1ra-1232/2021 — art.187 alin. 2, lit. b, e, f CP

1ra-1232/2021 — art.187 alin. 2, lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1232/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Criclivîi Sergiu în numele inculpatului de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui,

Arman Nicolai xxxxxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar din mun. xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.02.2020– 26.03.2020;

Instanța de apel: 01.08.2020 – 27.01.2021;

Instanța de recurs: 08.04.2021 – 16.06.2021.

A C O N S T A T A T :

2020, Arman Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și i-a fost stabilită

pedeapsă, cu aplicarea art. 34 alin. (2) Cod penal, art.3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8

luni, în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

A fost dispusă încasarea de la Arman Nicolai cheltuielile de

judecată legate de efectuarea expertizei în mărime de 15767 lei.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Jumbei Vladislav.

Nicolai, la data de 28 august 2019 ora 01:00, în timp ce se afla în parcul

Valea Trandafirilor din mun. Chișinău, împreună și de comun acord cu

alte persoane, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane în mod

deschis, Arman Nicolai, l-a agresat fizic, lovindu-l cu pumnul în

regiunea capului, pe cet. Jumbei Vladislav și i-au sustras telefonul mobil

de model „Xiaomi” de culoare negru, în valoare de 2 000 lei, cardul

1

bancar de la BC „Moldova Agroindbank”, un lănțișor și cruciuliță din

aur în sumă totală de 2 666 lei, bani în numerar în sumă de 1000 lei și

portmoneul din piele de culoare negru, în valoare de 150 lei.

Conform raportului de constatare nr. 20194202P12913 din 29

august 2019, s-a concluzionat că, la examinarea medico-legală a cet.

Jumbei Vladislav s-a constatat: echimoză peri orbital pe stânga, excoriații

la nivelul mâinii propriu zise, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Ulterior, tot la data de 28.08.2019, aproximativ la ora 01.30 min.

Arman Nicolai, în timp ce se afla pe bd Decebal 23/1, lângă C.C.

„Jumbo”, din mun. Chișinău, împreună și de comun acord cu alte

persoane, folosindu-se cu cârdul bancar al cet. Jumbei Vladislav, au

extras din ATM, (bancomat), bani în numerar în sumă totală de 18 800

lei, cauzîndu-i părții vătămate, Jumbei Vladislav, o daună materială

considerabilă în sumă totală de 24 616 lei.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale Arman Nicolai a

comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin (2) lit. b), e), f) Cod penal,

individualizată prin „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.”

Cauza a fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Criclivîi Sergiu în numele inculpatului Arman Nicolai, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care a-i aplica lui Arman Nicolai, o pedeapsă pe un

termen de pedeapsă de 3 ani și 4 luni, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, și cu stabilirea unei perioade de probațiune de 2 ani.

3.1 În motivarea apelului, avocatul a invocat că:

- cauza penală dată a fost examinată în procedură simplificată, în

cadrul ședinței preliminare inculpatul Arman Nicolai, a înaintat instanței

de judecată o cerere privind examinarea cauzei prin prisma prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor administrate în

cadrul urmăririi penale;

- consideră sentință nefondată și neîntemeiată, deoarece instanța de

judecată nu a luat în calcul argumentele faptice expuse de apărare că,

organul de urmărire penală a identificat și atras la răspunderea penală

pe Creciun Virginia și Radu Natalia, după ce inculpatul Arman Nicolai a

2

dat declarații concrete întru identificarea și stabilirea locului de aflare a

ultimelor, și că la etapa de urmărire penală a conlucrat cu organul de

urmărire penală întru documentarea și descoperirea infracțiunii în cauză.

Prin urmare, instanța judecătorească în sentința din 26.03.2020 eronat a

omis să numească persoanele, care au fost identificate de organul de

urmărire penală și care se regăsesc în rechizitoriu;

- în sentința din 26.03.2020, neîntemeiat nu se regăsește faptul

înaintării de către apărătorul Criclivîi Sergiu și a concluziilor instanței

asupra cererii privind schimbarea sau completarea acuzării, pe motiv că

circumstanțele de fapt arătate în ordonanța de învinuire și rechizitoriu

nu au fost individualizate, dar sunt generalizate ca fiind comise

concomitent de Arman Nicolai, Creciun Virginia și Radu Natalia, fapt ce

nu corespunde adevărului;

- la organul de urmărire penală, la înaintarea învinuirii și în

instanța de judecată, inculpatul Arman Nicolai a depus declarații

analogice că, inculpatul la lovit ușor o dată pe partea vătămată, la cerința

lui Creciun Virginia și Radu Natalia, care au sustras bunurile personale a

părții vătămate, inclusiv și au sustras banii ultimului de pe cardul

bancar, și care ca recompensă i-au achitat lui Arman Nicolai suma de

3000 lei, declarații care au fost constatate de instanța de judecată ca

veridice și convingătoare;

- nu este de acord nici cu stabilirea termenului de pedeapsă

aplicată prin sentință, care este o pedeapsă prea mare;

- prima instanță eronat a omis să se pronunțe asupra cererii

apărării și a inculpatului Arman Nicolai privind obligarea acuzatorului

de stat întru schimbarea sau completarea acuzării, pe motiv că acțiunile

de fapt încriminate lui Arman Nicolai nu sunt individualizate, dar sunt

generalizate.

