1ra-2012/21 — art.187 al.2 lit.b, f CP

1ra-2012/21 — art.187 al.2 lit.b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2012/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2021, în cauza penală în

privința inculpatului

Socolov Nicolai xxx, născut la xxx, originar

din xxx și domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.01.2021 - 10.02.2021;

Instanța de apel: 10.03.2021 - 08.07.2021;

Instanța de recurs: 30.09.2021 - 15.12.2021.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii prevăzute la

art.3641 Cod de procedură penală, Socolov Nicolai a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, precum și cu stabilirea pedepsei

complementare sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale,

echivalentul sumei de 35 000 lei.

la 05 martie 2020, aproximativ la ora 00:40, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

o altă persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată,

aflându-se pe str. Meșterul Manole 6, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, în mod deschis au sustras de la Prisăcari Victoria, bani în

sumă de 1 130 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, după indicii calificativi:

jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Socolov

Nicolai să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cerințelor sale apărarea a invocat că, sentința de condamnare a

1

inculpatului Socolov Nicolai este neîntemeiată din motiv că pedeapsa stabilită este

prea aspră, precum și faptul că nefondat instanța i-a aplicat pedeapsa complementară

sub formă de amendă.

fost admis, inclusiv din alte motive, apelul avocatului Druță Boris în interesele

inculpatului, casată parțial sentința, în partea stabiliri executării pedepsei în

conformitate cu prevederile art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, și pronunță în

această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

s-a constatat încălcarea drepturilor lui Socolov Nicolai privind condițiile de detenție

garantate de art.3 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omuului în

perioada de detenție 27.11.2020 - 10.02.2021, în Penitenciarul nr.13 - Chișinău, în

calitate de prevenit, în total 74 zile.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că probele administrate

în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității și toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, demonstrează că fapta inculpatului Socolov Nicolai

a fost corect încadrată în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal.

4.2. Cu referire la stabilire pedepsei principale și celei complementare, instanța

de apel a reținut că prima instanță a ținut cont la stabilirea pedepsei de criteriile de

individualizare a pedepsei penale, de procedura în care s-a examinat cauza, de

circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului care a comis mai multe fapte ilegale,

la moment se află în detenție, fapt ce denotă că pentru inculpatul Socolov Nicolai

săvârșirea infracțiunilor capătă un caracter sistematic, ei ignorând cu desăvârșire

prohibițiile impuse de legea penală.

Totodată, instanța de apel a notat că, infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2)

Cod penal prezintă un grad prejudiciabil sporit, or s-a atentat la proprietatea

persoanelor, din aceste motive, în scopul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, precum și în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și din partea altor persoane, instanța de apel a considerat că

corectarea și reeducarea inculpatului Socolov Nicolai nu ar fi posibilă fără izolarea

acestuia de societate, astfel ultimului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă privativă de

libertate și pedeapsa completară cu amendă, deoarece doar astfel de măsuri de

pedeapsă își vor atinge scopul pedepsei penale și va da posibilitate inculpatului de a se

reabilita în fața societății.

Instanța de apel a reținut că, Socolov Nicolai anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Criuleni din 27.01.2017, acesta a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o

durată de 140 ore. Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 03.07.2017,

Socolov Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. c) și d), art.2011 alin.(2) lit. c) și art.360 alin.(1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsă după cum urmează: pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal - 1 an și 4 luni închisoare; pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal - 2 ani închisoare; pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.360 alin.(1) Cod penal - închisoare pe un

termen de 1 an. Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, lui Socolov Nicolai i-a fost stabilită pedeapsă definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a relevat că, inculpatul Socolov

2

Nicolai urmează a fi apreciat ca o persoană iresponsabilă și compromițătoare, reieșind

din comportamentul său în viața socială, fiind condamnat anterior pentru comiterea a

patru infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Socolov Nicolai, prin

comportamentul său de după executarea pedepsei sub formă de închisoare, a

demonstrat că nu a tras concluziile de rigoare privind necesitatea conformării

normelor prohibitive ale dreptului penal, nu a conștientizat necesitatea corectării și

reeducării.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că argumentele referitor

la pedeapsa complementară stabilită inculpatului Socolov Nicolai, nu sunt fondate, or

apelul nu este susținut de o argumentare în fapt și de drept, fiind unul formal, prin

urmare prima instanță corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare,

prevăzută de lege reieșind din totalitatea circumstanțelor atenuante reținute de instanță

și persoana acestuia.

Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa numită inculpatului Socolov

Nicolai este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor

reale și personale, corect constatate de către prima instanță, sentința fiind legală și

întemeiată, iar apelul este nefondat și pasibil de a fi respins.

