1ra-1013/2021 — art. 326 alin. 3 lit. a CP

1ra-1013/2021 — art. 326 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1013/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2020, în cauza penală în privința lui

Socolov Maxim Xxxxxxxxxx, născut la

xxxxx, originar din mun. Chișinău,

domiciliat în mun. Chișinău, str.

xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.06.2019 – 15.08.2019;

Instanța de apel: 13.07.2020 – 16.11.2020;

Instanța de recurs: 23.02.2021 – 07.04.2021.

A C O N S T A T A T :

2019, Socolov Maxim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal și condamnat în baza

acestei Legi, fiindu-i stabilită pedeapsa sub forma de amendă în mărime

4000 (patru mii) unități convenționale, echivalentul a 200000 (două sute

mii) lei.

A fost respinsă cererea procurorului de încasare a cheltuielilor

judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Socolov Maxim, în perioada cuprinsă între luna ianuarie 2019 și luna

februarie 2019, fiind cercetat în calitate de învinuit în cadrul cauzei

penale nr. xxxxxxxxxx, pornită de către Inspectoratul de poliție Botanica,

1

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. d) din

Codul penal, la data de 09 ianuarie, s-a întâlnit la domiciliul său din

mun. Chișinău, str. xxxxxxxx, apartamentul xxxxxxxxx, cu Staheeva

Irina, care este mama lui Xxxxxxxxxx, reținut în cadrul aceleiași cauze

penale și plasat în arest preventiv pe un termen de 30 zile, unde a

susținut în prezența acesteia că deține influență asupra unor persoane

care la rândul lor dețin influență asupra persoanelor publice care

instrumentează cauza penală nr.xxxxxxxxxx și în schimbul unor

remunerări sub formă de mijloace financiare, poate să determine aceste

persoane să contribuie la eliberarea din arest și la scoaterea ulterioară de

sub urmărire penală a fiului Irinei Staheeva - Xxxxxxxxxx.

Astfel, la data de 22 ianuarie 2019, continuându-și acțiunile sale

infracționale, Socolov Maxim s-a întâlnit cu Staheeva Irina pe str.

Xxxxxxxxxxdin mun. Chișinău, în fața blocului locativ în care locuiește

acesta, unde a pretins de la aceasta bani în sumă de 30000 euro, care

conform cursului oficial de schimb valutar al BNM constituie

echivalentul a 584400 lei, bani care ar fi destinați persoanelor care

efectuează și conduc urmărirea penală în cauza penală nr. xxxxxxxxxx,

cât și acelor care examinează demersurile înaintate în cadrul cauzei

penale date, pentru acțiunile de schimbare a măsurii preventive, din

arest preventiv în arest la domiciliu, ulterior cu aplicarea în privința lui

Xxxxxxxxxx a obligării de nepărăsire a localității/țării și ulterioara

soluționare definitivă a cazului în favoarea lui Xxxxxxxxxx, prin

aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea.

Ulterior, la data de 26 ianuarie 2019, continuându-și acțiunile

criminale, Socolov Maxim s-a întâlnit cu Staheeva Irina în fața blocului

locativ, unde locuiește, amplasat pe str. Xxxxxxxxxxdin mun. Chișinău,

unde i-a confirmat că suma solicitată rămâne aceeași, adică 30000 euro,

menționându-i că fiul ei Anatolie Cioban va putea fi eliberat la

examinarea prelungirii măsurii preventive, urmând să-i fie înlocuită

măsura preventivă din arest preventiv în arest la domiciliu, explicându-i

totodată că el a fost scos de sub urmărire penală, insinuându-i că aceeași

procedură urmează a fi efectuată și în privința lui Xxxxxxxxxx.

Totodată, Socolov Maxim i-a comunicat Irinei Staheeva că el va

transmite banii mai departe, precizând că banii vor fi transmiși printr-un

intermediar ofițerului de urmărire penală, procurorului și judecătorului.

Astfel, la data de 01 februarie 2019, Socolov Maxim, continuându-și

acțiunile sale criminale, s-a întâlnit cu Staheeva Irina în preajma

supermarketului „Green Hills”, amplasat pe str. Alecu Russo din mun.

Chișinău, unde a primit de la aceasta bani în sumă de 10000 euro, care

2

potrivit cursului oficial de schimb valutar al BNM constituie echivalentul

a 195970 lei.