3.2 Inculpatul Arman Nicolai, a declarat apel împotriva sentinței

prin care a solicitat casarea sentinței, indicând că nu este de acord cu

termenul pedepsei stabilite, considerându-l prea aspru.

ianuarie 2021, a fost respins apelul avocatului Criclivîi Sergiu în numele

inculpatului Arman Nicolai și apelul inculpatului, declarate împotriva

sentinței, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

4.1 Instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în coraport cu fapta

comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

3

constată că prima instanță justificat a aplicat față de inculpat, o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, fără amendă, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, or, categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal, care urmează a fi

aplicate într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă – amendă –

pînă la cea mai aspră – închisoare.

A constatat că prima instanță justificat a conchis că o pedeapsă

privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul Arman Nicolai nu

este la prima sa abatere de la lege penală.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Arman Nicolai, v-a

fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, stabilit de prima instanță.

- avocatul Criclivîi Sergiu în numele inculpatului prin care

invocând incidența pct. 6, 8), 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

- inculpatul Arman Nicolai prin care neinvocând incidența

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

stabilirea unei pedepse mai blânde cu aplicarea art. 90 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- la etapa urmării penale, în prima instanță și instanța de apel a

arătat că, circumstanțele de fapt încriminate inculpatului ilegal și

neîntemeiat nu au fost individualizate, dar au fost generalizate și sunt

bazate pe presupuneri ca fiind comise concomitent de Arman Nicolai,

Creciun Virginia și Radu Natalia, circumstanțe ce se combat și se

contrazic prin declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului

Arman Nicolai, alte înscrisuri recunoscute ca mijloace de probă și

examinate de prima instanță și instanța de apel, care au fost recunoscute

veridice, adică Arman Nicolai a fost condamnat pentru fapte ce nu

corespund adevărului, circumstanțe invocate de apărare, asupra cărora

instanța de apel fiind obligată în temeiul art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală nu sa pronunțat, fapt ce a dus și la aplicarea unei

pedepse cu închisoarea mai aspre pe un termen de 4(patru)ani și

8(opt)luni și nu la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni,

4

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, și cu stabilirea unei

perioade de probațiune de 2 ani, cum a solicitat apărătorul Criclivîi

Sergiu, dubii care urmau să fie interpretate în favoarea inculpatului

Arman Nicolai și nu invers;

- instanța de apel, a admis erori grave de fapt, deoarece a dat o

încadrare juridică greșită faptei, pronunțându-se greșit asupra motivelor

invocate în cererea de apel de avocatul inculpatului, nu a cercetat

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, nu a verificat și nu a apreciat

profund probele administrate și examinate în instanță în strică

conformitate cu cerințele legii, nu a dat o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fierărie probe

examinate, nu a analizat în modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate inculpatului, nu a elucidat faptele importate pentru

soluționarea justă și promtă a cauzei date, nu și-a argumentat clar

concluziile în decizia adoptată, precum și de practica relevantă a CEDO,

prin ce a dat o hotărâre ilegală și neîntemeiată, erori care după părerea

apărării și inculpaților pot fi reparate numai de instanța de apel și nu de

instanța de recurs.

5.2 În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- recunoaște fapta și se căiește sincer, are 4 copii, solicită ca pentru

restul pedepsei să-i fie aplicat art. 90 Cod penal.

cerere de recurs prin care a invocat aceleași motive, că viața în detenție

nu este ușoară, regretă mult de cele comise, are patru copii minori la

întreținere, solicită ca pentru restul pedepsei să-i fie aplicat art. 90 Cod

penal.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând

corecte constatările instanței de apel.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

5

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul Penal atestă că, deși

apărătorul inculpatului a invocat la caz temeiurile pentru recurs

prevăzute la pct. 6, 8), 12), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

constată lipsa în recursul declarat a oricărei motivații desfășurate,

precum și lipsa argumentelor concrete, esențiale la caz, care în viziunea

recurentului a-r vicia hotărârea contestată. Totodată din recursurile

inculpatului de atestă că aceste nu este de acord cu pedeapsa stabilită.

Colegiul Penal, analizând textul deciziei atacate constată că,

instanța de apel a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, și întemeiat a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Arman Nicolai sunt prezente elementele infracțiunii

prevăzute de art. art.187 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal, adică jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de două sau mai

multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile,

respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra

argumentelor principale invocate în cererea de apel, hotărârea emisă

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția.