4.3. Cu referire la plângerea inculpatului privind condițiile de detenție, instanța

de apel a reținut că potrivit art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul

constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula

în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a constatat că, Socolov Nicolai, s-a

aflat în Penitenciarul nr.13 - Chișinău, în următoarele perioade și celule: 17.05.2017 -

20.05.2017 celula nr.60, paturi 12, suprafața 25,2 m2; - 20.05.2017 - 31.07.2017

celula nr.23, paturi 16, suprafața 24,8 m2; 31.07.2017 - 10.08.2017 celula nr.102,

paturi 16 , suprafața 22,4 m2; 27.11.2020 - 04.12.2020 celula nr.06, paturi 6, suprafața

8,45 m2; 04.12.2020 - 10.12.2020 celula nr.120, paturi 4, suprafața 9 m2; 10.12.2020

- 10.02.2021, celula nr.24A, paturi 10, suprafața 20,6 m2; 10.02.2021 - 11.02.2021,

celula nr.44, paturi 4, suprafața 8,1m2; 11.02.2021 - 26.02.2021, celula nr.21, paturi 4,

suprafața 23,3 m2; 26-02.2021- 04.03.2021, celula nr.31, paturi 4, suprafața 8,2 m2;

04.03.2021 - prezent, celula nr.35, paturi 6, suprafața 9,6 m2.

Potrivit art.464 al hotărârii nr.583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea

Statutului executării pedepsei de către condamnați, fiecare deținut se asigură cu spațiu

de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să fie iluminat natural

și artificial, încălzit și ventilat conform normativelor de construcții.

Instanța de apel a stabilit că, în perioada în care s-a deținut Socolov Nicolai, în

Penitenciarul nr.13-Chișinău, dânsul a fost asigurat cu un spațiu mai mic de 4 metri

pătrați, în unele celule fiind deținut într-o suprafață chiar și mai puțin de 3 metri

pătrați, fapt care, conform Hotărârii Guvernului sus indicată, constituie un tratament

inuman și constată că prin aceasta s-a încălcat drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Astfel, instanța de apel a constatat în privința lui Socolov Nicolai, încălcarea

drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, motiv din care va reduce din pedeapsa

3

definitivă numită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10.02.2021

lui Socolov Nicolai, de 4 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, arestarea preventivă, conform prevederilor art.385 alin.(5) Cod de

procedură penală, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv

pentru perioada 27.10.2020 - 10.02.2021, reducând pedeapsa închisorii cu 74 zile.

În final, instanța de apel a conchis că reducerea pedepsei în varianta prevăzută

de art.385 alin.(5) Cod de procedură penală: două zile de închisoare pentru o zi de

arest preventiv, se efectuează doar pentru perioada aflării în arest preventiv a

învinuitului pe perioada urmăririi penale și a inculpatului în instanța de judecată, până

la pronunțarea sentinței de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în

Penitenciare, adică până când este numită pedeapsa penală sub formă de închisoare cu

executare în Penitenciare, prevedere care corespunde reglementărilor art.5 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate și

solicită casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Socolov Nicolai

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, fără aplicarea pedepsei complementare.

În motivarea cerințelor sale apărarea invocă argumente similare celor reflectate

în cererea de apel, suplimentar indică că nimeni nu poate fi condamnat exagerat,

lipsindu-l de libertate decât numai în temeiul și condițiile prevăzute de lege, precum și

de principiile generale ale dreptului internațional.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se reține că, recurenta invocă temeiul de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea că

instanțele ierarhic inferioare au individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale, la

caz fiind indispensabilă stabilirea unei pedepse mai blânde, fără aplicarea pedepsei

complementare.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu

4

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Socolov Nicolai și-a

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal și

art.3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei ne privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal reține și faptul că, conform revendicării eliberate pe

numele lui Socolov Nicolai (f.d.121), acesta nu este la prima încălcare a legii penale.

În plus, instanța de recurs apreciază drept întemeiate argumentele instanței de apel, în

privința inculpatului care anterior a mai fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoarea, însă inculpatul Socolov

Nicolai a demonstrat că este o persoană predispusă la comiterea infracțiunilor contra

patrimoniului, astfel nefiind atinse scopurile legii penale, chiar și după executarea

pedepsei real.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs consideră că, la caz, instanțele de

fond întemeiat au stabilit inculpatului pedeapsa complementară sub formă de amendă.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Subsidiar, Colegiul penal evidențiază că, corectarea inculpatului Socolov

Nicolai va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, precum și cu

aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă. Deci, anume pedeapsa

stabilită de către instanțele de fond inculpatului Socolov Nicolai răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

5

noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pe de altă parte, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (Vol. II, f.d.63-75) în coraport cu

motivele invocate de recurentă, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

iulie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Socolov Nicolai xxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 16 februarie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

6