Tot la 01 februarie 2019 peste un interval de aproximativ 40-45 min.

Socolov Maxim s-a întâlnit din nou cu Staheeva Irina în același loc, unde

i-a restituit banii în sumă de 10000 euro primiți anterior, dându-i de

înțeles că tranșarea sumei nu este acceptată și că o va telefona ulterior

pentru a se înțelege asupra întâlnirii și primirii sumei integrale.

Ulterior, la data de 04 februarie 2019, Socolov Maxim,

continuându-și acțiunile sale criminale, ca urmare a solicitării prin

telefon de a se întâlni, s-a întâlnit cu Staheeva Irina pe teritoriul stației

PECO ,,Lukoil” din str. A. Russo, mun. Chișinău, unde a primit, potrivit

înțelegerii anterioare, în automobilul său, de la aceasta bani în sumă de

30000 euro.

În aceeași zi, la 04 februarie 2019 în intervalul de timp cuprins între

17:00-17:10 min. Socolov Maxim s-a întâlnit cu Staheeva Irina în fața

magazinului „Pegas” amplasat pe str. Albișoara mun. Chișinău, unde i-a

restituit acesteia banii în sumă de 30 000 euro, primiți în aceeași zi, fără

a-i oferi explicații cu privire la motivul restituirii banilor.

Acțiunile lui Socolov Maxim au fost calificate de prima instanță în

baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, adică traficul de influență

manifestat prin pretindere, acceptare și primire personal a banilor,

pentru sine și pentru alte persoane susținând că are influență asupra

persoanelor publice, pentru a-i face să îndeplinească sau nu, să întârzie

sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcțiilor sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, cu primirea de

bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari.

Anticorupție, Căuș Ala, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei potrivit modului prevăzut pentru prima instanță și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Socolov Maxim să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal și să-i

fie stabilit în baza acestui articol o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip

semiînchis. Să fie soluționată soarta corpurilor delicte și să fie încasat de

la inculpatul Socolov Maxim, în folosul statului a cheltuielilor judiciare.

3.1 În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat următoarele

aspecte:

- consideră că instanța a aplicat eronat prevederile art. 75 alin.(1)

Cod penal în cauză, or potrivit informației anexate la cauza penală,

Socolov Maxim anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Rîșcani din 18 februarie 2019, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

3

art. 191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită, la fel pedeapsă sub

formă de amendă, în mărime de 850 u. c., cu precizarea că fapta pentru

care Socolov Maxim a fost condamnat prin această sentință a fost

săvârșită în anul 2015, ceea ce denotă că o pedeapsă precum amenda nu

este în măsură să contribuie la reeducarea lui Socolov Maxim, acesta

continuându-și activitatea sa criminală în pofida celor trei copii minori

aflați la întreținerea sa, potrivit argumentelor instanței, care de altfel erau

la întreținerea sa pe tot parcursul acestei activități;

- referitor la argumentul neangajării inculpatului în câmpul muncii,

a menționat că copiii nu se pot afla la întreținerea unei persoane care nu

este angajată în câmpul muncii, chiar și până la perioada reținerii

acestuia, fapt confirmat de către însuși Socolov Maxim în instanța de

judecată de fiecare dată la fiece examinare a demersurilor de prelungire a

măsurii preventive;

- în acest caz concret nefiind clar cum va fi realizat scopul pedepsei

în condițiile în care s-a dovedit deja că o asemenea categorie de pedeapsă

precum cea aplicată nu a prevenit săvârșirea de noi infracțiuni din partea

condamnatului, acesta nereușind a fi supus corectării prin stabilirea unei

asemenea pedepse și nici chiar prezența unor trei copii minori nu l-au

făcut pe condamnat să-și revadă conduita pentru a schimba vectorul

acesteia și a deveni un exemplu pentru copiii săi, or nefiind la prima

abatere penală, acesta a atentat nu doar la anumite categorii de relații

sociale protejate de legea penală, dar și la dreptul unor copii la un trai

decent, la o stabilitate psiho-emoțională care să le permită integrarea în

societate fără careva impedimente legate de conduita ilicită și statutul

corespunzător al unui părinte.

noiembrie 2020 a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința

parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima

instanță și anume:

Lui Socolov Maxim recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod Penal i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Celelalte dispoziții din sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 15 august 2019, au fost menținute.