Mai mult, din lucrările dosarului cauza penală în prima instanță a

fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

conform prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, în baza cererii

scrise personal de inculpat, acceptată prin încheierea instanței de

judecată din data de 12.03.2020. Prin urmare, inculpatul Arman Nicolai

fiind audiat în ședința primei instanțe și fiind avertizat pentru darea

mărturiilor false, conform art. 312 Cod penal, a recunoscut în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu, a acceptat examinarea cauzei în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală și nu a solicitat

administrarea de probe noi.

Or, în circumstanțele enunțate se constată a fi nejustificate

afirmațiile avocatului precum că, instanța de apel, a admis erori grave de

fapt, prin ce s-a dat o încadrare juridică greșită faptei, pronunțându-se greșit

asupra motivelor invocate în cererea de apel de avocatul inculpatului, nu a

6

cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate, nu a verificat și nu a apreciat

profund probele administrate și examinate în instanță în strică conformitate cu

cerințele legii, nu a dat o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fierărie probe examinate, nu a analizat în modul cuvenit

prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, nu a elucidat

faptele importate pentru soluționarea justă și promtă a cauzei date, nu și-a

argumentat clar concluziile în decizia adoptată.

În asemenea împrejurări, Colegiul Penal consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un

caracter declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea

erorii pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept ceea ce se echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține în textul recursului declarat de către apărător cât și

inculpat, dezacordul cu pedeapsa aplicată în privința inculpatului, temei

pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

și se solicită aplicarea unei pedepse mai blânde non privative de

libertate, considerând că în privința lui Arman Nicolai pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. art.187 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal, pot

fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

Cu referire individualizare a pedepsei, Colegiul Penal reține că,

pedeapsa cu închisoarea, stabilită inculpatului Arman Nicolai pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod

penal, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului

de corectare și reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului Arman Nicolai, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod

penal, și art. 3641Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

7

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Or, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs ordinar găsește neîntemeiat argumentul

recurentului precum că „Arman Nicolai a fost condamnat pentru fapte ce nu

corespund adevărului, circumstanțe invocate de apărare, asupra cărora instanța

de apel fiind obligată în temeiul art.414 alin.(5) Cod de procedură penală nu sa

pronunțat, fapt ce a dus și la aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai aspre pe

un termen de 4(patru)ani și 8(opt)luni și nu la pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 3 ani și 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, și

cu stabilirea unei perioade de probațiune de 2 ani”, or, din materialele cauzei

penale se atestă că, a respectat normele procesuale, a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat,

o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Arman Nicolai în baza art. 187 alin (2) lit. b), e), f) Cod

penal, și în baza acestei Legi cu aplicarea art. 34 alin. (2) Cod penal,

art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, justificat a aplicat față de

inculpat, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8

luni, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de

recurs consideră că, în mod just instanțele de fond la soluționarea

chestiunii cu privire la pedeapsă, au aplicat inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând

corespunzător temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde,

neprivative de libertate.

La fel, Colegiul Penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

8

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei

aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal

constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute

pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere

întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor

alin. (1) art. 90 Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci

doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a

pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul

Penal consideră întemeiate și considerentele instanțelor de fond că, în

prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința

inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile

unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență.

Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul că, anterior prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 19.09.2017, Arman Nicolai a fost

condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea art.

79, 85 Cod penal, la o pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 ani 6 luni

cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Prin încheierea

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 09.10.2018, în baza art. 92 Cod

penal, lui, Arman Nicolai s-a înlocuit partea neexecutată a pedepsei de 3

ani și 6 luni închisoare cu munca neremunerată în folosul comunității pe

un termen de 240 ore. Prin încheierea judecătoriei Strășeni din 12.11.2019

9

s-a dispus înlocuirea pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei

Edineț, sediul Briceni din 09.10.2018, în temeiul art. 92 Cod penal, și a

fost înlocuită cu închisoare pe un termen de 52 zile, astfel se atestă faptul

că, aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul,

pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul Penal constată că

instanțele de fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au

aplicat inculpatului în baza art. 187 alin (2) lit. b), e), f) Cod penal,

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, urmare a

circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs

respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că instanțele de

fond au numit inculpatului o pedeapsă prea severă, fiind

disproporțională faptei săvârșite.

Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul Penal concluzionează că

pedeapsă aplicată inculpatului corespunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul

invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate,

urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Colegiul Penal apreciază argumentele invocate în recursul ordinar

declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de

casare la care au făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs ordinar, în sensul casării deciziei

contestate și astfel se impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Criclivîi Sergiu în

10

numele inculpatului de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Criclivîi Sergiu în numele inculpatului de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2021,

în cauza penală în privința lui Arman Nicolai, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 27 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

11