procedură penală, instanțele de judecată pot da deplină eficiență

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care acordă

posibilitatea de a obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, or,

scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte o

excepție, dar nu regulă, prin urmare, concluzia primei instanțe privind

încasarea sumei de 1760 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contul

inculpatului Anghelcev Vasili, este întemeiată și justificată, prin care au fost

respectate cerințele art. 229 alin. (2), Cod de procedură penală.

avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului, prin care invocând incidența

pct. 6) și 8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Anghelcev Vasili să fie achitat de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, prevăzută de art.264

alin.(1) Cod penal.

7.1. În susținerea recursului avocatul Covaliov Vitali în numele

inculpatului invocă:

- în acțiunile lui Anghelcev Vasili nu a existat și nu există nici o

bănuială rezonabilă invocată în ordonanța de învinuire, deoarece sunt incluse

circumstanțe și împrejurări care nici intr-un mod nu se referă la Anghelcev

Vasili, drept urmare sunt în lipsa prezenței unei bănuieli rezonabile în

săvârșirea presupusei infracțiuni;

- în materialele cauzei penale nu a existat și nu există nici o probă

directă, pertinentă și concludentă care ar conduce cel puțin la o careva

bănuială rezonabilă în privința lui Anghelcev Vasili, urmare a careva acțiuni

ilegale, fapt ce nu a fost menționat prin careva declarații din materialele

cauzei și confirmate cu alte careva acte sau probe suplimentare, drept urmare

se constată că nu poate fi interpretată ca infracțiune săvîrșită de către

Anghelcev Vasili;

7

- reieșind din acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală,

materiale și probe acumulate, declarațiile și explicațiile depuse de alți

participanți la proces, se demonstrează cu certitudine faptul că în acțiunile lui

Anghelcev Vasili nu se întrunește nici un element al componenței de

infracțiune, în special nu se regăsește nici o acțiune întreprinsă de dînsul,

prevăzută de latura obiectivă prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal, drept

urmare se constată faptul lipsei laturii obiective în acțiunile lui;

- toate împrejurările și circumstanțele menționate în ordonanța de

învinuire nu se regăsesc în suportul probatoriu, deoarece de către Anghelcev

Vasili nu a fost întreprinsă nici o acțiune ilegală și faptele invocate nu au avut

loc în realitate.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din

motiv că instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de

recurs pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel instanța de apel în următoarele

temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii; 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Totodată, lecturând recursul declarat, Colegiul reține că acesta nu este

motivat prin prisma temeiurilor de recurs indicate (pct. 6), 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală), acesta de fapt criticând modalitatea de apreciere a

8

probelor de către instanțele de fond și făcând deducții proprii referitor la

acțiunile inculpatului.

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de

recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța

asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța

de recurs.

Cu referire la eroarea prevăzută la pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, invocat de către recurent, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

Colegiul penal, atestă că aceasta a omis să concretizeze prin ce se confirmă

acestea, lipsind o motivare corespunzătoare în acest sens.

Totodată, instanța de recurs constată că instanța de apel, la examinarea

cauzei penale a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, adoptând o decizie legală și întemeiată și a dat

răspuns la toate argumentele invocate în apelurile declarate

Mai mult, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată

că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la menținerea în parte a sentinței instanței de fond.

Or, în fapt, decizia recurată corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

În contextul expus, Colegiul menționează că, din materialele dosarului

rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină

măsură de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, care coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, adică,

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

9

din dosar, ajungând la concluzia corectă de menținere în parte a sentinței

atacate, totodată oferind răspuns la toate argumentele invocate de apelant,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, semnalată de recurent, instanța de recurs o

consideră ca fiind contrară stării de fapt constatate la caz, deoarece acest temei

este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o

eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a

făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau

împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii

respective sau a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decît

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Reieșind din solicitările recurentului, Colegiul penal constată în primul

rând ambiguitatea acestora, or, aceasta solicită casarea deciziei cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Anghelcev Vasili să fie

achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art.264 alin.(1)

Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În același context, Colegiul penal notează că, deși se invocă eroarea

prevăzută la pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală – nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,

fără a motiva lipsa elementului infracțiunii- latura obiectivă, precum și

eroarea privind condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, or, în expunerea motivelor recursului,

pe de o parte recurentul indică asupra faptului că, în acțiunile lui Anghelcev

Vasili nu a existat și nu există nici o bănuială rezonabilă invocată în ordonanța

de învinuire, reieșind din acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală,

că din materiale și probe acumulate, declarațiile și explicațiile depuse de alți

participanți la proces, se demonstrează cu certitudine faptul că în acțiunile lui

Anghelcev Vasili nu se întrunește nici un element al componenței de

infracțiune, adică ar semnala că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, însă de

altă parte indică că, reieșind din acțiunile întreprinse de organul de urmărire

penală, materiale și probe acumulate, declarațiile și explicațiile depuse de alți

participanți la proces, se demonstrează cu certitudine faptul că în acțiunile lui

Anghelcev Vasili nu se întrunește nici un element al componenței de

infracțiune, în special nu se regăsește nici o acțiune întreprinsă de dînsul,

prevăzută de latura obiectivă prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal, drept

urmare se constată faptul lipsei laturii obiective în acțiunile lui, adică ar

semnala că nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzută de art.264

alin.(1) Cod penal și anume latura obiectivă.

10

Pe cale de consecință, instanța de recurs ordinar notează că nu este

clară poziția apărării în acest sens, sub aspectul că toate împrejurările și

circumstanțele menționate în ordonanța de învinuire nu se regăsesc în

suportul probatoriu, deoarece de către Anghelcev Vasili nu a fost întreprinsă

nici o acțiune ilegală și faptele invocate nu au avut loc în realitate (adică fapta

nu a fost săvîrșită de inculpat), sau acesta totuși a comis fapta, însă aceasta nu ar

întruni elementele infracțiunii incriminate și anume latura obiectivă.

Colegiul remarcă, motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect că aceasta

se circumscrie încadrării juridice în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, potrivit

căreia inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Instanța de recurs mai atestă și faptul, că argumentele invocate de

recurent, au fost combătute de instanța de apel în mod corespunzător, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37

a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că

art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 6), 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală la care face referință recurenta, deci nu persistă temeiuri de casare a

soluției adoptate de către instanța de apel.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar

motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că fapta

întrunește elementele infracțiunii, precum și instanța nu a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire.

11

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și

întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate

de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin

urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Anghelcev Vasili ………, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

12