4.1 Instanța de apel a constatat că: prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

4

Instanța, de apel a considerat că prima instanță corect nu a

constatat în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției

de către inculpat, or, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor

administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea

faptelor indicate în rechizitoriu, astfel, în acest caz pedeapsa care

urmează a fi aplicată inculpatului urmează a fi stabilită în conformitate

cu art.3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, care stabilește o

pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea faptelor, iar

reținerea în calitate de circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii

vinovăției ar însemna acordarea unei bivalențe juridice uneia și aceleiași

circumstanțe.

Instanța de apel la stabilirea categoriei și limitei pedepsei, a ținut

cont de circumstanțele cauzei, dar și de personalitatea inculpatului.

Potrivit revendicării, Socolov Maxim anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Rîșcani din 18 februarie 2019, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i

stabilită, pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de 850 u. c. Iar,

fapta pentru care Socolov Maxim a fost condamnat prin această sentință

a fost săvârșită în anul 2015, ceea ce denotă că o pedeapsă precum

amenda nu este în măsură să contribuie la reeducarea lui Socolov

Maxim, acesta continuându-și activitatea sa criminală.

Instanța de apel a menționat că chiar dacă anterior în privința lui

Socolov Maxim a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă, ultimul

nu a pășit pe calea corectării și reeducării săvârșind o nouă infracțiune și

nici chiar faptul că are la educație și întreținere trei copii minori nu l-au

făcut pe condamnat să-și revadă conduita pentru a schimba vectorul

acesteia și a deveni un exemplu pentru copiii săi.

Reieșind din personalitatea și comportamentul inculpatului,

instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea lui Socolov Maxim va fi posibilă prin aplicarea

celei mai blânde pedepse prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod Penal.

La caz, instanța de apel a considerat că scopul legii penale cu

referire la inculpatul Socolov Maxim va putea fi atins doar prin stabilirea

în privința acestuia a sancțiunii sub formă de închisoare. Totodată,

ținând cont de faptul că Socolov Maxim are antecedente penale, astfel nu

a îndreptățit încrederea acordată anterior de instanța de judecată,

săvârșind o nouă infracțiune, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

corectarea acestuia este posibilă doar prin izolarea de societate,

corespunzător anume această pedeapsă poate atinge scopul de corectare

și reeducare.

Instanța de apel a menționat că infracțiunea comisă de către

5

inculpatul Socolov Maxim are un grad sporit de gravitate, care nu poate

fi neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei. Cu toate că la

caz sunt reținute și împrejurări referitoare la personalitatea inculpatului,

faptul că este angajat în câmpul muncii, are la întreținere trei copii

minori, aceste circumstanțe sunt în măsură de a justifica aplicarea unei

pedepse cu reducerea termenului, stabilindu-i-se, o pedeapsă sub limita

minimă a sancțiunii prevăzute de legea penală, redusă în baza art. 3641

Cod de procedură penală, pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel

consideră că pedeapsa aplicată de către prima instanță sub formă de

amendă în privința inculpatului Socolov Maxim, este una neîntemeiată și

nejustificată, or, acestuia urmează a fi stabilită o pedeapsă mai aspră, sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, anume această categorie de pedeapsa îl va

convinge de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de

către prima instanță, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a

contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Cu privire la solicitarea procurorului de încasarea a cheltuielilor

judiciare în mărime de 19919 lei, care potrivit informației anexate la

rechizitoriu, sunt formate din salariul procurorului, prima instanță just a

explicat că salariul procurorului, nu cade sub incidența art. 227 alin. (2)

din Codul de procedură penală, aceste cheltuieli sunt achitate din

bugetul de stat potrivit Legii.

Prin urmare, instanța de apel, în această parte a menținut

dispoziția din sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15

august 2019.

avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului prin care

invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea parțială a deciziei în partea aplicării pedepsei

cu menținerea în această parte a sentinței.

5.1 În susținerea recursului Gromovenco Vladimir a invocat că:

- la determinarea aplicării pedepsei juste, corect atât sub aspectul

respectării ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere de

corijare a inculpatului, a solicitat instanței de judecată să țină cont de

6

personalitatea inculpatului cât și de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea precum și de condițiile de viață ale familiei condamnatului;

- în sensul stabilirii mărimii pedepsei și categoriei pedepsei, a

solicitat primei instanțe să ia în considerație faptul că Socolov Maxim și-a

recunoscut vina, s-a căit sincer în cele săvârșite, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori și este unicul

întreținător al familie, circumstanțe ce urmau a fi considerate ca atenuate

prevăzute la art. 76 Cod penal. La caz circumstanțe agravate prin prisma

art, 77 Cod penal nu s-a identificat;

- a pledat în Curtea de Apel Chișinău pentru menținerea

sentinței primei instanțe pe motiv că este una legală și întemeiată.

Necătând la acest aspect instanța de apel a ajuns la concluzia aplicării

unei pedepse sub formă de închisoare;

- consideră că nu este rațional de izolat inculpatul de societate, dar

în scopul reeducării acestuia a-i oferi o șansa de a se afla în libertate în

vederea îndreptățirii scopului acestuia în viață pentru creșterea,

educarea, întreținerea celor trei copii minori;

- consideră că la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a acordat

deplină eficiență și nu s-a condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art.61 alin.2 Cod penal ce ține de scopul pedepsei

penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și

personale și de persoana vinovatului, incorect stabilind inculpatului

pedeapsa sub formă de închisoare.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursurilor ca vădit neîntemeiate,

considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde

criteriilor prevăzute de art. 76-77 Cod de procedură penală precum și

efectelor prescrise de art. 78 Cod penal.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

7

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea

apărării a invocat incidența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, însă din conținutul criticilor se identifică

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, or

acesta își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită de către instanța de

apel.

Colegiul Penal, menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

pedepsei, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, în conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și

nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

8

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că

argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu

pedeapsa cu închisoare aplicată de instanța de apel, care în opinia

recurentului este prea aspră.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit

o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a judecat apelul

procurorului, Colegiul Penal conchide că instanța a motivat pe deplin și

suficient necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare pe termenul stabilit,

motivare expusă în condițiile și corespunzătoare practicii judiciare,

ținând cont de toate circumstanțele cauzei și caracteristicile personalității

inculpatului Socolov Maxim, care potrivit materialelor cauzei a comis

traficul de influență manifestat prin pretindere, acceptare și primire personal a

9

banilor, pentru sine și pentru alte persoane susținând că are influență asupra

persoanelor publice, pentru a-i face să îndeplinească sau nu, să întârzie sau să

grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcțiilor sale, indiferent dacă

asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, cu primirea de bunuri sau avantaje în

proporții deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel judecând apelul procurorului, corect a ținut

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise de

către Socolov Maxim, de faptul că anterior în privința lui Socolov Maxim

a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă (sentința Judecătoriei

Rîșcani din 18 februarie 2019), ultimul nu a pășit pe calea corectării și

reeducării săvârșind o nouă infracțiune și nici chiar faptul că are la

educație și întreținere trei copii minori nu l-au făcut pe condamnat să-și

revadă conduita pentru a schimba vectorul acesteia și a deveni un

exemplu pentru copiii săi, astfel pedeapsa aplicată de instanța de apel

corect a fost individualizată inclusiv prin prisma prevederilor art. 3641

Cod de procedură.

Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii

oportunității aplicării unei pedepse mai blânde, adică menținerea

sentinței primei instanțe, nu și-au găsit confirmarea, pedeapsa aplicată

de instanța de apel fiind legală, întemeiată și care este în interiorul noilor

limite stabilite prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate.

Așadar, în opinia Colegiului penal, instanța de apel corect a

concluzionat asupra necesității stabilirii pedepsei sub formă de

închisoare cu executare reală având în vedere personalitatea inculpatului

Socolov Maxim de a se corecta și reeduca, de a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, precum și faptul că scopul pedepsei se poate atinge doar cu

izolarea acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă echitabilă,

de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61

Cod penal, prin urmare temei pentru casarea deciziei instanței de apel,

nu a fost stabilit.

Având în vedere cele menționate, Colegiul Penal constată că

pedeapsa individualizată în privința inculpatului Socolov Maxim,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că pedeapsa definitivă aplicată

inculpatului Socolov Maxim, a fost corect stabilită de către instanța de

apel prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod penal, mărimea acesteia

10

fiind proporțională faptelor comise, nefiind identificate derogări de la

prevederile legislației penale.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul Penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar constitui necesitatea

casării deciziei emise, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către avocatul Gromovenco Vladimir în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Socolov Maxim Xxxxxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

11